3,398 matches
-
autoafirmare lipsită de fundament, preferând retragerea discretă, reținută și demnă a persoanei. Chiar dacă o persoană este conștientă de valoarea sa și de faptul că se află deasupra celorlalți, prin modestie ea se va impune mai mult decât prin afișarea orgoliului. Modestia apropie oamenii, pe când orgoliul Îi Îndepărtează. În ambele cazuri, atât pentru individ cât și pentru celelalte persoane, orgoliul și modestia contribuie În mod direct la construirea imaginii publice a acestuia. În acest caz, sunt importante două aspecte. Pe de o
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
și de faptul că se află deasupra celorlalți, prin modestie ea se va impune mai mult decât prin afișarea orgoliului. Modestia apropie oamenii, pe când orgoliul Îi Îndepărtează. În ambele cazuri, atât pentru individ cât și pentru celelalte persoane, orgoliul și modestia contribuie În mod direct la construirea imaginii publice a acestuia. În acest caz, sunt importante două aspecte. Pe de o parte, imaginea de sine a persoanei, care din punct de vedere moral se supraevaluează, căutând să iasă cu orice preț
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
o parte, imaginea de sine a persoanei, care din punct de vedere moral se supraevaluează, căutând să iasă cu orice preț În evidență În cazul orgoliului, sau, dimpotrivă, este rezervat până la adoptarea unei atitudini de refuzarea a afirmării, În cazul modestiei. Pe de altă parte, percepția exterioară, de către ceilalți, atât a persoanei orgolioase, cât și a persoanei modeste. Orgoliosul este o persoană distantă, dar care, prin distanța pe care o pune Între el și ceilalți, este ocolit sau refuzat În mod
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
respectul celorlalți. Modestul Își reprimă orice tendințe egofile, preferând sau lăsându-i pe ceilalți, indiferent de valoarea lor, să treacă Înaintea lui, să se afirme, chiar dacă sunt sub nivelul său. El este, În felul acesta, respectat și simpatizat, având prieteni. Modestia este deschidere, pe când orgoliul este Închidere și izolare. Modestia și orgoliul pot Însă depăși anumite limite admise. Astfel, cum afirmam mai sus, orgoliul poate deveni infatuare, hipertrofia Eului, care poate merge până la o sfidare de tipul agresivității morale. În acest
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
sau lăsându-i pe ceilalți, indiferent de valoarea lor, să treacă Înaintea lui, să se afirme, chiar dacă sunt sub nivelul său. El este, În felul acesta, respectat și simpatizat, având prieteni. Modestia este deschidere, pe când orgoliul este Închidere și izolare. Modestia și orgoliul pot Însă depăși anumite limite admise. Astfel, cum afirmam mai sus, orgoliul poate deveni infatuare, hipertrofia Eului, care poate merge până la o sfidare de tipul agresivității morale. În acest caz, se va crea o stare de tensiune, de
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
deveni infatuare, hipertrofia Eului, care poate merge până la o sfidare de tipul agresivității morale. În acest caz, se va crea o stare de tensiune, de Încordare Între persoană și ceilalți, care va duce la conflicte, ură, confruntare violentă. În cazul modestiei, putem remarca o accentuare a acesteia manifestată printr-o voită și cultivată situație de autoinferiorizare, pe care Însăși persoana respectivă și-o impune, putând merge până la starea de supunere, umilință, negare a oricăror valori personale. Orgoliul, ca formă de agresivitate
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
și cultivată situație de autoinferiorizare, pe care Însăși persoana respectivă și-o impune, putând merge până la starea de supunere, umilință, negare a oricăror valori personale. Orgoliul, ca formă de agresivitate psihologică și morală, poate fi considerat ca sadism moral, pe când modestia, prin subestimarea de sine, poate fi considerată ca o formă de masochism moral. Deși sunt forme de manifestare, de afirmare a Eului unei persoane, atât orgoliul, cât și modestia sunt, Într-o anumită privință, capabile de a fi manevrate după
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
agresivitate psihologică și morală, poate fi considerat ca sadism moral, pe când modestia, prin subestimarea de sine, poate fi considerată ca o formă de masochism moral. Deși sunt forme de manifestare, de afirmare a Eului unei persoane, atât orgoliul, cât și modestia sunt, Într-o anumită privință, capabile de a fi manevrate după voință și În raport cu circumstanțele vieții de către persoana respectivă. În cazul acesta au importanță alte două aspecte cu caracter psiho-moral, la fel de importante, și anume: sinceritatea și ipocrizia. Sinceritatea și ipocrizia
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
avea Încredere, pe care te poți baza. Ipocrizia este falsitatea, care dă nesiguranță, lipsă de franchețe, neîncredere. Ea este o trăsătură negativă, imorală, de caracter. Sinceritatea oferă garanțiile seriozității. Ipocrizia, prin neseriozitatea ei, este riscantă și periculoasă. Sinceritatea, ipocrizia, orgoliul, modestia sunt, În final, modalități de afirmare ale Eului. Ele au la bază mecanismele psihologice și morale ale principiilor prezentate mai sus. 4 ÎNȚELESUL UMANULUI (SEMNIFICAȚIA VALORICĂ A PERSOANEI ȘI A VIEȚIIĂ Persoană și valoare Pentru A. Schopenhauer omul se definește
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
stă o anumită tendință a Supra-Eului moral al persoanei respective. Modul de a se pune În valoare pe sine este o formă sublimată a acestor tendințe ale Supra-Eului, forma În care se manifestă aceste pulsiuni spirituale. Cele mai frecvente sunt modestia, orgoliul și aroganța. Ele sunt atitudini prin care o persoană se valorizează pe sine În raport cu ceilalți. Modestia este o inhibiție psiho-morală a tendințelor Supra-Eului unui individ. Ea exprimă o atitudine de rezervă, de abținere, de autocontrol, dorința de a nu
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
pe sine este o formă sublimată a acestor tendințe ale Supra-Eului, forma În care se manifestă aceste pulsiuni spirituale. Cele mai frecvente sunt modestia, orgoliul și aroganța. Ele sunt atitudini prin care o persoană se valorizează pe sine În raport cu ceilalți. Modestia este o inhibiție psiho-morală a tendințelor Supra-Eului unui individ. Ea exprimă o atitudine de rezervă, de abținere, de autocontrol, dorința de a nu deranja pe ceilalți. Orgoliul este, dimpotrivă, o atitudine psiho-morală, prin care individul caută, printr-o supraevaluare excesivă
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
accentuată a egocentrismului. Aroganța este forma prin care, atitudinal, orgoliul se manifestă ca violență psiho-morală În relațiile dintre individ și ceilalți. Ea este disprețul afișat de o persoană față de cei din jur, dar și dorința de a și-i subordona. Modestia apropie. Orgoliul depărtează. Aroganța irită și trezește reacții din partea celorlalți, fiind o formă de violență. 2. Afirmarea Eului Afirmarea Eului unei persoane este În relație strânsă cu valorizarea acestuia, mai sus prezentată. Între ele există Însă nuanțe psihologice și morale
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
de sentimentul propriei sale devalorizări și inutilități. Lipsită de curaj și de inițiativă, persoana se simte frustrată și marginalizată În raport cu semenii săi. Din aceste motive, ea va manifesta o atitudine și un gen de conduită particulare În raport cu ceilalți, manifestate prin modestie, timiditate sau umilință. Modestia este o atitudine de rezervă, o atitudine de precauție În relațiile cu ceilalți, raportată Însă la propria imagine socială. Ea evită excesele, ambiția, situațiile prin care individul s-ar putea remarca, practicând o măsură sau o
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
devalorizări și inutilități. Lipsită de curaj și de inițiativă, persoana se simte frustrată și marginalizată În raport cu semenii săi. Din aceste motive, ea va manifesta o atitudine și un gen de conduită particulare În raport cu ceilalți, manifestate prin modestie, timiditate sau umilință. Modestia este o atitudine de rezervă, o atitudine de precauție În relațiile cu ceilalți, raportată Însă la propria imagine socială. Ea evită excesele, ambiția, situațiile prin care individul s-ar putea remarca, practicând o măsură sau o autocenzură excesivă și riguroasă
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
o atitudine de precauție În relațiile cu ceilalți, raportată Însă la propria imagine socială. Ea evită excesele, ambiția, situațiile prin care individul s-ar putea remarca, practicând o măsură sau o autocenzură excesivă și riguroasă față de propria sa persoană. Spre deosebire de modestie, timiditatea poate fi socotită ca o „maladie stranie” (Alaină. Ea este o retragere În sine, tendința de a evita contactele exterioare, expunerea În public, prudența exagerată față de evenimentele periculoase sau obstacole. P. Janet o consideră „o boală a conduitei sociale
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
persoanei, dificultățile În Psihologia morală, Eul, moral, valorizarea, afirmarea, frustrarea, natura, virtualitățile, imaginile, vârstele, Existența (vezi; viațaă, definiție, existența ca nevroză, conflictul existenței, temele existenței, Eroismul, Exilul, Forța sufletească, puterea sufletească, Ideile morale, Întâlnirea, Împăcarea, Intimitatea, Judecata de apoi, Libertatea, Modestia, Neliniștea metafizică, Psihologia, generală, morală, Persoana, În Psihologie, În Morală. tipuri de persoană, valoarea, semnificația, tensiuni și neliniști, persoana mea, persoana celuilalt, persoana-limită, Personajul, Psihobiografia, Psihoterapia morală Persoana, modelul psihologic, modelul moral, modelul metafizic, Prejudiciul, Puterea, Personajul, definiție, caracteristici, Psihologia
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
cu aura lui aparte, și de aici îi vine râvna de a strânge cât mai multe mărturii despre „frumoasele vremuri trecute”. Întâmplări felurite, figuri dispărute („lumini stinse”), legende al căror ecou încă persistă. Câte o amintire personală se strecoară, cu modestie, în noianul de „reminiscențe de altădată”. E, în strădania scormonitorului, o pasiune ce nu se dispensează de rigoare. Îl indispun ambiguitățile și de aceea, când e cazul, caută să limpezească o situație sau alta apelând, ca un istoriograf, la documente
SATEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289507_a_290836]
-
28; Piru, Varia, I, 202-204; Zaharia Sângeorzan, Cum recitim clasicii?, LCF, 1974, 46; Cornel Cotuțiu, Cu Gavril Scridon, editorul lui Coșbuc, „Minerva” (Bistrița), 1991, 5; Mircea Popa, Gavril Scridon, cercetător al literaturii maghiare, TR, 1996, 43; Ilie Rad, Erudiție și modestie: Gavril Scridon (1922-1996), TR, 1996, 43; Irina Petraș, „Istoria literaturii maghiare din România”, CC, 1996, 9-10; Ion Pop, Profesorul Gavril Scridon, ST, 1996, 9-10; Ion Buzași, Dascălul-prieten, ST, 1996, 9-10; Teodor Tanco, În posteritate, ST, 1996, 9-10; Lucian Tăutu, Gavril
SCRIDON. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289577_a_290906]
-
și Julieta, Sonata Kreutzer sunt narațiuni inteligente, echilibrate, ca și amintirile nostalgice din Primăvara (subtitlul e Trilogie impresionistă) sau însemnările de călătorie în Orient. Acestea din urmă au rămas în presa vremii, alături de traduceri și numeroase articole. Cu prea multă modestie, S. își atribuia doar un rol de „hamal cultural”, aflându-se între publiciștii care întrețineau comunicarea permanentă dintre Regat și Transilvania. SCRIERI: Realități și visări, [București], 1897; Povestiri și schițe, Arad, 1903; Un memoriu al lui Moise Nicoară, Arad, 1904
SECULA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289602_a_290931]
-
prag, „parcă deasupra tuturor”. Un prim indiciu de autoritate într-o lume în care tiparele arhaice au supraviețuit. Această cină țărănească, prezentată pe mai multe pagini, nu are nimic din culoarea și opulența marilor ospețe din pictura olandeză. Solemnitatea și modestia culinară îi dau, dimpotrivă, un caracter aproape sacru. Ca în picturile vechi, lumina narațiunii cade pe chipul părintelui care veghează asupra copiilor înghesuiți în jurul unei mese joase: „Când ieșeau din iarnă și până aproape de Sfântul Niculae, Moromeții mâncau în tindă
PREDA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289000_a_290329]
-
Sorescu, Cristian Popescu, Marin Preda, SLAST, 1984, 22; Lucian Raicu, Scene din viața literară, TMS, 1984, 10; Traian Podgoreanu, Marin Preda și romanul filosofic, RITL, 1984, 3, 4; Victor Atanasiu, Viața lui Ilie Moromete, București, 1984; Ciopraga, Propilee, 118-127; Cristea, Modestie, 105-133; Leonte, Prozatori, I, 102-119, II, 32-97, 239-252; Odangiu, Romanul, 46-60; Raicu, Fragmente, 119-130; Ștefănescu, Dialog, 196-216; Ion Vartic, Marin Preda și „ucenicia” fiului, ST, 1985, 1; Vasile Popovici, Venise Marin Preda neanunțat, O, 1985, 14; Victor Crăciun, Un scenariu
PREDA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289000_a_290329]
-
Elena Tacciu, Puterea dialogului, RL, 1979, 41; Marius Robescu, Autori și spectacole, București, 1980, 137-138; Crohmălniceanu, Pâinea noastră, 247-251; Gheorghe Grigurcu, „Eseuri critice”, F, 1983, 4; Cubleșan, Civic-etic, 141-146; Ion Vartic, Prințul, diavolul și Bunul Dumnezeu, F, 1984, 9; Cristea, Modestie, 201-205; Ghițulescu, O panoramă, 83-92; Raicu, Fragmente, 428-433; Popescu, Teatrul, 140-153; Cosma, Romanul, I, 231-233; Doina Modola, Dramaturgia și critica ei, ST, 1989, 2; Grigurcu, Peisaj, I, 231-234; Solo Har, Generația contruntărilor, Tel Aviv, 1994, 272-281; Alexandru Sever, DRI, IV
SEVER. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289652_a_290981]
-
INTRODUCERE Până în preajma acestui secol, știința a trăit iluzia mecanicistă. Orice schemă deterministă, în ultimă analiză cauzală, își găsea o interpretare mecanică. Idealul științei însăși era această „mecanică universală”. Astăzi, statistica vine să servească aceluiași ideal de cunoaștere totală, cu modestie și înțelepciunea unei acumulări de secole, făcând loc și acelor necesare limite ale cunoașterii: „Cu evaluări tipice, cu frecvențe, cu fluctuații, cu corelații și cu indici, cu câteva scheme tipice, statistica speră să dea imaginea lumii, făcând să rărească pentru
Aplicaţii ale statisticii matematice. In: Aplicaţii ale statisticii matematice by Elena Nechita () [Corola-publishinghouse/Science/323_a_639]
-
206-209; Munteanu, Jurnal, III, 100-118; Popa, Competență, 259-268; Cândroveanu, Printre poeți, 46-51; Marcea, Concordanțe, 278-284; Poantă, Radiografii, II, 140-144; Al. Raicu, Autografe, București, 1983, 205-225; Nichita Stănescu interpretat de..., îngr. și introd. Sanda Anghelescu, București, 1983; Condurache, Portret, 185-189; Cristea, Modestie, 55-58; Raicu, Fragmente, 163-191; Ștefănescu, Dialog, 210-216; Nichita Stănescu (Album memorial), București, 1984; Flămând, Intimitatea, 97-106; Marcea, Atitudini, 138-144; Moraru, Ceremonia, 200-228; Pop, Jocul, 247-295; Sorescu, Ușor cu pianul, 49-58, 372-377; Tașcu, Poezia, 36-45; Nichita Stănescu. Frumos ca umbra unei
STANESCU-5. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289876_a_291205]
-
Ciocârlie, Eseuri, 41-76; Paleologu, Alchimia, 121-125; Vlad, Lectura rom., 233-246; [Sorin Titel], CC, 1984, 1-2 (număr special); Florin Manolescu, Eine repräsentative Form der rumänischen Gegenwartsprosa: der Raumroman, CREL, 1984, 3; Lucian Raicu, Un vast ciclu romanesc, RL, 1984, 38; Cristea, Modestie, 177-182; Raicu, Fragmente , 325-329; Simion, Scriitori, III, 529-550; Vasile Popovici, O epopee a intimității, O, 1985, 33; Liviu Petrescu, Vedenile călătorului, VR, 1985, 12; Un scriitor pentru eternitate: Sorin Titel, Reșița, 1985; Ungureanu, Proza rom., I, 501-528; Gheorghe Glodeanu, Lunga
TITEL. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290200_a_291529]