5,311 matches
-
și el săracul? E așa de ’amărât că nimeni nu-l vede precum el se visează - ’un mare președinte’..! Dacă, culmea, chiar președintele fondator al partidului îi spune lui și preș. Actual al partidului p.s.d., Dragnea, că au creat un Monstru: http://www.comisarul.ro/politic/exclusiv/ion-iliescu-avertisment-dur-a%C5%A3i-creat-un- 262338.html Mulțumesc Doamne, că mă luminezi, măcar acum...! Dar, mă pot infatua cu deșteptoviciunea mea actuala? Hmm, nicidecum.. Infatuarea nu se alimentează din știință!! Democrația, iată că este ignorată și se
ŞI MULTE ALTE LIPSURI... de VALERIAN MIHOC în ediţia nr. 1407 din 07 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/369112_a_370441]
-
propriei minți, încercând cu disperare să înfrângă sentimentele misterioase și ilogice, apelând la rațiune. Nu, nu putea să își șteargă din memorie chipul mirific pe care îl studiase cu egoism pe acea stradă blestemată. -Pe aripile mele, era doar un monstru orbil. Un damnat...un... Nu putea să își continue ideea, ceva o măcina pe interior, un fior teribil puse stăpânire pe trupul său firav, dar nemuritor. Tremurând din toate articulațiile, a zburat la singura persoana ce îi putea fi de
UN ÎNGER ŞI UN DEMON de CORINA LUCIA COSTEA în ediţia nr. 1894 din 08 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/369149_a_370478]
-
o lume de soldați, de victime, de regi și de președinți, de dictatori și de democrați, o lume care se repetă ca într-o roată a norocului învârtită la nesfârșit și care, în scurte opriri, arucă celui ce o rotea monștrii jucăriilor de pluș, ori de cauciuc negru și dizgrațios...speranțele noastre de mai bine... Suntem într-un perpetuu război cu noi înșine și din prea multă delicatețe nu mai reacționăm în niciun fel la această realitate crudă și gândim la
IMPRESII DE VACANŢĂ de GIGI STANCIU în ediţia nr. 209 din 28 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/369273_a_370602]
-
din scenă și mă îndrept spre galeria personajelor de groază și a marilor asasini. Urmăresc câteva momente printr-o spargere și mă strâmb semnificativ în fața păpușilor de ceară schimonosite și vopsite în roșu-violet. Deduc că sunt nevinovate victime ale faimoșilor monștrii, cum văd că scrie la intrare în galeria lor. Mă întorc printre personajele de groază: Dr. Jakel și Mr. Hyde, Franckenstein și Dracula. Da, da, dracula al nostru. Aici am parte de puțin mai multă mișcare. Dracula iese și intră
OLE! de RODICA ELENA LUPU în ediţia nr. 209 din 28 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/369265_a_370594]
-
mișcă înainte și înapoi, da din mîini și rânjește oribil. Se zice că, odată, un onorabil cetățean spaniol încerca să îi explice odraslei că nenea nu este decât o statuie acționata mecanic, moment în care, mecanismul s-a defectat iar monstrul a început să se miște dezordonat, așa cum nu scria în program. Drept urmare, domnul a luat-o îngrozit la fugă, iar puștiul a rămas să se amuze, după care a anunțat un paznic că nenea Franckenstein s-a stricat. Nici nu
OLE! de RODICA ELENA LUPU în ediţia nr. 209 din 28 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/369265_a_370594]
-
furtunile provocate de mine însămi în propria-mi lume a cuvintelor curate. ****** - Anna, sunt în mine două șiruri prelungi de strigăte. Unul tăcut, întors spre pământ și altul înalt care ridică iarba cuvintelor deasupra punctelor nesfârșite din care se nasc monștri. Sunt în mine adunate semnul tău și al crucii cuvintelor plecate să adoarmă orbii printre lacrimi și zâmbetele inimilor vii. Se aruncă bulgări de pământ deasupra cutremurelor. Firea ascultă acum liniștită chemarea unei iubiri în care libertatea își limpezește calea
de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 2267 din 16 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/374114_a_375443]
-
tine, așa cum de multă vreme ai fost avertizat. Ce-o să te faci, nebune? Unde-o să te-ascunzi? Sub plapuma, ca atunci când încă mai plângeai de spaimă în puterea nopților copilăriei? Sau poate-n brațele vreunei iubite, implorând-o de monștri să te apere așa cum o făcea blândă femeie care ți-a fost mama și care a pornit numărătoarea inversă a clipelor tale nerușinate? O să te duci degrabă să aprinzi lumânări și vei cădea în genunchi în fața icoanei, după atâția ani
LA NOAPTE de RAUL BAZ în ediţia nr. 1274 din 27 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/362250_a_363579]
-
purtară discuții și despre mare și navigație, științe pe care Genarius Muso le stăpânea foarte bine. Totul părea să mergă bine căci după cinci zile trecuseră prin vestita strâmtoare Siculum Fretum -Messina, unde elinii credeau odinioară că se aflau doi monștri marini pe nume Scila și Caribda, care sfărâmau și scufundau orice corabie care trecea pe acolo. Galera lor ieși din marea Tireniană și intră în plin în Mediterana dincolo de puternicii curenți din strâmtoare care dăduseră locului înfricoșătoarea legendă. Genarius Muso
ANCHETA.(FRAGMENT DIN ROMAN) PARTEA A TREIA- AL SAPTELEA FRAGMENT de MIHAI CONDUR în ediţia nr. 1829 din 03 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/378610_a_379939]
-
orice corabie care trecea pe acolo. Galera lor ieși din marea Tireniană și intră în plin în Mediterana dincolo de puternicii curenți din strâmtoare care dăduseră locului înfricoșătoarea legendă. Genarius Muso îi arătă magistrului stânca pe care se spunea că aștepta monstrul Caribda și apoi de cealaltă parte a strâmtorii, locul unde aștepta înfiorătoarea Scila. -Ceva adevăr există în această legendă magistre, spuse Genarius Muso. Dacă nu navighezi îndeajuns de departe de Scila aceasta te va zdrobi de țărm atrăgându-te în
ANCHETA.(FRAGMENT DIN ROMAN) PARTEA A TREIA- AL SAPTELEA FRAGMENT de MIHAI CONDUR în ediţia nr. 1829 din 03 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/378610_a_379939]
-
ULTIMA RĂSCRUCE Autor: Rodica Constantinescu Publicat în: Ediția nr. 2287 din 05 aprilie 2017 Toate Articolele Autorului Se zguduie tot mai nervos pământul Și luptă cu putere făcându-și eurip, Își apără suflarea, comoara și veșmântul, Pe-alocuri zgâriate de monstru fără chip. Din Empireu coboară avertizări și semne Ce lumea o anunță de veșnicul pustiu, Dar nebunia ei, o-ntunecă pesemne Se va trezi năucă, când va fi prea târziu. Războaiele și moartea acaparează viața, Albastrul din oceane se-amestecă
ULTIMA RĂSCRUCE de RODICA CONSTANTINESCU în ediţia nr. 2287 din 05 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/378734_a_380063]
-
de dragul ei s-ar prinde-n luptă dreaptă. Ăst-timp, împărăteasa dă de veste, voinicilor din zarea luminată, că cel ce-o va salva pe scumpa-i fată, se va-nsoți cu ea, ca în poveste. Plecat-au mulți înspre sălbăticie, dar monștri puși de pază îi alungă; niciunul nu răzbește să-i înfrângă și viața li se pierde pe vecie. Trecut-au ani și clipa hărăzită, pentru vestita mai demult nuntire sosește și copila din privire amarnic plânge-n munte părăsită. Deodat
POVESTE DE DEMULT de OVIDIU OANA PÂRÂU în ediţia nr. 2306 din 24 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/377712_a_379041]
-
deplin, prea a dracului? Dar știți cum e în comunismul deplin. Dacă faci gât, Rămâi în beznă. Totuși... când primești bomboane cu mentă, seara, de la o iubită pe a cărei lista ești pe undeva, pe la poziția 1042... plus un scandal monstru, că ai băut o cutie de cidru, care - de fapt - era destinată altui tânăr vlăstar al viitorului luminos al patriei... și îi mai faci o reconstituire, ca să îi demonstrezi, că Ciulei, săracul... Parcă îmi lasa și acum, gura... Apă... Cu
LA CRUCEA DE PIATRA de LIVIU FLORIAN JIANU în ediţia nr. 1890 din 04 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/377723_a_379052]
-
voltă, chiar și câte doi într-un cârlig. Un pește mai mare s-a repezit să-l mănânce pe cel deja agățat în cârlig și, cum eram cu mâna pe fir, l-am înțepat și pe agresor. Parcă erau niște monștri în miniatură. Aveau gura mare ca știuca și dinții puternici, ascuțiți. Ei îți pot pătrunde foarte ușor în deget, dacă nu ești atent când recuperezi cârligul. Căldura a pus stăpânire peste liniștea mării, doar unduiri ușoare se vedeau deasupra apei
PESCAR PE MAREA NEAGRA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 2306 din 24 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/377710_a_379039]
-
sterp teren! Generoși, cum sîntem totdauna, și nevoind a lăsa pe confrații noștri respectabili de a-și istovi inteligența căutând flori retorice pentru oprob[r]iul acestei nevinovate conlucrări electorale, le prezentăm, în fașe încă, însă foarte sănătos, un mic monstru de alianță lucrativă, pe care iată-l din creștet până în talpă. Iată ce scrie "Presa" din aprilie 1875: Apoi însuși domnitorul, în urma greșalelor neiertate și-a conduitei perfide a adversarilor noștri (roșii) din 1868 și 1871 martie, mai poate avea
Opere 11 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295589_a_296918]
-
și va asuma responsabilitatea faptelor sale și va sfârși prin a comite acte de cinism atunci când, presat de factori exteriori, va trebui să rezolve cumva situația în care se află. Un om educat și moral se poate transforma într un monstru dacă nu știe să facă față problemelor cu calm și discernământ. O astfel de atitudine va avea grave repercursiuni asupra relațiilor cu ceilalți iar, în funcție de comportamentul său, chiar asupra vieții sale. Stresul creează un disconfort emoțional care încetinește reacțiile și
Manual de citire rapidă by Silviu Vasile () [Corola-publishinghouse/Science/1653_a_2982]
-
a rândului. Acest exercițiu se face pentru a obișnui ochiul și creierul cu o viteză mai mare de citire. Antrenamentul nr. 3: Reveniți la textul inițial și căutați următoarele cuvinte: inhibă, valurilor, financiară, percepțiile, diferența, deznădejdii, repeziciune, nesfârșit, soluție, mentalitate, monstru, discernământ, cicatrice, influența, durerea, cursul, negociem, dezastru, depăși, câțiva, otrăvită, capacitățile, echilibrul, criticăm, secretul. Antrenamentul nr. 4: Numărați în text câte cuvinte sunt boldate și câte sunt scrise cu italic. Treceți peste pagină în survol mental și căutați-le. Scrieți
Manual de citire rapidă by Silviu Vasile () [Corola-publishinghouse/Science/1653_a_2982]
-
aproape "vampirică" spune cercetătoarea Svetlana Paleologu-Matta în Jurnal hermeneutic (POESIS, nr. 6-7-8, 1994): "frumusețea eroului în diverse ipostaze sperie", nu atrage, nu liniștește. (Exemple: Luceafărul, Arald, Sarmis nebunul etc.). Ea motivează această imagine printr-un gând pascalian: omul este un "monstru incomprehensibil" (Pensees), pentru că dependent fiind, prea mult dorește, dincolo de ce i-a fost dat. Dar aceste însemne malefice ale unor personaje ne pot duce cu gândul la demonologia lui Maxim din Tyr, el spune că divinii trimit "zeii secunzi" pentru
[Corola-publishinghouse/Science/1516_a_2814]
-
Isis? Pentru că, după o expresie fericită a lui Paolo Santarcangeli (Cartea labirinturilor, II, Ed. Meridiane, 1974), "în fundul labirintului este așezată deseori o oglindă", iar omul ajuns la sfârșitul călătoriei sale "descoperă că ultimul mister al căutării sale, "Deus absconditus" sau monstrul, este el însuși". Tulburătoare este imaginea acestei contemplări a regelui Tlà: "oglinda singură se-ncreți ca suprafața unui lac", "glasuri se certau în fundul ei cu sfada valurilor... chiot și plâns, țârâit, urlet" din care se ridică peste tot râsul necruțător
[Corola-publishinghouse/Science/1516_a_2814]
-
reflexe". Oglinda va păstra totul", spune el în Mai 20, 1928. Noi suntem aceste reflexe, aceste simulacre și multiplicări, în timp ce marchizul de Bilbao sau Brigbelu, la Eminescu, simt spaima confruntării cu oglinda ("tresar... încremenesc... sunt eu"). La Borges dedublarea, descoperirea "monstrului" din tine, nu naște tragicul; Știu că în umbră este altul, a cărui / soartă e să obosească lungile singurătăți / ce țes și destramă acest Hades / și jinduire sângele-mi și devoră moartea-mi, / Ne caută amândouă. Dea Domnul să fi
[Corola-publishinghouse/Science/1516_a_2814]
-
ce loc numai de el cunoscut îl poartă pașii din ce în ce mai întîrziați? Barba albă, apostolică, răspîndește în jur atîta respectuoasă tăcere; aud cum pocnește lespedea în Turnul Goliei. Acest pictor a strigat. 3 iunie La doi-trei ani, miticismul de stat producea monștri gen Balcanii zonă a păcii, începeau foielile, zbîrnîiau telefoanele spre bulgari, spre sîrbi, spre... da, venim, venim, răspundeau prompt jivkopictorii și titosculptorii, ai noștri dădeau în fiert, întindeau degrabă pînze, turnau ghipsuri, mai întindeau o pînză, mai turnau un cancioc
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
vechi de cînd lumea în post. Pare de neînlocuit (cunoașteți maladia, nu?). A absolvit, se spune, o facultate de istorie, dar, cum ața nu l-a tras spre catedră, și-a găsit culcuș la Peleșul acaparat de cei doi drăguți monștri, între timp împușcați. Speriat, sînt sigur, de gloanțele care zburătăceau printre turnurile castelului în decembrie '89, și-a revenit repede, ca mulți alți congeneri, iar azi continuă să-și primească, jovial, invitați speciali, ca-n vremurile bune, cînd se număra
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
pliază acum cu o, i-am spune acută luxură, desfrînare analitică, se pliază deci de minune pe tema ofertată de orașul-lumină, căruia nu-i este teamă, nici n-ar avea cum, pentru că știe s-o ferească, elegant, de frivolitate. Singurul monstru sacru în viață, din stirpea faimoșilor falocrați ai artei, pare a fi César, autorul unui monument gigant, un deget, policarul, care, stînd rect într-o peluză, e, ce mai, chiar obiectul de care ne ocupăm aici. Cînd, acum doi-trei ani
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
mai multe ori fericită de-acum, fluturau și cîteva drapele cu înfrigurata gaură din mijlocul galbenului. Cum se leagă, insolit, acel 1918 de 1989 și de izbînda incredibilă de-acum! La barbișon, o rimă (imperfectă) Barbizon. Raiul din Seine-et-Marne, sejurul monștrilor sacri: Rousseau, Corot, Diaz, Dupré, Millet. Dar și ora astrală a picturii românești, fără de care totul ar fi arătat extrem de tern, cum arată pictura vecinilor noștri. Prin Grigorescu, și el rezident al Barbizonului, începe totul. Și ce frumoasă, ce blînd-sclipitoare
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
față de oglindă din aia care duce nasul la ceafă și buza la ureche. Telegenie... 3 martie Regele plîngînd. Nimic umilitor, nimic dezonorant în asta. Dimpotrivă. După ce televiziunea, scumpa de ea, ne-a frăgezit cu două imagini de un grotesc inegalabil: monstru sacru (sacru comunist!) al Chinei pe catafalc, învelit în seceră și ciocan, dar și regele țiganilor, așișderea pe catafalc, deci după aceste imagini pe care nu le mai credeam intrînd în casele noastre, atît de bîntuite, jumătate de secol, de
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
elegant: Intercity expres Mihai Eminescu. Hait! N-are dreptate tagma iconoclaștilor față cu sindromul generalizat de acromegalie eminesciană? Înapoiere-ncîntătoare. 23 mai Anii gigantismului grotesc. La sala Victoria, juriul (din care nu lipsea niciodată reprezentantul oamenilor muncii) tocmai ajunsese la sculptură: monștrii cu seceri și ciocane, cu răngi și picamere. Deschide ușa, scîrțîit, corpolentul sculptor T.G. Importanții jurați, cu ochi mirați pe el: ce e, tov. T.G.? Speriat, sculptorul întreabă: se mai pot aduce lucrări? Generoși nevoie mare, jurații zic: fugi repede
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]