62,624 matches
-
a expresiei, creației și comunicării). Textul muzical va stabili cum se va desfășura procesul formării operei muzicale și criteriile de comportament performativ în actul rostirii. În acest sens s-ar pune problema, deja anunțată în intervențiile noastre anterioare, a unei muzici cu doi pași. Și aceasta, prin punerea în act, în potențare, a mentalului în performanța muzicală. Depășim astfel un anume nivel de „manualitate”, de ticuri și regularități devenite obișnuințe în cadrul unei anume formări muzicale tradiționale de orice tip și ne
Logica lumilor posibile (XI) – modele structurale – (continuare). In: Revista MUZICA by Nicolae Brânduș () [Corola-journal/Science/244_a_480]
-
vag schițat; puerile de obicei. Sunt de remarcat indicațiile de sens muzical conferite în anumite partituri de compozitor unor enunțuri muzicale. Este vorba despre o alăturare prin contiguitate a două realități, în parte ireductibile: vezi în acest sens mai ales muzica cu text (poetic) și cu program. În cele din urmă această contiguitate (ireductibilă) poate fi creatoare de stil (în neputința sa ontologică de a fuziona). În muzica Barocului sa afirmat o intenție de a se conferi unor anume fragmente (modele
Logica lumilor posibile (XI) – modele structurale – (continuare). In: Revista MUZICA by Nicolae Brânduș () [Corola-journal/Science/244_a_480]
-
contiguitate a două realități, în parte ireductibile: vezi în acest sens mai ales muzica cu text (poetic) și cu program. În cele din urmă această contiguitate (ireductibilă) poate fi creatoare de stil (în neputința sa ontologică de a fuziona). În muzica Barocului sa afirmat o intenție de a se conferi unor anume fragmente (modele) muzicale sensuri verbale, provenite din figurile limbajului. Ar fi interesant de studiat în acest context valențele intonaționale ale limbii vorbite (rostite) în enunțul figurilor limbajului care definesc
Logica lumilor posibile (XI) – modele structurale – (continuare). In: Revista MUZICA by Nicolae Brânduș () [Corola-journal/Science/244_a_480]
-
proliferarea în istoria acestei arte a unor modele (intonaționale) de notorietate, fie ca atare (citate), fie transformate (în tot felul), fie trecute sub tăcere (din ignoranță, poate). Acestea devin mentalități sau surse culturale operante în straturi suprapuse în dezvoltarea istoriei muzicii. [În paranteză vorbind, nu mi se pare nimic mai rizibil decât calificarea (adjectivală) a unor anume tonalități cu diverși termeni luați din dicționar. Aici este activă o anume memorie culturală legată de anumite capodopere desfășurate în tonalitatea respectivă, sensul fiind
Logica lumilor posibile (XI) – modele structurale – (continuare). In: Revista MUZICA by Nicolae Brânduș () [Corola-journal/Science/244_a_480]
-
acordaj al acestui LA (de exemplu)? Știm prea bine că sistemul tonal temperat s-a raportat în istorie la un număr diferit de Hz alocați acestui sunet de referință; idei nedigerate, preluate și dezvoltate „după ureche” în verbiajul curent despre muzică...] Problema mentalului deci, astfel cum apare în Logica Lumilor Posibile privește altfel și radical altfel implicarea persoanei în configurarea enunțului muzical și se referă strict la această problemă. Ca un act de voință artistică structurală. Ca un act de implicare
Logica lumilor posibile (XI) – modele structurale – (continuare). In: Revista MUZICA by Nicolae Brânduș () [Corola-journal/Science/244_a_480]
-
comunicării muzicale). Pornind de la cele înfățișate mai sus și în sensul tipologiilor morfologice și sintactice studiate în aparițiile anterioare ale Logicii lumilor Posibile vom expune în intervențiile noastre ulterioare anumite studii de caz legate de formarea în performanță a unei muzici cu doi pași privind configurarea enunțului muzical.
Logica lumilor posibile (XI) – modele structurale – (continuare). In: Revista MUZICA by Nicolae Brânduș () [Corola-journal/Science/244_a_480]
-
Cine și când i-a vorbit despre lacunele lingvistice ale "subiectului" D-sale? Coincidența face, ca tocmai în timpul redactării paginilor de față să citesc un articol aniversar al unui celebru muzicolog, Guy Cherqui, apărut într-o importantă revistă italiană de muzică și reprodus într-o publicație românească. O paranteză îl amintește pe Mircea Eliade "care s-a distins printr-o remarcabilă deschidere față de limbile și culturile altora. El vorbea opt limbi diverse, printre care sanscrita și persana"... (Guy Cherqui, Vocile României
În preajma Centenarului Mircea Eliade - Rectificări necesare by Mircea Handoca () [Corola-journal/Imaginative/9946_a_11271]
-
aniversarea a 30 de ani de căsătorie. Caracterul omagial al opusului devine explicit în final, prin citarea Imnului Regal Român, la fel ca în Poema Română (v. Clemansa Liliana Firca, Noul catalog tematic al creației lui George Enescu, vol I, Muzica de cameră, Editura Muzicală, București, 2010, p. 202 și 222 224). În 20 ianuarie 1912, orchestra Societății Filarmonice din Arad a interpretat Pastorala fantezie pentru orchestră, iar în 6 iunie 1914, la Caransebeș, cu prilejul concertului Corului „Doina” din Turnu
Prima ediţie a Zilei „George Enescu” la Lugoj. In: Revista MUZICA by Constantin-Tufan Stan () [Corola-journal/Science/244_a_487]
-
mai 1942 (la pian: I. Filionescu). - Recitalul din 2 aprilie 1943, ultima apariție pe scena Teatrului „Traian Grozăvescu” din Lugoj, ultimul concert în Banat. Artizan al primului recital enescian la Lugoj, dr. Iosif Willer (1884-1972) fondase, în 1911, Societatea de Muzică de Cameră, din care mai făceau parte dr. Ákos Fränkl și Béla Janovitz (pianist și compozitor, tatăl unei valoroase violoniste, Alice Hartmann-Janovitz, absolventă, în 1927, la Schola Cantorum din Paris, profesoară, episodic, la Conservatorul lugojean), sub auspiciile căreia a inițiat
Prima ediţie a Zilei „George Enescu” la Lugoj. In: Revista MUZICA by Constantin-Tufan Stan () [Corola-journal/Science/244_a_487]
-
XIII, 90, 1911, 3: Musikleben in Lugos) aflăm că membrii Societății îl invitaseră pe pianistul Theodor Szántó să concerteze la Lugoj în 1 decembrie 1911, iar anul următor, 1912, era așteptat recitalul pianistului virtuoz Ernst Dohnányi, profesor la Academia de Muzică din Berlin. I. Willer, cel care se încumetase să inițieze un astfel de îndrăzneț proiect cultural, a fost o personalitate plurivalentă, care a marcat pozitiv destinul cultural al Lugojului anteși interbelic: politician (a activat, în perioada interbelică, ca deputat, ca
Prima ediţie a Zilei „George Enescu” la Lugoj. In: Revista MUZICA by Constantin-Tufan Stan () [Corola-journal/Science/244_a_487]
-
destinul cultural al Lugojului anteși interbelic: politician (a activat, în perioada interbelică, ca deputat, ca reprezentant al Partidului Maghiar în județul Trei Scaune), avocat, dar și un muzician rafinat - dirijor, compozitor, pianist, violonist și pedagog -, cu studii la Academia de Muzică din Budapesta, unde fusese coleg și întreținuse relații de prietenie cu Béla Bartók și Zoltán Kodály. Strămoșii săi, francezi hughenoți (informația o datorăm evocărilor lui Zeno Vancea, greu de pus la îndoială), se refugiaseră în Ungaria de teama persecuțiilor. Înainte de
Prima ediţie a Zilei „George Enescu” la Lugoj. In: Revista MUZICA by Constantin-Tufan Stan () [Corola-journal/Science/244_a_487]
-
Willer avea un talent deosebit în a cultiva vocile, în spiritul belcantoului), Zeno Vancea (lecții de armonie și contrapunct), Filaret Barbu (ore de vioară), Lelia Popovici (care, ulterior, va absolvi Conservatorul din Viena, devenind profesoară de canto la Conservatorul de Muzică și Artă Dramatică din Cluj), Olga Costin (sora lui Zeno Vancea, soția lui Maximilian Costin - fost director al Conservatorului Municipal din Timișoara -, o remarcabilă pianistă, corepetitoare la Opera Română din Cluj, profesoară la Conservatorul Municipal din Târgu Mureș, apoi la
Prima ediţie a Zilei „George Enescu” la Lugoj. In: Revista MUZICA by Constantin-Tufan Stan () [Corola-journal/Science/244_a_487]
-
Dramatică din Cluj), Olga Costin (sora lui Zeno Vancea, soția lui Maximilian Costin - fost director al Conservatorului Municipal din Timișoara -, o remarcabilă pianistă, corepetitoare la Opera Română din Cluj, profesoară la Conservatorul Municipal din Târgu Mureș, apoi la Conservatorul de Muzică din București), Clara Vojkicza (Peia), pianistă-concertistă, iar din 1930 profesoară de pian la Conservatorul Popular de Muzică din Lugoj. I. Willer a continuat să predea lecții de pian și vioară și în ultimii ani ai vieții, foștii săi învățăcei fiind
Prima ediţie a Zilei „George Enescu” la Lugoj. In: Revista MUZICA by Constantin-Tufan Stan () [Corola-journal/Science/244_a_487]
-
Municipal din Timișoara -, o remarcabilă pianistă, corepetitoare la Opera Română din Cluj, profesoară la Conservatorul Municipal din Târgu Mureș, apoi la Conservatorul de Muzică din București), Clara Vojkicza (Peia), pianistă-concertistă, iar din 1930 profesoară de pian la Conservatorul Popular de Muzică din Lugoj. I. Willer a continuat să predea lecții de pian și vioară și în ultimii ani ai vieții, foștii săi învățăcei fiind astăzi nume importante ale artei interpretative: Florin Paul (prim-concertmaistru al Orchestrei Simfonice Radio din Hamburg), Dana
Prima ediţie a Zilei „George Enescu” la Lugoj. In: Revista MUZICA by Constantin-Tufan Stan () [Corola-journal/Science/244_a_487]
-
predea lecții de pian și vioară și în ultimii ani ai vieții, foștii săi învățăcei fiind astăzi nume importante ale artei interpretative: Florin Paul (prim-concertmaistru al Orchestrei Simfonice Radio din Hamburg), Dana Paul-Giovaninetti (pianistăconcertistă și profesoară la Școala de Muzică din Franconville și Conservatorul Regional din Argenteuil, Franța), Franz Metz (muzicolog, dirijor și organist la biserica „St. Pius” din München) ș.a. Primul recital al lui Pablo Casals, acompaniat de Theodor Szántó, a avut loc în 18 noiembrie/1 decembrie 1911
Prima ediţie a Zilei „George Enescu” la Lugoj. In: Revista MUZICA by Constantin-Tufan Stan () [Corola-journal/Science/244_a_487]
-
ieri seara în Lugoj, în sala mare de la Hotelul «Regele Ungariei», în fața unui numeros și distins public. Credem că e superfluu a mai spune că a fost un rar prilej de a gusta arta adevărată pentru amatorii și pricepătorii de muzică de la noi”. Nu cunoaștem data exactă a concertului susținut de George Enescu la Lugoj în anul 1912. În articolul omagial dedicat lui Enescu, cu prilejul morții acestuia, în revista „Muzica”, dr. Iosif Willer nu oferă niciun reper cronologic, singurul indiciu
Prima ediţie a Zilei „George Enescu” la Lugoj. In: Revista MUZICA by Constantin-Tufan Stan () [Corola-journal/Science/244_a_487]
-
de a gusta arta adevărată pentru amatorii și pricepătorii de muzică de la noi”. Nu cunoaștem data exactă a concertului susținut de George Enescu la Lugoj în anul 1912. În articolul omagial dedicat lui Enescu, cu prilejul morții acestuia, în revista „Muzica”, dr. Iosif Willer nu oferă niciun reper cronologic, singurul indiciu fiind faptul că marele muzician venea de la Paris. E plauzibil ca recitalul lui Enescu la Lugoj să fi avut loc în prima decadă a lunii martie, după concertele prezentate la
Prima ediţie a Zilei „George Enescu” la Lugoj. In: Revista MUZICA by Constantin-Tufan Stan () [Corola-journal/Science/244_a_487]
-
ca solist și partener alături de Pablo Casals și pianistul Donald Tovey, în Dublul concert de Brahms și Triplul concert de Beethoven (2 martie), sub bagheta lui Oscar Nedbal. Recitalul susținut la Lugoj, cu acompaniamentul lui Theodor Szántó (în salonul de muzică din locuința lui Willer, o splendidă vilă construită în stil neorenascentist italian), s-a constituit în prima etapă a unui amplu turneu concertistic, fiind urmat de concerte la Craiova, Ploiești, Brăila, Galați, Iași și Botoșani (primul itinerariu concertistic în Regat
Prima ediţie a Zilei „George Enescu” la Lugoj. In: Revista MUZICA by Constantin-Tufan Stan () [Corola-journal/Science/244_a_487]
-
și, în 1912, la Lugoj, unde afișele erau tipărite jumătate ungurește, jumătate românește”. Detalii privind prima prezență a lui Enescu la Lugoj, dar și un inedit portret al muzicianului ne sunt împărtășite de Iosif Willer în articolul omagial din revista „Muzica”: „Enescu a prezentat publicului lugojean un program cu adevărat ales. Însă ne-a cucerit, chiar mai înainte de a fi cântat programul până la capăt, prin atitudinea sa de o fermecătoare modestie și totuși atât de plină de căldură. Nici nu poate
Prima ediţie a Zilei „George Enescu” la Lugoj. In: Revista MUZICA by Constantin-Tufan Stan () [Corola-journal/Science/244_a_487]
-
au putut fi audiate opusuri enesciene reprezentative din diferite etape creatoare, susținut de elevi ai Colegiului Național de Artă „Ion Vidu” din Timișoara, profesori ai Școlii de Arte Frumoase „Filaret Barbu” din Lugoj și tinere cadre universitare de la Facultatea de Muzică din Timișoara: Cantabile și Presto, pentru flaut și pian (Dumitru Palagniuc și Raluca Miclăuș), Legendă pentru trompetă și pian (Alin Ispas și Raluca Miclăuș), Baladă pentru vioară cu acompaniament de pian (Andra Ciobotaru și Raluca Mihalca), Lăutarul, din suita Impresii
Prima ediţie a Zilei „George Enescu” la Lugoj. In: Revista MUZICA by Constantin-Tufan Stan () [Corola-journal/Science/244_a_487]
-
Adriana Dogariu), și, în final, într-o sublimă culminație, partea I din Sonata a III-a pentru pian și vioară în la minor, „în caracter popular românesc”, op. 25, dăruită melomanilor lugojeni de Cristina Constantin și Sorin Dogariu. Ecourile marii muzici au reverberat, pentru o zi, în micul burg timișean, prima ediție a Zilei George Enescu la Lugoj constituindu-se într-un necesar reper pentru demersuri identice, care să și propună transmiterea și receptarea mesajului sonor enescian în cele mai diverse
Prima ediţie a Zilei „George Enescu” la Lugoj. In: Revista MUZICA by Constantin-Tufan Stan () [Corola-journal/Science/244_a_487]
-
încercare de teoretizare a genului și un exemplu concret vor fi prezentate în continuare. Dacă definim opera ca teatru liric trebuie să observăm că diferența specifică este una transfiguratoare. Caracterul mimetic al teatrului este diminuat în favoarea utilizării unui limbaj abstract, muzica. Deoarece opera are în centru vocea umană, elementele teatrale își schimbă funcția, concentrându-se în jurul acestui mijloc de expresie. Rădăcina comună a operei și a teatrului este textul literar, dar libretul se deosebește de textul dramatic prin faptul că este
Particularități ale teatrului liric by Raluca Pașcalău () [Corola-journal/Science/83154_a_84479]
-
chiar schematic, reprezentând doar scheletul pe care urmează să se dezvolte întreaga construcție sincretică. Aceasta, însă, nu va completa din punct de vedere epic, textual, ceea ce îi lipsește libretului în comparație cu textul dramatic deorece principalul mijloc de expresie este unul non-verbal, muzica. Elementele-lipsă, pe care le voi numi în continuare variabile, urmează a fi deduse, intuite, dar niciodată stabilite cu exactitate, de către compozitor, regizor, dirijor, soliști etc. Fiecare le va reda prin mijloacele specifice de expresie de care dispune pentru a fi
Particularități ale teatrului liric by Raluca Pașcalău () [Corola-journal/Science/83154_a_84479]
-
este schimbat. Spectatorul este nevoit să se raporteze la tradiție, iar posibilitatea de a deduce propriile soluții este redusă. Dacă în primul caz descris cei mai importanți determinanți ai variabilelor erau dirijorul și soliștii, iar mijlocul principal de codificare era muzica, acum rolul decisiv îl are regizorul și vizualul are aceeași pondere ca și muzica în codificare . Astfel, forma particulară pe care o ia o anumită operă la un moment dat este rezultatul determinării variabilelor ei de către un complex de factori
Particularități ale teatrului liric by Raluca Pașcalău () [Corola-journal/Science/83154_a_84479]
-
deduce propriile soluții este redusă. Dacă în primul caz descris cei mai importanți determinanți ai variabilelor erau dirijorul și soliștii, iar mijlocul principal de codificare era muzica, acum rolul decisiv îl are regizorul și vizualul are aceeași pondere ca și muzica în codificare . Astfel, forma particulară pe care o ia o anumită operă la un moment dat este rezultatul determinării variabilelor ei de către un complex de factori printre care: stilul, concepția, personalitatea, inspirația, ideologia, mentalitățile, tradiția, curentul artistic, experiența, repertoriul, limba
Particularități ale teatrului liric by Raluca Pașcalău () [Corola-journal/Science/83154_a_84479]