2,084 matches
-
mi-am imaginat-o Întotdeauna asemeni unei cochilii de melc: cu cât te afunzi mai adânc În spiralele ei Îngustate, cu atât totul devine mai palid, mai nebulos, mai dizolvat, acoperindu-se de praful acela misterios și dureros totodată al necruțătoarei uitări de sine. A doua zi m-am dus din nou la barul de peste drum. Speram să o Întâlnesc pe Lola. Simțeam aceeași foame nebună de a vorbi. De a vorbi cuiva. De a vorbi pur și simplu. Conta să
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
fost trecut la categoria „diverse“, la un loc cu permisele de parcare și o traversă nouă pentru scări. Emily - nu avea mai mult de trei ani pe atunci - ne-a găsit o dată sărutându-ne În bucătărie și a fost la fel de necruțătoare ca regina Victoria care l-ar fi descoperit pe unul dintre servitori servindu-se din vinul de Porto. Nu mai faceți asta, când vă văd, mă doare burtica, ne-a zis ea printre dinți. Așa că nu am mai făcut-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
cîteva minute, cît Îi trebuie lui, n-o să observe nimeni. Scoate carcasa umidificatorului, scurge apa și reumple rezervorul cu amestecul de benzină și eter pe care l-a adus cu el. Acum e totul pregătit pentru o explozie uriașă și necruțătoare... Cabrera ne conduse prin holul de serviciu care ducea În conac. Ne-am oprit În antreul spațios și ne-am privit În oglinzile mînjite cu spumă, ca niște vizitatori Într-o peșteră submarină. Casa scării Începea cu o duzină de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
fast, pe care mulțimea a strivit-o sub tălpi. Între îngâmfarea macedoneanului și încăpățânarea speriată a reginei abandonate, învingătoare e turma de mercenari și soldați, de valeți și oameni de curte, adunați sub arcadele loggiei albe, care strălucește în lumina necruțătoare și pe sub care se vede pustiul unui cer sec de deasupra nisipurilor. Învăță chiar atunci, pe loc, că în lumi ca aceea culorile erau vii precum sângele proaspăt curs. În tablou, regăsi aceeași amiază pe care o vedea zi de
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
XIV-lea; prin sângele rece și stăpânirea de sine, prin neprevăzutul conduitei (căci una din trăsăturile dandy-lor era de a nu face niciodată ceea ce se așteaptă de la ei) - prin toate acestea Lauzun a fost un dandy. A avut acea vanitate necruțătoare, de fiară aproape, a dandy-lor. ș...ț S-ar putea scrie un studiu grozav despre Lauzun, dacă n-ar fi fost deja scris. Și, culme a norocului trufiei, el a fost scris tocmai de prințesa care, Între toate femeile, l-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
metodic: militari, mici burghezi, clerici, simpli frecventatori ai saloanelor, dar mai ales scriitori, cu toții trec prin baia acidă a satirei sale. Viciul imitației fără discernământ, venerația conformistă a falselor valori sunt biciuite fără milă de cel care știe un adevăr necruțător: că a face literatură Înseamnă cu totul altceva decât a frecventa cluburile „Wattier”, „Almack” sau „White”. Legătura dandysmului cu snobismul e dintre cele mai subtile, deschisă speculației filosofice pe tema autentic/simulacru, unicat/ replică, inovație/imitație. Din această perspectivă o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
la un moment dat o simplă modă, o exagerare pândită de ridicol. Nu e deloc surprinzător că un fost adept, nimeni altul decât Gautier, se ridică la scurtă vreme Împotriva lor și, În 1833, publică Les Jeunes-France, carte tandră și necruțătoare În același timp. Cei mai mulți dintre ei frecventează „Le Petit Cénacle”, comunitate romantică de artiști și scriitori, pe care istoriile literare o plasează Între 1829 și 1833. Frenezie a unei vieți boeme, trăită prin toți porii, tulburând liniștea străzilor Vaugirard sau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
pleiadă de porecle: daims, cocodès, gommeux, pschitteux, petits crevés, gants jaunes. În fond unul și același lucru pentru a numi niște bărbați Îmbătrâniți prematur, storși de osteneala nopților nedormite, a alcoolului, a bolilor venerice. Cel care le face un portret necruțător degeneraților e un vechi Leu, Nestor Roqueplan, ziarist notoriu și director al Variété-ului. Așadar, un bărbat care a trăit din plin dandysmul, nu un burghez sastisit: „Să nu uităm că filfizonii ăștia sunt de-a dreptul tâmpiți: vorbesc În argou
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
apropie de câțiva dandy celebri (Baudelaire, cu precădere) spaima de a se lăsa prins În imaginea idilică a unui mariaj, de a fi răspunzător pentru progenituri. Copiii? O oroare! Simplă mască sau de o franchețe dezarmantă, rândurile lui Byron rămân necruțătoare: „Nu știu ce a vrut să spună Scrope Davies când ți-a povestit că aș iubi copiii. Le detest prezența”. Adresanta nu e alta decât Augusta Leigh, iubita soră vitregă. Nu-i mai puțin adevărat că și „estetizarea” morții, punerea În scenă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
de glorie și spre un viitor nu mai puțin strălucit, iar tatăl Îți retează cinic orice elan? O libertate Îngrădită cu totul și cel mai bun prilej pentru a dori să fii „altfel”. Iar pentru Început, să-ți negi simbolic necruțătorul tată. Ar rezulta din toate acestea un conflict tipic oedipian, susține psihanaliza. Sau o puternică „voință de a părea”, crede, pe urmele lui Adler, Ovidiu Cotruș 1. Sau un „conflict ș...ț dintre scriitorul burghez și cel aristocrat”, e de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
declamativă”. Însăși ideea de a lua În răspăr chestiunea vestimentației mimând aerul rarefiat al tratatelor filosofice germane, cum face Carlyle la adăpostul personajului Diogenes Teufelsdröckh, profesor de „lucruri În general” la Universitatea Weissnichtwo („Nu-știu-unde”), Îl umple pe Wilde de iritare. „Necruțătorul, cinicul, ironicul Oscar Wilde nu și-a făcut nici un scrupul din minimalizarea plină de dispreț a uneia dintre marile cărți ale veacului al nouăsprezecelea. Pentru el, Sartor resartus, capodopera lui Thomas Carlyle, nu e decât un deșeu enciclopedic, un dezmăț
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
foame și vrea să mănânce; sete - să bea. E În călduri și vrea să fie f...; femeia e naturală, deci abominabilă. De aceea, mereu vulgară, e opusul dandy-ului”1. Nici unul dintre marii dandy nu va scrie rânduri atât de necruțătoare, dar mai toți vor gândi la fel și se vor comporta În consecință. Dacă nu misogini până la capăt, mai toți sunt spernogini. Disprețuiesc, adică, femeia. Din oroarea/spaima/dezgustul față de feminin decurge, cel mai adesea, refuzul căsătoriei și al procreării
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
alții. Majoritatea nu Își asumă direct apartenența la „clubul uranist”. Sunt discreți și chiar pudici, deși tertipurile lor sunt ușor demontate de ochi vigilenți și scrutători, care nu ezită să Îi stigmatizeze. Între toți, cei mai nedumeriți, dar și mai necruțători, cei ai fraților Goncourt. Într-un fragment de jurnal din 2 aprilie 1886 ei notează că, spre marea lor uluire, tineretul a ajuns să accepte pederastia: „Chestia asta nu mai stârnește indignare și nici măcar dezgust!”. În saloane și cluburi, „bărbații-femei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
vreun fel Pascal sau Rancé. El nu a fost și nici nu va fi vreodată jansenist, după cum n-a ajuns călugăr... Încă. J.-A. Barbey d’Aurevilly I Sentimentele au destinul lor. Există printre ele unul față de care toată lumea e necruțătoare: vanitatea. Moraliștii au descris-o În cărți. Oamenii de lume, care, În felul lor, sunt și ei moraliști, deoarece de douăzeci de ori pe zi trebuie să judece viața, au repetat sentința pronunțată Împotriva acestui sentiment, ultimul Între toate, dacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
XIV-lea; prin sângele rece și stăpânirea de sine, prin neprevăzutul conduitei (căci una din trăsăturile dandy-lor era de a nu face niciodată ceea ce se așteaptă de la ei) - prin toate acestea Lauzun a fost un dandy. A avut acea vanitate necruțătoare, de fiară aproape, a dandy-lor. Să ne aducem aminte doar scena (din Memoriile lui Saint-Simon) când Își așază tocul pe mâna unei ducese - pe vremea lui Ludovic al XIV-lea tocurile se purtau Înalte, ca ale femeilor de azi (1878
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
stă sub semnul aceleiași trivialități. Aceeași muncă, aceiași scripeți: doar că mecanismul este ceva mai complicat, iar inteligența Își face oarecum simțită prezența. Departe de a-l reprezenta pe artist, În mintea acestora, croitorul se prezintă Întotdeauna sub forma unei necruțătoare facturi de plătit: instituția gulerelor tari este la mare cinste În ochii lor, orice fantezie pe care și-o permit este furată de la creditori, iar o trăsură, din birjă În viața de toate zilele, devine cupeu de Închiriat În zilele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
aderă, n-are cum să adere complet la estetism. Nimic mai străin acestei firi ironice decât Înregimentarea În ceea ce s-a numit „estetismul de gheață” al școlii franceze. Wilde poate fi orice altceva, dar nu prizonierul formulei definitive, al normei necruțătoare - adică al Încremenirii. În fapt, evoluția sa dinspre clasicismul greco-latin spre romantismul târziu, resimțit atât de puternic În poezie, spre „parnasianismul” ironic din teatru, până la modernismul acut din confesiunile epistolare ce culminează cu De profundis descurajează, cu argumente solide, o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
și când sunteți tineri! Temeți-vă de El când sunteți slabi, dar și când sunteți puternici! Aș spune chiar că trebuie să vă temeți de El mai vârtos când sunteți puternici, căci pentru voi Dumnezeu va fi cu atât mai necruțător, și țineți minte că privirea Lui trece la fel de ușor prin zidul impunător al unui palat ca și prin peretele de lut al unei cocioabe. Și peste ce dă privirea Lui înăuntrul palatelor? La acest moment al discursului, tonul tatei nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
gata cu rolurile principale și secundare! Toate rolurile sunt egale! Toate personajele au dreptul să stea în scenă, cât vor și să spună ce vor! MAMA: Așa! Așa! ORBUL (Ridicându-se și înaintând spre public): Domnilor, domnilor, trebuie să fim necruțători, trebuie să rupem firul otrăvit! Priviți-mă bine, domnilor, sunt silit, sunt obligat, în modul cel mai josnic, în chipul cel mai murdar, să joc un rol pe care-l detest și care nu mi se potrivește! Domnilor, sunt silit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
își iubesc, în felul lor, țara; o vor însă aidoma modelului lor parizian. Cred, sincer, că Portugalia nu-și va recăpăta locul meritat în Europa decât după o transformare radicală, care să lichideze odată pentru totdeauna "spectrele trecutului". Critica lor necruțătoare a grăbit căderea monarhiei și instaurarea haosului revoluționar. Dar, pe de altă parte, fiecare din ei a contribuit la apropierea revoluției naționaliste și a "Statului Nou" - căci naționaliștii de astăzi văd societatea portugheză din a doua jumătate a veacului trecut
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
o zi la alta cel mai periculos rival al lui de Almeida. Medic militar, își leapădă uniforma ca să poată mai bine sluji cauza revoluției. Începe - ca majoritatea agitatorilor - prin articole de ziar și atrage repede atenția. Excesiv de inteligent, e caustic, necruțător, incisiv - nu numai față de monarhie și oamenii vechiului regim, ci mai ales față de miturile și șefii revoluției. Demască pretutindeni patologia misticii revoluționare, distruge sistematic idolii străzii. Pare nihilist, deși e numai un visător al republicii ideale, al republicii alcătuite de
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
și rotativa funcționează într-o indiferență totală. Republicanii se pregătesc pentru asaltul final. Popularul tribun, José Antonio de Almeida, își pierduse la "centru" prestigiul său fabulos, pentru că regicidul nu adusese cu sine instaurarea republicii. Pentru scurt timp, Brito Camacha, spiritul necruțător al revoluției, pare a lua conducerea mișcării. Dar în cele din urmă șeful suprem se dovedește a fi tot Afonso Costa în fruntea grupului sau democrat. Pentru a-și reface prestigiul, Jose Antonio de Almeida se hotărăște să încerce lovitura
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
fost ofițer de artilerie și profesor de matematici la Universitatea din Coimbra, întors de curând de la Berlin, unde îndeplinise misiunea de ministru al Portugaliei. Pe Sidonio Paes îl cunoștea Camacha încă din primele zile ale Republicii, și el, atât de necruțător, omagiase întotdeauna pe acest ofițer savant și integru. Sidonio Paes organizează lovitura de stat, luând el însuși conducerea conjurației grupului unionist și pregătind revoluția în mai multe regimente din capitală. În după amiaza de 5 decembrie 1917 își îmbracă uniforma
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
Brandao, Memorias, voi. I (ed. VI, Lisboa, 1925) p. 44 sq.; voi. II (ed. IV, 1925) p. 253 sq.; Antonio Sergio, Ensaies, voi. L (Porto, 1923) p. 309 sq.; J. Femando de Sousa, Guerra Junqueiro e Zola (Porto, 1923; lucrare necruțătoare a unui catolic); Pierre Hourcade, Guerra Junqueiro et le probléme de influences françaises dans son oeuvre (Paris-Coimbra, 1923; cea mai bună monografie critică asupra poetului). CAPITOLUL III Pentru istoria coloniilor portugheze: Manuel Murias, Historia breve da colonizaçao portuguesa (Lisboa, 1940
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
percepe. În acea clipă, am devenit extrem de conștient că ființa de douăzeci și șapte de ani, Înveșmântată În alb și roz, care mă ținea de mâna stângă, era mama și că ființa de treizeci și trei de ani, Înveșmântată Într-un alb necruțător și În auriu, care mă ținea de mâna dreaptă, era tata. În timp ce ei Înaintau cu pas regulat, eu pășeam țanțoș Între ei, apoi alergam și iarăși pășeam țanțoș, din strop de soare În strop de soare, pe mijlocul unei cărări
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2082_a_3407]