6,060 matches
-
TR, 1977, 4; Teodor Tihan, Ioan Droc, „Expozițiunea de la Paris”, ST, 1977, 12; Eugen Duca, Ioan Droc, „Expozițiunea de la Paris”, ECH, 1978, 2-3; Zaciu, Lancea, 299; Tudor Dumitru Savu, Rânduri la o postfață, TR, 1981, 5; Virgil Leon, Pentru o mitologie caragialeană, TR, 1985, 35; Marius Pop, Caragiale într-o nouă interpretare critică, „Flamura Prahovei”, 1985, 21 septembrie; Catagraf, Fragmente despre Caragiale, LCF, 1985, 27; Nicolae Oprea, I. L. Caragiale, „Teatru”, ARG, 1985, 5; Anghelescu, Lectura, 77-79; Liviu Grăsoiu, Caragiale... mereu Caragiale
HARLAV. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287414_a_288743]
-
de H. în special ilustrului său tată („un bildungsroman epistolar”, cum le numește Paul Cornea). S-au păstrat, de asemenea, peste cincizeci de proiecte dramatice, planuri și fragmente de comedii, de drame cu subiecte antice ori plecând de la istoria și mitologia românească (L’Ami de Trajan, Les Héiduques). Câteva eseuri și însemnări vorbesc, cu o fină aplicație analitică, despre personaje din teatrul lui Shakespeare, Molière, Racine și Corneille. În afara acestora, de la H., care se gândise să compună și câteva romane, au
HASDEU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287417_a_288746]
-
literatură -, fără a reuși să-și ducă la capăt proiectele. Majoritatea lucrărilor sunt scrise în limba rusă, dar izvorăsc din conștiința apartenenței și contribuției la cultura românească. Cea mai statornică preocupare este lectura, din diferite unghiuri, a istoriei și a mitologiei istorice a românilor. Publică mai întâi zece poezii populare prelucrate în revistele „Vestnik Evropî” (1830), „Teleskop” (1833) și „Molva” (1835). Dintr-o devoțiune romantică față de spiritualitatea populară, tinde să amplifice valoarea textelor, punând la contribuție improvizația și fantezia mistificatoare. Interesul
HAJDEU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287398_a_288727]
-
literară”, „Ramuri”, „România literară”, „Flacăra”, „Convorbiri literare”, „Contemporanul”, „Săptămâna”, „Familia”, „Ateneu”, „Astra”, „Argeș”, „Tribuna” ș.a. Demonstrând reale disponibilități poetice încă de la primul volum de versuri, H. cultivă în manieră clasică nostalgia copilăriei și a locurilor natale, patriotismul în marginile unei „mitologii” a zilei, optimismul neînfrânat, poate sincer, dar turnat într-un vers convențional. Următoarele cărți oferă un vers mai tehnic, cantabil și metaforic în accepție modernă: „Versurile sale sunt sever elaborate, conceptuale sau controlat sentimentale, cu un timbru ușor recognoscibil” (Al.
HINOVEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287434_a_288763]
-
alta, propusă de Marianne Mesnil: „strigoiul predestinat” și „strigoiul din întâmplare”), de sistemele rituale tradiționale, de riturile prefunerare, de complexul mitologic al strigoiului ca „parte integrantă a epicii fantastice tradiționale”, dând o clasificare a principalelor subiecte narative (cele mai multe găsite în Mitologie românească de Tudor Pamfile). În Pentru o mitologie difuză (2000), autoarea afirmă că reconstituirea mitologiei românești, alcătuită „din mici fragmente, adesea divergente și, la prima vedere, desemantizate”, nu este o operațiune facilă. În aceste numeroase fragmente, H. caută ceea ce este
HEDESAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287423_a_288752]
-
strigoiul din întâmplare”), de sistemele rituale tradiționale, de riturile prefunerare, de complexul mitologic al strigoiului ca „parte integrantă a epicii fantastice tradiționale”, dând o clasificare a principalelor subiecte narative (cele mai multe găsite în Mitologie românească de Tudor Pamfile). În Pentru o mitologie difuză (2000), autoarea afirmă că reconstituirea mitologiei românești, alcătuită „din mici fragmente, adesea divergente și, la prima vedere, desemantizate”, nu este o operațiune facilă. În aceste numeroase fragmente, H. caută ceea ce este convergent despre subiecte precum Fata Pădurii, Sfânta Vineri
HEDESAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287423_a_288752]
-
de riturile prefunerare, de complexul mitologic al strigoiului ca „parte integrantă a epicii fantastice tradiționale”, dând o clasificare a principalelor subiecte narative (cele mai multe găsite în Mitologie românească de Tudor Pamfile). În Pentru o mitologie difuză (2000), autoarea afirmă că reconstituirea mitologiei românești, alcătuită „din mici fragmente, adesea divergente și, la prima vedere, desemantizate”, nu este o operațiune facilă. În aceste numeroase fragmente, H. caută ceea ce este convergent despre subiecte precum Fata Pădurii, Sfânta Vineri, Caii lui Sântoader, Vâlva Lupilor. Mitologul trebuie
HEDESAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287423_a_288752]
-
Ioan Viorel Boldureanu, pe semioticiana Pia Brânzeu, pe hermeneutul Ilie Gyurcsik și pe lingvista Luminița Frențiu, ale căror texte sunt incluse în carte. SCRIERI: Șapte eseuri despre strigoi, Timișoara, 1998; Curs de folclor. Lecții despre calendar, Timișoara, 1998; Pentru o mitologie difuză, Timișoara, 2000; Folclorul. Ce facem cu el?, Timișoara, 2001. Repere bibliografice: Györfy-Deák György, Adevărul despre Drăculea, „Limes” (Zalău), 1998, 4; Simona Constantinovici, Incursiuni în sacru și profan, O, 1998, 7; Ion Șeuleanu, „Șapte eseuri despre strigoi”, „Folclor literar”, 1998-1999
HEDESAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287423_a_288752]
-
Șeuleanu, „Șapte eseuri despre strigoi”, „Folclor literar”, 1998-1999, 338-341; Nicolae Constantinscu, Tineri etnologi, ALA, 1999, 466; Claudiu Gaiu, Un etnolog pe urmele lui Bram Stoker, „Zestrea” (Bistrița-Năsăud), 2000, 2; Nicolae Constantinescu, Vești din Vest, ALA, 2001, 567; Nicolae Constantinescu, Consistența mitologiei difuze, ALA, 2001, 577; Petru Ursache, O carte adevărată despre întâmplări adevărate, CL, 2001, 11; Datcu, Dicț. etnolog., III, 83-85; Nicolae Constantinescu, „Folclorul. Ce facem cu el?”, ALA, 2002, 610. I.D.
HEDESAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287423_a_288752]
-
folclor, I, București, 1908, II, Cernăuți, 1912; N. Densușianu, Dacia preistorică, introd. C. I. Istrati, București, 1913; Tudor Pamfile, Povestea lumii de demult, București, 1913; Tudor Pamfile, Cerul și podoabele lui, București, 1915; Tudor Pamfile, Văzduhul, București, 1916; Tudor Pamfile, Mitologie românească, București, I-III, 1916-1924; I.-A. Candrea, Iarba fiarelor. Studii de folclor, București, 1928; Cartojan, Cărțile pop., I, 10-172, II, 33-98, 131-181; Pușcariu, Ist. lit., 82-84; Cartojan, Ist. lit., I (1940), 65-71; Mircea Eliade, Comentarii la legenda Meșterului Manole
LEGENDA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287772_a_289101]
-
legendei populare românești, LL, 1974, 2; Ovidiu Bârlea, Mică enciclopedie a poveștilor românești, București, 1976, 213-227; Mihai Pop, Pavel Ruxăndoiu, Folclor literar românesc, București, 1976, 271-274; Dicț. lit. 1900, 494-495; Ovidiu Bârlea, Folclorul românesc, I, București, 1981, 45-139; Mihai Coman, Mitologie populară românească, I-II, București, 1986-1988; Silviu Angelescu, Legenda, București, 1995; Nicolae Panea, Antropologie a tradițiilor. Tradiția populară și mecanismele de reglare a mentalității, Craiova, 1995; Sabina Ispas, Legenda populară românească între „canonic” și „apocrif”, MCF, 1997, 7-86. C.Bz
LEGENDA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287772_a_289101]
-
proză Crina. Numărul 2 se deschide cu amplul eseu care marchează o dată în istoria modernismului românesc, Vers și poezie de Tudor Arghezi (continuat în numărul 3), replică la opiniile pe această temă exprimate de G. Panu în „Săptămâna” și „Epigonii”. Mitologia sacralității harului și concepția despre lirismul intelectual al școlii simboliste, în linia Mallarmé-Valéry, iar la noi - Al. Macedonski, sunt asociate în apărarea principiului artei pentru artă: „Arta nu e o meserie și nu slujește în principiu decât sieși, și rolul
LINIA DREAPTA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287819_a_289148]
-
1975; Valeriu Râpeanu, Interpretări și înțelesuri, București, 1975, 30-38; Negoițescu, Analize, 130-141; Săndulescu, Continuități, 156-162; Barbu Theodorescu, Nicolae Iorga (1871-1940). Biobibliografie, București, 1976; Bianca Valota Cavalotti, Nicolae Iorga, Napoli, 1977; Martin, Identificări, 157-161; Cioculescu, Prozatori, 273-314; Cristea, Arcadia, 88-91; Vaida, Mitologii, 125-129; Ungheanu, Lecturi, 10-42; Stănescu, Jurnal, I, 28-39; George, Sfârșitul, II, 166-177, III, 104-112; Brădățeanu, Istoria, II, 288-299; Râpeanu, Cultură, I, 21-138, II, 5-121, III, 5-108; N. Iorga interpretat de..., îngr. și pref. Florin Mihăilescu, București, 1979; Cubleșan, Teatrul, 107-110
IORGA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287605_a_288934]
-
fauna și flora autohtonă sunt invocate nu numai ca elemente decorative sau de peisaj, ci și ca simboluri ale neliniștilor provocate de posibila lor distrugere. Autorul utilizează cu dezinvoltură cele mai diverse straturi ale limbii și culturii: grai vorbit, folclor, mitologie etc. A scris și un număr mare de cărți pentru copii, cele mai reușite fiind versurile și povestirile din O sută de ochi (1974), Câte sunt pe lumea asta (1979) și Pădure, verde pădure (1982), în care R. se arată
ROSCA-5. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289372_a_290701]
-
Studii filosofice, București, 1967, Prelegeri de filosofie a religiei, pref. trad., București, 1969. Repere bibliografice: N. Bagdasar, Istoria filosofiei românești, București, 1940, 219-228; Athanase Joja, Logos și ethos, București, 1967, 261-264; N. Tertulian, Misiunea unei generații, RL, 1978, 20; Vaida, Mitologii, 204-207; D.D. Roșca în filosofia românească. Studii, coordonator Tudor Cătineanu, pref. Dumitru Ghișe, Cluj-Napoca, 1979; Cotruș, Meditații, 502-506; Tudor Cătineanu, Structura unei sinteze filosofice, I-II, Cluj-Napoca, 1984-1985; D.D. Roșca. 100 de ani de la naștere, Timișoara, 1995; Vasile Muscă, Filosofia
ROSCA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289368_a_290697]
-
Zamfir, Proza poetică, passim; Paul Cornea, Originile romantismului românesc, București, 1972; Zoe Dumitrescu-Bușulenga, Romantismul românesc, București, 1972; D. Arendt, Der poetische Nihilismus in der Romantik, Tübingen, 1972; V. Mîndra, Clasicism și romantism în dramaturgia românească (1816-1918), București, 1973; Elena Tacciu, Mitologie romantică, București, 1973; Dim. Păcurariu, Clasicism și romantism, București, 1973; Structuri tematice și retorico- stilistice în romantismul românesc (1830-1870), îngr. și introd. Paul Cornea, București, 1976; S. Cooper, European and North-American Romanticism, Princeton, 1977; Marin Beșteliu, Imaginația scriitorilor romantici, Craiova
ROMANTISM. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289353_a_290682]
-
oameni de pe Someș”, Bistrița, 1976; Negoițescu, Analize, 157-163; Fanache, Întâlniri, 30-44; Al. Săndulescu, Introducere în opera lui Liviu Rebreanu, București, 1976; Gorcea, Nesomnul, 175-214; Vlad, Lectura, 16-31; Ciobanu, Însemne, I, 239-242; Al. Andriescu, Stil și limbaj, Iași, 1977, 186-208; Vaida, Mitologii, 106-111; Piru, Permanențe, 190-260; Protopopescu, Romanul, 78-104; George, Sfârșitul, II, 198-207; Al. Husar, Întoarcerea la literatură, Iași, 1978, 109-118; Micu, Lecturi, 104-112; Aurel Sasu, Liviu Rebreanu. Sărbătoarea operei, București, 1978; Ornea, Tradiționalism, 521-536; Puia Florica Rebreanu, Pământul bătătorit de părintele
REBREANU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289159_a_290488]
-
cuțit”). Versificatorul se vrea un exponent al celor mulți („Strigăt sunt, înfipt în vreme,/ Peste roșiile ruguri” - Prefață la un volum care n-a putut să apară). Și nu ratează nici o temă și nici un subiect dintre cele ce bântuie prin mitologia falacioasă a timpului (titlu elocvent: Sirena lui Vasile Roaită). Volumul, în bună parte antologic, Pasărea măiastră (1961) exprimă, monocord, acest devotament, într-o autoexcitație a viziunii: „E că-ntrevăd în comunism, curând,/ Măiastra pasăre de aur săgetând” (Pasărea măiastră), ici
SAHIGHIAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289433_a_290762]
-
spun „că e mai important să ai libertatea de a urmări țeluri personale fără amestecul guvernului”, În timp ce numai 34% dintre aceștia spun că „este mai important ca guvernul să garanteze că nici o persoana nu trăiește În sărăcie”18. Fără Îndoială, mitologia frontierei joacă un rol important În Înțelegerea atitudinii americanilor față de inegalitate și sărăcie. Dar există probabil și o fațetă mai puțin plăcută a acestei chestiuni. Rasismul, spun un număr crescând de comentatori, nu poate fi exclus În Întregime din rezultatele
Visul European by Jeremy Rifkin () [Corola-publishinghouse/Science/2290_a_3615]
-
elemente care să indice că America Își modifică visul, Încorporând În el o mai mare responsabilitate pentru bunăstarea colectivă a societății. Din contră, visul american merge În direcția opusă, devenind aproape o caricatură a individualismului robust atât de glorificat În mitologia frontierei americane. Rezultatul este acela că unii americani se Îmbogățesc, În timp ce mulți alții sărăcesc. În ambele cazuri, visul american suferă. Copii americanilor bogați cresc În lux, se simt Îndreptățiți să fie fericiți și sunt mai puțin Înclinați să muncească din
Visul European by Jeremy Rifkin () [Corola-publishinghouse/Science/2290_a_3615]
-
iar timpul liniar, Împărțit În ore, minute și secunde, este cel care măsoară viața. Relațiile personale nu se mai bazează pe Încredere, ci pe contracte. Lucrările bune s-au transformat În etica muncii. Sacrul a pierdut teren În față utilitarului. Mitologia a fost redusă la amuzament, În timp ce contextul istoric a câștigat teren. Prețul pieței a Înlocuit prețul just. Mântuirea a devenit mai puțin importantă decât destinul. Înțelepciunea a fost Înlocuită de cunoaștere. Iubirea de Hristos a fost pusă sub semnul Întrebării
Visul European by Jeremy Rifkin () [Corola-publishinghouse/Science/2290_a_3615]
-
important prin care o colectivitate își promovează valorile. În viziunea lui Skinner (1971), chiar comportamentele-limită (asumarea riscului sacrificiului suprem) trebuie înțelese prin paradigma condiționărilor și recompenselor: „Să presupunem, de exemplu, că un grup este amenințat de un răufăcător (monstrul din mitologie). Cineva care posedă o forță sau o îndemânare specială atacă și omoară monstrul sau îl alungă. Grupul, scăpat de amenințare, întărește (gratifică) comportamentul eroului cu aprobare, elogiu, onoruri, afecțiune, celebrări, statui, arcuri de triumf și mâna prințesei. Unele dintre acestea
Valori, atitudini și comportamente sociale. Teme actuale de psihosociologie by Petru Iluț () [Corola-publishinghouse/Science/2283_a_3608]
-
considerării relației cu adevărul primordial, nu poate duce decât la pierderea irevocabilă a înțelesului originar. Este și motivul pentru care L. îl învinovățește pe Mircea Eliade de a fi „amputat mitul de jumătatea superioară a lui”: „Fără primul fond metafizic, mitologia este un haos de puerilități, un muzeu de superstiții, o magazie de recuzite”. Mitul nu trebuie explicat, el trebuie „trăit”, prins într-o „învăluire spirală”, care, sporindu-i ambiguitatea, asigură transmiterea „misterului”. Este, așadar, o viziune apropiată de aceea a
LOVINESCU-4. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287855_a_289184]
-
o continuă stare de nemulțumire și de frondă explicită. Ambiționând o singularizare care să îi aducă recunoașterea de a fi cel mai important dramaturg român din toate timpurile, a abordat, până după al doilea război mondial, o tematică inspirată de mitologie și de trecutul românesc sau de zonele romantice ale istoriei Egiptului și a Bizanțului. Între 1933, când debuta cu trei lucrări dramatice - tragicomedia Alb și negru (Constantin Vodă Cantemir), poemul dramatic în zece scene Icarii de pe Argeș și Iuda din
LUCA-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287860_a_289189]
-
social activ” într-o lume care va face loc gândirii „nedirijate”, L. predică venirea unui timp în care fenomenele mediumnice, ca proiecții ale inconștientului, vor deveni o calitate comună. Asemenea celorlalți membri ai Grupului suprarealist român, L. explorează toate temele mitologiei suprarealiste, aducând un plus de fervoare în căutarea miraculosului, în inventarea iubirii și în admirabila dialectică a negării morții. Ca toți suprarealiștii, Luca sugerează „o oră mediumnică, permanent mediumnică”, un timp și un spațiu permeabile la mister, aflate în așteptarea
LUCA-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287859_a_289188]