19,458 matches
-
un portret al lui Dionis. E convins că i-am spus Antoniei, mi-am zis în gând. — Nu, am răspuns. Palmer mă mai studie câteva minute, apoi oftă și zise: — Așa e mai bine. Și tu cum te simți, Martin? — Mort, am răspuns. În rest, minunat. — Hai, spune-mi, vorbește, spuse Palmer, iar vocea lui era mângâietoare, convingătoare. Am constatat cu surprindere că mă pregăteam să-i opun rezistență. Nimic, nimic, am spus. — Ce înseamnă asta, „nimic”? — Înseamnă că n-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
fi bine să mai încerc să o trezesc dar am renunțat. Mi se părea că i-aș putea face rău dacă aș atinge-o; starea în care se afla parcă impunea un fel de tabu iar trupul inert, pe jumătate mort, îmi trezea repulsie. Georgie arăta ca o înecată. I-am privit îndelung fața al cărei aer straniu mă fascina. Parcă se transformase într-o altă persoană, parcă în trupul ei locuia acum o ființă necunoscută. Aș fi acceptat cu ușurință
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
Numai de-aș găsi gestul care să rupă acea barieră. — Întoarce-te în realitate, spuse ea. Întoarce-te la soția ta, la Antonia. Nu am nimic pentru tine. Căsnicia mea cu Antonia e sfârșită, am spus. Palmer are dreptate. E moartă. — Palmer a vorbit bazându-se pe propriile sale convenții. Nu ești prost. Știi bine că mariajul tău trăiește încă în multe privințe. În orice caz, să nu-ți închipui că lucrul ăsta e altceva decât un vis. Apoi repetă: Întoarce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
mi-a spus și m-a sfătuit să sun la poliție. Îngrijorat din cauza consecințelor, Într-un final am cedat, sperând că nu aveau cum să localizeze un apel În câteva secunde, cât mi-a luat să pronunț niște cuvinte precum „moartă“, „ajutor“ și o adresă. Ca să fiu și mai sigur, am vorbit pe cel mai voios ton posibil. Chiar dacă ofițerul de poliție care a răspuns nu m-ar fi luat În serios, trebuia să urmeze procedurile standard. Presupun că și-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
adusă din Pensiunea Andersen unde locuia acum. — Deci chiar vrei să creadă oamenii că te-ai dus după țigări? Și când te-ai Întors, ușa era deschisă și doamna cu degete alunecoase și gura aceea, ah, atât de moale, zăcea moartă pe pat? Nțțț... Anton dădu paharul peste cap. Poate Else Oloaga să Înghită o poveste ca asta. Dar ea nu prea e genul care să vândă iubire, ce zici? Toată lumea te va mirosi că minți, Sascha. Ai face bine să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
să concureze cu ale lui. — Dracu’ s-o ia de treabă, Sascha. În sfârșit, Încep să mă prind și eu cum stau lucrurile; apoi te trezești tu să te aventurezi afară dintr-un șifonier și să dai peste o damă moartă. E cât se poate de neplăcut, dacă-mi permiți. De parcă n-aș avea destule probleme! Îmi spuse că piața a devenit din ce În ce mai dură În ultimul timp. Nu mai era de-ajuns să documenteze chelnerițe care Își arătau fundurile roșii, Îmbrăcate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
Încărcată, aproape sărindu-mi din piept, ci mai degrabă lin și făcându-mă să transpir, simțind Înțepătura clară a fricii. Apoi am traversat strada și am intrat În Hotelul Kreuzer. Toate arătau la fel cum Îmi aminteam: covoarele uzate, florile moarte, scaunele lucind din cauza murdăriei, grupate În jurul unei mese pe care erau niște prospecte Împrăștiate sub o formă aproximativă de evantai. Chiar și ghereta portarului, cu lambriul de stejar scorojit, era aceeași. Dar, În locul cheliei aplecate deasupra unei integrame, pe tejghea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
a primit pe Karp aici la hotel, chiar ieri. Se pare că a fost o reglare de conturi, ceva tipic pentru lumea interlopă. Când am cercetat camera, l-am găsit legat de un scaun. — Da, domnule Knisch. Legat, dezbrăcat, violat. Mort, de fapt. Probabil că acest Karp Își pierduse capul. Din fericire, pe dumneavoastră am apucat să vă salvăm. Dacă am fi ajuns c-o oră mai târziu, nu sunt sigur că ați mai fi În viață. Mi-a ieșit doar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
un act violent atât de studiat. Doar un medic experimentat ar fi putut Înțepa inima conaționalului dumneavoastră cu atâta precizie. Cu alte cuvinte: doctor Karp. Mi-am strâns poșeta la piept. — Cercetând hotelul, nu l-am găsit doar pe austriacul mort, dar și pe dumneavoastră, zăcând inconștient - cu stiletul În mână. Și Încă unul plin de sânge, aș putea adăuga. Dar sunt convins că totul a fost Înscenat. Mă tem Însă, că Manetti nu va vedea lucrurile Într-o lumină atât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
dacă vizitatorul ar fi aparținut sexului opus, ca Felix Karp. Având În vedere că onorabilul Doctor a dispărut Între timp, Înseamnă că singurul om care ne-ar putea spune ce s-a Întâmplat În apartamentul prietenei dvs. - compatriotul dvs. - este mort. Începeam să Înțeleg de ce era considerată Manetti geniul orașului. Soluția propusă de ea era mai Îndrăzneață, mai pătrunzătoare, mult mai plină de imaginație decât tentativa mea eșuată cu irizația. Astfel, ceea ce se Întâmplase - sau, dimpotrivă, ce nu se Întâmplase - pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
ținea ochii Închiși, lipiți strâns. Până la urmă, simțind nevoia să cedeze „pornirilor sale Întunecate“ (Îl cităm pe Knisch), acesta a decis să părăsească „paradisul său involuntar“(idem). Când ieși, deschise ochii și Îl zări În pat pe Dr. Felix Karp, mort. La puțin timp după aceea, În cameră intră Dora Wilms. Îl anunță că sus-numitul Karp venise În vizită la ea, dar suferise un atac de epilepsie. Jumătate de oră mai târziu, Knisch se Îmbrăcă În hainele lui, În timp ce Wilms făcu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
aceea, În cameră intră Dora Wilms. Îl anunță că sus-numitul Karp venise În vizită la ea, dar suferise un atac de epilepsie. Jumătate de oră mai târziu, Knisch se Îmbrăcă În hainele lui, În timp ce Wilms făcu schimb cu hainele doctorului mort. Având de gând să prindă trenul spre Copenhaga, aceasta Își Întinse grăbită portțigaretul complicelui său. Conform spuselor lui Knisch, femeia spuse: „Promite-mi că nu-l vei deschide, cum ai făcut cu jurnalul surorii tale. Înainte să aflu ce se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
Știam eu că așa o să pățesc odată și-odată! Prins! Asta-i totuna cu mort! — Deschide, Alex. Te rog să deschizi imediat! E încuiată. Nu m-au prins! Și, judecând după vietatea din mâna mea, s-ar zice că nici mort nu-s. Freac-o! freac-o! „Linge-mă, Voinicule - linge-mă ca lumea, dă-mi o limbă fierbinte! Sunt sutienul baban și fierbinte al Lenorei Lapidus!“ — Alex, răspunde-mi imediat! Ai mâncat cartofi-pai după ore? De-aia ți-așa de rău? — Nu-huuu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
Ve-ne-ra-tî. Patru silabe, întocmai cum ar rosti rabinul însuși în stilul lui vârtos, anglo-oracular. Încep să bat darabana încetișor în buzunarul mănușii mele de baseball, e semnalul că sunt gata de plecare, numai să mi se dea odată voie. E mort după baseball, ar fi în stare să joace baseball douăsprezece luni pe an, îi spune maică-mea doamnei Ve-ne-ra-tî. Eu bâigui ceva despre un meci de campionat. — E finala. Finala campionatului. — OK, îmi zice mama și adaugă cu duioșie: ai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
până să-mi amintească mama de „cuțit“, de cuțitul nostru) un fel de lopățică îngrozitoare, să râșcâie și să scoată afară putreziciunea din trupul ei. Băgaseră mâna și scoseseră din ea exact ceea ce bagă ea mâna să scoată din găinile moarte. Ceea ce arunca la gunoi. Acolo unde am fost zămislit și purtat nu se mai află acum nimic. E un vid! Săraca mama! Cum pot s-o părăsesc atât de rapid după cât a pătimit? Cum pot să fiu atât de crud
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
Puteți să-mi oferiți măcar o dată estimativă, rogu-vă frumos? Când o să mă vindec de meteahna mea?! Știi unde-ai fi acum, mă întreabă ea, dacă te nășteai în Europa în loc de America? Nu despre asta-i vorba, Hannah. Ai fi mort, îi dă ea înainte. Nu despre asta-i vorba! Mort. Gazat sau împușcat, măcelărit sau îngropat de viu. Știai? Și puteai să răcnești tu mult și bine că nu ești evreu, că ești și tu om și că n-ai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
Când o să mă vindec de meteahna mea?! Știi unde-ai fi acum, mă întreabă ea, dacă te nășteai în Europa în loc de America? Nu despre asta-i vorba, Hannah. Ai fi mort, îi dă ea înainte. Nu despre asta-i vorba! Mort. Gazat sau împușcat, măcelărit sau îngropat de viu. Știai? Și puteai să răcnești tu mult și bine că nu ești evreu, că ești și tu om și că n-ai de-a face cu tâmpenia aia de moștenire chinuită, că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
bine că nu ești evreu, că ești și tu om și că n-ai de-a face cu tâmpenia aia de moștenire chinuită, că, oricum, te-ar fi săltat și te-ar fi lichidat. Acum erai mort, și eu eram moartă și Dar eu nu despre asta vorbesc! Și maică-ta și taică-tău erau și ei morți. Dar de ce le ții partea? Eu nu țin partea nimănui, zice ea. Nu spun decât că nu-i un tip chiar atât de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
cu tâmpenia aia de moștenire chinuită, că, oricum, te-ar fi săltat și te-ar fi lichidat. Acum erai mort, și eu eram moartă și Dar eu nu despre asta vorbesc! Și maică-ta și taică-tău erau și ei morți. Dar de ce le ții partea? Eu nu țin partea nimănui, zice ea. Nu spun decât că nu-i un tip chiar atât de ignorant cum îl crezi tu. Și probabil că nici ea nu-i! Probabil că, din cauza naziștilor, tot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
răpună căprioarele nevinovate, căprioarele care noșn3 liniștite cu poame și cu iarbă, iar apoi își văd de treabă. Fără să supere pe nimeni. Voi, goimi proști ce sunteți, vă întoarceți acasă duhnind a bere, cu muniția terminată, cu un animal mort (înainte vreme viu) legat fedeleș de fiecare aripă a mașini, ca să vadă toți șoferii de pe drum ce puternici și virili sunteți; și apoi, ajunși acasă, luați aceste căprioare - care nu v-au făcut nimic, dar absolut nimic rău - luați aceste
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
dăruite cu două miracole gemene: graiul și mah-jong-ul. De ce să nu fim milostivi în gândire, doctore? Iată detaliul meu preferat din sinuciderea lui Ronald Nimkin: în timp ce se bălăbăne atârnat de capul dușului, de cămașa cu mâneci scurte a tânărului pianist mort e prins cu un bold un bilet - cămășile lui Ronald stăruie cel mai mult în memoria mea: acest adolescent înalt, slăbănog, aiurit, plutind singuratic de colo-colo în cămășile alea sport, mult prea mari pentru el, cu mâneci scurte, cu reverele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
gentleman mititel, cu șervețelul ținut așa de frumos în poală!“ Un zevzec, mamă! Un zevzec mititel, asta ai văzut - și exact asta și urmărea să obțină programul tău de pregătire. Bineînțeles! Bineînțeles! Rămâne un mister nu faptul că nu-s mort asemenea lui Ronald Nimkin, ci faptul că nu-s la fel ca toți acei flăcăi drăgălași pe care-i văd plimbându-se mână-n mână prin Bloomingdale’s sâmbătă dimineața. Mamă, plaja de la Fire Island e plină de trupuri de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
cineva disputa cu o sulă sculată? Ven der puț șteit, ligt der sehl in drerd. Ai auzit proverbul ăsta celebru? Când ți se scoală cariciu’, creieru-ți rămâne îngropat în pământ! Când ți se scoală cariciu’, creierul ți-e ca și mort! Și așa și e! O dată sare-n sus, ca un câine de circ prin cerc, drept în brățara formată din degetul mijlociu, arătător și degetul mare, pe care o am la îndemână pentru situația dată. O labă executată cu trei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
pun la fereastra din față și o bucată mică de pânză albă cu o stea brodată pe ea, în cinstea lor și a băieților lor plecați în armată - o stea albastră dacă băiatul e în viață, una aurie dacă e mort. „Iată o măicuță cu stea aurie“, zice Ralph Edwards pe un ton solemn, prezentând o participantă la concursul radiofonic Adevărul sau consecințele, care în două minute, cu efort minim, va fi împroșcată în poală cu sifon și va căpăta un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
un frigider nou-nouț, pentru bucătăria ei... Măicuță cu stea aurie e și mătușa Clara, cea de sus, de la etaj, numai că aici apare deosebirea - ea nu-și pune stea aurie în fereastră, căci pe ea, la drept vorbind, un fiu mort n-o face să se simtă nici mândră, nici nobilă, nicicum. Dimpotrivă, povestea asta pare să fi făcut din ea, cum ar zice tata, „o nevropată“ pe viață. De la moartea lui Heshie în Normandia, n-a trecut o zi pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]