1,897 matches
-
văd dacă o rămas un strop de la Paști. Spunând acestea, a intrat în casă val-vârtej și s-a întors repede cu o sticlă pe fundul căreia mai licăreau câteva înghițituri de rachiu... Rusului au început să-i sticlească ochii ca motanului lângă oala cu smântână. A înhățat sticla din mâna Marandei și cât ai clipi a dat-o de dușcă. Apoi, cu un „uah!” apăsat, a luat-o din loc. Cu pas mărunt, Hadarag a pornit după rus, în timp ce cu mâna
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
multe alte substantive comestibile și total inadecvate noii mele calități de membru supleant al Clubului Vegetarienilor Cronicizați. În ceea ce privește efectul la ființe ca și la alte animale,efectul aproape că-i rușinos de fantastic. În numai două zile, sub tirul privirii, motanul de fecioru-meu s-a trezit concentrat la o unitate de pompieri iar nevasta vecinului la o unitate administrativ-teritorială turcească. Dar nu cu forța mea de concentrare vreau să vă deslipesc de lângă televizoare,nenorociților.Alta e problema, necazul, păcatul: am început
CÂINELE DIZIDENT by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/505_a_1289]
-
economie de ghete. PE RUȘI Zi de târg animalier la marginea pieții de brânzoase. Doamna Eulampia, reputată cultivatoare de pisici și ciuperci de bălegar, bagă sub nasul cârn al cump ă ră torului cușca în care se zbate eroic un motan ușor atins de râie. E o după-amiază al naibii de frumoasă. Personaje: EULAMPIA CLIENTU Episodicu Mâța Așa, păsărică mică, mumușică...Ciripi te-ar hingherii. Domnu!...Ți-a pus ăl de Sus mâna-n cap. Jur pe sănătatea Bancorexului că animalu ăsta e
CÂINELE DIZIDENT by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/505_a_1289]
-
abia se obișnuiseră fără taxe și impozite. Înăuntru trăiau mult mai protejați. Domnule doctor, eu am venit în problema Pitbullului. Știți... Știu. L-am rezolvat și pe ăsta. Prin eutanasiere ? Ferească sfântul protector al felinelor! I-am făcut certificat de motan siamez și l-am vândut ca pisică gestantă. Pentru a vă putea ajuta să plătiți consultația vom opri blana crocodilului ca plată a domnului pentru castrare iar dumneavoastră veți mai primi un bonus de excepție din partea cabinetului: v-o dăm
CÂINELE DIZIDENT by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/505_a_1289]
-
care știa că-i vine și ei rîndul, amîndoi aveau un haz indiscutabil, primul care lua cuvîntul armat era Gârbea. Numele i se potrivea. Bănuiesc că și Înfățișarea. Scund, plinuț, tuns scurt, cu ochelari, un zîmbet arcuit subțire ca al motanului din Alice și o frază de o politețe rece, geometrică, executa din dreapta profesorului tot ce zbura prin sală, În așa fel Încît pînă și textele care ți se păruseră acceptabile la lectură căpătau sub loviturile dese ale riglei lui Horia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
punctul G, cu peritonită și satisfacția c-ai verificat cu mijloace obiective o existență echivocă, unele neclarități necesită sacrificii chiar la domiciliu. Domnul director a adormit, după ce a aruncat prin toată casa timp de o oră diferite obiecte, un bibelou, motanul, mingea, portretul artistului la bătrînețe, gîndacul sonor și ghitara, care s-a spart. O am de 18 de ani, tocmai Îi cumpărasem un nou set de corzi. I-a crăpat placa din spate, splendidul instrument nu mai emite acum decît
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
sfatul nr. 7: nu cumpărați șosete colorate, nr. 15: alegeți perna potrivită, sfatul nr. 2: continuați, indiferent ce se-ntîmplă. Amoniacul curăță faianța, Bianca Brad va călători mult, extratereștrii Îi vor putea studia astfel sistemul nervos și organele genitale aproape umane, motanul Bulinuță a fost ucis de un soț gelos, Katie Price Jordan: „CÎnd stăteam lungită lîngă alte fete, simțeam că am pieptul plat. Acum, Îmi iubesc sînii. Nu mă pot abține să nu-i mîngîi din cînd În cînd. Mă simt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
plus pentru descărcarea carelor. In scurtă vreme, cărăușii au ieșit din târg. Ai văzut cum îi tremură mâna ovreiului când dă parale? a întrebat Pâcu, așa, fără adresă. Da’ să primească crăițari! Atunci să vezi cum îi strălucesc ochii ca motanului lângă oala cu smântână - l-a pus în țeapă pe ovrei Vasile Hliboceanu. Sporovăind, nici nu și-au dat seama că au ajuns deja departe de târg. Sleaul se întindea spre zare șerpuind ca o curea cât se vedea cu
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
milă de PAM, că i-am doborât draperia, dar eram tare mândru de mine. Noroc că am coadă - și încă una stufoasă -. O pot ridica nu numai când mă întind ca un arc, ci și când simt că sunt un motan frumos, deștept și pornit pe fapte bune. Pentru cine n-are coadă, cred că-i mai greu să arate cum e. ...Nu credeți că sunt pornit mereu pe fapte bune? În aceeași zi în care am dat jos draperia, adică
Ticuță Reporterul by Eugenia Grosu Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91767_a_107350]
-
în stare să preia ce e bun de la noi! Ei se laudă că fac „inginerie genetică”, dar eu nu știu la ce e bună, ingineria asta, dacă nu-și pot ascuți cu ea vederea.. Sau măcar auzul. Altceva: sunt un motan foarte tânăr dar să știți că m-am îndrăgostit. De cine? Ei, de cine?! Nu te îndrăgostești de cineva. Ai în tine dragoste multă și simți nevoia s-o dai în dar. Dacă găsești pe cineva cât de cât potrivit
Ticuță Reporterul by Eugenia Grosu Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91767_a_107350]
-
apoi zic amândoi deodată: ”Daaa!” ...Îi vedeți copii? Desenați aici scena: Inventatorul și Inventica se pregătesc de drum, noi ne grăbim să-i căutăm și pe ceilalți fii ai lui Verde Împărat. Acum sunt la rând Artistul și Învățătorul. Eu, motanul Ticuță, mă declar nedumerit: Ana vrea să-i adune pe toți la Castelul din Carpați? Dar Prințul Culorilor nu știe că venim și s-ar putea să nu fie acasă sau... pur și simplu s-ar putea să n-aibă
Ticuță Reporterul by Eugenia Grosu Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91767_a_107350]
-
care să mănânce mere? Eu n-am văzut. ...Clubul mâncătorilor de șoareci nu există? Nu încă. De fapt eu nu mănânc șoareci. Pisicile prind șoareci dar nu prea sunt dornice să-i și mănânce. Apropo: Ați auzit că vărul meu, motanul maidanez Larry, a fost adus la locuința prim ministrului englez ca să curețe casa de șobolani? Ei bine, abia după patru luni de la instalare, motanul Larry a prins primul șoricel. Îl înțeleg: a durat cam mult acomodarea, dar, ca orice motan
Ticuță Reporterul by Eugenia Grosu Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91767_a_107350]
-
șoareci dar nu prea sunt dornice să-i și mănânce. Apropo: Ați auzit că vărul meu, motanul maidanez Larry, a fost adus la locuința prim ministrului englez ca să curețe casa de șobolani? Ei bine, abia după patru luni de la instalare, motanul Larry a prins primul șoricel. Îl înțeleg: a durat cam mult acomodarea, dar, ca orice motan serios, a trebuit să se documenteze mai întâi, să prospecteze toată casa, cu oameni, cu șoareci și cu șobolani, cu tot ce conținea ea
Ticuță Reporterul by Eugenia Grosu Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91767_a_107350]
-
motanul maidanez Larry, a fost adus la locuința prim ministrului englez ca să curețe casa de șobolani? Ei bine, abia după patru luni de la instalare, motanul Larry a prins primul șoricel. Îl înțeleg: a durat cam mult acomodarea, dar, ca orice motan serios, a trebuit să se documenteze mai întâi, să prospecteze toată casa, cu oameni, cu șoareci și cu șobolani, cu tot ce conținea ea. Fără prospecție nu poți face nimic în lumea asta. Trebuie să știi la ce să te
Ticuță Reporterul by Eugenia Grosu Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91767_a_107350]
-
extraordinară și cu o piatră roșie frumos fixată pe el... La un moment dat, a scăpat inelul din mână.. Nu s-a aplecat să-l ridice... Doctorul, ai cărui ochi rămăseseră fixați pe minunea din mâinile țigăncii ca cei ai motanului pe oala cu smântână, s-a aplecat instinctiv... Când l-a văzut În căușul palmei, a pornit să-l Întoarcă pe toate fețele... ― Da’ ce fel de inel e acesta? Văd că are gravate niște litere și un an. ― Inelu
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
pe Iordan, o imita pe Etta, mama mea, o imita pe Liselle, maică-sa (femeile din vremea de dinainte, cum îmi place s-o numesc, aveau cele mai duioase nume). În vacanțele de la Mănăstirea Neamț, îi imita pe cei doi motani ai bucătăresei, sumbri și vărgați, Avacuc și Avacum; părea că are pîntecul cu greutate și barba părintelui stareț, chemîndu-l pe tata de peste gard. Haideți domnu' profesăr, la un rachiu de creștin". De izmă, adică. Brăduț putea imita orice. De la vechiul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
-o amîndoi. Tano s-a abținut să-l latre pe Mișu Negrițoiu, urcat în vîrful gardului. Își lipește bumbul nasului de mîna mea. Grea povară să te știu supărată pe mine, Iordanco. Îl țin de zgardă, sub supravegherea voyeuristă a motanului. Mișu Negrițoiu vede că-i protejat, coboară calm și se răstoarnă în stratul de cimbru. Cimbrul e afrodisiac pentru pisici. Avem o plantație întreagă. Lasă-l în pace, Tano. Închid cu dificultate poarta. Zăvorul, complicat pentru mîinile mele neîndemînatice, Iordan
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
ajuns la coada lui Mișu Negrițoiu, încremenit cataplectic, de frică, pe poartă. Lasă-l, TA-NO! îi comand cu cea mai aspră voce. Răzbelnică mai ești. Cu toată lumea, chiar și cu prăpăditul de mine. Îi dă, totuși, lui Mișu Negrițoiu pace. Motanul sare în vișin și stă acolo, cocoțat între straturile cu tufanici și Dumnezeu, întrebîndu-se cum umple Miss Deemple gropițele alea din obrăjori. Mai rămîn pe banca de sub măr. Tonurile de chihlimbar ale grădinii mă fac să mă închipui o insectă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
ca niște dîre de la un prea lung șir de ani. Imprimate pe piele de-o viață prea lungă. Cîinele meu a răgușit. Scuză-mă, Iordanco, mi-s cam răcit. Da' aibi nădejde-n mine. Te apăr io de oportunistu' de motan. Ia aminte, Tano, mă încrunt la el, fii mai pașnic. Iau, Doamnă, cum să nu iau. Da' dacă nu mă lași să-l flocăiesc, o să-mi iau cîmpii. Să fii umilit chiar de Doamna ta, în fața lu' Mișu Negrițoiu, asta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
cîtime din magia sud-americană, o cîtime din behaviour-ism. Jobenul, extravagantul, a turnat un strop de oniric în vinul casei. Chiar dacă Fluturel nu se lăsa dus de farmecul discret al burgheziei. Ce vin îi ăsta? Sauvignon Blanc. Miroase a pipi de motan pe-un tufiș de coacăz. Am presupus întîi că se temea de spectacol, de comedie, dar motivul bosumflării era altul. Mi l-a spus. O să se răsufle. Ce? Hai, mă Dana! O să afle șeful că Lucian a scos din muzeul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
să fi rămas un rest de cafea în filtru îl calc pe Tano pe labă. Se scoală atît de mahmur de la nesomnul de az'noapte, că și Mișu Negrițoiu i-ar părea că tropăie. După cum schelălăiai, l-ai visat pe motan. No'p, își rotunjește el botucul. Eram la Aspen, în Colorado. Tu un' te duci? Ei, am și eu o Franță interioară, o Italie interioară, o Elveție interioară. Am castelul meu în Spania și insula mea în Canare. Vorbești prea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
un chibrit, ca Andersen să vadă pomul de Crăciun. O să am și eu odată noroc, tot căznind la construcțiile mele pe apă, să născocesc o vietate din acelea născute (nu făcute) de marii condeieri? Ca șoricelul lui Boris Vian, ca motanul Behemoth, ca Mr. Boun, ca melcul lui Ion Barbu, ca lycorna lui... Măcar un obiect, Cristoase, un scaun din cele douăsprezece, un scrin negru, planiglobul lui Gulliver, pălăria pe care o așază Faulkner, cu zîmbetul lui rar, pe capul domnișoarei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
din asfaltul trotuarului cu o poftă nebună, iar curentul de aer îi biciuia obrajii. De la o fereastră situată la un etaj superior, o bătrână își făcu cruce, privind în urma lui. Apoi închise geamul, reveni în fotoliu, primi în poală un motan mare, tărcat, apoi oftă și apăsă un buton de pe telecomandă. Tocmai începea o emisiune de divertisment. Peste câteva secunde, imaginea bărbatului care gesticulase și vorbise de unul singur, înainte de a o lua la fugă, precum un urmărit de diavol, se
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
Atunci, deslușii un foșnet neauzit În răchitele Înalte și bozii solzoși ce cresc din abundență la marginea gârlei; deodată, un fel de tirbușon invizibil Înșurubează plantele, făcându-le să se agite, să sâsâie, să șoptească, să miorlăie cu glasuri de motan sau să latre. Un vârtej se iscă din senin, ridicând brusc În aer diverse obiecte, cum ar fi hârtii, mărăcini, frunze sau pălăria cu cap cu tot a unui ins, ce se afla din Întâmplare În chiar centrul acelui gol
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
al străzilor Înguste, atras de mișcări secrete, de foșgăiala erotică a pisicilor, izbindu-se de acoperișuri cu zgomot solzos și greu. Într-o zi ca aceasta, Mephisto se plimbă printre oameni cu coada ieșită afară, jucăușă ca orice coadă de motan În călduri. Să mergem deci În căutarea lui. Poate se va lăsa recunoscut la fel de ușor ca și alte dăți despre care ne vorbește literatura. Ies din literatură ca să respir puțin miros de tei și, brusc, mă afund În aceleași coclauri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]