2,002 matches
-
averea și influența. Nimeni nu a avut curajul să-i amintească faptul că fusese un apropiat al lui Gajus Caesar cel ucis. A reușit să ocolească până și cărțile de istorie, pentru că istoricii nu au luat în seamă biografia sa nedemnă: era rușinos ca un împărat să ajungă la putere cu ajutorul unui fost sclav. Însă Puterea, care se servise întotdeauna de niște executori abili, hotărî cu cinism că a-i lăsa în viață pe regicizi însemna a da un prost exemplu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
Acum nu mai știi nici să te joci, nici să visezi, nu mai poți nici să râzi. Iată cum zâmbetul ți se contorsionează într-o grimasă binevoitoare! Nu-ți mai rămâne decât să-ți proiectezi tristețea pe creaturi tot mai nedemne, în disperarea de-a te scăpa de ea, numai pentru a face loc unei clipe de fericire. Ori, fericirea, în afara tristeții, nici nu există. Dacă deții tristețea, este o eroare să crezi că poți oculta cu ea fericirea. Este o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
unul dintre priori. — Nu finanțele noastre sunt În joc, messer Pietro, răspunse Dante cu asprime, ci libertatea noastră și a celor ce se Încred În Florența. Iar acum ar trebui să ne plecăm grumazul sub jugul lui Bonifaciu, simoniacul și nedemnul? — Bonifaciu simoniac? Ia seama la ce spui, messer Alighieri, să nu cumva să te căiești. Și să nu ne târăști pe toți În căderea dumitale. Facțiunea Albă, partidul nostru, nu are nici un interes să... — Facțiunea Albă e și partidul meu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
messer Alighieri. Iar foarte curând vei avea măsura exactă a acestui nimic. Dar, deocamdată, joci un rol care te impune atenției noastre. Și numai pentru asta mi-am Înfrânt mândria legitimă, urmând exemplul Domnului nostru, atunci când i-a spălat picioarele nedemnului Iuda. — De unde se trage atâta bunăvoință? Dorești oare revocarea exilului? Cine știe cine Îl informase pe câinele acela de o hotărâre ce trebuia să rămână secretă până la executare. Dar era inutil să Își mai bată capul. Oricare dintre ceilalți cinci priori putea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
păr, ieși În curte. Zăpada de pe terasă mai păstra urmele lăsate de botforii lui Gheretă. Poarta larg deschisă spunea și ea ceva despre graba și furia cu care poștașul părăsise casa. Petru Însă aproape uitase Întâmplarea. O socotea fără noimă, nedemnă de aducere aminte. Pe lângă urmele lui Gheretă, se vedeau și cele obișnuite ale câinilor care treceau noaptea peste garduri prin curți și grădini. Închise poarta cu cheia, o lăsă apoi să cadă În cutia poștală fixată pe grilajul porții și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
nici nu mai apucă recolta. Celelalte clipe sunt deja vechi, reciclate precum nisipul din clepsidre. Cu un discurs ca ăsta te duci la Armata Salvării sau la Balul Scepticilor Revoltați, Își zise Iolanda, tot mai aproape de ideea unei dezertări discrete, nedemnă de ea, dar izbăvitoare. Înota și ea ca toată lumea Într-un deșert moale de in În care tablourile erau promisiunea Înșelătoare a unor oaze de neatins. Căuta drumul cel mai scurt spre debaraua În care Își lăsase cizmele și ceea ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
chemat-o pe Rahela: - Bărbate, a ciripit Rahela, toată un zâmbet. Aud că avem vești bune. Dar Iacob nu zâmbea. - Nu-mi place orașul și nici regele lui, a zis el. Dar îmi plac încă și mai puțin o fiică nedemnă de încredere și o soție mincinoasă. - Nu spune ceva ce ai să regreți mai târziu, a răspuns Rahela. Sora mea te-a stârnit împotriva mea și împotriva singurei tale fiice, care e mult iubită de mama ta la Mamre. Această
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
mâinile tale. Vinovăția e încă în ochii tăi. Iosif și-a ferit privirea. - Pentru mine n-a mai rămas altceva de făcut decât să te ucid sau să mor ca un laș. Dacă nu răzbun moartea tatălui meu, o să fiu nedemn de viața asta, cu atât mai puțin de cea viitoare. Vocea lui Re-mose, care se ridicase de ură, a alertat gărzile care au venit, l-au îngenuncheat și l-au dus de acolo în timp de Menashe plângea în brațele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
grațiile papei Ștefan. Eu mă pregăteam să-i fac pe ceilalți doi să se îngălbenească de invidie. Mă consideram cel mai înzestrat pentru învinuiri și calomnii și am cerut cu vocea tremurând de indignare ca papa Formosus să fie declarat nedemn și uzurpator. Îmi șoptise cineva înainte că asta era dorința papei Ștefan și m-am grăbit să fiu primul care s-o strige. Dar nu eram, cum crezusem, canalia cea mai ingenioasă. Ceilalți doi cardinali m-au întrecut. Ei au
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
la Londra. Septembrie era prima dată posibilă, pentru că trupa avea angajamente să joace În provincie până În luna iulie. Nu se mai ostenea să Își ascundă față de prieteni legătura cu lumea teatrului, dar pretindea că o disprețuiește ca pe o „ocupație nedemnă“, pe care era obligat să o practice din motive financiare. Realitatea era Însă că noul mediu de expresie Îl acaparase complet, fascinându-l cu obstacolele ridicate În calea inventivității sale auctoriale și seducându-l cu imagini vagi ale gloriei, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
În glumă luminozitatea așteptată: „Lampions anticléricaux. Spécialité d’éclairage moral. Nudité - chasteté etc. etc. voir Trilby“. Henry simți un mic junghi de invidie - nici un redactor de carte nu Întâmpinase vreodată lucrările sale cu atâtea efuziuni -, dar Îl izgoni imediat, ca nedemn și absurd. Îi răspunse rapid lui Du Maurier, felicitându-l. „Brava Trilby - bravo redactorului de la Harper & Harper, lui McIlvaine de la Harper & Harper & bravi tutti! Mărețul verdict Îmi umple inima de bucurie.“ Acum era curios să citească romanul, dar Du Maurier
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
Îl Împresionase În mod deosebit pe Henry era faptul că Pinero, Împreună cu Alexander, obținuseră succesul la public cu o piesă care Își provoca spectatorii printr-un sfârșit neîndoielnic „nefericit“, ba chiar tragic. Tanqueray știa că soția lui avea un trecut nedemn Încă de când se căsătorise cu ea, dar credea că el putea fi răscumpărat prin dragoste, numai pentru a descoperi că prejudecățile din societate și contradicțiile din firea Însăși a femeii Îi subminau toate bunele intenții, Împingând-o În cele din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
invitase pe Du Maurier la prânz mâine nu fusese teama de a nu-l incomoda, ci faptul că, dacă avea să fie și el prezent, cu siguranță aveau să vorbească mai mult despre Trilby decât despre Guy Domville. Un motiv nedemn, dar pe care trebuia să Îl recunoască, măcar față de sine Însuși. Se duse la masa rotundă pe care stăteau grămadă cărțile citite de curând, citite doar pe jumătate sau care așteptau să fie citite, și luă cele trei volume cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
recomande. Era dispus să dezvăluie prietenilor adevărata profunzime a disperării care Îl Învăluia? Era dispus să recunoască În fața lumii că jocul era prea greu de jucat? Probabil că nu. Oricum, era o binecuvântare faptul că Alice nu trăise să vadă nedemna prăbușire a tuturor ambițiilor sale teatrale, căci ar fi resimțit dezamăgirea aproape la fel de greu ca și el. Dădu filele jurnalului, căutând referiri la Încercările lui dramatice. Prima mențiune a Americanului data din 25 martie 1890. „H. pare vesel din pricina piesei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
unde se descria felul În care nefericitul fusese purtat prin fața a trei mii de soldați și o mulțime de spectatori civili, lipiți de gardul care Înconjura cazarma, pentru a asculta sentința declamată cu voce tare de generalul Darras: — Dreyfus, ești nedemn să porți armă, de aceea te degradăm! Apoi, un aghiotant Îi smulsese epoleții, Însemnele și tresele roșii, și Îi rupsese În două sabia, sub călcâi (după ce fusese În prealabil tăiată). Iată un spectacol care punea În perspectivă propria umilință, suferită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
supărare c-a alunecat și s-a lovit cu rotocolul aurei de parmalâcul șopronului, numai o dată ce pune mâna pe-o cărămidă... Și, pac! Mă altoiește cu ea în moalele capului... Capitolul 11 ZIUA A ȘAPTEA: "SĂ NU FOLOSEȘTI, ÎN CHIP NEDEMN, NUMELE LUI DUMNEZEU: YHWH (YAHVEH SAU IEHOVA)!" - "Curg zilele spre cimitir", aruncă ea, cu precizie, pe fundul fiecărei cești, c-un cleștișor, cîte-o bucată de zahăr cubic. - Dac-ar fi după ăștia, la învățămîntul lor de partid, ca să te distrezi
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
era o adevărată desfășurare să invoci demonii, folosind injurios una dintre aceste pronunții, mai ales că Dumnezeu interzisese cu strictețe fapta aceasta. Porunca a III-a zicea: "Să nu folosești Numele lui YHWH (Yahweh sau Iehova), Dumnezeul tău, în chip nedemn. Căci JHVH (Iehova sau Yahweh) nu va lăsa nepedepsit pe cel ce va folosi în chip nedemn Numele Lui." Spre binele lui, pe Doru Sinistratul îl impresionă porunca a treia. Nu mai fu de acord să sape loc acestui Nume
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
interzisese cu strictețe fapta aceasta. Porunca a III-a zicea: "Să nu folosești Numele lui YHWH (Yahweh sau Iehova), Dumnezeul tău, în chip nedemn. Căci JHVH (Iehova sau Yahweh) nu va lăsa nepedepsit pe cel ce va folosi în chip nedemn Numele Lui." Spre binele lui, pe Doru Sinistratul îl impresionă porunca a treia. Nu mai fu de acord să sape loc acestui Nume în mijlocul unei porcărioare. - Vai de mine! Tot eu l-am avertizat. Iar acum el nu mai vrea
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
pe Doru Sinistratul îl impresionă porunca a treia. Nu mai fu de acord să sape loc acestui Nume în mijlocul unei porcărioare. - Vai de mine! Tot eu l-am avertizat. Iar acum el nu mai vrea "să-l folosească în chip nedemn". Habar n-are ce înseamnă "în chip nedemn", dar nu mai vrea să-l folosească așa. Cel asupra căruia îmi revărs, de două săptămâni, toate binecuvântările, e nerecunoscător față de mine. Ești nerecunoscător? - Nu. În sinea lui era recunoscător. Dar nu
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
Nu mai fu de acord să sape loc acestui Nume în mijlocul unei porcărioare. - Vai de mine! Tot eu l-am avertizat. Iar acum el nu mai vrea "să-l folosească în chip nedemn". Habar n-are ce înseamnă "în chip nedemn", dar nu mai vrea să-l folosească așa. Cel asupra căruia îmi revărs, de două săptămâni, toate binecuvântările, e nerecunoscător față de mine. Ești nerecunoscător? - Nu. În sinea lui era recunoscător. Dar nu dorea nici să se lase pedepsit. Mai cu
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
140 Ziua a doua: Ziua a treia: Ziua a patra: "Să nu poftești la nici un lucru care este al aproapelui tău!". Ziua a cincea: Ziua a șasea: "Să nu (prea)curvești!" . . . . . . . . . . . . . . . . . 313 Ziua a șaptea: "Să nu folosești, în chip nedemn, numele lui Dumnezeu: YHWH (Yahveh sau Iehova)!" . . . . . . . . 340 În loc de epilog: un fragment al poemului care a înlesnit o parte din întîmplările cărții prezente și care va înlesni o parte din întîmplările viitoarei cărți. Cele câteva șanse ale literaturii române (postfață
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
Ca pelerin sosește la noua Golgota Unde eroul zace și țărna-i fu uitată. Tăcere!... Este ora acum a ne ruga. {EminescuOpIV 55} "Mărire ție Doamne! O Iehova mărire! Ce verși în noi durerea ca balsamul ceresc, Să curăți moliciunea, nedemnă moștenire, La pragul casei tale, palat dumnezeesc". Virtutea românească, virtutea strălucită De patrie și lege, aici în sanctuar Se știe-nmormîntată. O dalbă zi-i sosită, Poporul stă-n genunche s-o-nvețe la altar. Și imn de rugăciune sub bolțile
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
mustrați! Noi suntem de cei cu-auzul fin Și pricepurăm șoapta misterului divin. Urmați în calea voastră mulțimii de absurzi Și compuneți simfonii și imnuri pentru surzi, Ascuteți adevărul în idoli, pietre, lemn, Căci doar astfel pricepe tot neamul cel nedemn Al oamenilor zilei sublimul adevăr - 40Ce voi puneți în pilde, iar noi l-avem din cer. {EminescuOpIV 220} O, ADEVĂR SUBLIME... O, adevăr sublime - o, tinichea și paie! O, poezie mândră - o, buiguit nerod! Istorie șpirată - minciună și bătaie, Amor
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
în versuri și descrieri. Frumseța ta divină, nemai gândită, sfântă Ar fi cerut o arfă puternică, ce-ncîntă; Cu flori stereotipe, cu raze, diamante, Nu pot să scriu frumseța cea vrednică de Dante. O bate-ți joc de mine, pigmeu deșert, nedemn, Ce am crezut o clipă de tine că sunt demn. O, marmură curată, o, înger, o, femee, Eu să te-ating pe tine cu-a patimei scîntee, Eu, eu să fiu în stare o clipă să-mi închipui C-al
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
a izbucnit în râs. Am crezut că era nebun. Dar răspunsul lui m-a trezit din somn: Mă cheamă Galileo Galilei." ― Înțeleg că ți-ar fi plăcut să ai curajul celui din vis. ― Spune-mi, crezi că orice abjurare e nedemnă? Chiar să nu conteze ceea ce te poate face să șovăi? ― E ceea ce aș vrea să aflu și eu, Galilei... Dar nu mi-ai mai spus nimic despre Ana. XXIV ― Aștept în flecare noapte să-i aud vocea puțin răgușită și
Apărarea lui Galilei by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295601_a_296930]