5,593 matches
-
nu-i rămîne astfel decît fie să se solidarizeze cu mistica sistemului, găsindu-și un rost colectiv în aceasta, fie să reziste pe cont propriu sistemului, oricare ar fi acesta. Din acest punct de vedere, se poate spune chiar că moralitatea unui sistem se măsoară după oportunitățile legitime de a-l nega pe care le oferă membrilor săi. Dacă pentru imensa majoritate a locuitorilor planetei idealul suprem rămîne evitarea sărăciei, pentru tot mai mulți indivizi așezați din țările dezvoltate supremul lux
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
Pareto, toate aceste viziuni sînt consensuale în a considera că elita nu desemnează un model uman, în sensul de plenitudine paideică, ci o structură reală de putere, oricare ar fi natura acesteia (economică, politică, religioasă etc.) - ba chiar indiferent de moralitatea ei. Pentru America, intrată mai tîrziu în arena acestor dezbateri, acest înțeles de ruling elites este sensul originar și legitim al termenului : „în măsura în care evenimentele naționale sînt decise, elitele conducătoare sînt cele care iau aceste decizii”, scria Wright Mills. (în această
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
de a pătrunde în humusul cel mai adânc al condiției umane, în acea întrepătrundere de necesitate rațională și libertate morală în care rezidă consistența unei persoane. A treia întrebare se ridică la granița dintre filosofie și religie; dintre cunoaștere și moralitate pe de o parte, și mântuire, pe de altă parte. Cele trei întrebări se află, de fapt, în capitolul Vom meinen, wissen und glauben, dedicat opiniei, cunoașterii științifice și credinței. Și în acest caz trebuie atrasă atenția asupra verbului folosit
De ce filosofia by Armando Rigobello () [Corola-publishinghouse/Science/100977_a_102269]
-
și înșelare a chipului fals constă în stabilitatea sa interioară, în capacitatea de a nu se dilua sub posibila presiune a tendințelor conștiinței care mai pot să păstreze reminescențe ale sincerității și căldurii afective față de celălalt, urme incomode ale unei moralități apuse. Și chiar de această fermitate a chipului-mască, de perseverarea în demersul ce înșeală depinde adesea, alungarea deplină a semnelor unui bine interior defunct, distrugerea ruinelor ce încă supraviețuiesc din templul primar al unei foste conștiințe pozitive. Masca omului pătruns
Transcendența activă by Marius Cucu [Corola-publishinghouse/Science/1085_a_2593]
-
desfășurat în penitenciar, motivat și de faptul că normele după care deținuții își conduc activitățile și relațiile interumane trădează uneori un sistem propriu de valorizare, o raportare la bine și la râu prin prisma intereselor personale, un nivel scăzut de moralitate. În intenția legiuitorului, pedeapsa este o măsură de constrângere și un mijloc de reeducare a condamnatului și are drept scop prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni. În acest context însă nu functioneaza întotdeauna principiul aparent logic al "îndepărtării" persoanei ce comite
Repere în asistență sociala. Ghid de practică by Anca Tompea, Ana Maria Lăzărescu [Corola-publishinghouse/Science/1039_a_2547]
-
că nu există nimic real în legătură cu asemenea „faze“, decât o nevoie periodică, contaminantă, a oamenilor de a-și spune unii altora: „Iar intrăm într-una din perioadele alea“ sau: „Vom trece iar prin câteva chestii ciudate“. S-ar spune că, moralitatea fiind extrem de obositoare, e necesar să se decreteze din când în când câte o pauză, în mod ostentativ, printr-un fel de complicitate socială. Aceste „pauze“ au îmbrăcat forme foarte variate, ivindu-se uneori pur și simplu (cel puțin la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
istoria fusese de ajutor. Ennistone își pierduse, cu mult timp în urmă, mica nobilime latifundiară și, chiar înainte de secolul al XIX-lea, devenise democratic și puritanist. Persista încă noțiunea „familiilor bune“, asociată cu idealurile înalte și cu situarea în fruntea moralității, dar la vremea când se petrece povestirea noastră, chiar și aceasta dispăruse, virtual. Să luăm un exemplu: William Eastcote, un om excepțional de bun, păstra, probabil, în mintea lui, un grăunte de irațională superioritate, în timp ce în mintea nepoatei sale Anthea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
foarte moralistă. De pildă, puneți un preț absolut pe adevăr. — A fi moralist nu înseamnă a fi moral. Cât despre adevăr - mă rog - e asemenea culorii maro - nu face parte din spectru. — Ce vreți să spuneți? — Nu face parte din moralitate. Adevărul e impersonal. Ca moartea. E o osândă. — Rece? — Ah, metaforele astea! Dar nu puteți recunoaște nici măcar o singură valoare? — De ce nu? — Vreau să spun, dacă recunoașteți o singură valoare, nu le veți descoperi pe toate celelalte ascunse în ea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
cel mai mult în viață? — De moarte. Moartea nu înseamnă nimic, dumneata n-ai cum să știi, te gândești probabil la suferință, vezi, continui să confunzi cele două noțiuni. — Mă rog - și dumneavoastră de ce vă temeți? — Să nu constat că moralitatea e ireală. — Dar nu asta gândeați - când spuneați că e un fenomen? — Un fenomen e ceva. Datoria e ceva, o barieră. Dar să constați că moralitatea nu-i doar una dintre ambiguitățile cu care te-ai învățat să trăiești - ci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
cele două noțiuni. — Mă rog - și dumneavoastră de ce vă temeți? — Să nu constat că moralitatea e ireală. — Dar nu asta gândeați - când spuneați că e un fenomen? — Un fenomen e ceva. Datoria e ceva, o barieră. Dar să constați că moralitatea nu-i doar una dintre ambiguitățile cu care te-ai învățat să trăiești - ci că e nimic, un fals, că e absolut ireală! — Să constați că nu există bariere? Că ar putea exista un loc, un punct, unde moralitatea pur
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
că moralitatea nu-i doar una dintre ambiguitățile cu care te-ai învățat să trăiești - ci că e nimic, un fals, că e absolut ireală! — Să constați că nu există bariere? Că ar putea exista un loc, un punct, unde moralitatea pur și simplu dispare, nu există... — Nu poate exista un astfel de loc. Coborau o pantă ierboasă, pe scurtătura care ducea spre vechea cale ferată, un loc numit pe vremuri „poiana îndrăgostiților“, care făcea legătura între islaz și Burkestown. Scurtătura
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
de praf și cu peria. „Oricum, încep să îmbătrânesc. Slavă Domnului, n-am să mai apuc viitorul acestei planete putrede. Cum întreaga planetă e sortită să sară în aer, ce importanță mai are ce fac eu? Ah, ce plicticoasă-i moralitatea! Aș vrea să fac și eu o dată tot ce doresc, numai că nu pot. Oh, drace! Am să mă înrolez în războiul nuclear.“ În clipa aceea se auzi o mișcare în spate, îndărătul locurilor ocupate de doamna Roach și de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
mai multor histrioni de profesie, ci cu literele cuvintelor obișnuite ale experienței și vieții de fiecare zi, prin care răzbate, chiar dacă firav și lent, înțelepciunea populară, odată cu decantarea în viața de zi cu zi a elementelor care dau expresie unor moralități multiple și diverse, dar până la urmă convergente în construirea unei scări a valorilor inspirate din fondul ancestral de "estetică a eticii" poporului român. Prof. dr. Ioan DRĂGAN Universitatea din București Discurs preliminar Un relativism generalizat Pentru fiecare un cuvânt. Pentru
Revrăjirea lumii by Michel Maffesoli [Corola-publishinghouse/Science/1042_a_2550]
-
de a-l ameliora, eventual de a-l îngriji, participă la această stare de spirit pe care Nietzsche a numit-o, în glumă, "moralina" și care, potrivit lui Max Weber, funcționa după o "logică a lui trebuie-să-fie". Totul ajungând la această moralitate a "doamnelor de caritate" care vor să facă mereu bine altora plecând de la o concepție a binelui edictată a priori. Mentalitate pe care o regăsim în toate colonialismele și în diverse forme de imperialisme, sociale sau politice, ce-și arogă
Revrăjirea lumii by Michel Maffesoli [Corola-publishinghouse/Science/1042_a_2550]
-
în jurul ideii de emancipare. Aceasta nefăcând de fapt decât să reia perspectiva soteriologică, căutarea Mântuirii, marcă specifică gândirii semitice. În aceste diverse perspective, tot ce umanul are mai natural trebuie depășit. Ceea ce îl apropie, prea mult, de animal. Ideea de moralitate, în pretenția ei universalistă, se sprijină pe acest fapt. Se pare că ceea ce numesc eu aici "deontologie" exprimă ceea ce i se opune perfect. Refuzul unui raport de juisare, negarea așteptării unei societăți ce va veni, imposibilitatea de a gândi "adevărata
Revrăjirea lumii by Michel Maffesoli [Corola-publishinghouse/Science/1042_a_2550]
-
vital un sens profund complet impersonal. Este vorba aici de un substrat, de o fundație ce relativizează tematica aceasta a "conștiinței de sine" pe care s-a fondat întreaga modernitate. Conștiință de sine care a dat naștere individului rațional și moralității contractuale care îi este consecința logică. În multiplele fenomene de mimetism, în efectele de modă, fie că e vorba de intelectual, vestimentar, comportamental, este "șeptelul" uman care încearcă să se exprime. Și nu servește la nimic negarea sau denegarea unui
Revrăjirea lumii by Michel Maffesoli [Corola-publishinghouse/Science/1042_a_2550]
-
toate acestea. Pe scurt, uzurile și cutumele. Iată date care rezistă tăvălugului Rațiunii reductoare și surplombante. Pentru un timp, normativismul abstract poate triumfa, putem intelectualiza ființa colectivă, îi putem da o rațiune și un scop îndepărtate. Acesta a fost cazul moralității moderne. Dar acest normativism se uzează destul de repede. Și, prin urmare, revin în prim-planul scenei sociale aceste fundamente arhaice care fac toată substanța unui corp social înrădăcinat, sensibil, făcut din umori, pasiuni și emoții împărtășite. Este ceea ce Joseph de
Revrăjirea lumii by Michel Maffesoli [Corola-publishinghouse/Science/1042_a_2550]
-
comuniunea cu natura, sau chiar faptul de a fi obsedat de obiectele tehnice. În toate aceste cazuri există un fel de posesie care face să fim noi înșine în funcție de alteritate. Toate acestea, bineînțeles, nu rămân fără consecințe în organizarea societală: moralitatea proprie societăților contractuale își pierde eficacitatea în comunitățile afectuale. De aici provine poate necesitatea de a face referire la unele dintre aceste forme arhaice prin care se exprimă, din vechi timpuri, această fraternitate, ce unește oamenii între ei. Este vorba
Revrăjirea lumii by Michel Maffesoli [Corola-publishinghouse/Science/1042_a_2550]
-
forța ei de convingere și prin primatul ei asupra altor forme ale conștiinței sociale, prin atitudinile și comportamentele pe care le propune, contribuie, în mod esențial, la punerea și la rezolvarea problemelor culturii. Cultura este condiție prealabilă și necesară a moralității și, totodată, efect al legii morale, devenită lege practică, în timp ce valorile moralei, fără să fie condiție a gradului de cultură, sunt, în ultimă analiză, rezultate ale culturii. Arta, ca formă a conștiinței sociale și ca formă de activitate cultural-umană specifică
DIALOG ÎNTRE SPORT ŞI SOCIETATE by Mihai Radu IACOB, Ioan IACOB () [Corola-publishinghouse/Science/100989_a_102281]
-
omului. 3.2 Transformări sociale și provocări cu privire la viața morală Datorită dezvoltării posibilităților industriale și tehnice care caracterizează evoluția societății în ultima perioadă de timp, se remarcă o schimbare a conținutului conștiinței umane. Omul trăiește uneori momente de confuzie cu privire la moralitatea vieții care i se propune, sau pe care el însuși o alege să trăiască. Relațiile interpersonale sunt din ce în ce mai superficiale și au valoare doar în măsura în care au un scop „mercantilist”. Nu doar lucrurile sunt considerate o marfă de comerț, ci și ideile
Procesul dialogic în sacramentul reconcilierii by Bogdan Emilian Balașcă () [Corola-publishinghouse/Science/101002_a_102294]
-
penitentului, dar și prudență în orientarea derulării unui proces dialogic, care nu poate ignora toate aceste condiții și dispoziții cu privire la dezlegarea penitentului. 5.5 Aspecte psihologice ale dialogului Dacă relația dintre confesor și penitent este condiționată de o anumită spiritualitate, moralitate, legislație și aspecte liturgice, ce indică un întreg context al reconcilierii sacramentale, atunci procesul dialogic dintre cei doi este influențat de condițiile socio-ambientale în care sacramentul este celebrat. „Celebrarea liturgică nu este nici simplă nici automatică”, ci complexă și plină
Procesul dialogic în sacramentul reconcilierii by Bogdan Emilian Balașcă () [Corola-publishinghouse/Science/101002_a_102294]
-
care are drept consecință împăcarea omului cu Dumnezeu, iertarea păcatelor și începerea unei vieți noi, îmbogățită de harul sacramental primit. Este necesar, în acest caz, să se țină cont de un principiu al gradualității, după care are loc și formarea moralității copilului, moralitate care se dezvoltă în mod progresiv; el devine treptat conștient și responsabil de acțiunile sale. De aceea, „de la începutul copilăriei până în pragul maturității, cateheza devine o școală permanentă a credinței și urmează marile etape ale vieții, ca un
Procesul dialogic în sacramentul reconcilierii by Bogdan Emilian Balașcă () [Corola-publishinghouse/Science/101002_a_102294]
-
drept consecință împăcarea omului cu Dumnezeu, iertarea păcatelor și începerea unei vieți noi, îmbogățită de harul sacramental primit. Este necesar, în acest caz, să se țină cont de un principiu al gradualității, după care are loc și formarea moralității copilului, moralitate care se dezvoltă în mod progresiv; el devine treptat conștient și responsabil de acțiunile sale. De aceea, „de la începutul copilăriei până în pragul maturității, cateheza devine o școală permanentă a credinței și urmează marile etape ale vieții, ca un far care
Procesul dialogic în sacramentul reconcilierii by Bogdan Emilian Balașcă () [Corola-publishinghouse/Science/101002_a_102294]
-
credinței. În confesional, preotul-confesor are nevoie de cunoștințe teologice, morale, canonice, liturgice, dogmatice, spirituale, dar și de cele de natură generală. Acestea, fiecare cu specificul său, îl ajută pe confesor să discearnă starea penitentului și să îl orienteze spre o moralitate corectă. De aceea, „preoții sunt îndemnați să-și desăvârșească în mod corespunzător și continuu cunoștințele teologice și de cultură generală și, astfel, să fie mai bine pregătiți”. Ei le vor transmite penitenților în mod fidel învățătura clară și autentică cu privire la
Procesul dialogic în sacramentul reconcilierii by Bogdan Emilian Balașcă () [Corola-publishinghouse/Science/101002_a_102294]
-
efectelor negative și transformarea lor într-o tulburare de stres traumatic secundar. Capitolul 5 Paradoxul relației medic-pacient Datele prezentate anterior au pus în evidență prezența unui paradox în interacțiunea clinică dintre medic și pacient. Cadrele medicale altruiste, compătimitoare, empatice, cu moralitate ridicată sunt cele mai vulnerabile la simptomatologia stresului traumatic secundar. Toate aceste însușiri care le expun, sunt în același timp indicatori ai unui bun profesionist. 5.1. Modelul biomedical Modelul biomedical constituie perspectiva dominantă de abordare a patologiei. Acest model
Stresul traumatic secundar. Efectul advers al empatiei by Irina Crumpei () [Corola-publishinghouse/Science/1075_a_2583]