2,953 matches
-
cu sânii mari! - pusese la cale întreaga scenă, tocmai pentru a mai risipi plictiseala generalizată. Poate că tocmai de aceea nici nu băga capul pe ușă, stătea pe undeva - nu cumva o fi chiar în acel Land Rover, e și musafirul nepoftit acolo, așteaptă reacțiile mele tâmpite, fumează și poate chiar și-o trag, de ce nu, ăștia cu fețe de proști sunt cei mai periculoși, femeile lasă imediat garda jos... - și savura momentele. Între timp, terminase încă o doză, o strânsese
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
Duse berea la gură și sorbi îndelung, aproape că simți cum se îneacă din cauza lichidului care curgea pe gât în valuri amărui. Nu o mai strânse în pumn, o depuse tacticos pe măsuță, alături de cea din care băuse individual acela, musafirul, actorul ratat, agentul imobiliar, personajul romanului nescris... Își ținu respirația, apoi lăsa aerul să iasă cu un șuierat. Ai emoții în fața unui geamantan. Ești ridicol. Deschide-l. Nu mai sta pe gânduri. Și misterul s-a spart. Gata. Poți să
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
cap nedumerit. Bănuise de multă vreme că scriitorii nu sunt chiar întregi la minte, dar de data aceasta avea și confirmarea. Plecă de lângă fereastră și se duse să-și prepare un ceai. Și se mai întrebă o dată cine putea fi musafirul cu geamantan care intrase în casa scriitorului și nu mai ieșise... 14 Lucia plăti, coborî din taxi și grăbi pasul către casă. Șoferul o mai privi câteva secunde, admirându-i pulpele pline, apoi demară în trombă. Pe măsură ce se îndepărta, mașina
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
sunt la tine - vocea se infiltră din nou), intrase în capul său torturat de Orchestra Filarmonică din Creier și începuse să întrețină un monolog nedorit. Trânti o mână în apă, iar stropii săriră în toate direcțiile. - Nu-mi plac nici musafirii nepoftiți, nu-mi plac nici vocile nepoftite care îmi invadează creierul, la primele ore ale dimineții. Afară! Se făcu liniște (instrumentiștii orchestrei au ieșit la un sandviș și la un suc, pentru moment, să profităm de ocazie). Se ridică și
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
buzunar un carnețel, eternul carnețel care poate fi admirat în aceleași filme polițiste, plus un pix de duzină) dacă ieri, din întâmplare, doar din întâmplare, evident, nu ați văzut cumva ceva demn de a fi adus în discuție... Poate un musafir oarecare care a intrat în curtea vecinului dumneavoastră. Da, știu că ploua torențial, dar tocmai de aceea, în zilele ploioase, fiindcă plictiseala ne chinuie amarnic, aruncăm, din când în când, un ochi pe fereastră, cu speranța că... - Cel de la știri
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
care ar fi subiectele cărților dânsului, nu se pot intersecta. Niciodată. E vorba despre condiție, pretenții, imagine etc... Da. Înțelegeți. Au stat de vorbă pe verandă, câteva minute, el și... acela, apoi au intrat în casă. N-a mai ieșit. Musafirul, spun, nu a mai ieșit, nu că l-aș fi urmărit(atunci de unde dracului știi tu că nu a ieșit frumușel tot pe poarta pe care a intrat? De unde știi? Dar știi pentru că ai rămas înfipt în fereastră, în dosul
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
și simplu un limax. Aceasta fusese prima idee care îi venise în minte. În timp ce se îndrepta către poartă, duse mâna la buzunar și încercă să o șteargă, frecând-o de căptușeală. Urcă în mașină și se uită în carnețel. Un musafir cu geamantan, un scriitor bețiv care urla de unul singur prin curte (propria curte, de ce nu ar avea voie să facă și asta?), un vecin din cale-afară de curios, un geamantan care nu fusese găsit la locul unui accident ciudat
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
în același timp, asta da performanță) și jogging, cu poliția pe urme. Își spuse că avea să urmeze, cât de curând, un interogatoriu pe cinste, apoi acceleră. Nu se îndoia că explozia aceea avea o foarte strânsă legătură cu acel musafir misterios care intrase și nu mai ieșise decât pentru a ajunge sub roțile unui jeep, cu acel geamantan (cu bani, cuvintele Luciei, singura care văzuse manuscrisul romanului neterminat) și, evident, puteți să trageți draperiile, acesta este finalul, iată și concluzia
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
mi l amintesc bine de atunci a fost vizita la noi a unui om mare. Casa noastră, situată pe ulița principală, având și camere multe, era deschisă oricărui drumeț ostenit și nu trecea zi În care să nu avem un musafir. Însă un oaspete de seamă nu ne-a fost dat să primim decât doar o dată. Iar acest eveniment unic s-a petrecut de nu cumva greșesc spre sfârșitul acelei triste primăveri, Într-o zi de după Paști (aveam Încă ouă roșii
Zborul unui Înger Înapoi, la cer by Mihai Stere Derdena () [Corola-publishinghouse/Imaginative/865_a_1495]
-
mi s-a fixat pentru totdeauna pe retina minții, de la prima vedere. Timp ca să-l studiez mai cu luare aminte, n-am avut fiindcă, nouă, copiilor de macedoneni, nu ni se Îngăduia să stăm la masă ori la discuții cu musafirii, indiferent de rangul acestora. Însă câteva priviri fugare, aruncate seara, la sosirea, și În dimineața următoare, la plecarea musafirilor, mi au fost deajuns ca să-l rețin pe bărbatul mai impozant. Distincția i-o acorda nu atât eleganța vestimentară, egală, de
Zborul unui Înger Înapoi, la cer by Mihai Stere Derdena () [Corola-publishinghouse/Imaginative/865_a_1495]
-
aminte, n-am avut fiindcă, nouă, copiilor de macedoneni, nu ni se Îngăduia să stăm la masă ori la discuții cu musafirii, indiferent de rangul acestora. Însă câteva priviri fugare, aruncate seara, la sosirea, și În dimineața următoare, la plecarea musafirilor, mi au fost deajuns ca să-l rețin pe bărbatul mai impozant. Distincția i-o acorda nu atât eleganța vestimentară, egală, de altminteri, cu a celuilalt bărbat (probabil șofer sau secretar), cât barba. Vedeam o barbă ce mă fascina. Deși nu
Zborul unui Înger Înapoi, la cer by Mihai Stere Derdena () [Corola-publishinghouse/Imaginative/865_a_1495]
-
mai vizităm, dar, evident, rar de tot; să ne respectăm, ca oameni ce suntem, dar, atât. Și, pe mine, de ce mă suporți? De unde știi că te suport? Văd. Simt. Trăiesc momentul. Bine. Vino să te sărut, din moment ce mi-ai devenit musafir drag. Vino. Lasă-te, așa, cum vreau eu. Fata se lăsă. Se lăsă sărutată, mâgâiată, drăgălită, până când ajunseră În pat. Urmă ce urmează, de regulă, atunci când un bărbat și o femeie ajung, În pat, unul deasupra celuilalt. Actul se consumă
Vieți răscolite by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91621_a_92849]
-
Înspre umeri. Parcuseră, așa, alături, cei câțiva zeci de metri de cale, până ce ajunseră sub vișinul și-n mijlocul peisajului din seara trecută. Ea se așeză pe scrânciobul - leagăn și prinse a se da huța. Își invită, În același timp, musafirul, să se așeze. El Își alese același mijloc de bancă. În fața căreia, era așezată, de astădată, o măsuță pliantă, iar pe ea, Într-o ordine anume - ca În cofetăriile sau restaurantele de renume, În coșulețe și-n farfuriuțe și-n
Vieți răscolite by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91621_a_92849]
-
nu numai, filmul s-a rupt. Cum a adormit și cum i-a trecut noaptea, fiecăruia, n-am știut, și, sunt sigur, nici nam cum să mai știu, vreodată, de aici Înainte. Nici eu, și nici ceilalți; nici noi, turiștii, musafirii, adică, și, nici ele, gazdele noastre, că, În dimineața următoare, când m-am trezit, am văzut că ai mei dormeau, cu toții, care pe unde-l prinsese flacăra, pe prispă, ori mai pe alături, iar stăpânii casei, În iarbă, dincoace de
Vieți răscolite by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91621_a_92849]
-
de zmeura și mure pe lîngă garduri... <victor45>: nu ar fi fantastic? <maya>: atît? <victor45>: e putin lucru? <maya>: doar un dormitor? <maya>: ce imi trebuie mai multe? <maya>: dacă aveți copii? <victor45>: le fac loc în atic <maya>: și musafiri? <victor45>: la hotel. E mai ieftin <maya>: Dar ce- or să zică despre tine? <victor45>: treaba lor. Dacă zic ceva, își plătesc hotelul, așa plătesc eu <victor45>: sau stau acasă... <maya>: aici se gindeste altfel <maya>: își fac case cu
Taraba cu vise by Sava Nick () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91662_a_92378]
-
ar fi fost, oricum, insuportabil, anii aceia trebuia să-i trăiești, nu să Îi Îngropi crescînd mormoloci. Ce mai, Thomas Își privea odrasla, care tocmai intrase; era atent, mult prea atent, și-a da seama, trebuia să pară doar un musafir civilizat, nici curiozitate ziaristică nu trebuia să arate excesiv, chiar așa s-a străduit să se poarte. Ann arăta bine - cum altfel? Era urmarea unei selecții, se ocupaseră mulți oameni de asta; era produsul unui grup, iar totul pornise de la
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]
-
tot ce avea nevoie, astfel încât să nu adâncească durerea acelei mame chinuite deja de gânduri și presupuneri care îi induceau o stare de neliniște pe care nu o putea ascunde cu toată străduința ei sinceră. Intuind parcă la ce gândea musafirul sosit pe neașteptate și ca urmare a unei întâmplări nedorite de nimeni, hotărî să vorbească după ce bău doar două înghițituri mici de cafea. Împinse farfurioara cu ceașca aproape plină, tuși sec și îl privi pe doctor cu un plus de
TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91752_a_92809]
-
mai fi? întrebă el, râzând. - Eh! Să dea bunul Dumnezeu să ai dreptate! Cu această convingere, Tinu ieșise a doua zi pe la prânz în oraș și cumpărase flori. I-a spus florăresei să-i aleagă un buchet frumos pentru că are „musafiri de vază”. „Dacă îmi spuneți ce așteptați..., vă aleg eu ceva grozav. Femei sau bărbați?” întrebase vânzătoarea. ”Și unii și alții..., dar buchetul doresc să-l ofer unei doamne”, a răspuns Iustin. A fost mare și frumos. Merita cei treizeci
TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91752_a_92809]
-
una, însă numai de la Pascalopol, care i-o oferi cu obișnuita grabă; Costache se mulțumi cu un noduros fabricat propriu. Chiar și Otilia, rugată din ochi de Pascalopol, își luă o țigare și trase din ea așezîndu-se pe marginea scaunului musafirului. Centrul odăii se umplu din nou de fum proaspăt, gros, care, trecând din lumină în umbră, semăna cu norii repezi ai unei furtuni. Cei patru începură să joace, scoțând scurte G. Călinescu exclamații, necunoscute lui Felix, care nu știa nici un
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
rame grele bronzate, care acopereau aproape în întregime pereții anticamerei și ai salonului. Felix, care se aștepta sa fie chemat spre a face cunoștință cu Titi cel corigent, văzu că Aurica arăta predispozi-țiuni de a-l trata ca pe un musafir al ei, propriu. Simțind parcă o obiecție, Aurica se scuză: - Titi s-a dus cu mama în oraș, să-și cumpere vopsele. Trebuie să sosească în curând. Urmă o clipă de tăcere, în care Felix căuta cu mintea un câmp
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
Pascalopol nu gustă deloc spiritul lui și lăsă privirea în jos, jenat. Doctorul se așezase îndrăzneț pe scaun și aștepta ca un specialist chemat într-adins. Felix schimbă câteva ocheade cu Otilia. Vădit, amândoi nu înțelegeau ce voiau cei doi musafiri. - Papa, întrebă Otilia, ești bolnav? Tu ai chemat pe domnul doctor? G. Călinescu - Nu, nu, nu, se apără Costache, înspăimîntat la ideea de a plăti vreo vizită. N-am chemat pe nimeni. - Ei, frate, preciză Stănică cu aer jignit, domnul
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
studiu. Mergea din proprie inițiativă la spitale, făcîndu-se invitat de câțiva colegi înaintați, și, prin câteva observații aruncate în discuția profesională dintre medicul-șef și interni, medicul fusese așa de surprins de cunoștințele premature ale tânărului, încît Felix devenise un musafir tolerat în chip excepțional să se amestece printre internii care asistau la vizită. Se putea prevesti de pe acum primirea ce avea să i se facă atunci când ar fi sosit epoca internatului. Vizita îndeosebi pe neurologi și psihiatri, pe doctorul Marinescu
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
zi să mă dezbrac în fața fetelor, să vadă cum sunt îmbrăcată, și rezultatul a fost că toată clasa s-a strâns în jurul meu. Eram într-o combinație cu broderie superbă. Mama mă lăsa să stau până la orele târzii când avea musafiri și începuse să-mi placă a fi curtată. Toți bărbații îmi sărutau mâna, pe care le-o întindeam din proprie inițiativă, și flirtam. Am ajuns acolo că pentru mine a nu avea o rochie cumsecade la începutul unui sezon e
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
un frate al lui Iorgu, un ofițer cu râs încîntat, ostentativ optimist, o soră a doamnei Iorgu, doi bărbați maturi, corect îmbrăcați, dar cu aere de flăcăi bătrâni. Unul se prezentase ca maestru caligraf, și Iorgu comunicase asistenței că arta musafirului G. Călinescu constă în a face inscripții, afișe, liste de mâncare, în felurite caractere. Situația lui Felix fu din cele mai penibile. A săruta mâna Georgetei față de Olimpia și de general i se arăta ca o operație desperată. Însă atât
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
placid și timid, părând a fi uitat cu desăvârșire incidentul. Cât despre Olimpia, ea nu făcu nici o dificultate morală, ocupată să admire multele brățări ale doamnei Iorgu, care își scotea greoi și cu multă amabilitate bijuteriile, spre a face plăcere musafirilor. Totuși, Felix era tulburat. Titi se afla exact în fața lui, de cealaltă parte a mesei, cu niște bucăți de hârtie de bloc, pe care își propunea, probabil, să treacă la nemurire agapa. Să stea de vorbă, cu o familiaritate pe
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]