4,695 matches
-
Dă-l naibii de Fulcinius, rostește în scârbă. Se reazămă de spătarul curb al catedrei. — Vorbeam despre cavalerii care servesc în finanțe... Cată mânios spre el: — Mi se pare ciudat că te sfiești să le bagi pumnul în gură. Libertul murmură cu timiditate în glas: — Dar poziția mea, cezare, este pseudo-oficială... Se oprește brusc, străfulgerat de gândul că exact acesta este și scopul împăratului, un fals dualism care să împiedice urmărirea mișcării fondurilor dintr-o parte într-alta. Tulburat, reușește totuși
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
Fecioru-tău Narcissus, câți ani are? rostește pe neașteptate Augustus. — Douăzeci și șapte, Luminăția Ta, bâiguie surprins secretarul. — Ar fi cazul să ne gândim să i facem un rost pe lume, nu crezi? Ianuarius se tulbură de tot. — Lucrează împreună cu mine..., murmură cu glas sugrumat. Știu, îi curmă vorba Augustus. Continuă sec: — Să întocmească o cerere prin care solicită acordarea ti t lului de cavaler! Bănuiește că va urma o izbucnire de bucurie din partea bă trâ nului tată, așa că adaugă cu demnitatea
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
greu nodul de amărăciune din gât. — O să-l dea pe mâna lui Seius Strabo, se smiorcăie nefe ricit. — Ce caută Seius Strabo în povestea asta? tresaltă alarmat Au gustus. Ianuarius ezită, mușcându-și buzele indecis. Imploră iertare din ochi și murmură abia audibil: — Plautius Silvanus are de gând să-și mărite fata cu un ca valer din Tibur, fost prefect în Iudeea, unul Coponius... La auzul numelui, Augustus strânge din pumni. Izbește cu atâta violență în masă încât răstoarnă cupa cu
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
nervos unghia de la degetul mare. Îl cunoaște bine pe Caledus. Deși fost sclav, se află acum pe picior de egalitate cu ceilalți funcționari născuți liberi. — Lipsesc o clipă să-i spun o vorbă lui Caledus, o aude pe Iulia Caelis murmurând către el. — Nu! se agață Fulcinius speriat de palla ei. Fibula ce-i ține femeii stofa pe partea dreaptă îl zgârie până la sânge. Nu simte durerea. Panica a pus întru totul stăpânire pe el. Caelis nu i acordă nici o atenție
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
cap. Flatat, tânărul coboară și el tonul: — Crezi că mi-ai putea pune o vorbă bună la Parthenicus să intru mai repede la principe? Femeia abordează brusc un aer rece și clatină din cap. No mius se îndepărtează indispus. — Păcat, murmură Iulia în urma lui. Nu știe ce să mai facă cu banii și unde mai pui că e în căutarea unei noi soții... Ce spuneai despre o masă uriașă din tuia? o presează Trio, insensibil la chinurile acestei idile destrămate înainte de
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
adus la Roma asemenea lingușeli pe vre mea când era tribun al plebei, tună vocea principelui. Lui Trio îi îngheață sângele în vine. Se anunță o zi de trei ori nefastă pentru el! Bătrânul împărat se scarpină în creștet și murmură mai mult pentru sine: Un zănatic! — Un zănatic, stăpâne, ai dreptate, face Trio Fulcinius un efort disperat să-i intre în voie. Augustus îl fixează mirat din priviri. — Cine? Trio se bâlbâie împiedicat: — Pa... Pacuvius, mărite doamne... Mai face o
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
de spirit i se schimbă. Din certăreț de vine nostalgic. Suspină adânc: — Parcă îl văd și acum, alergând ca un nebun pe străzi și la răspântii... Trio îl urmărește cu ochii cât cepele. — Le cerea oamenilor să mi se închine, murmură bătrânul abia audibil. Deși e speriat și îngrijorat, Fulcinius încearcă să rămână ra țio nal. Cinic chiar. Vorbe dintr-astea sunt pură propagandă menite să-l intimideze. Octavianus Caesar acceptă orice fel de ono ruri. El însă a greșit când
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
glas pierdut. Ce zici? tresare principele. — Trădare, insistă Trio. Nu s-a lăsat înșelat de tonul aparent binevoitor al împăratului. Din contră, a înțeles că e dispus să mușamalizeze afacerea și să scape de el. Nu-l va lăsa! Augustus murmură ca pentru sine: — Trădare, așadar... Oftează. De fapt bănuia. Insinuările Liviei au fost destul de clare. Ridică pe neașteptate privirea și-și înfruntă interlocutorul. — Și tu deții probe acum că cineva ar fi conspirat împotriva statului sau a mea? Fulcinius ezită
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
Nu mă mai face să-mi pierd vremea! Tactica începe să-și arate roadele. Amenințat și constant hăr țuit, Trio lasă să-i scape numele înainte de a fi pregătit îndeajuns terenul: — Scribonius Libo... E rândul lui Augustus să pălească. — Libo!? murmură îngrozit. Strânge clămpănind din dinți. Ah, Livia! Ce viperă ești. Speră, împotriva oricărei rațiuni, că n-a auzit bine. Mai în treabă o dată: — E vorba de Cornelius Scribonius Libo? — Da, murmură Trio cu voce joasă. Lividitatea care a cuprins chipul
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
Scribonius Libo... E rândul lui Augustus să pălească. — Libo!? murmură îngrozit. Strânge clămpănind din dinți. Ah, Livia! Ce viperă ești. Speră, împotriva oricărei rațiuni, că n-a auzit bine. Mai în treabă o dată: — E vorba de Cornelius Scribonius Libo? — Da, murmură Trio cu voce joasă. Lividitatea care a cuprins chipul împăratului i se pare de bun augur. Îl vede îngrijorat și prinde curaj. — Scribonius Libo, cel care a fost adoptat de bunicul său matern... Cezarul și-a revenit îndeajuns pentru a
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
Libo își bate și el joc de legislația cu care de atâta amar de ani încearcă să asaneze viața înaltei societăți ro mane, situația e gravă. Gravă și periculoasă, căci în acest caz va fi nevoit să ia atitudine. — Prostituate..., murmură pierdut Trio. Vorbele îi sunt întâmpinate cu un suspin de ușurare. Dar tonul este sarcastic: — Și pe unele dintr-astea vrei să le chemi să depună măr tu rie împotriva lui? Fulcinius coboară pentru o clipă bărbia în piept. Își
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
mai ales vara, pe căldurile cele mari... Se uită în sus la cele două coloane, elegante și solitare, care stră juiesc bazinul. Sculpturile din vârf, cu busturile lipite spate în spate, îi inspiră o ultimă încercare disperată. — Libo scrie versuri, murmură încet. Se așteaptă la un val de proteste indignate, însă Augustus se mulțumește să mormăie: — Nu știam... Este surprins, fără discuție. — Versifică deci..., murmură neștiind ce să spună. Își revine și se interesează, dintr-odată grijuliu: Măcar sunt bune? Trio
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
vârf, cu busturile lipite spate în spate, îi inspiră o ultimă încercare disperată. — Libo scrie versuri, murmură încet. Se așteaptă la un val de proteste indignate, însă Augustus se mulțumește să mormăie: — Nu știam... Este surprins, fără discuție. — Versifică deci..., murmură neștiind ce să spună. Își revine și se interesează, dintr-odată grijuliu: Măcar sunt bune? Trio Fulcinius bănuiește o capcană, dar n-are încotro. Nu poate ține pasul cu iuțeala gândirii împăratului. Se hotărăște așadar să fie prudent și vântură
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
unde fibrele plantei sunt dispuse orizontal. — Da, stăpâne, încuviințează cu umilință. Cezarul îi face semn să vină la el. Se sprijină de brațul lui ca să ajungă înapoi la scaun. Dă pe spate o meșă de păr năclăită de sudoare și murmură ostenit: — Am nevoie de un curier... — Un sclav mesager, stăpâne? se interesează din ce în ce mai uimit libertul. Pentru astfel de treburi se folosesc soldații din garda preto riană. Este deci ceva personal. — Să plece chiar în seara asta... Îl îneacă tusa. Morfăie
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
răsuflarea când se gândește că tocmai acest control asupra lor îi permite pontifului să-și exercite puterea într-una din cele mai sensibile zone ale comunicării dintre oameni și zei. O simte pe Asinia agitându-se lângă ea. Stai locului, murmură încet. Își trece derutată mâna prin păr, după care își potrivește din nou grijulie diadema. Oare ele, vestalele, i-au îngăduit Marelui Pontif să preia au to ritatea religioasă supremă atunci când a căzut monarhia? Pentru că și-a legat intenționat viața
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
li se poate întâmpla numai sclavilor. Și biciuirea nu e încă grozăvia cea mai mare. De-și va pângări fecioria, va fi îngropată de vie lângă Poarta Collina de pe Quirinal. — N-o să fie însă cazul, îl aude pe Lucius Ventidius murmurând. Ai să fii ascultătoare, nu? Asta nu face parte din canon, surâde Occia. Om bun la suflet, încearcă să-i dea micuței curaj. Se trezește fornăind zgomotos. Asta-i bună! S-a înduioșat. Dar sărmanul de el iubește într adevăr
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
să-și manifeste în vreun fel emoția, când Asinia o trage din nou de rochie: — Am să mor... — Ce? tresare speriată. Fata se înalță pe vârfuri și-i șoptește la ureche: — Îmi curge iar sânge... Ah! se liniștește Occia. — Menstruația, murmură încet. Oftează apoi. O problemă grea cu toate fetele la pubertate, dar cu ea e o adevărată catastrofă. Degeaba i s-au dezvoltat sânii și i s-au lățit coapsele, că mintea tot a unui copil de cinci ani i-
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
Asiniei nu este printre ele. Întrebarea e, însă, unde ar fi locul ei? Își croiește drum îngândurată. Stropitul cu apă e singura acti vitate pe care i-o poți încredința fără să te aștepți la cine știe ce nenorociri. Și celelalte fete murmură nemulțumite. Sunt nevoite să îndeplinescă și sarcinile ei. Muncile sfinte nu se mai împart la șase, ci la cinci. Le vine rândul prea des să stea noaptea de veghe. Dar n-au încotro. Se încruntă. Nici cicăleala nu duce nicăieri
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
comportamentul intim și cel public, îi mărturisește tot în șoaptă. Rex se scarpină încurcat în creștet. Dintr odată îi vine o idee: — Arată-i o păpușă. — O păpușă? repetă Occia uimită. La ce i-ar folosi? — Anatomie... ăă... și altele..., murmură stânjenit bărbatul. Vestala Mamă prinde ideea și se luminează la chip. Cu mâna ei osoasă și slăbănoagă îi dă o palmă zdravănă în spinare drept mulțumire. Se întoarce apoi către fete: — Și voi ce stați așa, ca niște blege? Aveți
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
de a vorbi. Nici ea n-ar ști ce să spună. Pământul este atât de complex, încât imaginația omului nu-l poate cuprinde decât fracționat. Simte răsuflarea fetelor lângă ea. Gata? Și-au terminat toate treburile? Dar nu le gonește. Murmură către Domitia: — Surorile Vestei s-au măritat și au avut copii, ea însă n-a vrut să rabde bărbat alături. I se pare că aude un „de ce?“ timid și se grăbește să încheie: — Nu e așadar de mirare că fecioarei
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
mâna către o ușă închisă: — Acolo este cămara Vestei. — Cămară? repetă amuzată copila. Cămară, ca acasă? Preotesele, mari și mici, surâd. ăsta e cuvântul. Ca acasă. Una dintre ele o lămurește: — Acolo ținem tot ce este mâncare și băutură... — Cămară, murmură visătoare copila. Cuvântul îi trezește nostalgii. Nu numai ei. Vestala Silvia oftează: — Aici e vinul, grâul, uleiul, lintea, bobul... Și meiul, o completează alta, parâmul, ghinda și ovăzul... Occia intervine: — Lăsați astea. Se apleacă asupra fetiței. — Trebuie să știi că
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
inutilă ca metodă pedagogică, tocmai prin duritatea ei. E neplăcută fără doar și poate pentru eleve, dar și pentru adult, și majoritatea fetelor își dau seama de asta și-și trag mai apoi spuza pe turta lor. — Ei, gata, gata, murmură Claudia. Se căiește neroada acum, oftează Occia. Știți că sunt impulsivă, n-am vrut să vă fac rău... Așa, arată că te simți vinovată, se enervează și mai tare Ves tala Mamă. Durerea a trecut și nerușinata se bucură acum
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
o zi ca asta. Se răstește la fete: — Ia nu mai stați cu mâinile-n sân și puneți repede de frecați două bețe uscate ca să reaprindem focul cât mai repede. Ar trebui să aducem niște laur cărunt de pe altarul troian, murmură nemulțumită Claudia. — Nu e timp, o repede Occia. Important e ca focul să ardă din nou. Le gonește pe toate din cămară: — Hai, ieșiți afară! Preotesele se bulucesc spre ușă, ca un cârd gălăgios. În urma lor, Vestala Mamă închide și
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
zice oarba încercând să se liniștească. Se apleacă spre fetiță. — Regia..., începe, când copila o întrerupe nerăbdătoare: Acolo mergem, nu? — Da, e chiar în fața ta. O lasă un timp să admire clădirea și statuile ei monumentale. În timp ce se apropie, îi murmură confidențial: — E fostul palat regal construit de regele Numa. Ridică tonul ca să le îndemne pe celelalte: Haideți mai repede, că ne apucă ploaia! — Dar cerul e senin! Fulgere pe cer senin! se înfioară oarba. Nu sunt de bun augur. Își
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
merituoși cu condeiul sunt atât de puțini, încât Maternus, dacă va ajunge vreodată într-o încurcătură, poate să vină la mine ca să-l apăr. Tonul aspru nu admite replică. Se găsesc câțiva care chiar apla udă, însă unul dintre străini murmură înrăit: — Versuri dintr-astea găsești și în alte case. Nimeni nu-i răspunde. Printr un acord tacit, toți cei de față preferă să nu i mai bage în seamă. Atunci cei doi schimbă tactica și încep să vorbească destul de tare
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]