2,208 matches
-
perimetru restrâns. Nu exista sârmă ghimpată, așa că trebuia acoperită întreaga arie. Terenul era format din corali foarte tari, bun pentru construcția de baze aeriene, dar dificil de apărat de infanterie, pentru că nu se puteau săpa tranșee și gropi. Cele douăsprezece mitraliere de calibru 12,7 mm au fost poziționate în prima linie. S-au dus lupte toată noaptea, deoarece grupuri de japonezi au încercat să infiltreze pozițiile. S-a cerut parașutarea de muniții. Vremea, favorabilă pentru scurt timp, a permis parașutarea
Campania din Insulele Amiralității () [Corola-website/Science/320092_a_321421]
-
săpat șase tranșee cu un buldozer și zece oameni au fost plasați în fiecare din ele. Cei de tranșee săpate de ei cu excavatorul au format o linie secundară de apărare. Fortificațiile din mal au fost transformate în posturi pentru mitralierele grele. Cele două deminatoare urmau să curețe intrarea în limanul Seeadler între insulele Hauwei și Ndrilo, dar focul venit din partea a cel puțin un tun japonez de de pe insula Hauwei l-a împiedicat pe acesta să intre în liman. Căpitanul
Campania din Insulele Amiralității () [Corola-website/Science/320092_a_321421]
-
tăcute, ei înaintau în câmp deschis, vorbind și, în unele cazuri, cântând. Înaintarea lor îi ducea direct în minele antipersonal și în zonele pline de capcane, și apoi în câmpul de foc al armelor automate americane, inclusiv al mai multor mitraliere Browning răcite cu apă, dar înaintarea a continuat. Tunurile Batalionului 211 Artilerie de Coastă (AA) și ale Batalionului 99 Artilerie de Câmp au tras toată noaptea, încercând să frâneze atacurile japoneze dinspre Porlaka. La scurt timp după miezul nopții, barjele
Campania din Insulele Amiralității () [Corola-website/Science/320092_a_321421]
-
traverseze limanul Hyane, dar au fost atacate de tunurile antiaeriene și nu au ajuns la pozițiile americane. O poziție cu tunuri Bofors de 40 mm a fost capturată de japonezi, care au fost la rândul lor respinși de "Seabees". Ocupând mitralierele automate, tunarii din Regimentul 5 Cavalerie au ucis mulți japonezi până când armele lor a trebuit să fie mutate spre o poziție mai favorabilă. Unul din tunurile Browning care au ținut poziția a fost lăsat în acel loc, ca monument. Sergentul
Campania din Insulele Amiralității () [Corola-website/Science/320092_a_321421]
-
a continuat, totuși, fiind precedat de un bombardament aerian și unul de artilerie efectuat de Batalionul 271 Artilerie de Câmp. LVT-ul de luptă a tras 24 de rachete M8 de 4,5 țoli. Japonezii au răspuns cu mortiere și mitraliere, precum și cu un obuzier de 75 mm. Primul val a trebuit să reziste singur în fața focului venit de la buncărele japoneze timp de 45 de minute până când LVT-urile au revenit în valul următor. Ulterior, ei au respins un contraatac efectuat
Campania din Insulele Amiralității () [Corola-website/Science/320092_a_321421]
-
dintre vasele PT care operau acum de pe tenderul din limanul Seeadler. Când patrula a ajuns pe uscat, maiorul Carter S. Vaden a observat un buncăr bine camuflat și a aruncat două grenade în el. Când acestea au explodat, mortierele și mitralierele japoneze camuflate au deschis focul asupra patrulei și asupra vasului ei aflat în apă. PT-ul a fost lovit, comandantul său rănit, și vasul s-a retras. LCVP-ul s-a îndreptat către țărm, de unde a luat cinci oameni, între
Campania din Insulele Amiralității () [Corola-website/Science/320092_a_321421]
-
șasiul modelului M46 și turela prototipului T42. Blindatul, proiectat de fabrica Detroit Arsenal, a fost denumit oficial . Producția tancului a fost văzută ca o măsură provizorie până la apariția tancului M48 Patton. M47 a fost ultimul tanc american dotat cu o mitralieră amplasată în cutia blindată, în dreapta mecanicului conductor. Aceasta era deservită de al cincilea membru al echipajului. Inelul turelei era mai mare decât cel al tancului M46, iar forma blindajului turelei era superioară. Masca tunului era ascuțită, forma acesteia fiind similară
M47 Patton () [Corola-website/Science/320143_a_321472]
-
muniție (transportată de obicei într-un cheson) și șase soldați. Uneori, două chesoane erau tractate pentru a transporta mai multă muniție. Compartimentul din față, unde se aflau mecanicul conductor și comandantul, era complet blindat. Comandantul se ocupă și de manevrarea mitralierei Degtiariov cu calibrul de 7,62 mm. În compartimentul din spate se aflau cei șase tunari care se ocupau de piesă de artilerie. Aceștia erau poziționați pe băncuțe de câte trei persoane orientate spre exterior, fiind expuși schijelor și gloanțelor
Komsomoleț T-20 () [Corola-website/Science/320182_a_321511]
-
Transportorul blindat pentru trupe (abreviat uneori TB sau TBT) este un vehicul blindat de luptă proiectat pentru a transporta trupe de infanterie pe câmpul de luptă. Transportoarele blindate sunt, de obicei, înarmate doar cu o mitralieră, deși există variante care transportă tunuri antitanc fără recul, rachete antitanc teleghidate sau mortiere. Acestea nu sunt, de obicei, concepute pentru a lua parte la o luptă directă, ci doar să efectueze manevre cu trupe spre/pe câmpul de luptă
TranSportor blindat pentru trupe () [Corola-website/Science/320194_a_321523]
-
ale infanteriei și împotriva schijelor artileriei. Aproape toate tipurile de arme antitanc pot străpunge blindajul unui transportor blindat. Unele vehicule sunt dotate cu sisteme de protecție C.B.R.N. (chimic, biologic, radiologic și nuclear). Armamentul din dotare constă, de regulă, într-o mitralieră grea sau un tun automat de calibrul 20-30 mm montate deasupra vehiculului pe un pivot (protejat uneori de un scut) sau într-o turelă. Unele transportoare blindate pentru trupe pot fi echipate cu lansatoare de rachete antitanc dirijate, însă de
TranSportor blindat pentru trupe () [Corola-website/Science/320194_a_321523]
-
vânătorii de tancuri Ferdinand au fost rechemați la fabrică pentru modificări bazate pe experiența dobândită în timpul Bătăliei de la Kursk. Între octombrie și noiembrie 1943, 48 din cele 50 de vehicule care au supravețuit luptelor au fost modificate, adăugându-le o mitralieră MG 34 (pentru a îmbunătăți capacitățile defensive contra infanteriei), o cupolă pentru comandant (modificată din cupola standard montată pe StuG III pentru o mai bună perspectivă asupra câmpului de luptă) și pastă antimagnetică Zimmerit. În plus, câteva modificări minore la
Elefant (vânător de tancuri) () [Corola-website/Science/320243_a_321572]
-
dată în timpul Bătăliei de la Kursk, unde au participat optzeci și nouă de vehicule. Deși eficient în luptele împotriva tancurilor sovietice, vehiculul blindat se comporta destul de prost în alte privințe. În varianta sa originală, vânătorii de tancuri Ferdinand nu aveau o mitralieră drept armament secundar, fiind vulnerabil la atacurile infanteriei. Deși acest lucru reprezenta un dezavantaj important, majoritatea pierderilor au fost cauzate de mine antitanc și defecțiuni tehnice. În aproximativ patru zile toți vânătorii de tancuri Ferdinand erau scoși din uz datorită
Elefant (vânător de tancuri) () [Corola-website/Science/320243_a_321572]
-
și crescând protecția vehiculului. Era înarmat cu același tun cu țeavă lungă 8.8 cm gun care era montat și pe Tiger II.Tunul era montat în centru astfel permițând un câmp de rotire orizontal de doar 11° . O singură mitralieră MG-34 pentru protecție locală era montată în partea dreapta a tunului și era folosită de Radist, șoferul era poziționat în stânga. Ochitorul avea un telemetru și un periscop telescopic. "Jagdpanther" avea un raport putere-greutate bun și un tun puternic fapt ce
Jagdpanther () [Corola-website/Science/320246_a_321575]
-
invadaseră districtul Campion din Australia de Vest. Încercările de a reduce și controla populația emu - pasări alergătoare de dimensiuni mari specifice Australiei și a căror viteză atinge 48 km/h - au fost purtate prin implicarea soldaților armatei australiene înarmați cu mitraliere, lucru ce a determinat media să adopte satiric numele de "" referitor la acest incident. Ulterior Primului Război Mondial, un mare număr de soldați australieni lăsați la vatră, alături de un număr de veterani britanici, s-au stabilit în Australia de Vest, îndeosebi în
Războiul Emu () [Corola-website/Science/320257_a_321586]
-
mai departe îngrijorările lor legate de păsările care le devastau recoltele, o delegație formată din foști soldați fiind trimisă pentru o întrevedere cu ministrul australian al Apărării, Sir George Pearce. Ca veterani ai Primului Război Mondial, soldații-fermieri erau bine informați despre eficiența mitralierelor așa că au cerut desfășurarea lor în zonele afectate de invazia păsărilor. Ministrul și-a dat imediat acordul dar a impus câteva condiții: mitralierele vor fi operate doar de către personalul militar, costurile transportului echipamentelor și trupelor vor fi suportate de guvern
Războiul Emu () [Corola-website/Science/320257_a_321586]
-
ministrul australian al Apărării, Sir George Pearce. Ca veterani ai Primului Război Mondial, soldații-fermieri erau bine informați despre eficiența mitralierelor așa că au cerut desfășurarea lor în zonele afectate de invazia păsărilor. Ministrul și-a dat imediat acordul dar a impus câteva condiții: mitralierele vor fi operate doar de către personalul militar, costurile transportului echipamentelor și trupelor vor fi suportate de guvern dar fermierii trebuiau să furnizeze hrana și cazarea precum și plata pentru muniția utilizată. Pearce a sprijinit campania considerând ca păsările vor constitui o
Războiul Emu () [Corola-website/Science/320257_a_321586]
-
Fox Movietone a fost înregimentat. Implicarea militară era programată pentru octombrie 1932. "Războiul" era purtat sub comanda maiorului G.P.W. Meredith din divizia a VII-a de artilerie grea a Royal Australian Artillery, Meredith comandând doi soldați înarmați cu două mitraliere grele Lewis și 10.000 role de muniție. Confruntarea a fost întârziată de o perioadă de ploi care au făcut ca păsările emu să se împrăștie pe o zonă mai largă. Coloniștii au recomandat ca acțiunea să fie amânată, lucru
Războiul Emu () [Corola-website/Science/320257_a_321586]
-
de piei de emu pentru a utiliza penele acestora la pălăriile diviziei australiene de cavalerie ușoară. La 2 noiembrie, trupele au călătorit spre Campion, unde fuseseră observați vreo 50 de emu. Cum păsările se găseau în afara razei de acțiune a mitralierelor, localnicii au încercat să mâne păsările spre o ambuscadă însă acestea s-au împărțit în grupuri mai mici și au început să alerge în toate direcțiile devenind ținte foarte dificile. Cu toate acestea, deși primele rafale au fost ineficiente din cauza
Războiul Emu () [Corola-website/Science/320257_a_321586]
-
o ambuscadă însă acestea s-au împărțit în grupuri mai mici și au început să alerge în toate direcțiile devenind ținte foarte dificile. Cu toate acestea, deși primele rafale au fost ineficiente din cauza țintelor aflate în afara razei de acțiune a mitralierelor, o a doua rundă de focuri a reușit să doboare un număr de păsări. Mai târziu, în aceeași zi, un efectiv mai mic de emu a fost întâlnit fiind doborâte "probabil o duzină". Următoarea confruntare semnificativă a avut loc pe
Războiul Emu () [Corola-website/Science/320257_a_321586]
-
au urmat, Meredith a ales să mute zona de conflict înspre sud unde se raportase că păsările erau "ceva mai domestice",dar succesul a fost limitat în ciuda eforturilor sale. La un moment dat, Meredith a încercat să monteze una din mitraliere pe un camion, idee care s-a dovedit ineficientă, camionul nu reușea să ajungă păsările și sălta atât de tare încât mitraliorul nu putea ținti și trage. Până la 8 noiembrie, la șase zile de la debutul ostilităților, 2500 de role de
Războiul Emu () [Corola-website/Science/320257_a_321586]
-
păsărilor, ornitologul Dominic Serventy comenta: La 8 noiembrie, operațiunea a fost dezbătută în Camera Reprezentanților. În urma acoperirii negative a subiectului de către presa australiană care susținea că "doar câteva" exemplare emu au fost ucise, Pearce dispune retragerea personalului militar și a mitralierelor la aceeași dată. După retragerea militarilor atacurile păsărilor emu asupra recoltelor au continuat. Fermierii au cerut din nou suport, susținând că vremea caniculară și seceta au făcut ca păsările să le invadeze culturile cu miile. James Mitche, premierul Australiei de
Războiul Emu () [Corola-website/Science/320257_a_321586]
-
a raportului, la 12 noiembrie, ministrul Apărării aprobă reluarea operațiunilor militare. El și-a apărat poziția în senat explicând de ce soldații erau necesari în combaterea serioasei amenințări a păsărilor emu asupra agriculturii. Deși militarii au fost de acord să împrumute mitralierele guvernului Australiei de Vest în perspectiva în care acesta oferea oameni care să le opereze, tot maiorul Meredith a fost pus la comanda operațiunilor din cauza lipsei de experiență în utilizarea mitralierelor a civililor. Intrată pe câmpul de luptă la 13
Războiul Emu () [Corola-website/Science/320257_a_321586]
-
agriculturii. Deși militarii au fost de acord să împrumute mitralierele guvernului Australiei de Vest în perspectiva în care acesta oferea oameni care să le opereze, tot maiorul Meredith a fost pus la comanda operațiunilor din cauza lipsei de experiență în utilizarea mitralierelor a civililor. Intrată pe câmpul de luptă la 13 noiembrie 1932, campania militară a înregistrat un oarecare succes în primele doua zile cu un număr de aproximativ 40 de emu uciși. Cea de-a treia zi, 15 noiembrie, s-a
Războiul Emu () [Corola-website/Science/320257_a_321586]
-
dorea testarea anduranței, avionul trebuia să reziste două ore la viteză normală și de la 6 la 8 ore în viteză de croazieră în modulul economic (ambele cu rezervoare detașabile). Armamentul trebuia să constea în două tunuri de 20 mm, două mitraliere de 7,7 mm și două bombe de 30 kg sau 60 de kg. Un set complet radio trebuia montat pe toate avioanele împreună cu un sistem radio de detecție a direcției pentru navigarea cu rază lungă. Manevrabilitatea specificată impunea minim
Mitsubishi A6M Zero () [Corola-website/Science/320300_a_321629]
-
a acestuia și evitarea confruntărilor directe care solicitau manevre, tehnică, picaje sau ascensiuni. Prin utilizarea vitezei, a rezistenței propriului avion si evitarea erorii de a încerca surclasarea Zero-ului, în cele din urmă era suficient ca un tun sau o mitralieră grea (de calibrul 50) să nimerească o singură dată pentru ca Zero-ul să devină o mare de flăcări. Această tactică denumită ""boom-and-zoom"" mai fusese folosită pe teatrul de operațiuni China Burma India (CBI) împotriva unor avioane similare, la fel de manevrabile și
Mitsubishi A6M Zero () [Corola-website/Science/320300_a_321629]