17,288 matches
-
peste mări, dispuși să înfrunte atâtea pericole, se transformase în ființă cea mai respingătoare și mai demnă de dispreț de care auziseră vreodată umpluse toate sufletele de amărăciune și risipise toate iluziile. Eforturile atâtor bărbați, femei, bătrâni și copii care munciseră zi și noapte ca să construiască navă cea mai rapidă pe care și-ar fi putut-o visa; sacrificiile celor care o conduseseră peste ocean și, mai ales, singurătatea văduvelor celor care se prăpădiseră în această riscantă misiune, se transformau, peste
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
adâncul apelor, într-un străvechi sumbarin maiaș. Sau în ceea ce Ducele numește o mină de cărbune sau un adăpost antiaerian în stil Ludovic al XV-lea. Aici, în mijlocul unui oraș, la câțiva centimetri de milioanele de oameni care se plimbă, muncesc sau mănâncă hotdogi, suntem complet izolați. Aici orice aduce a fereastră, cu domnișoaraperii de catifea sau broderie ori cu vitralii, e un fals. O oglindă. Și lumina din spatele vitraliilor provine de fapt de la mici becuri, care creează o atmosferă de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
smulgă câte un zâmbet, Tess și Nelson spuneau pe rând ce vor face cu banii. Vor cumpăra o casă. Vor călători în Mexic. Vor face filme adevărate. Lungmetraje. Vor înființa propria lor companie de producție independentă, și nu vor mai munci niciodată pentru alții. Își vor numi copilul Cassie dacă va fi fetiță. Baxter, dacă va fi băiat. În loc de un film vechi cu nașterea, într-o zi îi vor arăta copilului momentul concepției lui. Baxter va vedea cât de sexy și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
reflector, o secvență de film: Un jurnal de călătorie care prezintă biserici, moschei, și Temple. Mai marii religiilor în straie împodobite făcându-le oamenilor cu mâna din mașini blindate. Reverendul Fără Dumnezeu spune: — Pe câmpia din țara Șinear, toți oamenii munceau împreună. Întreaga omenire împărtășea același vis măreț și nobil, și toți lucrau cot la cot să-l îndeplinească, în vremea aceea de dinaintea armelor și armatelor și bătăliilor. Apoi Dumnezeu s-a pogorât să vadă turnul, visul împărtășit de toți, care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
În pauze, în timp ce Mara și Bogdan se plimbau prin curte purtându-și povestea de iubire, Luana se alătura grupului de adolescente și asculta atentă povestirile legate de micile idile din viața acestora. La mijlocul lui octombrie au întrerupt școala pentru a munci cu elan tineresc pe tarlalele patriei, într-o activitate colectivă și susținută de practică agricolă. Spre marea lor nemulțumire, au fost repartizați la cules de sfeclă. Îngrozitoare sarcină să te afunzi până la glezne în noroiul moale și să sapi, în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
în timp ce înghiți în grabă micul dejun sau seara, după ora zece, când catadicsești să vii acasă? Ștefan își puse singur de mâncare și se așeză la masă, rupt de foame. Luana se învârtea ca un leu în cușcă. Vreau să muncesc undeva, oriunde, altfel o iau razna. Foarte bine. Numai atât ai de spus? Ce-ar mai fi? Agasată, fata strigă: Nu știu, dă-mi un sfat, găsește o soluție. M-am săturat să stau de vorbă doar cu pereții. Zilnic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
șampanie iar negura în care acesta-i prevedea viitorul ca dactilografă nu reuși să-i umbrească fericirea. Se trezi devreme, se îmbrăcă cu ce avea mai frumos și se prezentă la lucru. Din capul locului, patronul o înștiință că va munci două luni în perioadă de probă, fără s-o plătească. Fața Luanei se lungi dar nu făcu nici un comentariu. Văzând-o atât de încrezătoare, Ștefan o lăsă în pace, să-și savureze în tihnă biata reușită. Dar n-a fost
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
mai curând, demisia. Spuse, totuși: Domnule, nu sunt de acord cu dumneavoastră. Cred că mai bine ar fi să-mi iau reportofonul și să aștept muncitorii fabricii de care ați amintit la ieșirea din schimb. Un articol despre cei care muncesc din greu pentru o bucată de pâine, inspirat din problemele cu care se confruntă și nevoile lor zilnice, ar avea mai multă rezonanță în inima cititorilor decât poveștile măsluite ale marelui înscăunat. Nu sunt omul care sărută mâna celor plini
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
ști cum să-și apere munca. Ba mai mult, o va convinge pe Sanda să le vândă partea ei de casă. Îi obligă pe oameni să-și facă treaba. Promiseseră un lucru, trebuiau să se țină de cuvânt. Cei doi munciră în forță și ridicară o parte din zid. În ziua ce urmă, găsind intact rodul muncii lor, bărbații crezură că visează. În jurul orei zece, apăru arhitecta șefă a orașului, însoțită de un slujbaș al primăriei. Primise reclamații de la ceilalți ocupanți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
sunt un imbecil. Departe de mine gândul să pun preț pe așa drăcovenii dar vă rog, de dragul dumneavoastră și al meu, găsiți o cale și faceți pace cu femeia asta. În astfel de condiții, nici unul dintre noi nu va putea munci liniștit. Problemele Luanei nu se terminau aici. Radu se dovedi a fi foarte dificil dar în ciuda concluziei că Noia nu părea a fi alegerea cea mai fericită ea nu și-l putea scoate din suflet. Împlinirea alături de acest băiat, mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
cu mângâieri, făcându-l să-și uite șirul și motivul pentru care pornise tirada. Mai greu era cu Sanda. Luana suferea s-o vadă atât de tristă și amărâtă, lipsită de un moment în care să-și tragă sufletul. Mama muncise din greu s-o crească, să-i ofere tot ce-și dorea. Trăise o viață singură, avea dreptul la liniște și fericire. Nu merita un astfel de tratament. Încerca, în fel și chip, să schimbe atitudinea soțului ei față de unicul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
era la școală, a Înțeles că, de fapt, era orfan. Niciodată nu pricepuse asta pe deplin, pentru că mulți dintre cei din clasa lui păreau să fie orfani. Se Întâmpla adesea ca vreunul să lase baltă școala și să rămână să muncească Într-o orezărie sau să dea o mână de ajutor la pescuit. Despre unii ca ei, Adam afla ori că le murise tatăl Înecat, ori că li se prăpădise mama În chinurile nașterii. Astfel, deveneau orfani. Pe insula lor părea
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
sofisticatei vieți javaneze, preferând viața frustă a insulelor; asta s-a datorat Însă bogăției și generozității familiei lui. A scris odă după odă despre viața pescarilor, dar n-a lucrat niciodată ca ei, la drept vorbind, de muncit n-a muncit niciodată. Crezi că asta-i falsifică opera? Poate să schimbe Întru câtva felul În care e citită? Când liderii politici citează versuri de-ale lui ca să arate că sunt la curent cu viața pe care o duce poporul de rând
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
sus poziția lăsând să se reliefeze, pe sub tegumentele subțiri, osatura toracelui ce poate fi numărată precum clapele unui pian și forma adâncită, ca de covată, a abdomenului. Ei, bine, tânăra era în ultimul an de liceu, voia să urmeze medicina, muncea cu multă seriozitate, zile și nopți fără odihnă, n-avea lacune, nici probleme nelămurite, totul mergea perfect, dar știți cum fac părinții din ziua de azi, copiii nu trebuie să-și bată prea mult capul, materia le intră în memorie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
asta are examen de treaptă, nu-i așa? Știu eu, răspunse Maria, poate l-o ajuta Dumnezeu, poate o pune o vorbă, acolo și profesorul de sport. E cam slăbuț și la fizică și la matematică, acesta-i adevărul, el muncește, sărăcuțul are voință în el, dar dacă nu-l duce capul eu ce să-i fac? Învață ce învață și odată spune, văleu, mă doare capul de mor și i se face pielea ca de găină. E cam slab la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
ale pleoapelor. Își gândise îndelung răzbunarea. Poate atunci chiar credea că o să poată intra cu bocancii în sufletul fetei. Am vorbit cu Iordan, de mâine începe culesul la vie și are nevoie de sezonieri berechet! Ai să te duci să muncești, ca să vezi cum se câștigă pâinea. După amiază când vii ai să înveți. Și mama și fiica rămaseră împietrite atât părea de absurdă vestea. Cum o să se ducă fata noastră să muncească la vie laolaltă cu tot soiul de oameni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
de sezonieri berechet! Ai să te duci să muncești, ca să vezi cum se câștigă pâinea. După amiază când vii ai să înveți. Și mama și fiica rămaseră împietrite atât părea de absurdă vestea. Cum o să se ducă fata noastră să muncească la vie laolaltă cu tot soiul de oameni? O să se ducă, uite așa, o să se ducă! Dacă vrea să aibă o masă la care să mănânce și un pat unde să se culce, o să se ducă, că n-are încotro
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
ale lui fac un adevărat vacarm în timp ce urmăresc un serial la televizor. Soția lui, o femeie ciolănoasă, cu pomeții prea mari și omoplații puțin curbați, ascunzând ca într-un căuș sânii și așa minusculi, cu bazinul și el prea lat, muncea pe undeva prin bucătărie, prin baie, mereu avea câte ceva de făcut, draga de ea. O femeie organizată, meticuloasă, o excelentă gospodină și aceste calități reușesc să compenseze lipsa de feminitate. Totul este bun pentru Marcu atâta timp cât ea nu deschide gura
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
îi era în secție, la uzină, când șeful pleca în delegație, să supravegheze munca subordonaților săi, să rezolve problemele ivite, prompt, sigur, să se impună în fața oamenilor fără a face uz de autoritatea sa. Când este "don" Marcu, spuneau unii, muncim de dragul lui, ne este rușine să umblăm cu cioara vopsită. Inginerului îi picau la suflet grozav de bine vorbele astea, dintr-odată devenea o sferă uriașă, receptivă, era foarte atent cu oamenii, îi ajuta ori de câte ori era nevoie, își crease un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
avea să se convingă, după ce omul strânse firimiturile și porni către container, că le arunca. Un singur lucru îi era clar: că Urâciosului nu-i plăceau vinetele. Păi, bine, îi mai zise, tu nu te uiți în jurul tău, colegii tăi muncesc, iau o leafă, se căsătoresc, întemeiază familii, au un scop în viață, nu? Scopul tău în viață care e? Nici unul, îi răspunse sec omul. Tu ai iubit vreodată? îl mai întrebă. Da, îi răspunse celălalt. Și până la vârsta asta nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
ce se mișca ușor antrenând în balans tot corpul. Păi, Ovidiu, știi că a terminat postliceala, e tehnician acum și dând de greu acolo în uzină s-a hotărât, în fine să-mi urmeze sfatul. E student la fără frecvență, muncește, învață, îi e greu, eu cred, dar ce să-i fac, dacă atunci când a fost timpul lui nu s-a gândit să-și pună burta la treabă, să facă și el o facultate la zi? Dar e bine și așa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
acord că-și pierde din prestanță, așa cum susținea Fana, prin urmare, atunci când era cazul, mânuia cântarul cu aceeași dexteritate cu care ținea în mână stiloul. Avea pe lângă casă o livadă și o grădină de zarzavat foarte îngrijită, îi plăcea să muncească, să obțină de pe o bucată de pământ recolte frumoase, folosea spațiul vertical cu mult succes, de altfel, fiind cunoscător știa bine ce soiuri să aleagă, ce fel de pământ îi trebuia, pulsul plantei i se părea la fel de simplu de deslușit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
unității... Două minuni deodată sunt prea mult ca la mijloc să fie doar întâmplarea. Locușorul de la bibliotecă... e drept, intervenise Ovidiu prin cine știe ce suspuși. El îi spusese de mai multe ori, atunci când ea se hotărâse să urmeze filologia, că va munci în van, că n-o să aibă nici un folos de pe urma chinului său. Avusese într-un fel dreptate. După o vreme ajunsese la concluzia că decât să îngroașe rândurile celor care stau pe la porțile Inspectoratului Școlar vânând vreo titularizare, fie și într-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
achita de sarcini cu precizie și promptitudine. Carmina era sigură că ar fi sacrificat-o fără să șovăie de îndată ce ar fi intrat la bănuieli cineva și i-ar fi pus sub semnul întrebării viitorul și urcușul lui către înaltele culmi. Muncise prea mult ca să-și permită să rateze din pricina unei legături sentimentale, își sacrificase cei mai frumoși ani din viață. Larisa îi spusese într-o seară, la munte, pe terasa unei vile: Știu totul despre voi, Ovidiu, absolut totul. E inutil
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
care trăiești tu. — Care lume, mă rog frumos? — O lume dominată de presă. De cultură bârfei. Vrei să zici de cultură invidiei, riposta Șam. În țara asta există oameni care pur și simplu urăsc ideea de succes. Dacă te spetești muncind, îți faci un nume și câștigi niște bani, vor face tot ce le stă-n putință ca să te dea jos. Dar tu singur te-ai dat pe mâinile lor acceptând să acorzi un interviu unei otrepe de țeapă lui Fanny
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1918_a_3243]