KorAP: Find »[drukola/base=mormăi & drukola/pos=verb]« with Poliqarp

<1 ...73 74 75 ...92 >

2,283 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270

trei ore de scris la raport. Am scris de mână rezumatul arestării. Lee l-a bătut la mașină și n-a mai menționat intrarea prin efracție în apartamentul lui Coleman Maynard. În timp ce lucram, Ellis Loew dădea târcoale micului nostru birou, mormăind satisfăcut. — Mișto captură. O să-l fac arșice la tribunal pentru chestia cu copiii. Am terminat cu hârțogăraia pe la ora 7. Lee făcu un semn în aer, ca și cum ar fi bifat ceva, și explică: — Mai adaugă unul pe răboj pentru Laurie

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
dans tipice pentru borfașii din lumea întreagă. — Poliția, am spus eu. Pupați peretele frumușel și blând. Au luat poziția pentru percheziție, cu mâinile deasupra capului, lipite de perete, și picioarele depărtate. Lee s-a ocupat de cei doi din dreapta. Albul mormăi: — Ce mama dra’... Blanchard? — Gura, căcatule! i-o tăie Lee și începu să-l percheziționeze. L-am căutat mai întâi pe negroteiul din mijloc, pipăindu-i mânecile hainei și apoi cercetându-i buzunarele. Am scos cu stânga un pachet de

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
De vreme ce toți patru erau înarmați și aveau asupra lor marijuana, ne-au asigurat că nu va exista nici o audiere în fața Marelui Juriu. În timpul interogatoriului am fost calm. Lee însă nu s-a comportat prea bine. Tremura din toate încheieturile și mormăia că pe Baxter l-a arestat Fitch de câteva ori pentru vagabondaj pe când lucra în Highland Park și că începuse să-i placă de individ. M-am ținut scai de el la secție, apoi l-am dus fuguța spre mașină

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
se scărpina la coaie: Ar trebui să aveți o discuție cu omul ăla despre igiena personală. Zău, e de-a dreptul dezgustător. — Mulțumesc, domnișoară Janeway, i-am replicat, apoi m-am dus la mașină și am urcat la volan. Koenig mormăi: — Ce-a zis hoașca despre mine? — A zis că ești simpatic. — Da? — Da. — Și ce-a mai zis? — Că un bărbat ca tine ar putea s-o facă să se simtă iar tânără. — Da? — Da. I-am spus să-și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
a dat Fritzie în locul meu. Vezi să nu îmbătrânești prea repede, Bleichert. Nu vreau să zică nimeni nimic rău de colegul meu. La numărul 1842 ne apăru în față un bloc înalt, cu stucaturi. Am tras pe dreapta și-am mormăit: — Doar stăm de vorbă. Apoi m-am dus direct spre holul de la intrare. Pe lista de la avizier în apartamentul 604 apăreau S. Saddon și alte nouă nume dar nici o Linda Martin -. Am luat liftul până la etajul al cincilea, am străbătut

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
cale-ntoarsă spre secția Hollenbeck. Strada din fața secției era blocată cu grilaje. Mai mulți polițiști îi țineau la distanță pe reporteri. Am parcat pe aleea din spatele secției și am intrat pe ușa din spate, pe la celulele celor arestați provizoriu. Niște bețivani mormăiau cu limba împleticită în partea rezervată contravențiilor minore. Recidiviștii îmi aruncau priviri întunecate din sectorul hărăzit infracțiunilor periculoase. Pușcăria era plină, dar nu era nici urmă de gardieni. Când am deschis o ușă care dădea în secția propriu-zisă, am înțeles

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
o să mă omoare. I-am aruncat o privire lui Millard și mi-am dat seama că o crede. Instinctul îmi spunea că pista cu limbistele era o chestie colaterală. Harry întrebă: — Mexicanul i-a dat lui Betty un caleidoscop? Lorna mormăi, cu capul pe umărul lui Millard: — Da. — Îți amintești ce mașină avea? Marca și culoarea? — Cred... cred că era neagră și veche. Îți amintești în ce bar l-ai întâlnit? Lorna înălță capul. Am văzut că lacrimile i se uscaseră

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
de nisip, ca niște nelegiuiți, cu bețele aprinse în mână. Terenul nisipos ne îngreuna înaintarea. La lumina torțelor am zărit ofrandele de pe morminte - buchete pricăjite de flori și statuete religioase plasate ici și acolo pe mici ridicături de nisip. Dolphine mormăia nemulțumit că pe gringos îi îngropau în marginea îndepărtată, iar eu simțeam cum sub picioarele noastre pârâie oasele morților. Am ajuns la o colină deosebit de înaltă. Dolphine îmi făcu semn cu torța spre un steag american zdrențuit, întins pe nisip

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
dincolo de ei. Am vrut să încetinesc puțin ritmul și să continui mai blând, mai tandru, dar imaginea unei vene care pulsa cu putere pe gâtul lui Kay m-a făcut să o pătrund cât de tare am putut. Am terminat mormăind: — Îmi pare rău! La naiba, îmi pare rău! Oricare va fi fost replica lui Kay, ea a rămas înăbușită în perna în care își îngropase capul. CAPITOLUL DOUĂZECI ȘI OPT În seara următoare am parcat vizavi de vila familiei Sprague. De

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
Lancaster, și la Duel sub soare - „distribuție de cinci stele“. Casa de bilete era pustie, așa că am intrat direct în cinematograf și m-am îndreptat spre bufet. Individul din spatele tejghelei m-a abordat: — S-a-ntâmplat ceva, domnule polițist? Am mormăit, nemulțumit că localnicii m-au ghicit - la cinci mii de kilometri de casă. — Nu, nu s-a-ntâmplat nimic. Dumneavoastră sunteți directorul? — Nu, patronul. Ted Carmody, se prezentă el. Sunteți de la poliția din Boston? I-am arătat în silă insigna

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
ce-am găsit. Eu mă apuc să iau probe. — Russ vine abia mâine de la Tucson. Și, puștiule, nu mi se pare că ești prea sănătos... — La naiba, ieși afară și lasă-mă să-mi fac treaba! Harry se năpusti afară mormăind, cu orgoliul zdrobit. Mă gândeam la cât de aproape e proprietatea lui Sprague și la lunaticul de Georgie Tilden, locatarul unei cocioabe mizere și fiul unui celebru anatomist scoțian. „Serios? Un bărbat cu pregătire medicală?“ Am deschis trusa și-am

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324

vâlvoi și Încrețit de ploaie. Isobel deschise gura parcă pentru a spune ceva și apoi o Închise. Ploaia se izbea de partea de sus a cortului, aparatul foto păcănea și scâncea În timp ce, blițul se declanșa cu o frecvență amețitoare, generatoarele mormăiau. Cu toate astea, liniștea era asurzitoare. Medicul de serviciu fu cel care rupse vraja: — La naiba! Stătea Într-un picior, scuturându-l pe celălalt, În care se putea vedea un pantof plin cu apă. Isobel adoptă atitudinea ei profesională. — A

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
bolnăvicios, de parcă străzile ar fi fost măcinate de o suferință anume. Ploaia torențială din noaptea trecută nu se oprise de tot, iar picăturile grele loveau În continuare trotuarele alunecoase. Canalele dădeau deja pe dinafară. Autobuzele Își croiau calea pe drum mormăind, Împroșcând cu jeturi de arteziană pe oricine era Îndeajuns de nebun să iasă din casă Într-o zi ca asta. Blestemând, Logan Își strânse cu o mână haina Încheiată, dorindu-le În același timp o moarte lentă și dureroasă tuturor

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
privea drept În față, prin parbriz către Lang Stracht care se Întindea Înainte, cenușiu și posomorât. — Păi... Ăăă... făcu el. — Dacă te interesează Colin Căcănaru’, făcu el În șoaptă, dar se opri brusc, se lovi cu palma peste gură și mormăi În direcția agentei Watson. Scuze, iubire, m-a luat gura pe dinainte. Watson ridică din umeri: la urma urmei, Îl făcuse și ea În toate felurile pe Miller În urmă cu doar câteva minute. Leslie zâmbi stânjenit. — Mda, oricum, căcățelul

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
auzi. După expresia feței ei, bănui că Îi pusese o Întrebare. — Hmmm... făcu el, trăgând de timp. În ce sens? Era Întrebarea standard pentru a continua o discuție. Watson se Încruntă. — Adică... ce a spus doctorul azi-noapte? La urgențe? Logan mormăi ceva indescifrabil, după care scoase din buzunarul interior al hainei o sticluță de plastic, pe care o agită. — Una la patru ore, de preferat după masă. A nu se lua În combinație cu alcool. Deja luase trei În acea dimineață

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
nimic, ne oprim. Inspectorul Îi Întinse punga cu bomboane, care era aproape goală, și polițistul luă una, aruncându-și-o În gură cu vădită satisfacție. — Nimeni nu ne poate reproșa că nu ne-am făcut treaba cum trebuie. Da, domnule, mormăi el cu gura plină. Insch Îi dădu liber polițistului și le făcu semn lui Logan și Watson. — Autopsia, spuse el direct și ascultă apoi relatarea lui Logan despre profanarea corpului lui David Reid la fel cum ascultase și raportul despre

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
stătea pe latură opusă a mesei arăta vag familiar. Era vreunul din echipa de căutări? Era cel care vărsase bere peste tipul cu barbă de la Investigații? Watson trânti alt sandviș cu șuncă pe masă, de data aceasta În dreptul agentului care mormăi. — Nu trebuia să faci de mâncare, spuse Logan zâmbindu-i lui Watson, În timp ce aceasta așeza ultima serie de felii de șuncă În tigaie. Un nor mare de abur sfârâitor se ridică din tigaie, iar ea Încercă să-l răspândească cu ajutorul

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
cu vocea trădând Îngrijorare, chiar nu arăți bine. Ești sigur că ești În stare să mănânci ăla? Arătă Înspre sandvișul cu șuncă rămas pe masă. — Pare foarte, foarte gras. Gura lui Watson era plină de mâncare, Însă tot reuși să mormăie printre buze. — Nu-l băga În seamă, Steve. Îți va prinde foarte bine. Mda, spuse agentul fără nume. Bagă În tine, Steve. Bucăți sănătoase de porc mort. Prăjit În propria untură. Înecat În grăsime. Exact lucrul de care ai nevoie

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
De ce? Nenorocitul de Sandy Șarpele a mâncat niște rahat. Zice că suntem cu toții niște incompetenți și că vrem să-i punem În spate clientului lui toate crimele că habar n-avem. Spune că se repetă povestea cu Judith Corbert. Logan mormăi nemulțumit. Tot ce găsiseră fusese degetul inelar de la mâna stângă, cu tot cu verigheta de aur și domnul Sandy Moir-Farquharson făcuse praf rechizitoriul procurorilor. Soțul fusese achitat, deși toată lumea știa că el o făcuse; Sandy Alunecosul se alesese cu un cec gras

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
și o puse pe masă. — Ai timp până la patru. „Cum l-a găsit Eroul Poliției pe copilul dispărut?“ Poimâine: nu-i mai pasă nimănui. M-anunți când știi. 16 Era prea târziu să se mai culce la loc, așa că Logan mormăi În drum spre duș și apoi spre sediul general al poliției. Strada era sticlă, Întrucât cei de la consiliu făcuseră ceea ce făceau de obicei, adică nu dăduseră cu nimic pe străzi și trotuare. Dar măcar nu mai ploua. Deasupra capului său

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
Sigur că are probleme mentale: omoară copii! Mototoli profilul și-l aruncă drept În coșul de gunoi de lângă ușă. Acesta ricoșă În perete și se rostogoli pe covorul albastru, oprindu-se sub cel de-al doilea rând de scaune. Insch mormăi nemulțumit. — În orice caz, zise el, se pare că inspectorul McPherson nu se mai Întoarce cel puțin Încă o lună. Treizeci și șapte de copci ca să-i stea capul la un loc. Minunat. N-ai nevoie decât de un tâmpit

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
lucrurile lui se reuniră, Logan zâmbi forțat și-l conduse la parcarea din spatele clădirii. Un agent agitat Îl prinse chiar când Logan semna pentru altă mașină. — Ofițerul de serviciu zice că ai Încă două mesaje de la un domn Lumley. Logan mormăi. Ar fi trebuit ca ofițerul de legătură pentru familia Lumley să se ocupe de telefoanele alea. Și-așa avea destule pe cap. Dar se simți vinovat aproape imediat. Bietul om Își pierduse fiul. Putea măcar să-l sune Înapoi. Simțea cum

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
aproape Își scăpă cartofii. Se Întoarse către Colin Miller care stătea cu mâinile Încrucișate, rezemându-se de un automobil luxos, cuvintele fiindu-i Învăluite În aburii respirației. — Trebuia să mă suni până la patru și jumătate. Nu m-ai sunat. Logan mormăi. Voise să vorbească cu inspectorul Insch, dar dintr-un motiv oarecare, nu apucase. — Mda, păi, zise el În cele din urmă, am vorbit cu inspectorul... Nu crede că e cazul. Era o minciună sfruntată, dar Miller n-avea de unde să

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
stea În altă parte... Dar Insch Își roti privirea prin cantină, Îl văzu pe Logan și o luă drept spre masa lui. — Bună ziua, domnule. Logan Împinse la o parte lasagna pe jumătate mâncată. Spre imensa lui ușurare, inspectorul Insch abia mormăi un bună ziua și Începu să-și mănânce supa. Și când o termină, se aruncă asupra macaroanelor, Înmuind cartofii prăjiți În sare și oțet, amestecând pastele pline de brânză cu piper negru. Cleomf, cleomf, cleomf. Logan se simțea ca un tâmpit

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
pe podeaua de lângă tejghea - un teanc gros de ziare proaspete, Încă Învelite În plastic protector pentru ca zăpada să nu Înmoaie hârtia. Proprietarul, un tip masiv cu trei degete lipsă la mâna stângă, o barbă căruntă și un dinte de aur, mormăi un bună dimineața În timp ce desfăcea plasticul. — Isuse, zise el, luând un ziar din teanc și ținându-l astfel Încât Logan să poată vedea prima pagină. L-au avut pe ticălos și i-au dat drumul! Îți vine să crezi așa ceva? Erau

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]