5,372 matches
-
reduce rolul acesteia la unul de organism care se limitează doar la schimbul de informații și de puncte de vedere, neangajînd deloc sau doar foarte puțin afiliații săi. Aversiunea Laburiștilor pentru teorie, pragmatismul lor ireductibil sînt puse în slujba politicii naționaliste și imperialiste. În perioada 1949-1950 marcată, așa cum a afirmat Jean Monnet*, de "o extraordinară efervescență intelectuală în jurul ideii europene", această atitudine vine în întîmpinarea dorințelor și iluziilor socialiștilor belgieni, francezi și olandezi. Partidul Laburist se pronunță în modul cel mai
Europa socialiştilor by Michel Dreyfus () [Corola-publishinghouse/Science/1438_a_2680]
-
economiei naționale, care va constitui fundamentele unei politici franceze de amploare, în special în Africa și în bazinul mediteranean. Independent de fiasco-ul cu care se termină, expediția din Suez din 1956 constituie o a doua față a acestei politici naționaliste a SFIO14, care visează să facă din Franța o mare putere. Ambele aspecte ale acestei orientări sînt condamnate de Internațională. În Franța, politica SFIO cristalizează în rîndurile sale, începînd cu 1957, o opoziție care va refuza apoi acceptarea de către partid
Europa socialiştilor by Michel Dreyfus () [Corola-publishinghouse/Science/1438_a_2680]
-
majoritatea din SFIO ia poziție în favoarea generalului de Gaulle, fiindu-i cu atît mai dificil să accepte tot ceea ce ar putea semăna cu un amestec extern în politica franceză, chiar și atunci cînd acesta ar veni din partea Internaționalei... Această fază naționalistă a SFIO va începe să se estompeze din momentul în care, doi ani mai tîrziu, acest organism se va situa în opoziție față de generalul de Gaulle. Începînd din 1962, SFIO încearcă o timidă apropiere de Partidul Comunist, apropiere care nu
Europa socialiştilor by Michel Dreyfus () [Corola-publishinghouse/Science/1438_a_2680]
-
va susține de acum înainte în toate congresele sale. Totuși, aceasta subestimează forța și impactul naționalismului, inclusiv în rîndurile sale: manifestările spectaculoase ale acestuia se observă încă din primele zile de război. Ideologia internaționalistă va fi zădărnicită, purtată de valul naționalist în fața căreia Internaționala a II-a se dovedește incapabilă să reziste. În marea sa majoritate, mișcarea este contaminată de naționalismul ale cărui efecte sînt considerabile pe perioada celor patru ani de război. Triumful naționalismului se continuă în diverse forme și
Europa socialiştilor by Michel Dreyfus () [Corola-publishinghouse/Science/1438_a_2680]
-
în Franța și dificultățile de care s-a lovit Partidul Socialist în încercarea de a o înfrîna. Dacă exaltarea valorilor democratice de către socialiști pare mai degrabă confirmată de faptele istorice, acest secol de socialism european demonstrează a contrario forța sentimentelor naționaliste și relativa neputință a mișcării socialiste de a le combate. Pe un cu totul alt plan, doctrina socialistă se poate mîndri cu reale succese: luptînd pentru apărarea clasei muncitoare, susținînd ameliorarea condițiilor sale de muncă și viață, acesta a știut
Europa socialiştilor by Michel Dreyfus () [Corola-publishinghouse/Science/1438_a_2680]
-
săi se număra G. B. Shaw și H. G. Wells. (n. tr.) ** Louis Auguste Blanqui, om politic și teoretician socialist francez. (n. tr.) * Parti ouvrier belge (POB) * Parti socialiste ouvrier révolutionnaire (PSOR) ** Parti ouvrier français (POF) * Risorgimento (în ital. resurecție): mișcare naționalistă, ideologică și politică care duce la formarea unității naționale italiene, 1859-1870. (n. tr.) * Organisation des Retraites ouvrières et paysannes (ROP) * Comité pour la reprise des relations internationales ** Comité de défense syndicale * Doctrină partid a generalului Boulanger (1837-1891), militar naționalist francez
Europa socialiştilor by Michel Dreyfus () [Corola-publishinghouse/Science/1438_a_2680]
-
straniu apolitism militant, mai greu de dezintegrat decât atomul, ne este confirmată și de cele câteva "idei fixe" ("seriozitatea eticistă"? de care vorbea M. P. încă din 1971). Urmărite până-n pânzele albe, sunt penalizate unele ieșiri în decor brebaniene de sorginte naționalistă, o seamă de exagerări "anexioniste" semnate de Marin Mincu ("Celan, poet de limbă română?"), fanambulești revizuiri ale istoriei emise de Ion Buduca, fie că vine vorba de romanul lui George Cușnarencu ("Trandafirul tăcerii depline"), de M. Cărtărescu (22 pagini de
Fără menajamente : critici, istorici literari şi eseişti români by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1441_a_2683]
-
misiune ludică, departe de a fi o răfuială în nume personal. În lumina aceluiași proiect european, criticul crede, cu argumentele pătrunzătoarei sale analize aplicate, că scriitorul român de azi trece printr-un handicap de creștere, înglodându-se surprinzător în superstiții naționaliste, în mimetism de prost gust. Încercând totuși să se reprofileze, el continuă să se sufoce sub măști vetuste cum ar fi pantomima ambiguității și a protagonismului prin delegație. În contra acestui complex al suspiciunii, al autoexilului în încercuirea de odinioară, pledează
Fără menajamente : critici, istorici literari şi eseişti români by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1441_a_2683]
-
lirică întreaga noastră specificitate. Este cel puțin o exagerare, susține Gelu Ionescu, o idee reducționistă, ce exclude din start poezia eminesciană din competiția cu urmașii săi Blaga, Barbu, Arghezi, Bacovia. Mai degrabă decât național, șarjează europeanul comparatist, Eminescu a fost naționalist, un conservator radical, adversar al liberalismului, simptom paseist prezent în tot romantismul european. La fel de radicale ni se par opiniile lui Gelu Ionescu despre Caragiale exprimate în 2002. Geniul caragialian a indus involuntar românilor acomodarea cu prostia, cu viciul și frauda
Fără menajamente : critici, istorici literari şi eseişti români by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1441_a_2683]
-
pe seama obsesiei idealului național pe care au avut-o toți marii exponenți ai culturii și artelor românești în Europa, de la Cantemir, Miron Costin și iluminiștii ardeleni până la Brâncuși, Blaga, Eliade și George Enescu. Caracterului plural al modernității (raționalistă, antiraționalistă, cosmopolită, naționalistă) nu putea să nu-i corespundă multitudinea tradiționalismelor. În cazul autorilor mai sus citați, preluarea și prelucrarea motivelor folclorice nu se face mimetic, tezist, din motive extraartistice sau didactice, așadar opera lor este una modernă, deși nu i se poate
Fără menajamente : critici, istorici literari şi eseişti români by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1441_a_2683]
-
literaturii române, drept care au fost retipărți reprezentanții perioadei interbelice, mit obsesiv al anilor șaizeci, un fel de "paradis pierdut" sau "vârstă de aur": Iorga, Vasile Pârvan, Xenopol, Nicolae Densușianu, V. Papacostea. Totodată au fost republicate lucrările unor autori de eseistică naționalistă cu accente filosofice, precum și studiile de filosofia culturii ale lui Blaga. Alături de teze ale autohtonismului interbelic antioccidental, de izolaționalismul și triumfalismul ceaușist, au proliferat și urmașii fantasmagoriilor traco-geto-dacice tip Ion Gheorghe, fie în stare agresivă, fie la cote rafinate tip
Fără menajamente : critici, istorici literari şi eseişti români by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1441_a_2683]
-
concediu de odihnă. Lovinescu (Pași pe nisip, 1908) vede destinul acelorași comedii ca pe cel al operelor literare ale antichității, inteligibile numai cu ajutorul unei critici masive, pentru explicarea aluziilor la instituții și obiceiuri desăvârșit criticate. De altă părere este critica naționalistă (D.A. Sturdza, N. Davidescu), care îl acuză pe autor că defăimează tot ce este românesc, numindu-l ultimul ocupant fanariot. Dincolo de toate aceste păreri, viziunea satirică asupra burgheziei românești, asupra moravurilor și pseudoculturii, portretul realist al personajelor care sugerează cu
Lumea politică pe scena lui I. L. Caragiale by Corina Baraboi () [Corola-publishinghouse/Science/1677_a_3045]
-
alese. Aceste divergențe vor crește în timp și vor ajunge să distrugă unitatea inițială. Vicisitudinile socialismului francez Cazul francez este mai complex. SFIO a participat cu siguranță la eforturile cerute de război, în special prin intermediul miniștrilor săi, dar plecarea deputaților "naționaliști" din organizația socialistă în timpul războiului, împotmolirea acesteia și anunțarea revoluției bolșevice au întărit în mod substanțial stînga partidului. În iulie 1918, Ludovic O. Frossard îi succede lui Louis Dubreith în postul de Secretar general al partidului, în timp ce Marcel Cachin devine
Europa comuniştilor by José Gotovitch, Pascal Delwit, Jean-Michel De Waele () [Corola-publishinghouse/Science/1433_a_2675]
-
partid proletar internațional unde să se discute și să se ia hotărîrile pentru secțiunile naționale. Delegații ale ILP, CNT, SFIO, fuseseră primite în acest sens înaintea acestui congres. Trebuie întemeiate partide comuniste sigure, fidele IC și înlăturate elementele reformiste sau "naționaliste" din vechile partide socialiste. Importantă este clarificarea situației pretutindeni, dar, în mod deosebit, în Franța și în Italia, unde partidele sînt încă unite și în Germania unde, dimpotrivă, trei grupări revoluționare coexistă: USPD, KPD și KAPD. Condițiile de aderare par
Europa comuniştilor by José Gotovitch, Pascal Delwit, Jean-Michel De Waele () [Corola-publishinghouse/Science/1433_a_2675]
-
considerabilă a activității economice și provoacă o inflație galopantă. Înlănțuirea evenimentelor devine incontrolabilă și consecințele sociale catastrofale. Acest haos generează o radicalizare a stîngii și a dreptei politice. KPD nu ezită în acest moment să țină un discurs de rezistență "naționalist", o linie politică numită "Schlageter" după numele unui național-socialist german împușcat de către francezi. În fața comitetului executiv al IC, Karl Radek îl descrie ca pe un erou și enunță calea ce trebuie urmată: "Soarta acestui martir al naționalismului german nu trebuie
Europa comuniştilor by José Gotovitch, Pascal Delwit, Jean-Michel De Waele () [Corola-publishinghouse/Science/1433_a_2675]
-
repede din publicațiile comuniste. La Moscova, Thorez se neliniștește și condamnă negocierile prelungite duse pentru reapariția ziarului "L'Humanité". Lăsînd de o parte Danemarca, nu a apărut cu autorizația ocupantului decît un ziar flamand la Anvers, "Quotidien populaire" cu tonalitate naționalistă marcată, fără legături aparente cu PCB, și care și-a menținut apariția pînă în februarie 194115. Pretutindeni presa comunistă a fost interzisă de către ocupant, dacă nu chiar partidul însuși, fapt ce nu a împiedicat o politică dublă: supraveghere strictă a
Europa comuniştilor by José Gotovitch, Pascal Delwit, Jean-Michel De Waele () [Corola-publishinghouse/Science/1433_a_2675]
-
comuniste 8. La cea de a treia conferință a Kominform-ului, raportul lui Gheorghiu-Dej este nemilos în privința Iugoslaviei: Îndeplinind voința imperialiștilor, trădătorii iugoslavi și-au luat drept sarcini crearea, în țările cu democrație populară, de bande politice compuse din elemente reacționare, naționaliste, clericale și fasciste pentru a realiza cu sprijinul lor, în aceste țări, lovituri de stat, pentru a le desprinde de Uniunea Sovietică, de ansamblul lagărului socialist și de a le supune forțelor dominatoare ale imperialismului 9. În sînul partidelor comuniste
Europa comuniştilor by José Gotovitch, Pascal Delwit, Jean-Michel De Waele () [Corola-publishinghouse/Science/1433_a_2675]
-
După proclamarea Republicii Federale Germane urmată de cea a Republicii Democrate, KPD, din Vest, se desprinde organic de SED-ul est-german, dar formează împreună cu el, la 14 februarie 1947, o comunitate a muncii socialiste. Jucînd, ca și SPD, pe cartea naționalistă, KPD se arată deosebit de afectat de blocada Berlinului și de denunțarea tratamentelor aplicate de către responsabilii sovietici prizonierilor de război germani. Ca urmare a acestor evenimente și a declarațiilor președintelui său Max Reimann, care afirma că interesele poporului german sînt identice
Europa comuniştilor by José Gotovitch, Pascal Delwit, Jean-Michel De Waele () [Corola-publishinghouse/Science/1433_a_2675]
-
va antrena chiar un schimb de scrisori deosebit de aprinse cu partidul comunist spaniol. Divergențele erau de natură dublă. Exista la șeful comuniștilor francezi o voință legitimă de apărare a agricultorilor francezi, îndeosebi a viticultorilor. Dar această voință avea uneori iz naționalist, care știrbea îndeosebi bazele internaționale ale unei solidarități muncitorești. Dar mai ales, Comunitatea Europeană era percepută diferit de PCF și de PCE. În timp ce pentru comuniștii spanioli, ea reprezintă o garanție împotriva oricărei reveniri a unui regim autoritar în țările membre
Europa comuniştilor by José Gotovitch, Pascal Delwit, Jean-Michel De Waele () [Corola-publishinghouse/Science/1433_a_2675]
-
personalitatea este extrem de importantă. Secretarul general este candidatul PCF-ului. El duce o campanie violent antisocialistă, denunțînd din nou deriva de dreapta a PS. Scopul pare să fie acela de a lua maximum de voturi de la PS. Ducînd o campanie naționalistă cu puternice accente populiste, el nu evită anumite derapaje asupra chestiunii imigrării. În ciuda mobilizării importante a militanților, rezultatul primului tur este catastrofal pentru Marchais: el obține 15,3% contra 25,3% al lui François Mitterrand. Conducerea nu are altă opțiune
Europa comuniştilor by José Gotovitch, Pascal Delwit, Jean-Michel De Waele () [Corola-publishinghouse/Science/1433_a_2675]
-
primul rând marea criză economică dintre anii 1929-1933. Aceasta a determinat statele Europei să accentueze politica protecționistă. Ele nu au acceptat reducerea protecționismului în cadrul unei cooperări economice internaționale. Criza economică a determinat probleme sociale grave care au favorizat ascensiunea curentelor naționalist extremiste. După moartea lui Stressemann, Briand nu a mai avut la Berlin un partener de dialog cu care să continue politica locarniană de reconciliere franco-germană. Fără nucleul franco-german construcția Uniunii Europene s-a dovedit imposibilă 34 . Politica reversionistă promovată de
Titulescu și Liga Naţiunilor Trei momente semnificative by Marius Hriscu () [Corola-publishinghouse/Science/1670_a_2912]
-
Să fie aceste convulsii, conflicte exacerbate uneori, cîntecul de lebădă al spiritului comunitar în fața răspîndirii triumfătoare a individualismului? Greu de crezut. Reacții paradoxale există și în plan politic și în multe țări mult mai civilizate (vezi progresul neașteptat al partidelor naționaliste în Austria sau Elveția), ca să nu mai vorbim de cele de natură religioasă, unde exemplele nu mai sunt necesare, furorile fundamentaliste fiind vizibile peste tot. În fața unor asemenea desfășurări, eforturile pacificatoare ale unor personalități de talia Papei Ioan Paul al
[Corola-publishinghouse/Science/1513_a_2811]
-
apă din deșert. De altfel, o parte din aceste trăsături sunt valabile și astăzi, într-o măsură atenuată, în spațiul agro-rural arabofon. Reformele agrare efectuate în anii ’50, ’60, ’70 în statele în care au ajuns la putere regimuri radical naționaliste (Siria, Irak, Egipt, Algeria), nu au reușit să amelioreze situația economică dramatică din economiile agricole ale acestor țări, determinând în deceniile care au urmat grave crize economice ce au condus la accentuarea dependenței lor alimentare față de importuri. Spre exemplu, în
Lumea arabă - un spațiu geopolitic intermediar by Cezar Teclean () [Corola-publishinghouse/Science/1590_a_3050]
-
groapa pentru trimiterea la un liceu industrial (ajutat temeinic de colege), Armando Verdiglione lansa pe piața intelectuală un volum colectiv intitulat Dissidence de l'inconscient et pouvoirskkk. Unul dintre autori făcea distincția dintre "la politique du sourire" (cea a birocrațiilor naționaliste, imună la critică) și "la politique du rire" (cea a disidenței, care nici nu mai poate intra în cadrele politicului). Le décrochage du pouvoir et du Politique provoque ce mourir de rire ternissant l'image transparente de la mort que revêt
[Corola-publishinghouse/Science/1502_a_2800]
-
este cumva un simbolic gest de adio pe adresa unei epoci, a unui timp ireversibil? Înghețat acum sub regimul de teroare polițienească al lui Salazar, ce nu pregetă să facă din chiar geniul tutelar al portughezilor, Camoes, simbolul unei doctrine naționaliste de import. Ricardo Reis, ce se vrea un "spectator al spectacolului lumii", este de fapt un sentimental. Își trăiește poate unica iubire a vieții cu camerista Lidia și nu ezită să se piardă în visul imposibil de a se însura
Europa în cincizeci de romane by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1435_a_2677]