2,578 matches
-
masă. S-a așezat pe pat. Trebuia să se odihnească puțin pentru a trece peste șoc. Dar tot în pat era când, la un moment dat, vineri seara, Joy a intrat în casă cu cheia lui Ashling de rezervă. A năvălit în cameră, cu fața vădit îngrijorată. — Am sunat la tine la muncă și am vorbit cu divinul Jack. Mi-a spus ce s-a întâmplat. Îmi pare atât de rău. Joy a luat-o în brațe, în timp ce Ashling zăcea mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
Dacă te văd? —Ai putea să încui ușa de la dormitor. Haide, rânji el. Nu am terminat cu tine pe ziua de astăzi. — Da, dar... Of, bine, dar nu rămâi peste noapte, bine? —Bine. Doctorul McDevitt era speriat de femeia care năvălise în biroul lui, cerând Prozac cu îndârjire. — Și nu plecăm de aici fără pastile! — Doamnă..., spuse el, negăsind pagina cu programările. Așa, Kennedy, nu pot să arunc așa rețete în stânga și-n dreapta... —Spune-mi Monica. Și nu este pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
față în față personalul de la baza navală din Chavez Ravine și niște pachucos din Alpine și Palo Verde. Ziarele au scris că mexicanii purtau, pe lângă șișuri, și însemne naziste și că sute de soldați în uniformă, marinari și infanteriști, au năvălit în centru orașului Los Angeles înarmați cu ciomege și bâte de baseball. De asemenea, se presupunea că un număr egal de pachucos, dotați cu arme asemănătoare, se adună lângă fabrica de bere Brew 102 din Boyle Heights. Toți polițiștii de la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
de ce ai ucis-o pe Elizabeth Short? Roach zâmbi mânzește, apoi, încetul cu încetul, rânjetul i se lăți de la o ureche la alta. — Mă așteptam să veniți în ’47. După ce caporalul Dulange a făcut aceea mărturisire jalnică, mă așteptam să năvăliți pe ușa cabinetului meu dintr-o secundă într-alta. Acum, la doi ani și jumătate de la întâmplare, sunt totuși ușor surprins. Mă luă cu furnicături. Mă simțeam de parcă niște insecte s-ar fi pregătit să mă mănânce la micul dejun
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
lumea, nu chestia aia incompetentă de care a avut parte azi-noapte. Dacă are vreun schelete ascuns prin closet, vreau să știu. — O să trimit patrula... fu tot ce Logan avu timp să spună până când ușa sălii se deschise brusc și Înăuntru năvăli un polițist răsuflând din greu. — Domnule, spuse el. Încă un copil adispărut. 6 Mama lui Richard Erskine era supraponderală, superînzorzonată și aproape ea Însăși un copil. Livingul casei cu terasă din Torry era ticsit cu fotografii, toate Înfățișând același lucru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
avea trei clădiri În cadrul fermei pline cu animale pe care le curățase de pe drum era un pic deplasat. Ca să nu mai vorbim de copila moartă. Mirosul Încă era lipit de el. Logan lăsă În jos geamul, iar fulgii de zăpadă năvăleau Înăuntru pentru a se topi de la căldura radiatorului. Acea autopsie avea să-i rămână În minte pentru multă, multă vreme. Tremurând, porni din nou căldura. Orașul paralizase sub ninsoarea abundentă. Mașinile se târau și se opreau pe toată lungimea lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
Doug Disperatul nu se zărea nici unde. Dar alsacianul lui era lățit pe podea, lângă focul cu trei arăzătoare, cu limba atârnându-i Într-o parte afară din gură, cu blana fumegându-i ușor din cauza căldurii. O pală de vânt năvăli pe lângă Logan În camera Întunecată și plină de fum, aducând cu sine un vârtej de zăpadă, fluturând afișele de pe pereți. Fără să privească În jur, un bărbat masiv, Îmbrăcat ca un vagabond În ziua lui liberă, strigă: — Închide naibii ușa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
la ușa de lemn. — Domnule Anderson? Dinăuntru se auzi un vaiet și apa curgând. — La naiba. Încercă pentru ultima dată la ușă, Înainte să-i ceară lui Watson să repete figura. Aproape că o scoase din țâțâni. Nori de aburi năvăliră În holul micuț. Înăuntru, baia mică era căptușită cu lemn, ca o saună, acoperind parțial un o vopsea urâtă de culoarea avocado-ului. Încăperea era exact suficient de mare cât să Încapă cada pe peretele Îndepărtat, opus toaletei, cu un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
de bere ieftină Special. Toate fotografiile fuseseră date jos din restul apartamentului și puse la loc În sufragerie: un mare montaj cu viața lui Peter Lumley. Jim Lumley nu opusese nici un fel de rezistență când Insch sunase la sonerie și năvălise Înăuntru, trăgându-i după el pe Logan și pe doi polițiști În uniforme. Rămăsese pe loc În salopeta lui cea murdară, neras și dezordonat, cu părul ca al unui hârciog electrocutat. Dac-o căutați pe Sheila, nu-i aici, le
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
Caramel Wafer pe biroul recepției. Rânjetul era suficient de mare cât să cuprindă un umeraș. Capul colegului său țâșni afară, cu telefonul lipit de ureche. Rânjea și el, aratând-i entuziasmat prin geam lui Logan degetul mare ridicat. Gary cel Mare năvăli prin ușa laterală și-l Îmbrățișa ca ursul pe Logan. — Dragul de tine! Deși bine intenționată, micuța manifestare plină de recunoștință făcu stomacul plin de cicatrici al lui Logan să se revolte. — Destul! Destul! Gary cel Mare-l eliberă și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
ultimele boabe, și acelea suntem noi. Gajus, tăcut ca de obicei, se duse în grădină. Se gândi că, într-o zi, el avea să caute și să publice din nou cărțile istoricului mort. Și pe când se gândea la asta, Nero năvăli înăuntru, strigând: — L-au arestat pe Caius Silius și l-au adus la Roma în secret. Îl judecă astăzi. Rămaseră încremeniți; el strigă: — Trebuie să ne răzvrătim! Or să omoare pe toți, unul după altul! Drusus se ridică și-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
taină ca Arvilius Flaccus să fie adus la Roma. Și așteptă. Arvilius Flaccus sosi epuizat după călătoria pe care o făcuse pe mare și pe uscat ca prizonier, așa cum călătoriseră Agrippina și Nero spre insulele unde fuseseră exilați. Vechile amintiri năvăliră în sufletele senatorilor asemenea unui cutremur ce te surprinde în somn. Exact ca în vremea domniei lui Tiberius, se pomeniră convocați la tribunalul suprem; și, pe când populares comentau plini de ură: „În sfârșit!“, ceilalți, optimates, înghețară de spaimă: în spatele farmecului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
deja aruncau cu pietre, alții se înarmaseră cu bâte, drugi de fier, cu orice găsiseră la îndemână. În mijlocul mulțimii, cavaleria lui Sabinus nu se putea mișca, caii deveniră nervoși, iar soldații trebuiră să-și strângă rândurile. Între timp, în For năvăleau tot mai mulți oameni, venind de pe toate străzile din jur, urcându-se pe coloane, pe scări, pe balustrade și pe statui. Niciodată în istoria Romei nu se mai dezlănțuise o asemenea revoltă populară după moartea violentă a unui împărat. Aceasta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
Pe măsură ce le ating, observ cum se dezumflă, se reduc la dimensiunea normală, văd cum se rupe vălul de ceață din camera mea de student Anselmus și, deodată, mă smulg din torpoarea visului și sar din pat, trag violent perdelele, lumina năvălește, orbindu-mă. Ah, și azi o să-ntârzii la cursuri! Mă spăl repede, mă Îmbrac, alerg. Din când În când, Îmi pipăi craniul În timpul seminariilor, să văd dacă mai este același. „Ce dracu’ ai de te tragi de urechi?“, mă Întreabă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
să expire de atâta extaz. Apoi Întoarcerea spre copilărie, spre un gest afectiv; o privire a cuiva, un străin, pe care eu am receptat-o ca o dovadă maximă de afecțiune. Iată iar ocolul spre clipa de față, acel aer năvălindu-mi În piept cu furie, un aer violent, vizualizat În mișcarea de a-mi umple plămânii peste capacitatea lor normală; dar de ce imaginea aerului devenise brusc cea mai importantă nu Înțelegeam, Însă Îmi dădeam seama că de acesta depindea ceva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
a antrenat-o mereu pe Anca, aceasta destăinuindu-mi În clipe grele că a fost victima nebunului Fredy. Acest porc bătrân mi-a făcut și mie propuneri. Vocea naratorului Citesc și nu reușesc să umplu golurile Între aceste texte regăsite, năvălește alt timp peste cuvinte și mă oprește să decodez ceea ce este adevărat. Contextul mă obligă să iau act de toate celelalte Împrejurări diacronice, adăugate faptelor trăite. Mă izolez Într-o cameră, mă-nfășor În armura indiferenței, nu primesc pe nimeni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
Te aștept mereu și te voi aștepta până când, singur, te vei Întoarce. Jurnalul lui M. Oglinda din ușa șifonierului din fața patului meu mă amenință În vis cu tot felul de fiare sălbatice, care ies În cohorte din apele ei și năvălesc peste mine; sunt de diferite mărimi, unele necunoscute ca specii zoologice. Nici nu pricep de unde se varsă atâtea În aerul din cameră. Mă sperii grozav, Încerc să evadez În fața primejdiei, mă ridic grabnic În zbor, cum mi se-ntâmplă adeseori
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
să-i port. Când pun ochelari, am senzația că ceva material se interpune Între mine și real și deodată totul se deformează În mod ciudat, stricându-mi acel echilibru natural În care trăiesc. Obiectele nu mai sunt aceleași și, brusc, năvălesc asupra mea, fără o motivare firească. Cuvântul just este chiar acesta: pierd contactul firesc cu realul și mă clatin ca de o amenințare metafizică. Deformarea exterioară se extinde asupra simțurilor și percepțiilor mele nemediate: Începe să mă prindă amețeala. Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
nu se așteaptă, Începe să zboare din nou, se ridică deasupra celorlalți, destul ca să se observe diferența, destul ca să creeze invidia, destul ca să trezească ura. (vineri) Acum, când scriu crispat pentru a umple golurile dintre cel de acum și celălalt, năvălește alt timp peste mine și mă oprește să scriu sau să citesc. Mă izolez În această cameră de student cu mirosuri tari, nu primesc pe nimeni, o alung pe A., care chițcăie pe la ușă s-o primesc; nu vreau să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
imobilizată de lanțuri grele de metal, Cheryl devenise aproape o jucărie; acum, era din nou trasă afară din apa opacă a heleșteului cu ajutorul unei frânghii și a unui scripete fixat undeva deasupra apei. Țeasta îi palpita în timp ce tot sângele îi năvălea în mâini. Stătea cu capul în jos de atâta timp. - Stai, stai! Oprește-te! încercă ea să țipe cu voce stinsă. Ce se întâmplase? Își amintea de Donny cum se cabrează, apoi cum cineva apare și îl calmează, un om
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
îi pătrunsese în plămâni și care îi răpea încetul cu încetul singura victorie pe care o obținuse în războiul cu invaliditatea sa. Ca și cum Magicianul alesese locul cel mai vulnerabil pentru a-și dezlănțui atacul. Când Thom, Sellitto și Cooper au năvălit în dormitor, primul său gând nu a fost la extinctoarele pe care cei doi polițiști le aduseseră, ci la tubul de oxigen pe care ajutorul său îl ținea în mână. Salvați-mi întâi plămânii! se gândise el. Thom pusese masca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
medical, conținea o duzină de butoaie de plastic, în care se aflau în total două tone și jumătate de benzină, toate conectate la un dispozitiv de detonare simplu, care avea să aprindă în curând lichidul, un șuvoi mortal care va năvăli peste arenă, peste pânza de cort, peste publicul compus din peste două mii de oameni. Printre care se va număra și Edward Kadesky. Vedeți, domnule Rhyme, am vorbit mai devreme. Cuvintele mele erau vorbe goale. Kadesky și Cirque Fantastique mi-au
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
primele sale spectacole încât ajunsese să ofere publicului jucării mecanice, de exemplu turci care se rotesc și joacă șah. Dar, privind în spatele scenei, la sutele de artiști care erau în branșă de mici copii, vocea fermă a lui Balzac îi năvăli în minte: Nu încă, nu încă, nu încă... Ascultă cuvintele cu dezamăgire, dar cu o oarecare liniște. Avea dreptate, decise ea tranșant. El era expertul, ea era ucenica. Trebuia să aibă încredere în el. Un an sau doi. Așteptarea va
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
evadarea lui Andrew Constable nu constituiau scopul lui Weir, dar fuseseră cele mai bune păcăleli. Criminalul urmărea exact ceea ce ei înșiși respinseseră cu o zi înainte ca fiind prea evident: Cirque Fantastique. Chiar în momentul în care era pe cale să năvălească într-una dintre ultimele posibile ascunzători din subsolul tribunalului și al Centrului de Detenție, cu pistolul Glock la nivelul umărului, Rhyme o sunase și îi prezentase situația. Lon Sellito și Roland Bell se îndreptau către circ, Mel Cooper alerga și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
mohorât, izolat, locul ideal în care să mă încui cu un calculator și nimic altceva. Nu vedeam țipenie de om zile la rând, când — zbang! — apare și soarele o fracțiune de secundă în luna mai și tot Upper East Side năvălește peste noi. — Și-atunci de ce rămâi? E iadul pe pământ acolo în luna iulie, spuse Leigh. — De lene. Nu, zău. Nu cred așa ceva. — Ba să crezi. Am tot ce-mi trebuie. Doar că nu-mi vine să plec. În plus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]