1,990 matches
-
fi fost de o simplitate cvasiprimitivă. O privi pe Leej. Așezată pe marginea patului. Îl urmărea cu ochii umezi de emoție. Dar nu zicea nimic, iar el, menajându-și mușchii amorțiți, aruncă o privire prin încăpere. Un dormitor, destul de bine mobilat, cu două paturi. În celălalt dormise cineva, iar el presupunea că era al ei. De aici. se grăbi să tragă concluzia că ei fuseseră închiși împreună. Supoziția pe care avea de gând să o verifice cât de curând. Privirea i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85123_a_85910]
-
pe Venus, întreprinsă de Gosseyn-Ashargin, nici un indiciu al reîntoarcerii lui la palat. Gosseyn puse dosarul la loc în sertar și continuă examinarea încăperii. Descoperi o ușă strâmtă ascunsă cu multă îndemânare în panourile distorsorului. Ea ducea într-un minuscul dormitor, mobilat doar cu un pat. Nici un cuier, doar o baie îngustă, cu cadă și WC. Pe un uscător de metal atârna o duzină de prosoape. Discipolul, dacă așa era de sfânt, nu putea ține la confort. Avu nevoie de aproape o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85123_a_85910]
-
pare să se aplice mult mai mult Germaniei de azi. Mai ales poeziile intitulate „Spleen“. — Poate că acum sunteți pregătit pentru Nietzsche, zise ea, lăsându-se pe spătarul scaunului. Biroul luminos, cu vedere spre Grădina Zoologică de peste drum, era elegant mobilat. Mai că auzeai maimuțele țipând în depărtare. Zâmbetul îi întârzie pe buze. Arăta mai bine decât îmi aminteam. Am ridicat singura fotografie de pe biroul ei și m-am uitat lung la un bărbat chipeș cu doi băieței. — Familia dumneavoastră? — Da
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
Aflat la ultimul etaj al unei clădiri cu patru niveluri, apartamentul avea un balcon mare din fier forjat în fața unui glasvand mic, vopsit în maro, și nu unul, ci trei luminatoare pe tavanul din salon. Era un loc spațios, aerisit, mobilat și decorat cu gust, mirosind puternic a cafea proaspătă, pe care tocmai o făcea. — Îmi pare rău că trebuie să vă fac să treceți din nou prin asta, i-am spus. Vreau doar să mă asigur că nu ne-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
ați întrebat ce se întâmplă. Reichsführer-ul este un mare susținător al activității noastre și a participat la multe ședințe. Ieșind de la garderobă, am intrat pe o ușă antifonată îmbrăcată în piele verde într-o cameră mare în formă de L, mobilată simplu. Pe covorul verde, gros, se afla, într-un capăt al camerei, o masă rotundă, iar în celălalt capăt era un grup de vreo zece persoane care stăteau în picioare lângă o canapea și două fotolii. Pereții, acolo unde se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
Dar el a scos un geamăt ciudat și chiar sinistru s-ar putea spune. ÎȘI SCARPINĂ CAPUL. ― După părerea mea, operația trebuie să fie dureroasă. Firește, am intrat. Împinseseră o ușă și se găseau în pragul unei odăi luminoase, dar mobilată sărăcăcios. Un om mititel, scurt și gros, stătea culcat într-un pat de bronz. Respira tare și se uita la ei cu ochii congestionați. Doctorul se opri. În pauzele dintre respirații i s-a părut că aude chițcăituri de șobolani
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
impunea urgent să facă puțină ordine în ideile sale. Când a ajuns, comisarul nu era încă acolo. Grand aștepta pe coridor și s-au hotărât să intre întâi la el, lăsând ușa deschisă. Funcționarul de la primărie locuia în două odăi, mobilate foarte sumar. Observai doar un raft de lemn alb cu două sau trei dicționare și o tablă școlărească pe care se mai putea citi, pe jumătate șterse, cuvintele "alei înflorite". După părerea lui Grand, Cottard avusese o noapte bună. Dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
tocul foarte înalt. La mâna stângă are legată pe încheietură o fundă albastră. În flashbackuri, nu are fundă. Ar trebui să se vadă că e femeie de afaceri, bogată. SOȚUL ANITA, fiica celor doi, 16 ani TÂNĂRUL ARHITECT Living minimalist mobilat, o scară interioară ce se sprijină, din construcție, pe o bară metalică. Interior extrem de modern. Emma e singură, are la ureche un hands free, vorbește cu cineva... EMMA - Sunt o femeie împlinită, draga mea (va rosti extem de subtil, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
de la dom’doctor, bine? Foarte bine! Dar unde mergem? La mine acasă? Au mers cu autobuzul până la Central, au coborât și au urcat la etajul Întâi al unui bloc nou de pe partea stângă. Era un apartament cu o cameră, puțin mobilată dar cu gust. Am contractat-o ca să pot fi mai aproape de stație și ... să fiu singură. Garsoniera aceasta este ea micuță dar nici eu nu-s prea mare! Fac imediat o cafea, vrei un pahar cu ceva, nu am decât
Învierea pământeană by Val Andreescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1269_a_1901]
-
casă? Nu mai ai familie?... Treci imediat acasă,domnule! Las’ că vorbim noi!... „Tăcerea este unul dintre lucrurile cel mai greu de contrazis”.(Billing). „Când te duci în lume,lasă-ți visurile acasă”. (Mihai Codreanu) Misterul nopții Un cabinet privat,mobilat modest,al unui medic psihiatru. In fața domnișoarei medic,Ina Albu se afla un pacient cu ghiocei la tâmple,dl.Ioan Marin. Pacientul îi prezintă simptomele: -In fiecare noapte mă visez într-un orășel sud american.Nu cunosc nici țara
BANCHETUL CUGETĂRILOR by Eugen - Nicuşor Marcu [Corola-publishinghouse/Imaginative/1594_a_2966]
-
se agite.Au contactat-o telefonic pe Mioara. Ea le-a spus totul.Au luat legatură prin telefon cu Radu și l au anunțat de vizită. M-au găsit singură într-o garsonieră dintr-un cămin muncitoresc.Camera era modest mobilată. Le-am povestit adevarul.S au bucurat ca m-au gasit în viața.Radu s-a dovedit un bun actor. Nu era patron.Nu era tâmplar. Lucra la o fabrică de cărămidă. Starea lui civila era complicată.Căsătorit,cu un
BANCHETUL CUGETĂRILOR by Eugen - Nicuşor Marcu [Corola-publishinghouse/Imaginative/1594_a_2966]
-
vorbim, te invit În noua mea garsonieră, cu această ocazie o și inaugurez, tu, fiind prima care Îi calcă pragul! Duminică aproape de prânz am așteptat-o pe Victorița În stația de tramvai și am venit Împreună În garsoniera mea cochet mobilată și primitoare. A fost plăcut impresionată de noua mea locație și de gusturile mele În a o decora.Mă uitam la ea și nu Îmi venea să cred că Victorița se schimbase În felul ei de a fi: nu mai
Pete de culoare by Vasilica Ilie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91516_a_107356]
-
medită profund o vreme. Era limpede că nu izbutea să înțeleagă nimic din anunțul meu. Între timp își aranjase puțin salonașul (instinctele ei de gospodină învinseseră năuceala și dezorientarea, și încăperea nu mai avea aerul acela părăsit, ca de casă mobilată oferită de mult spre închiriere, pe care-l observasem la prima mea vizită după declanșarea catastrofei). Dar acum, după ce-l văzusem pe Strickland la Paris, era greu să mi-l mai imaginez într-un asemenea decor. M-am gândit că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
-i în treacăt cu un „da” lapidar numai. Dar uite că n-am apucat să-mi flexez genunchiul pentru următorul pas, căci dânsul m-a interpelat din nou (de această dată, însă, întrebândumă ceva ce, probabil, în mintea lui sărac mobilată, chiar îi crea puternic sentimentul de inteligență): „Zi-mi, mai exact, ce reiese din faptul că tu citești, altceva decât că știi să citești?” Ei bine, asta da lovitură! „Indiscutabil, reiese că tare prost mai ești, luate-ar dracu’ cu
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
fi fost de o simplitate cvasiprimitivă. O privi pe Leej. Așezată pe marginea patului. Îl urmărea cu ochii umezi de emoție. Dar nu zicea nimic, iar el, menajându-și mușchii amorțiți, aruncă o privire prin încăpere. Un dormitor, destul de bine mobilat, cu două paturi. În celălalt dormise cineva, iar el presupunea că era al ei. De aici. se grăbi să tragă concluzia că ei fuseseră închiși împreună. Supoziția pe care avea de gând să o verifice cât de curând. Privirea i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85126_a_85913]
-
pe Venus, întreprinsă de Gosseyn-Ashargin, nici un indiciu al reîntoarcerii lui la palat. Gosseyn puse dosarul la loc în sertar și continuă examinarea încăperii. Descoperi o ușă strâmtă ascunsă cu multă îndemânare în panourile distorsorului. Ea ducea într-un minuscul dormitor, mobilat doar cu un pat. Nici un cuier, doar o baie îngustă, cu cadă și WC. Pe un uscător de metal atârna o duzină de prosoape. Discipolul, dacă așa era de sfânt, nu putea ține la confort. Avu nevoie de aproape o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85126_a_85913]
-
începeau să scoată muguri, era îngrijorat pentru viitorul acelor elevi. Își dădea seama că, dacă lăsa mult timp situația neluată în seamă, aveau să se iște neplăceri. Nobunaga ieși din clasă și fu condus de preoți într-o încăpere bine mobilată. Acolo, Nobunaga se odihni pe un scaun colorat, scânteietor, rezervat musafirilor de rang. Apoi, preoții aduseră ceai și tutun din țara lor, pe care le prețuiau nespus, și i le oferiră oaspetelui, dar Nobunaga nu se atinse de nimic. — Fiul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
mai târziu, ne aflăm din nou undeva, dar nu în dormitorul lui Ionel Dumitrescu de această dată, ci în sala de studiu a palatului regal din Ionescu Land. Sala respectivă este o încăpere care, atât cât putem vedea, deși bine mobilată și masivă, nu poate înspăimânta pe nimeni prin opulență. Nu, nu este nici pe departe cazul de așa ceva. Atrag mai degrabă atenția lambriurile pictate direct pe perete și nenumărat de multele boxe și aparate muzicale din încăpere. Deși ne aflăm
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
de scuză, aplecându-se și sărutându-i politicos mâna cumnatei sale. După ce mai schimbară câteva vorbe amabile, soția lui Iorgu îi rugă să ia loc și ieși din încăpere, ca să le aducă dulceață și cafele. În salonul spațios și frumos mobilat, se mai aflau încă patru musafiri. Cu toții stăteau tăcuți ca la un fel de priveghi, și așteptau întoarcerea lui Valentin. Stelian schimbă mai întâi câteva vorbe cu Mendelică, fiul mai mare al ceasornicarului, apoi Mișu Leibovici îl conduse către o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
Oranski, să se înroleze în divizia "Tudor Vladimirescu" de tristă amintire, apoi cum fusese scos din armată, după ce, iarăși, respinsese propunerea de a se pune, cu experiența și cu competența sa, în serviciul noului regim. Invitându-i într-o cămăruță mobilată simplu, țărănește, fostul ofițer al armatei regale române le făcu semn oaspeților săi să se așeze în jurul unei mese. Apoi luă loc și el și, interesându-se mai întâi dacă totul era în ordine în ce-i privea pe ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
fost posibil să fie împreună, și Roja se hotărăște brusc, apasă clanța jegoasă și pășește înăuntru ca venit dintr-o altă lume. La Nord era cu totul altceva dom’ Roja, i se pare că aude vocea lui Gulie, camere modern mobilate, sala de mese care sclipea de curățenie, salon de coafură, cosmetică, frizerie, masaj, și grădina aia de vară care parcă era un colț de rai. Cu toate astea, trebuie s-o zică și pe cea dreaptă, se gîndește, locul avea
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
necurat la mijloc, că nimeni nu-ți face servicii din astea doar pe ochi dulci, că de obicei e vorba și de alte interese. Imediat ce s-au mutat au început să se ivească bineînțeles tot felul de nevoi. Camerele trebuiau mobilate, pereții zugrăviți și decorați, baia, bucătăria, cămara trebuiau dotate cu mașină de spălat, aragaz, frigider, vesele, tacîmuri și o mulțime de alte mărunțișuri. Nici de data asta n-a fost nici o problemă, Părințelul și Milițică, de parcă ar fi fost înțeleși
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
semăna cu o cazarmă trecută În rezervă și ea Îl ocolea ori de câte ori i se ivea prilejul. Mansarda lui Petru fusese până ieri refugiul ei preferat. Acum Însă, lectura clandestină a Caietului cu vise, În albul de var al garsonierei sale, mobilată simplu, după un proiect propriu, având un căutat aer monahal, un loc de reculegere după excese de tot felul, o făcea sa respingă fără greutate orice invitație care ar putea să o Îndepărteze prea mult de ceea ce ei i se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
Prepelicarul. Vultur-în-Zbor nu înțelegea rostul acestei camere - dacă nu cumva era o anticameră, din moment ce călătoria lor se apropia de sfârșit. Prepelicarul ieși printr-o ușă din peretele de pe stânga și se treziră amândoi într-o cameră luminoasă, aerisită și frumos mobilată: camera lor. Patul mare avea cearșafuri curate și, în mod evident, îi aștepta. Mai erau acolo un divan moale și adânc și o măsuță joasă, plăci pătrate cu carouri de fildeș. Simțul direcției îi spunea lui Vultur-în-Zbor că mai exista
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
de pietate, schimbatul locuințelor, Împrumuturile disperate, mizeria, vagabondajul, alcoolul, cafeaua, tutunul, hașișul, cânepa indiană. Totul trăit demn, refuzând compromisuri, onoruri, recunoaștere, căci ar Însemna un pact cu spiritul burghez. „Universul lui Baudelaire, singurul pe care Îl cunoaște, este boema, camerele mobilate și birturile, unde, paradoxal, se va comporta ca un dandy, cu tot eroismul pe care-l cuprindea pentru el acest titlu. Un dandy trebuie să-și păstreze masca indiferenței În cele mai grele Încercări și să zâmbească atunci când suferă.”2
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]