2,922 matches
-
respire în voie.(...) În după amiezile acestea de dragoste, dorea și aștepta singurătatea cu o neliniște bolnăvicioasă; un minut de libertate i se părea neprețuită fericire; încerca atunci să se regăsească, să viseze.” (p.9) Trecerea de la vorbirea indirectă la monologul interior (respectiv de la persoana a III-a la persoana I), deși bruscă, nu este deloc artificială: ,, Își reazemă cotul de zid iar cu mâna cealaltă apucă mânerul ferestrei; îl răsucește încet, cu voluptate, parcă s-ar fi jucat la poarta
Mircea Eliade : arta romanului : monografie by Anamaria Ghiban () [Corola-publishinghouse/Science/1263_a_1954]
-
ei exilirante, cu neprevăzutul ei.” (p.10) Aceste fragmente de gândire interioară intercalate în discursul narativ la persoana a III-a se vor amplifica pe parcursul romanului și vor constitui treptat forma dominantă a acestuia. O altă modalitate de introducere a monologului interior constă în suprapunerea unor frânturi de gânduri ale personajelor peste replicile partenerilor de dialog. Edificatoare în această privință este discuția dintre David Dragu și tatăl său, fragmentată continuu de revolta înăbușită a fiului împotriva concepțiilor părintelui: ,, - Maică-ta iar
Mircea Eliade : arta romanului : monografie by Anamaria Ghiban () [Corola-publishinghouse/Science/1263_a_1954]
-
Vrei și tu, spune, David? Se apropie de mine. Și acum trebuie să îi răspund. Trebuie să spun ceva. Haide, un gest de curaj, o vorbă tare, aspră, să-l clatine. [...]” (p.19) Tot pe aceeași linie a alternanței dialog / monolog, fără a se crea însă impresia de suprapunere, se înscriu și parantezele care urmează după anumite replici ale personajelor. Procedeul conduce la dezvoltarea caracterului dramatic al discursului: ,, -Te grăbești? (Numai să nu mă silească s-o însoțesc. [...])” (p.11) ,, -Să
Mircea Eliade : arta romanului : monografie by Anamaria Ghiban () [Corola-publishinghouse/Science/1263_a_1954]
-
să nu-și dezvăluie adevăratul mod personal de a vedea lucrurile, analizând cu minuțiozitate toate posibilitățile de evoluție a unui dialog sau a unui fapt concret. Avem de-a face în acest caz cu o desfășurare repetată, sub formă de monolog, a unor adevărate secvențe anticipative ce pune în evidență imaginația creatoare a personajelor. Iată, spre exemplu, forma halucinantă pe care o iau în mintea lui Pavel Anicet impresiile subconștiente provocate de încercarea de sinucidere a lui Teodoru: ,, «Mi-e foame
Mircea Eliade : arta romanului : monografie by Anamaria Ghiban () [Corola-publishinghouse/Science/1263_a_1954]
-
de ce s-au întâmplat toate câte s-au întâmplat. [...] Să adaug apoi: Iartă-mă, Dav, puteam fi altfel, mă puteam purta altfel cu tine... Simte o ușoară înduioșare când își imaginează scena asta. [...]” (p.211) Cea mai mare parte a monologurilor interioare se constituie însă sub forma unor lungi reflecții bazate pe raționamente mai mult sau mai puțin logice, pe care personajele le fac în singurătate, într-o încercare de izolare totală față de ceilalți. Aceste lungi meditații pe marginea unor probleme
Mircea Eliade : arta romanului : monografie by Anamaria Ghiban () [Corola-publishinghouse/Science/1263_a_1954]
-
ale vieții spirituale, accentuează impresia de discontinuitate pe care o lasă atât conținutul cât și forma romanului. Fragmentarea excesivă este sesizabilă și la nivelul construcției dialogului, în încercarea autorului de a crea un roman verosimil. Astfel, dacă în fragmentele de monolog interior folosirea punctelor de suspensie marca timpii morți ai gândirii sau trecerea bruscă de la o idee la alta, în cazul părților dialogate ea este semnul clar al lipsei de coeziune a ideilor personajelor. Deși intenția este de a reda cât
Mircea Eliade : arta romanului : monografie by Anamaria Ghiban () [Corola-publishinghouse/Science/1263_a_1954]
-
lipsei de coeziune a ideilor personajelor. Deși intenția este de a reda cât mai natural dialogul, prezența punctelor de suspensie pe fiecare pagină a romanului contribuie la nuanța generală de artificialitate a arhitecturii compoziționale. Toate încercările de constituire a unui monolog interior cât mai autentic sunt simultane cu tendința autorului de a imprima romanului său un vădit aspect de scenariu cinematografic. Din acest punct de vedere, discontinuitatea epico-narativă ar putea fi privită ca o caracteristică specifică de temporalitate a romanului. Mutarea
Mircea Eliade : arta romanului : monografie by Anamaria Ghiban () [Corola-publishinghouse/Science/1263_a_1954]
-
care o au personajele. Tentativă care eșuează de altfel în reflecții cu caracter generalizator (despre care am pomenit deja) sau în efortul de reprimare a unor impulsuri (în cazul lui David Dragu - în relațiile cu tatăl său). Elanul discursiv al monologului pare a pune stăpânire pe orice încercare de contura personalitatea eroilor, de a sonda problematica interioară care îi frământă. Singurele ieșiri posibile din acest labirint al monologului, neexploatate însă suficient pentru a putea fi valorificate în procedee narative, sunt autoironia
Mircea Eliade : arta romanului : monografie by Anamaria Ghiban () [Corola-publishinghouse/Science/1263_a_1954]
-
în cazul lui David Dragu - în relațiile cu tatăl său). Elanul discursiv al monologului pare a pune stăpânire pe orice încercare de contura personalitatea eroilor, de a sonda problematica interioară care îi frământă. Singurele ieșiri posibile din acest labirint al monologului, neexploatate însă suficient pentru a putea fi valorificate în procedee narative, sunt autoironia (prezentă de câteva ori în paranteze de tipul: ,,Și deși Ghighi e numai o vitrină cu păpuși, sau numai fantezie, oricum: a fost cu mine și acum
Mircea Eliade : arta romanului : monografie by Anamaria Ghiban () [Corola-publishinghouse/Science/1263_a_1954]
-
discursive pe care autorul își sprijină conținutul propriu-zis. Esențializarea conflictului se armonizează cu îndreptarea excursului analitic pe făgașul narației retrospective. Confesiunea este modalitatea prin care personajele se descoperă pe ele însele, dezvăluindu-se mereu în fața unui ,,celălalt”. Ea presupune, spre deosebire de monologul interior care predomina în Întoarcerea din rai, presupune, pe lângă o coerență a ideilor, și o unitate a formei, o continuitate internă a frazei. Un personaj care se confesează, așa cum fac, pe rând, Mavrodin și Hasnaș, chiar dacă dă frâu liber gândurilor
Mircea Eliade : arta romanului : monografie by Anamaria Ghiban () [Corola-publishinghouse/Science/1263_a_1954]
-
într-o ,,logodnă” ce transcende limitele realului cotidian. Preferința scriitorului pentru tripletele de adjective, abundente în Întoarcerea din rai, este diminuată în Nuntă în cer. Apetitul descriptiv este temperat de rigoarea relativă, impusă de forma confesivă a discursului. Dacă în monologul interior întâlneau o preocupare minimă sau aproape inexistentă pentru stil, în confesiune se ține seama cel puțin de faptul că discursul se adresează cuiva. De aceea nu mai apar acele asocieri insolite de cuvinte prezente în dialogul lui Pavel Anicet
Mircea Eliade : arta romanului : monografie by Anamaria Ghiban () [Corola-publishinghouse/Science/1263_a_1954]
-
se detașa din când în când de personajele care se constituie în suporturi pentru realizarea perspectivei. Revenind la primul capitol, constatăm că, după ce descrie cele două planuri paralele, scriitorul revine la una din formulele sale preferate din romanele sale anterioare - monologul interior. Ștefan Viziru reconstituie mental întâlnirea cu Ileana în pădurea Băneasa. Naratorul este însă prezent în continuare în aceeași ipostază a persoanei a II a, urmărind fiecare mișcare a personajului. Revenirea la situația inițială, la perspectiva de ansamblu asupra celor
Mircea Eliade : arta romanului : monografie by Anamaria Ghiban () [Corola-publishinghouse/Science/1263_a_1954]
-
în țesătura ideologică, se structurează ca o masivă și complicată armonie de disonanțe.” Toate conversațiile au ca subiect marile teme ale romanului: iubire, moartea, timpul, istoria. Sunt însă și situații în care dialogul este doar formal, mascând de fapt un monolog interior rostit cu voce tare. Ușurința cu care la un moment dat Ștefan Viziru îi mărturisește Stellei Zissu marile sale frământări interioare este tocmai rezultatul ieșirii la suprafață a unui astfel de monolog interior. Deși interlocutoarea nu îl ascultă și
Mircea Eliade : arta romanului : monografie by Anamaria Ghiban () [Corola-publishinghouse/Science/1263_a_1954]
-
este doar formal, mascând de fapt un monolog interior rostit cu voce tare. Ușurința cu care la un moment dat Ștefan Viziru îi mărturisește Stellei Zissu marile sale frământări interioare este tocmai rezultatul ieșirii la suprafață a unui astfel de monolog interior. Deși interlocutoarea nu îl ascultă și nu este interesată de problemele sale metafizice, Ștefan Viziru insistă să termine ceea ce are de spus. și asta nu din necesitatea de a o convinge de ceva pe Stella Zissu, ci tocmai pentru că
Mircea Eliade : arta romanului : monografie by Anamaria Ghiban () [Corola-publishinghouse/Science/1263_a_1954]
-
dotarea materială; condițiile geografice și climaterice dominante; nivelul de pregătire și opțiunile elevilor; tradițiile locale etc. De asemenea, un alt aspect recent este conturat de mutațiile care au loc În relația profesor - elev. Altfel spus, se constată o trecere de la monolog la dialog, adică de la autoritate la colaborare și comunicare Între cei doi. Elevul este Încurajat permanent să participe la determinarea propriului traseu de instruire și la propria dezvoltare. Chiar dacă s au realizat “pași mari” În cadrul reformei educaționale, Învățământul românesc actual
Handbalul în şcoală by Ileana Popovici () [Corola-publishinghouse/Science/1151_a_1942]
-
dialogale / 169 1. De la dialogism la dialog / 169 2. De la conversație la dialog / 172 3. Organizarea secvențială a prototipului dialogal / 178 4. Înscrierea dialogului în povestire / 188 5. Exercițiu de analiză secvențială / 193 Capitolul 7. Un exemplu de eterogenitate reglată: monologul narativ în teatrul clasic / 195 1. Teatrul și narațiunea / 195 1.1. Textul teatral: gen narativ sau dramatic? / 195 1.2. Povestirea în conversație (Școala femeilor II, 5) / 198 2. Abordarea monologului narativ clasic în dramaturgie / 202 2.1. Cele
Textele. Tipuri și Prototipuri by Jean-Michel Adam [Corola-publishinghouse/Science/1083_a_2591]
-
193 Capitolul 7. Un exemplu de eterogenitate reglată: monologul narativ în teatrul clasic / 195 1. Teatrul și narațiunea / 195 1.1. Textul teatral: gen narativ sau dramatic? / 195 1.2. Povestirea în conversație (Școala femeilor II, 5) / 198 2. Abordarea monologului narativ clasic în dramaturgie / 202 2.1. Cele trei legi ale monologului narativ / 203 2.2. O povestire dintr-o expozițiune mai complexă: Vicleniile lui Scapin I, 2 / 205 2.3. Formele de inserare a monologului narativ / 212 3. Monologul
Textele. Tipuri și Prototipuri by Jean-Michel Adam [Corola-publishinghouse/Science/1083_a_2591]
-
clasic / 195 1. Teatrul și narațiunea / 195 1.1. Textul teatral: gen narativ sau dramatic? / 195 1.2. Povestirea în conversație (Școala femeilor II, 5) / 198 2. Abordarea monologului narativ clasic în dramaturgie / 202 2.1. Cele trei legi ale monologului narativ / 203 2.2. O povestire dintr-o expozițiune mai complexă: Vicleniile lui Scapin I, 2 / 205 2.3. Formele de inserare a monologului narativ / 212 3. Monologul narativ: povestire și/sau ornament? / 216 3.1. Câteva din aspectele artei
Textele. Tipuri și Prototipuri by Jean-Michel Adam [Corola-publishinghouse/Science/1083_a_2591]
-
5) / 198 2. Abordarea monologului narativ clasic în dramaturgie / 202 2.1. Cele trei legi ale monologului narativ / 203 2.2. O povestire dintr-o expozițiune mai complexă: Vicleniile lui Scapin I, 2 / 205 2.3. Formele de inserare a monologului narativ / 212 3. Monologul narativ: povestire și/sau ornament? / 216 3.1. Câteva din aspectele artei oratorice în povestirile lui Rodrigue și ale lui Teramen / 217 3.2. Monologul lui Nero: text narativ sau text liric (Britannicus II, 2)? / 221
Textele. Tipuri și Prototipuri by Jean-Michel Adam [Corola-publishinghouse/Science/1083_a_2591]
-
monologului narativ clasic în dramaturgie / 202 2.1. Cele trei legi ale monologului narativ / 203 2.2. O povestire dintr-o expozițiune mai complexă: Vicleniile lui Scapin I, 2 / 205 2.3. Formele de inserare a monologului narativ / 212 3. Monologul narativ: povestire și/sau ornament? / 216 3.1. Câteva din aspectele artei oratorice în povestirile lui Rodrigue și ale lui Teramen / 217 3.2. Monologul lui Nero: text narativ sau text liric (Britannicus II, 2)? / 221 4. Exerciții de analiză
Textele. Tipuri și Prototipuri by Jean-Michel Adam [Corola-publishinghouse/Science/1083_a_2591]
-
lui Scapin I, 2 / 205 2.3. Formele de inserare a monologului narativ / 212 3. Monologul narativ: povestire și/sau ornament? / 216 3.1. Câteva din aspectele artei oratorice în povestirile lui Rodrigue și ale lui Teramen / 217 3.2. Monologul lui Nero: text narativ sau text liric (Britannicus II, 2)? / 221 4. Exerciții de analiză secvențială / 224 Concluzie / 225 Răspunsuri la exercițiile de analiză secvențială / 227 Referințe bibliografice / 243 Cuvânt înainte Problematica tipurilor reprezintă, încă de la Russel, unul din punctele
Textele. Tipuri și Prototipuri by Jean-Michel Adam [Corola-publishinghouse/Science/1083_a_2591]
-
clarificare asupra raporturilor dintre gen, text și secvență. Întregul capitol 2 "De la frază la text(e)" vine cu o completare și o revizuire a teoriei nivelurilor de organizare, schițată doar în capitolul 1. În schimb, în capitolul 7, consacrat genului monologului narativ din teatrul clasic, sunt introduse întocmai toate teoriile din Linguistique textuelle. Capitolele 2-6 ale prezentului studiu trebuie acum considerate ca o completare a paginilor 65-68 din capitolul 2 din Linguistique textuelle. Am speranța că lectura acestor două lucrări, care
Textele. Tipuri și Prototipuri by Jean-Michel Adam [Corola-publishinghouse/Science/1083_a_2591]
-
plecând de la aceste încercări putem evalua și, mai apoi, compara cu alte perspective pertinența acestei teorii 2. De atunci, acest capitol a mai fost completat cu analiza unor alte exemple și cu câteva reajustări în "Abordare pragmatică și textuală a monologului clasic" (Champ du signe, Presses Universitaires du Mirail, Toulouse, 1966: 159-173). În plus, am examinat gradualitatea inserției "Argumentației în dialog" într-un articol din numărul 112 al Langue Française (1996: 31-43). Una din principalele motivații ale teoriei secvențiale este reflecția
Textele. Tipuri și Prototipuri by Jean-Michel Adam [Corola-publishinghouse/Science/1083_a_2591]
-
relatare de presă. 3. Analizele secvențiale 3.1. Albert Camus: complexitatea secvențială a unei scurte povestiri 13 Povestirea (3), extrasă din piesa Cei drepți de A. Camus, ne oferă imensul avantaj de a ne permite explicarea structurii intratextuale a unui monolog narativ ("sintaxa sa narativă") și modul său de inserare în contextul conversațional al unei piese de teatru ("sintaxa sa dramatică" despre care vom vorbi mai pe larg în capitolul 7). În plus, structura internă, în ciuda scurtei sale întinderi, este o
Textele. Tipuri și Prototipuri by Jean-Michel Adam [Corola-publishinghouse/Science/1083_a_2591]
-
perfectului simplu sunt și acestea, la rândul lor, semnificative în acest sens: acestea fac trimitere la o enunțare de distanță (istorică). Propoziția Pn5' la perfectul simplu subliniază, prin anaforicul ASTA, reluarea primei secvențe, la momentul întreruperii. Această descriere intratextuală a monologului lui Kaliayev confirmă foarte bine natura narativă a acestuia, însă nu este suficientă. Naratologia post-structuralistă ne-a permis să înțelegem și să teoretizăm necesitatea interpretării povestirii în cadrul interactiv în care apare. Replica (2) a lui Foka ("Și?") arată că Kaliayev
Textele. Tipuri și Prototipuri by Jean-Michel Adam [Corola-publishinghouse/Science/1083_a_2591]