3,535 matches
-
el merge, conștient, în răspăr cu o literatură ștearsă, de simțăminte lâncede. Acțiunea sa de învigorare este susținută prin ceea ce s-a numit o estetică a urâtului. A., gândind panteic, nu a vorbit niciodată de urât, ci de „frumuseți de neant” (Ploaia). Sămânța lui Dumnezeu o află în luceferi, ca și în glod. Lexicul brutal dinamitează șabloane, dar trivialul interesează supus unei semnificări superioare (Hagi-Tudose). Și numai „intrând în ele” (Blaise Pascal), trăindu-le, „constructorul de cuvinte” ajunge să le însuflețească
ARGHEZI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285438_a_286767]
-
dacă e posibilă o poezie cu adevărat pură, dacă limbajul care o construiește poate fi complet de-realizat. De ar fi așa, strofele ar trebui înlocuite de versuri, versurile - de cuvinte, cuvintele - de silabe, silabele - de litere, iar literele - de neant; căci în orice secvență, oricât de îndepărtată de norma logicii comune, există o coagulare, o închegare, o realizare semantică. Dadaiștii înșiși nu se lăsau - deși pretindeau, superb, că o fac - în voia hazardului pur: cuvintele extrase de ei „la întâmplare
BARBU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285623_a_286952]
-
o luptă cu sine, luptă în care învingătorul se află prins în cătușele învinsului. „Ticălosul” timp ce-a pierdut cheile casei de fier în care ține închise fișicurile anilor, oricât de voinicește ar fi provocat, dă, depărtându-se, angoasa apropierii neantului. Drama stă nu în acceptarea sau negarea trecerii anilor, ci în imposibilitatea de a se împăca cu vreuna dintre cele două atitudini posibile: fuga din propriul timp („De cați în urmă, / stâlp te faci, de sare / Trecutul arde, / fugi, hai
BENIUC. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285699_a_287028]
-
și să le transforme în vitalitate spirituală pură (ling-qi), din care se dezvoltă treptat embrionul spiritual al nemuririi. Pasul final în acest proces și ultimul stadiu al alchimiei interne a celor Trei Comori ce poartă numele de „întoarcerea spiritului în neant” sau „întoarcerea la origini”. Totuși, pentru a atinge acest scop, adepții taoismului credeau că trebuie să își cultive sănătatea fizică și longevitatea ca fundament pentru practicile mai elevate și, astfel, au dezvoltat un sistem complex de îngrijire a sănătății și
Qi Gong. Manual de inițiere by Daniel Reid () [Corola-publishinghouse/Science/2142_a_3467]
-
cantina Partidului, nu departe de locul în care amenințase șeful că o împușcă. I s-a întâmplat să descarce vagoane pentru o pâine mare și rotundă. Copila, scheletică la început, a șovăit câteva zile la hotarul incert dintre lumină și neant, apoi, încet, cu o mirare ezitantă, s-a strecurat din nou în curgerea aceea extraordinară a zilelor, a cuvintelor, a mirosurilor - pe care toată lumea o numea viață... În martie, într-o zi plină de soare, de scârțâit de zăpadă sub
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
constatam adesea la „rușii noi”, cărora engleza le devenea principala limbă folosită, a vorbit despre „testament”. L-am așteptat îndelung în holul unuia dintre cele mai bune hoteluri pariziene. Vidul înghețat al oglinzilor, de ambele părți ale fotoliilor, corespundea perfect neantului care îmi împânzea privirea, gândirea. Necunoscutul a ieșit din ascensor poftind-o înainte pe o femeie blondă, înaltă, strălucitoare, al cărei zâmbet se adresa parcă tuturor și nimănui. Erau urmați de un alt bărbat, foarte lat în umeri. - Val Grig
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
prin acele neguri demonii-n stoluri zboară Și lumea din adâncuri o scutură, ușoară Ca pleava... Cerul cu sorii lui decade Târând cu sine timpul cu miile-i decade, Se-nmormîntează-n caos întins fără de fine, Căzând negre și stinse, surpatele lumine. Neantul se întinde Pe spațiuri deșerte, pe lumile murinde, Văzîndu-te strigare-aș de-un dor nebun cuprins: Mărire ție, Satan - de trei ori, ai învins! Atuncea mă primește prin îngerii pieirei, Mă-nvață și pe mine cuvântul nimicirei, Adânc, demonic - rece
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
Sfinția Ta? ― Hmm, ezită Abatele. Poți să proiectezi imaginea unui copil? O fetiță de vreo trei ani, îmbrăcată într-o rochie albastră. Și blondă! Să fie blondă. Operatorul începu să mânuiască asiduu comenzile sondei și lângă Stin apăru ca din neant exact ceea ce solicitase Abatele, în partea stângă a monitorului, câteva indicatoare oscilară frenetic, semn că, deși dormea adânc, Stin se speriase. ― Cine ești? o întrebă Stin pe fetiță. ― Sunt orice vrei tu. ― De unde vii? ― De nicăieri. Sunt peste tot. Abatele
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
lupta corp la corp dar Zuul se transformă într-o umbră, părând că se află mereu în altă parte decât ataca avangarda clonelor. Abia când celor doi li se alăturară alți câțiva, N'Gai Loon rămase cu gura căscată. Din neant, între Zuul și atacatori se materializară șase zeți. Prea aproape pentru ca tunurile din carele de asalt să fie eficiente, zeții apăruți de niciunde omorâră mai bine de jumătate din clone și distruseră un blindat. Timpul câștigat de ei îi permise
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
Fiecare credință trebuie să fie devotată legilor dacă vrea să dureze, să reziste forțelor centrifuge, intelectuale, politice și morale, și cuvîntul lui Dumnezeu presupune la început un loc de cult pentru a fi primit. Cateheza salvează "kerygma" (Buna Vestire) de neant, dîndu-i consistență, așa cum Biserica determină apariția predicii. Creștinismul ar fi murit în fașă dacă ar fi rămas o simplă mișcare carismatică fără limite, iar anunțul Împărăției ar fi rămas suspendat undeva fără un organ de transmisie așa cum a fost Scriptura
Curs de mediologie generală by Régis Debray () [Corola-publishinghouse/Science/1031_a_2539]
-
Ar fi o lume fără istorie ori relief și lipsită de simboluri, o lume imposibilă, căci nu are posibilități, abstractă datorită concreteții, și într-atît de plină, încît sună a gol. Dar de acea lume ne apropiem în curbă asimptotică. Dispariția neantului a devenit problema noastră numărul unu. Tot paradoxul Noii Ordini este conținut în Ceci n'est pas une pipe a lui Magritte. Per total, numim "istorie" o anumită practică a indirectului; un efect de retransmitere și decalaj. O întîrziere la
Curs de mediologie generală by Régis Debray () [Corola-publishinghouse/Science/1031_a_2539]
-
Fiul lui Dumnezeu, Miluiește-mă pe mine, păcătosul”. Astfel, isihasmul consideră că partea nematerială care sălășluiește în om are trei componente: Conștiința, Duhul (Pneuma), Spiritul (Logos). Privitor la originile lumilor, se afirmă că Dumnezeu, Adevărul Absolut, Golul Absolut, Cel-de-Sus sau Neantul, constituie de fapt forme de manifestare în cadrul panteismului, idee regăsită în mistica indiană prin sumedenia de zei (sfinți) care, de fapt, nu există distinct, ci sunt desprinși din Brahma. Cu privire la Superego, C. G. Jung afirmă pentru prima oară existența unui
Fundamente de antropologie evolutivă pentru psihiatrie by Cristinel V. Zănoagă Mihai Tetraru Maria Tetraru Mihai Asaftei () [Corola-publishinghouse/Science/1265_a_2075]
-
care se „joacă”, să pătrundem mișcările actorilor importanți Și să ne asumăm, pe lângă rolul de critic, pe acelea de promotor Și novator. Societatea de care suntem legați Și cu care suntem contemporani ne oferă Șansa de a împinge cunoașterea dincolo de neant. Este atât metaforă, cât Și realitate. Este realitate trăită, dar Și construită. Este generală, dar Și particulară. Este energie, creație, dar Și muncă, sudoare. Este adevăr relativ, care se vrea, prin obiectivizare, absolut. Este a omului, ne identifică, ne aparține
Evaluarea în contabilitate: teorie și metodă by Ionel Jianu () [Corola-publishinghouse/Science/226_a_179]
-
rațiune. Accentuarea presiunii principiului dorinței este cea care duce la schimbarea formelor politice (metabol¾) ca istorie. În sens platonician, istoria ca fenomenologie a formelor politice echivalează cu o continuă abdicare de la principiul realului. Mișcarea istoriei este atunci de la ființă la neant, de la rațiune la dorință. Dar ce se întâmplă dincolo de tiranie? Există un sfârșit al istoriei? C. Despotopoulos remarcă existența unui „grave malentendu sur la doctrine politique de Platon”. Există o interpretare bine înrădăcinată, conform căreia regimurile deficitare constituie un parcurs
Filosofia politică a lui Platon [Corola-publishinghouse/Science/1983_a_3308]
-
pe principii morale, ci acela dintre două lumi - lumea mitului și cea a raționalității. Pentru cea dintâi „(...) omul nu își aparține, (...) sensul său nu e Sensul, (...) sensul uman se sfârșește atunci când e atins țărmul Nopții, iar (...) Noaptea nu e un neant, ci aparține a ceea ce «este» în sensul propriu al termenului” (p. 59). Pentru rațiune intră în joc doar considerentele zilei, care motivează și întemeiază acțiunea umană, în vreme ce „cealaltă parte” e circumscrisă, determinată și în cele din urmă valorizată (sau devalorizată
Filosofia politică a lui Platon [Corola-publishinghouse/Science/1983_a_3308]
-
Malheur à vous qui riez! (dincolo de rigorismul moral al spusei și care amintește de Kant!). Cristos nu a râs niciodată, adevărat, dar nici nu a condamnat râsul. Căci râsul e bucurie și smerenia e participare, și în afara participării creștinismul e neant. De aceea începe el cu o nuntă. Că râsul trebuie să fie cumpătat, e altceva. Toate au a fi cumpătate (cuminți) și nu numai în creștinism, fie măcar și în forma dialogală a cumpătării. De altfel, există și „glume sfinte
Filosofia politică a lui Platon [Corola-publishinghouse/Science/1983_a_3308]
-
Hipochtonianul desemnând Haosul și Hedesul -, totul în ambianța Semințelor Pneumatice care garantează înveselirea ospețelor. - 7 - Gnoza croiește și însăilează. De unde vin acești bărbați și aceste femei? Din ce neamuri se trag? Care sunt maeștrii lor mărturisiți? Aceste neologisme apărute din neant, aceste matematici extravagante coborâte din cer, aceste etici imorale fără surse, aceste mitologii abracadabrante n-au oare și o origine rațională? Pentru că gnosticii trăiesc totuși într-o epocă marcată de influențe. Mărturie - geografia: locurile în care-și fondează ei comunitățile
O contraistorie a filosofiei. Volumul 2. by Michel Onfray [Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
de realitate pentru că el este real în toate modalitățile sale: o individualitate, spusele ei, gesturile ei, tăcerile ei, o piatră, un copac, toate pietrele, toți copacii, nimic nu-i scapă lui Dumnezeu pentru că totul e Dumnezeu. Acest panteism reduce la neant morala, el anihilează valorile și anulează viciile și virtuțile. Consecința logică: tot ce se întâmplă se întâmplă dincolo de bine și de rău, într-o logică pe care Nietzsche o va boteza „inocența devenirii”. Unii apără pozițiile ascetismului, alții - sărăcia; ici
O contraistorie a filosofiei. Volumul 2. by Michel Onfray [Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
deloc... IX AMAURY DIN BÈNE și „sanctificarea vieții de toate zilele” 1. Deja răscumpărați. încă din 851, Jean Scot Erigene, filosof irlandez, o afirmă în Despre predestinare: Dumnezeu nu prevede nici păcatele nici pedepsele întrucât aceste două ficțiuni țin de neant; infernul nu există, iar dacă nu-i așa atunci el reprezintă de fapt remușcările care ne macină pe dinăuntru. Câteva necazuri cu Biserica, evident, și filosofului îi trebuie ceva timp pentru a se face uitat efectuând traduceri în care insistă
O contraistorie a filosofiei. Volumul 2. by Michel Onfray [Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
te bucuri în altă parte... XII PHILODEMOS DIN GADARA și comunitatea hedonistă -1- Efectele benefice ale catastrofei. Uneori, cel mai mare mai rău generează cel mai mare bine: astfel, moartea produce supraviețuiri, distrugerea ocazionează conservări, ființa apare chiar și din neant. Un exemplu? Catastrofa provocată de vulcanul Vezuviu, care ucide, îngroapă sub cenușă, foc și gaze asfixiante orașele Pompei și Herculanum. Nimic nu supraviețuiește: bogați și sclavi, bărbați și femei, animale domestice, tot atâtea ființe petrificate pentru eternitate, se alătură lucrurilor
O contraistorie a filosofiei. Volumul 2. by Michel Onfray [Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
asemeni Doriforului sau lui Heracle ale lui Polictet ori Amazoanei lui Phidias, trei dintre operele expuse în vila lui Piso. Pentru a atinge acest țel, mijlocul potrivit este buna întrebuințare a timpului, buna folosire a fiecărei secunde disputate între două neanturi, cel din care venim și cel spre care ne îndreptăm cu toată viteza în raport cu eternitatea. Iar această preocupare teoretică implică o serie de definiții triviale: ce vom bea și vom mânca? Când? Cu cine? Vom munci, bine, dar în ce
O contraistorie a filosofiei. Volumul 2. by Michel Onfray [Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
de la propriile slăbiciuni, ei structurează niște forțe în care se încred după aceea, spre marea lor nefericire. Din defectele lor, ei fac calități: neputincioși, limitați în timp și în spațiu, incapabili să știe totul, suspendați în mod ridicol între două neanturi, pradă slăbiciunilor lor, supuși unei mulțimi de obligații și de necesități, mici, meschini, împotmoliți în mizerie, oamenii învestesc divinitatea cu calități inverse: puternică, eternă, omniprezentă, omniscientă, nemuritoare, puternică, liberă, nesfârșită, mărinimoasă, preafericită, ea reprezintă imposibilul ideal. Slăbiciunea, frica și spaima
O contraistorie a filosofiei. Volumul 2. by Michel Onfray [Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
să se ducă! Lucrețiu și-a ales tabăra, iar Cicero pe a sa. Despre natura lucrurilor ne îndeamnă clar să preferăm divina plăcere îII, 172) - sau, conform traducerii, voluptatea divină. Dacă moartea ia totul, măcar existența să fie consacrată jubilării. Neantul durează și așa destul, nu e nevoie să-l mai și secretăm în fiecare secundă a vieții cotidiene. Voluptatea latină corespunde exact plăcerii, nu încape nicio îndoială în această privință. E uimitor așadar că s-a insistat, în ceea ce-l
O contraistorie a filosofiei. Volumul 2. by Michel Onfray [Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
conversației fără un plan anume, purtată în mijlocul naturii, între prieteni... Hedonismul tragic al lui Lucrețiu se sprijină pe această simplitate virtuoasă, romană. Moartea îi terorizează pe majoritatea oamenilor? Ea trebuie să-l conducă pe filosof la împăcarea cu sine însuși. Neantul îi paralizează pe cei mai mulți? înțeleptul știe să se sprijine pe acest vid sideral pentru a bascula într-o voluptate confecționată de el însuși. Negativitatea câștigă până la urmă? Epicurianul cunoaște regulile ce permit, până una alta, generarea plăcerii de a exista
O contraistorie a filosofiei. Volumul 2. by Michel Onfray [Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
accentuând varietatea actorilor politici, domnia legii și legătura dintre anarhie și suveranitate. Idealismul utopic - principalele caracteristici Așadar, în majoritatea descrierilor, istoria formală a disciplinei relațiilor internaționale începe cu un moment idealist. Dar acest moment idealist nu s-a născut din neant. Experiența traumatizantă a primului război mondial conduce la cristalizarea unei alternative de sorginte liberală la politica de putere a secolului al XIX-lea (realpolitik), acuzată, așa cum vom vedea, de iraționalitate. De aici concluzia răspândită conform căreia dimensiunea internațională a liberalismului
Manual de relații internaționale by Ionuț Apahideanu, Radu Sebastian Ungureanu, Andrei Miroiu () [Corola-publishinghouse/Science/2061_a_3386]