12,372 matches
-
nu-l cunoscuseră personal! Vlad Zografi nu vine, în investigația sa asupra straniei relații dintre literatură și viață cu un bagaj bibliografic strivitor. Nu se împiedică în nume, doctrine și note de subsol (note există, dar, atâtea câte sunt, sunt narative, anecdotice și, în consecință, au un loc aparte în finalul cărții). Formația sa solidă om de știință (cu un doctorat, dacă nu mă înșel, în fizică cuantică) îi conferă o rigoare intelectuală care n-are nimic în comun, regret s-
Un film personal by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/3833_a_5158]
-
DE DIMINEAȚ| de o lectură critică pătrunzătoare datorată lui Dan Cristea: „Fundamentală însă, pe toată întinderea volumului, se dovedește a fi perspectiva epică. Jocul dintre cel care vede (subiectul perceptor) și cel care vorbește (subiectul narator), jocul dintre timpul actului narativ și timpul duratei „reale”, suprapunerea de amintiri cu vagi implicații de cronologie, trecerea, de o mare subtilitate, de la narațiunea obiectivă la relatarea onirică, halucinatorie sau paroxistică, desemnarea unui narator de o fantastică acuitate perceptivă, toate acestea imprimă povestirilor Hertei Müller
Ochiul magic by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/3752_a_5077]
-
fără a știrbi din autenticitatea lui și, mai ales, fără a-i răpi parfumul local. Bunea, ca orice istoric adevărat, este și un bun narator, care știe să formuleze o frază și să-și toarne gândul în pagină. Calitățile sale narative au fost bine conservate de transliterarea operată de Ioan Chindriș și Niculina Iacob. Cel de-al doilea obstacol constă în cantitatea mare de citate și de documente în limba latină, idiom tot mai puțin accesibil cititorului român. Aceste documente, grupate
Istoria luptelor și suferințelor lui Ioan Inocențiu Micu-Klein by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/3763_a_5088]
-
Eco cu Numele trandafirului, și continuată apoi de scriitori feluriți, de la Arturo Perez-Reverte (cu Tabloul flamand sau Clubul Dumas), la Dan Brown (care la jumătatea lunii va mai lansa un nou roman, Inferno). Asemănările țin în primul rând de tiparul narativ. Mai întâi se produce o crimă care pare că are legătură cu un manuscris misterios, apoi personaje care nu-s de meserie detectivi, ci au cu totul alte îndeletniciri: călugări la Eco, profesorul Robert Langdon la Dan Brown, sau scriitor
Un Harap-Alb în Barcelona secolului XXI by Răzvan Mihai Năstase () [Corola-journal/Journalistic/3766_a_5091]
-
de vedere stilistic, nu se deosebește cu nimic de cărțile unor Jonathan Safran Foer, Nicole Krauss, Bret Easton Willies, Daid Foster Wallace sau Douglas Coupland. Din fericire, traducerea lui Adrian Buz este excepțională, redând fidel toate inflexiunile și nesiguranțele vocii narative în căutare de succes. Opera sfâșietoare a unui geniu năucitor este o carte suficient de stranie încât să genereze infinite probleme în încadrarea ei. Ar putea părea un roman (un Bildungsoman american mai precis) dacă scriitorul nu ar insista extrem de
O biografie nu chiar atât de năucitoare by Răzvan Mihai Năstase () [Corola-journal/Journalistic/3765_a_5090]
-
aproximativă relevarea mecanismului psihologic al acestei (să-i zicem:) opțiuni, dacă nu chiar imposibilă (nici mărturisirile scriitorului, din cele două ample convorbiri purtate cu Eugen Simion și George Pruteanu, nu sunt întotdeauna concludente), a rămâne numai la nivelul degajării structurilor narative care, pornind de la acest segment al creației lui Petru Dumitriu, susțin, formal, ideea continuității discursului său epic este o soluție fatal infirmă. În ce ne privește, punctând doar problematica etică, nu vom considera că ne aflăm în fața unei măști, ci
Petru Dumitriu,după naufragiu by Mircea Braga () [Corola-journal/Memoirs/9009_a_10334]
-
din această perioadă rămâne exterioară literaturii și - cu toate că o oarecare pregătire a mult discutatei Cronici de familie, apoi a neîmplinitelor Biografii, Autobiografii și Memorii Contemporane e de sesizat - tectonica realismului socialist evidențiază puteri care își supun formele, ruptura între stratul narativ și direcția ideologică fiind doar aparentă. În realitate, anulând o jumătate de veac de evoluție literară, dogma realist-socialistă prelua, tocmai din necesități formale (întrucât substanța și sensul, adică sintaxa de ultimă instanță a artisticului, erau stabilite prin "decret"), liniile de
Petru Dumitriu,după naufragiu by Mircea Braga () [Corola-journal/Memoirs/9009_a_10334]
-
scriitorului într-un peisaj literar ce tinde tot mai mult să înlăture "justificările" conjuncturalului? Răspunsurile - cum este și firesc - nu pot veni doar din ceea ce ne oferă de-construcția discursului epic și incursiunea în oricât de complexul tablou al structurilor narative, din căutarea și descrierea unui invariant epic ori, la limită, din simpla radiografiere a marilor dezechilibre ale operei. Ceea ce se salvează, este un portret; unul care, înainte de a fi tragic sau dramatic, este produs într-un cod ce eliberează funcții
Petru Dumitriu,după naufragiu by Mircea Braga () [Corola-journal/Memoirs/9009_a_10334]
-
a face. Cătălin Mihuleac ieșea din șabloanele nouăzeciste. Și făcea tot posibilul să-și păstreze aura specifică. De fapt, Cătălin Mihuleac era de la prima carte un specialist al umorului, utilizând satira și parodia ca un maestru. Îi lipseau însă desfășurările narative capabile să întrețină mecanismele preferate. Cel mai recent roman al său, Amintirile unui gentleman bolșevic, are, de bună seamă, această ambiție. Chiar dacă nu se ridică la nivelul cărților lui Petru Cimpoeșu (Christina Domestica și Vânătorii de suflete) și Florin Toma
Umorul deriziunii by Marius Miheț () [Corola-journal/Journalistic/3789_a_5114]
-
pentru că naratorul, spumos și sarcastic, nu-și ascunde nicio clipă aversiunea pentru protagoniști. Empatia, câtă există, se justifică numai prin ecourile sfârșitului. De pildă, Emil aduce cu un artist pop din comunism mai ales pentru că dispare kafkian. Din păcate, vocea narativă, fără modulații interesante, mereu egală, previzibilă, nu aduce niciun plus de adâncime textului. Lipsa unei strategii narative în căutarea excesivă a efectului satiric este defectul major al cărții. Între apocalipse diverse, Cătălin Mihuleac acționează imaginarul utopic și savurează cu umor
Umorul deriziunii by Marius Miheț () [Corola-journal/Journalistic/3789_a_5114]
-
justifică numai prin ecourile sfârșitului. De pildă, Emil aduce cu un artist pop din comunism mai ales pentru că dispare kafkian. Din păcate, vocea narativă, fără modulații interesante, mereu egală, previzibilă, nu aduce niciun plus de adâncime textului. Lipsa unei strategii narative în căutarea excesivă a efectului satiric este defectul major al cărții. Între apocalipse diverse, Cătălin Mihuleac acționează imaginarul utopic și savurează cu umor negru distopiile, rezultând o lume-nelume ce-și absoarbe vitalitățile grotești numai pentru a crea altele, mai ingenioase
Umorul deriziunii by Marius Miheț () [Corola-journal/Journalistic/3789_a_5114]
-
timp de zece ani, așa cum ea însăși declară în presa care a așezat în prim plan apariția proaspătului volum. Așadar, nu trebuie să ne surprindă faptul că textul este șlefuit în detaliu. Fiecare povestire are cap și coadă, propriul nucleu narativ și urmărește câte un personaj în toate pliurile minții și sensibilității lui. Spectacolul este, de cele mai multe ori, dureros. Poveștile nu sunt spuse să împresioneze, ci să mărturisească adevăruri personale trecute. Autoarea a croit, dincolo de piesele individuale, o imagine de ansamblu
Povestiri din comunism by Iulia Iarca () [Corola-journal/Journalistic/3792_a_5117]
-
Tradițional nu atît în sensul realismului tradițional, fie el și reluat pe filon biografic, ci în sensul picarescului împins pînă la rocambolesc, după cum notează Liviu Antonesei în prefața-i epistolară. O carte, în felul ei, de aventuri, cu o viteză narativă și scurtături proprii romanului popular. Minus alter-ego-ul Anton, interioritatea personajelor e sacrificată în contul unei (eficiente) proze a comportamentelor și a situațiilor, de o bogăție practic irezumabilă, populate cu zeci de personaje care, deși unele sunt abia schițate, se rețin
Picaresc pe axa Brașov-Chișinău by Paul Cernat () [Corola-journal/Journalistic/3411_a_4736]
-
trei laureați ai Nobelului. E ca și cum Panek a primit sarcina de a evoca șirul de episoade ce au dus la descoperirea materiei întunecate, sarcină de care s-a achitat cum a putut: rezultatul e un documentar în foileton, fără coerență narativă, ca un colaj de fragmente separate prin rînduri albe, într-o cavalcadă de detalii fără nici o relevanță pentru tema cosmologică. Cititorul e silit să-i urmărească pe cei trei fizicieni în cele mai anodine situații: cum vorbesc la telefon, cum
Cameleonul cosmic by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/3417_a_4742]
-
cerc de cai și măgari ținuți de dârlogi”. M.M. se întreabă de ce a avut nevoie Faulkner, în Soldier’s Pay, de fraza: „Asemeni lui Henry James, el a ajuns prin strădanie la aparența adevărului”. Într-adevăr, din punct de vedere narativ o asemenea frază îl ține departe pe scriitor de autismul de care va avea nevoie ca să-și creeze propriul ținut, cam așa cum referirea tezistă la viitorul de deputat și ministru al lui Pirgu îl scoate pe Mateiu Caragiale din spațiul
însemnări by Livius Ciocarlie () [Corola-journal/Journalistic/3422_a_4747]
-
constituie, de fapt, o specie literară intermediară între lirica populară și cea cultă: „cartea în versuri” (scrisoarea sau epistola în versuri), „cărțile de pe front”, cărora le-a dat strălucire artistică George Coșbuc în O scrisoare de la Muselim-Selo, respectând întocmai structura narativă a acestora. Antologia lirică Dor și jale nu este numai o carte a debutului său editorial, ci și una inaugurală, în sensul că anunță o linie tematică dominantă a preocupărilor sale de exeget cultural: zestrea spirituală a poporului român. În
Prima monografie despre Creangă by Ion Buzași () [Corola-journal/Journalistic/3158_a_4483]
-
dintre trecut, prezent și viitor. Ceea ce are drept consecință abandonarea povestirii în ordine cronologică; firul istorisirii este rupt în permanență de inserția unor episoade care se desfășoară în viitor (mesajele transmise de At’n de pe Pământ), simultan cu transferul funcției narative de la narator la personaj, romanul căpătând în felul acesta structura unei narațiuni polifonice. În schimb, în „Odioasa crimă din Carpathia” (Editura Cartea Românească, 1995), scriitoarea abordează formula romanului „de mistere”, preluând elemente din recuzita istorisirilor detective, dar propunându-și, mai
Mioara Cremene la aniversară by Octavian Soviany () [Corola-journal/Journalistic/3166_a_4491]
-
Gabriel Dimisianu Se recurgea odinioară la procedeul (pretextul) găsirii unei sticle plutitoare în ocean, cu un manuscris închis în ea care, după scoaterea la lumină, furniza materie narativă scrierii astfel începute. Rolul sticlei cu manuscris în ea îl joacă, în noua carte a lui Daniel Vighi (Istoria din cutia de pantofi, Ed. Cartea Românească, 2013), o cutie de pantofi, cum suntem avertizați din titlu, plasată într-un dulap
Orașul din cutia de pantofi by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/3180_a_4505]
-
mai mult de atât, artificiul lui Marin Mălaicu-Hondrari pune o problemă de raport ficțional: acceptând că avem de-a face cu două povești imbricate, cu niveluri diferite de literaturizare (căci, prin tradiție, specia interviului e mai credibilă decât orice specie narativă), despre ce e, totuși, vorba în Lunetistul, considerat în ansamblu? (E o întrebare trivială, dar nu putem neglija chiar orbește tema unui roman). Despre densa rețea de capilare care leagă realul de ficțiune? Despre stil, pur și simplu, autarhic și
Ezitările artistului la tinerețe by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/3181_a_4506]
-
mătușă decât prin mamă. De altfel, drama pierderii mătușii este și subiectul ultimului ei roman, Raftul cu ultimele suflări. O scriere testamentară, certificând, o dată în plus, imposibilitatea regăsirii. E ideal ca cele două romane să fie citite împreună, deși perspectiva narativă invită la oareșce disocieri. Cert e că naratoarea infantilă din De ce fierbe... rezonează cu naratoarea matură din celălalt roman. E ca și cum am citi o continuare în timp. Una matură, lipsită, însă, de capriciile depresiei. Este evident că naratoarea din primul
Ziduri paradoxale by Marius Miheț () [Corola-journal/Journalistic/3184_a_4509]
-
mai mult decît insuficientă, de-a dreptul greșită: cărțile din care își culeg informațiile sunt, cel mai adesea, opera unor amatori lipsiți de orice simț critic sau a unor teoreticieni izolați.“ (p. 24) Dacă elocvența miturilor, departe de a fi narativă, e cu precădere simbolică, atunci malițiozitatea cu care Eliade îi pune pe umaniști în categoria diletanților își are temeiul ei. Dar dacă miturile mai trezesc în memorie sensuri cu rost creator, acesta e un lucru care depinde doar de imaginația
Scara și cochilia by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/3112_a_4437]
-
de altă parte, ca și solitarul Guénon (și spre deosebire de Julius Evola), Stanca nu-și transformă „revolta împotriva lumii moderne” în program politic, preferînd asceza individuală a scrisului și a meditației. Impopular mai curînd prin idei și atitudine decît prin rețeta narativă, polemică și eseizantă, scriitorul nu-i un răsfățat al premiilor, iar turneele și traducerile în străinătate l-au ocolit. Deși nu sunt un adept al antimodernismului apocalitic, îmi place radicalismul lui idealist, și-mi pare rău că-l regăsesc prea
Un nou asfințit al Crailor by Paul Cernat () [Corola-journal/Journalistic/3115_a_4440]
-
scriitură amplă și densă, impregnată de lirism, de simț tragic și de grandoare. Istorie a unei represiuni și carte a identității unei etnii oropsite de o istorie tragică, romanul lui Varujan Vosganian dispune de o multitudine de dimensiuni și registre narative (carte de memorii, roman istoric, povestire în ramă - Rahmenerzählung, roman de familie, roman-cronică etc.), autorul descriind el însuși formula epică sub auspiciile căreia se situează propriul demers: „Povestea aceasta, pe care noi o numim Cartea șoaptelor, nu este povestea mea
Scriitura ca depoziție by Iulian Bol () [Corola-journal/Journalistic/3121_a_4446]
-
de fragmente extrase din opera lui Seneca din Însemnările Magliabechi, veritabilă arhivă de texte - teoretiza în legătură cu necesitatea de a supune controlului dorința neînfrînată, cupiditas, pentru a fi într-adevăr bogat, fericit și a te bucura de o viață lungă. Perspectiva narativă și ideologică impusă de preambulul nuvelei o contrazice flagrant pe cea indusă de jocul intertextual, fiind confirmată și de opțiunile formale ale scriitorului, inclusiv de șugubățul, zeflemitorul proverb final.4 Nu este vorba atît de ambiguitate, cum a părut uneori
Lucia Battaglia Ricci Pentru o nouă abordare a Decameronului by Doina Condrea Derer () [Corola-journal/Journalistic/3125_a_4450]
-
fi învățat pe Boccaccio să ia aminte la întîmplările variate ale vieții ca la situații pasibile de cele mai controversate interpretări. Imitînd complexitatea realității, el a putut să recurgă la perspective inedite (sau doar anticonvenționale) asupra unor povestiri ori scheme narative în circulație pe atunci; este tocmai cazul nuvelei despre Alatiel, asupra căreia se pot apleca cu acribie docții, dar care se pretează și la o lectură ce privilegiază dimensiunea ludică inclusă în rebusul intertextual activat de scriitor cu povestiri puse
Lucia Battaglia Ricci Pentru o nouă abordare a Decameronului by Doina Condrea Derer () [Corola-journal/Journalistic/3125_a_4450]