278,086 matches
-
limbajele tale stau neputincioase, și nici să te mai rogi nu poți, și cine e activ în tine nu poți să mai știi, zeitatea sau ceea ce crezi că ești, nu pot s-o aduc de tot în prezentul meu, am momente cînd cred că timpul se sfiește lîngă ea, sînt sigur că în ea nu mai are putere partea întunecată *** Am exersat mult, am obosit să-i privesc pe toți ca pe niște victime, sînt insul din serile în care nu
Fragmente cu nimicitorul by Aurel Pantea () [Corola-journal/Imaginative/5753_a_7078]
-
o semna Yoko Ono. Atât... 2. Pătratele tablei de șah erau albe, oștile, adormite pe linia de pornire, erau albe, scaunul meu și al tău erau albe! Mai lipsea doar paharul de lapte din care aș fi vrut la un moment dat să beau - ce sete oribilă m-ajungea din trecut! - ca totul să fie egal înainte de moarte! N-am avut curajul să fac prima mutare, tu nu ai vrut să pornești bătălia cordială a împăcării pe veci. Plin de suspans
Poezie by Petre Tănăsoaica () [Corola-journal/Imaginative/6135_a_7460]
-
îngenuncheat, văzându-i prohabul uitat deschis... Atâta zarvă fără rost: e împăcat azi, a prins dihorul care a supt sângele rațelor în ogradă, că nu aveau decât o urmă în cap, rațe găsite ieri întregi și nu a înțeles pe moment, până ce vecinul. Asta, la 0 săptămână după ce porcul îi mâncase curcanul, îi lăsase numai o gheară, e semn rău? Nu, că nu ești, bre, sănătos, cum să mănânce porcul un curcan? Jură că nu minte, face cruce: „să nu se
Poezii by Liviu Ioan Stoiciu () [Corola-journal/Imaginative/6225_a_7550]
-
Matei Vișniec Eram însărcinat să culeg de pe buzele soldaților morți ultimele lor cuvinte cuvintele pronunțate înainte de moarte acele cuvinte care rămîn încremenite în gură sau în gîtlej și care se solidifică în momentul morții nu era o misiune ușoară trebuia să iau cadavru cu cadavru să-i caut în gură să le descleștez uneori gura cu un cuțit sau chiar inima la cei care muriseră cu inima strînsă sau chiar să răscolesc prin
Ultimele lor cuvinte by Matei Vișniec () [Corola-journal/Imaginative/6255_a_7580]
-
misiune ușoară trebuia să iau cadavru cu cadavru să-i caut în gură să le descleștez uneori gura cu un cuțit sau chiar inima la cei care muriseră cu inima strînsă sau chiar să răscolesc prin burțile celor care în momentul morții își înghițiseră brusc cuvintele greu, greu de făcut o antologie coerentă cu cuvintele spuse înainte de moarte de cei împușcați în ceafă ultimele lor cuvinte sunt atît de scurte încît seamănă mai degrabă cu niște semne de punctuație cu niște
Ultimele lor cuvinte by Matei Vișniec () [Corola-journal/Imaginative/6255_a_7580]
-
Aurel Pantea Se instalează în mine un om bătrîn, ocupă treptat toate cotloanele, deocamdată conviețuim, avem aceleași vicii, ne plac aceleași femei, dar el crește din lucrurile la care renunț, în anumite momente, cînd limbajul însuși are umbră, aud răsuflări obosite și atunci spun: Dumnezeul meu mă digeră, Dumnezeului meu îi e foame, Dumnezeul meu se droghează, Dumnezeul meu înjură, nu face raționamente, e un ins direct, te scuipă în față, suferă, limbajele
Poem by Aurel Pantea () [Corola-journal/Imaginative/6325_a_7650]
-
au așezat la o masă și au consumat câteva sticle de vin. În timpul când ședea la masă, Dumitrescu era obsedat de gândul cum ar putea să-i scoată din buzunar lui Sidac portmoneul cu suma de 7000 lei. La un moment dat, Pungașul, cu o rară dibăcie, i-a scos tovarășului său portmoneul din buzunar, fără ca acesta să simtă sau să observe ceva. Plata consumației a făcut-o de data aceasta, bine înțeles, Dumitrescu, care pentru a nu fi descoperit s-
MIRCEA STREINUL – texte restituite by Mircea A. Diaconu () [Corola-journal/Imaginative/6598_a_7923]
-
trib - Voivozi și Rege, care știu s-aștepte... 27 aprilie 2007 Luna nouă La luna nouă stau și scriu prin seară Ca la o întronare de crai-nou Într-un palat de grâu și de secară; Sau numai a expresiei crai-nou. Momentului când omu-ntâia oară Își saltă-n cer privirea, un ecou. Sau când, pe stâlpii Porții-i și lintou, Brâncuși, să spui, sărutul și-l scoboară. Părelnică, arginturi și zăpadă, I-ai sări-n barcă, tremuri, să nu cadă, De prin
Poezii by Aurel Rău () [Corola-journal/Imaginative/6711_a_8036]
-
părăsit pentru că, fiind conceput după calcule astrale, se constatase că muncitorii, beți, plasaseră megaliții geșit. Solstițiile și eclipsele nu mai cădeau în zilele prevăzute. Regele timpului se mîniase îngrozitor, îi trimisese imediat pe meșteri la Zamolxe și interzisese, într-un moment de rătăcire, cultura viței de vie. Relațiile cu vecinii, care importau masiv din vinul dacic, se răciseră pînă la incidente de graniță. Prefectul roman își instalase acolo un fel de palat de justiție în aer liber și judeca pricinile de
Proză by Horia Gârbea () [Corola-journal/Imaginative/6593_a_7918]
-
ascuțite și încovoiate. Odată orbit și doborât la pământ, bursucii au dat năvală pe el și cu ferăstraiele agere ale fălcilor lor pofticioase l-au ronțăit până la ultimul oscior și soz de aur, de nu a mai rămas, în câteva momente, nici o urmă din falnica jivină căzută din cer. Când totul s-a isprăvit, la același semnal al copilului, ulii s-au înălțat și au pierit ca săgețile aprinse în negura călătoare de deasupra pădurii, iar bursucii s-au destrămat asemenea
Reîntâlnirea cu zmeul by Ovidiu Dunăreanu () [Corola-journal/Imaginative/6627_a_7952]
-
ce și-a dat primul seama a fost Mircea, a cărui zodie taurină de pământ a reacționat violent, instantaneu: "Cutremur!! AFAR|!!!", a urlat la mine și la toți ai casei, cu o admirabilă prezență de spirit. Culmea e că pe moment m-am simțit foarte jignit: cum adică?, îți vine un musafir, îl primești în casă și-apoi zbieri la el ca la ultima otreapă? Oripilată, zodia mea de aer absentă, detașată, plutitoare, depășită, era mai aeriană ca oricând. Noroc cu
Aveți curajul să citiți ce urmează? by Mihai Cantuniari () [Corola-journal/Imaginative/6672_a_7997]
-
căuta ceva de lucru clipele care indică volumul și înălțimea sunetului pierdut și somnul cald aidoma vinului (un aparat de înregistrare) un nonsens și-apoi altul și altul într-o scurgere sacadată cum a apei la chiuveta defectă la un moment dat la fereastră un chip straniu diform cum un sentiment vechi și se-aprindeau becuri lumini mici mici de tot la care nimeni nu s-ar fi gîndit trupul său drept liniștit implacabil întins în pat doveditor ca o chitanță
Poezie by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Imaginative/7242_a_8567]
-
în Europa Occidentală, în Suedia sau Spania. Ana Maria, draga de ea; își făcuse socoteala că va trebui să-și găsească de lucru cît mai aproape, aici, în Austria, de preferat, în Viena poate. Să strîngă bani, da, să pîndească momentul cînd va putea aduce încoace fata. Cum s-o aducă, aia e, cum, singur gîndul ăsta răsucindu-l pe toate părțile devenea o povară mai grea și mai de neîndurat decît toți kosovarii ăia care o călăriseră non-stop două nopți
Prăpădul Lui de pe urmă by Radu Aldulescu () [Corola-journal/Imaginative/6740_a_8065]
-
sfîrșit că ar trebui s-o caute pe mami la telefon, ca să-i spună ce? Ce ar mai fi fost de spus, după ce dispăruse cum e mai urît, lăsînd-o cu Ana Maria de gît? Să-i ceară iertare, deh, în momentul cînd îi auzi glasul la telefon renunță - n-ar fi sunat tocmai bine, iar mami o fi avut atîta minte ca să-și dea seama că pentru Mariana n-ar mai fi fost de stat în România, așa încît primul lucru
Prăpădul Lui de pe urmă by Radu Aldulescu () [Corola-journal/Imaginative/6740_a_8065]
-
mică vânzoleală, din care Leonard nu distingea decât fustele colorate ale florăreselor. În poarta bisericii un bărbat își dezbrăcase cămașa în care încerca să prindă fulgii mari și strălucitori. Nu cumva o fi aur? se gândi Leonard, însă în același moment își auzi râsul care știa să-i pună frână la orice bazaconie țâșnită din abisurile creierului. Strânse palma și simți atingerea făinoasă, din care parcă se ridica un parfum amărui și o clipă îi trecu prin minte că trăia într-
Poveste de PAȘTE by Doina Ruști () [Corola-journal/Imaginative/7399_a_8724]
-
acum după ce morțile noastre nu mai sunt noi și nu mai dau de gândit tac bărbații și îl vedem pe Dumnezeu în genunchi pe o undă radio aproape acum tac bărbații când liniștea a început n Scenia 18 la un moment dat se creează un gol în stomac și vrei să-l bagi acolo pe Dumnezeu inevitabil chiar îl aduni din toate cotloanele casei tale pentru că noi credem că dragostea trece prin stomac de undeva țâșnește o lumină foarte urbană și-
Poezie by Aida Hancer () [Corola-journal/Imaginative/7381_a_8706]
-
serios rolul de mașină de aur ziua diamant noaptea și mă apropii de tine eu ce să fac când nu am stomac când oasele mele nu trosnesc cu zgomot și liniștea este bunul meu de preț și de schimb în momente de glorie și tata a fost mașină și mama undeva în anii șaizeci ani când regatul nostru familia noastră abia se întemeia și în mijlocul lui pe un covoraș vizitatorii își ștergeau picioarele de unde o lumină foarte urbană se suprapune peste
Poezie by Aida Hancer () [Corola-journal/Imaginative/7381_a_8706]
-
covoraș vizitatorii își ștergeau picioarele de unde o lumină foarte urbană se suprapune peste dragostea mea care nu-i desigur o icoană sau altă metodă de maltratare a libertății gândirii mele dragostea mea vorbește cu dragostea altora despre vreme la un moment dat se creează un gol în stomac pe care dacă l-aș părăsi mi-aș pierde numele eu locuiesc aici între fascinația mașinii și Dumnezeu Anyela de ce ar vrea viața asta să-mi joace o festă acum când după 19
Poezie by Aida Hancer () [Corola-journal/Imaginative/7381_a_8706]
-
o "Volgă", nu prea are concurență pe șosea, se poate respira ușor prin împrejurimi, iar în interiorul ei atmosferă gravă, aproape rigidă. Se tace. Mă simt brusc împins spre melancolie, mai precis mă afund iar în problema care mă frământă din momentul când am aterizat și N. a declarat trist că o sticlă de vodcă e prea puțin pentru douăzeci și una ore de zbor. Întorc nedumerirea pe toate fețele și tot nedumerire rămâne. De unde douăzeci și una? Adun, scad, împart, extrag rădăcini și reduc la
În căutarea pierderii de timp by Aureliu Busuioc () [Corola-journal/Imaginative/7273_a_8598]
-
te fac să-nțelegi ceea ce-n grabă refuzi : maladia nevindecabilă te familiarizează cu dragostea, crizele lasă pe adversari o lumină când toate în jur sunt neclare. singurul alfabet Braille la îndemână sunt corpurile șterse de praf și mișcările stângace din momentul dispariției unui prieten. oamenii sunt cruzi pentru că se visează personaje, dar niciun basm nu se suprapune cu viața pentru că atunci când ți-e cu adevărat rău ea se rescrie cu o viteză fulgerătoare din bucăți de viitor. bătrâna de la azil îmi
Poezie by Florin Caragiu () [Corola-journal/Imaginative/7517_a_8842]
-
așezate pe suflet până ce fiecare punct dureros intră în expansiune sub fascinația mântuirii prin foc. Înîuntru-afară când mă despart de tine spațiul își pierde brusc punctele în trup ne apar găuri pe care le lipim după frontiere bătute împreună în momentele în care timpul e un vârf de ac așezat perfect vertical pe o oglindă drumul cel mai scurt are nevoie de o lacună în care o rupere de simetrie ne poate salva memoria întreagă când îți deduci mișcarea din suflet
Poezie by Florin Caragiu () [Corola-journal/Imaginative/7517_a_8842]
-
Don Antonio îi recita versuri franțuzești pe care ea nu le prea înțelegea, dar îi plăceau la nebunie. Toate astea au rămas undeva departe, acum Kiki e la Paris, în Europa și vrea să trăiască cum vrea ea. Sunt și momente mai dificile, de ce să nu recunoaștem, singurătatea pariziană e ca oricare alta. Locuind printre vestigii ale trecutului - și la Paris trecutul e mai tare decît prezentul, "Asta doar pînă strîngi în brațe un bărbat...", adaugă Kiki, celor care fac mare
Kiki Iguazu by Bedros Horasangian () [Corola-journal/Imaginative/7298_a_8623]
-
pe gazda, eu m-am dus la toaletă și cînd am venit el, domnul în costum negru, săruta ceremonios mîna lui MD în fața tabloului cu nudul lui Van Dongen. Hait, e tare , mi-am zis eu în nebunia mea de moment, și am strigat la amîndoi, "Hei, puiule, ce te codești atît, curaj, îndrăznește... Toate piesele sunt originale... te văd cam timid, m-am repezit eu la el... hainele jos să ne simțim bine... un mare pictor van Dongen ăsta...", cu toate că
Kiki Iguazu by Bedros Horasangian () [Corola-journal/Imaginative/7298_a_8623]
-
a fost dimineață nu te opri sub cuvânt că totul în universuri e mângâiere la poalele ei m-a pus să semnez și am semnat prin urmare mângâie-mă n-aș putea spune când a început totul care a fost momentul în care deodată brațe n-ai mai avut cum vezi amurgul ne ia cu el prin urmare mângâie-mă a spus ea nu-mi lăsa părul să cadă pe pământ departe e toamna lui mai departe decât moartea e toamna
Poezii by Ion Mircea () [Corola-journal/Imaginative/7829_a_9154]
-
noi avem îndrăgostiri bune în căsniciile noastre, am spus că da, însă de-aici ne-am pus problema așa: dacă da, atunci de ce nu mai simțim ca la început? De ce vrem altceva? De fapt, prietenul meu a pus problema așa, moment în care eu l-am și contrazis repede, i-am spus că nu vreau altceva. Și-apoi, totul a devenit confuz și-am dat vina pe whisky. Oricum, whisky-ul nu e doar o licoare brună. E mult mai mult
Șobolanul e mai viu decît țestoasa by Lucian Dan Teodorovici () [Corola-journal/Imaginative/7687_a_9012]