3,146 matches
-
retragere în lașitate și frică, S. Damian nu încearcă, asemeni unor confrați, să-și deturneze vina. Dimpotrivă, recunoaște ambalajul de frondă calculată cu măsuri de prevedere incluse. "Rezistența" în ramele legalității socialiste, profesată nuanțat și de autorul cărții, nu înseamnă negarea sistemului "sclerozat și inuman", ci doar o tentativă de a înșela vigilența cenzurii, de a nu face jocul indivizilor suspecți, azi domni, mâine slugi și delatori. Considerându-se parte a tabloului, criticul nu ezită să pună la bătaie vâna epică
Fără menajamente : critici, istorici literari şi eseişti români by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1441_a_2683]
-
renașterii spirituale în calea omului neștiutor. Promisiunea de catharsis existențial se face simțită, chiar dacă numai cititorului de semne, iar nu protagonistului. Condiția lui de ignorant, rebel străbătut de furie zgomotoasă, ni-l arată în plină tulburare, corespunzînd fazei acute a negării și a respingerii. Închis oricărui înțeles mîntuitor, orbul este expresia dramatică a stării elementare, animalice, a vieții, pe care un sens de dincolo o guvernează și o modelează. De altfel, acestei supuneri treptate în umilitatea condiției îi datorează personajul întredeschiderea
[Corola-publishinghouse/Science/1472_a_2770]
-
Fabule). Dumnezeu se joacă de-a facerea lumii: Ia o leacă, pune-o leacă/ Face oameni și lumină/ Din puțin scuipat cu tină/ Și dintr-un aluat mai lung/ Scoate luna ca din strung" (Abece). Atras de o estetică a negării violente, a proferării înjurăturii și ocării, Arghezi scrie pamflete "un gen literar jumătate actual și jumătate etern", tablete în care se află nuclee narative. În Icoane de lemn este prezentată o lume deformată grotesc, plină de răutăți, de pofte lumești
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
se demitizează, pierde relația, direcția cu cosmicul. Drumul spre "pomul vieții" nu mai e calea spre cunoaștere, ci adevărul refuzat: "Pretutindeni pe pajiști și pe ogor/ serafimi cu părul nins/ însetează după adevăr". Paradis în destrămare prevestește o vârstă a negării rostului sacru: un univers în declin populat de: "portarul înaripat", serafimii, arhanghelii, "porumbelul Sfântului Duh". Profetul se simte înstrăinat, nefericit, văzând că lumea începuturilor, a mitului, nu mai are eficiența originară. În fântâna cu "apă vie" se întrevăd semnele morții
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
și "muntele cu crini", între vinovăție și neprihănire: "Închis în cercul aceleiași vetre/ fac schimb de taine cu strămoșii/ norodul spălat de ape subt pietre". Prin taine înțelegem " Poveștile sângelui uitat de mult", energiile secrete, tăcerea dintâi, muțenia primei vârste, negarea cuvântului: "Cu cuvinte stinse în gură/ am cântat și mai cânt marea trecere,/ somnul lumii, îngerii de ceară". Poetul are "glasul stins" și destinul său e jumătate-întuneric și jumătate-lumină; jumătate-demiurg și jumătate-om. În poezia Biografie identificăm trei elemente-cheie din
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
În comedia "O scrisoare pierdută" întâlnim: comicul de situație (pierderea și găsirea scrisorii, întâlnirea Cațavencu-Tipătescu); comicul de limbaj: ticurile verbale ("Ai puțintică răbdare", "Curat..."), tautologia ("O soțietate fără prințipuri, va să zică că nu le are"), stâlcirea cuvintelor ("momental", "famelie"), clișeele verbale, negarea primei propoziții prin a doua ("Industria română e admirabilă, e sublimă, putem zice, dar lipsește cu desăvârșire"), comicul de caracter (ipostazele personajelor, disponibilitatea pentru disimulare); comicul de moravuri (relația dintre Tipătescu și Zoe, practicarea șantajului politic); comicul de nume (Agamemnon
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
respectivă („Am să-i spun partenerului că vreau s-o facem cu prezervativ“). În cazul nostru, disonanța cognitivă se instalează între două dintre componentele enumerate mai sus. Pentru a le împăca, adolescentul va apela la unele compromisuri, cum ar fi: — negarea uneia dintre componente: „De fapt, nu se poate lua nici o boală prin sex fără prezervativ.“ — găsirea unor noi argumente: „Te apără de boală, dar poți să rămâi frigidă cu prezervativele astea.“ — modificarea argumentelor: „Se poate lua o boală, dacă ai
Lecții particulare : cum sã iei în serios viața sexuală by dr. Cristian Andrei () [Corola-publishinghouse/Science/1331_a_2697]
-
pentru o dorință care nu li se împlinea. Pe parcursul dezvoltării, se conturează stadiile tipice ale reacției pe care oricare dintre noi o putem avea atunci când suferim pierderea cuiva drag sau a ceva important. Iată care sunt aceste stadii: stadiul de negare, în care cel afectat nu poate să creadă că a pierdut. Ea spune: „Nu cred, nu se poate...“ stadiul de mânie, când este exprimat vehement dezacordul față de pierdere. Persoana care pierde spune adesea: „De ce tocmai mie trebuia să mi se
Lecții particulare : cum sã iei în serios viața sexuală by dr. Cristian Andrei () [Corola-publishinghouse/Science/1331_a_2697]
-
victimă, ci o acuzatoare aducând numeroase învinuiri lumii masculine, înjurând și blestemând pe toată lumea și chiar bătându-și soțul în fața întregului sobor. Alteori apărarea se înfățișează ca o confuzie și o incoerență profundă între adevăr și minciună, între mărturisirea și negarea acelorași fapte. Pitacul domnului Ioan Caragea din 23 decembrie 1815 surprinde perfect aceste „abilități“ experimentate de norod în fața instanțelor și cere judecătorilor - se adresează mitropolitului, episcopilor, marilor boierilor - mare vigilență și mai ales ochii largi deschiși: „totdeauna iaste vârtos la
În şalvari şi cu işlic: biserică, sexualitate, căsătorie şi divorţ în Ţara Românească a secolului al XVIII-lea by Constanţa Ghiţulescu () [Corola-publishinghouse/Science/1322_a_2878]
-
treptat. Însă "ce faci c-un deficit moral?" Întrebarea o găsim în manuscrisul 2257, ca și răspunsul conceput de Eminescu: "O revoluțiune în idei, în care se naturalizează generația cea nouă". Iar această revoluție nu trebuie să fie o simplă negare a trecutului imediat, cu atât mai puțin o vindictă, nici "a răsturna lucrurile cu sus-n jos", ci un efort masiv, stăruitor, competent, de a limpezi spiritele și a pune la lucru tot ce poate contribui la asanarea corpului social
[Corola-publishinghouse/Science/1451_a_2749]
-
regula veracității e de la sine înțeleasă, iar rezultatele ușor de observat. La noi, tendința de a scuza abaterea de la regulă ("Bietul om sub vremi"!) e încă vie, ca și aceea de a repartiza culpa socială uniform, ceea ce echivalează practic cu negarea oricărei vinovății. S-au putut sesiza, în manifestările publice din ultimul timp, convertiri spectaculoase, ambiții nedisimulate de putere, agresiuni la acea bună cuviință de care nici politica nu se poate dispensa. Un ideolog stalinist, care a contribuit din plin la
[Corola-publishinghouse/Science/1451_a_2749]
-
București, traducerea Corneliu Matei, 1995, p. 25). 49 "Oximoronul este caracterizat, în general, ca alăturare a două cuvinte sau a doi termeni contradictorii. După observațiile grupului de la Liège, din punct de vedere semantic, "semul nuclear al unuia dintre termeni reprezintă negarea unui clasem al celuilalt termen". (Jacques Dubois ș.a., 1974, Retorica generală, Editura Univers, București, p. 177) "[...] Se observă caracterul "brutal", care-i explică utilizarea de către temperamentele sensibile doritoare de a produce impresie sau dimpotrivă, virtutea conciliatoare ce face ca termenii
[Corola-publishinghouse/Science/1489_a_2787]
-
numește pe Nietzsche ultimul filosof german având pasiunea căutării lui Dumnezeu, așa încât nu s-ar mai putea vorbi de un Nietzsche ateu), Supraomul, voința de putere, eternă reîntoarcere sunt concepte cu care Nietzsche operează pentru a crea o filosofie a negarii. Manieră naturală de a filosofa a lui Nietzsche, pentru care nu există o separație platoniciana între filosofie și arta, între logos și mythos, practicând în scrierile sale filosofice un tip de text care se află în miezul discursului mixt, face
[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]
-
dimpotrivă, trebuie respinsă tocmai pentru că este veridica. Pentru Cioran, adevărul este "enervant", de aceea și trebuie expulzat, ca să facă loc adevăratei conștiințe umane. Vede istoria doar ca pe un mod de a fi fără substanță, infideli față de noi înșine, o negare metafizica, o agresiune a omului contra lui însuși. Deși e evidență amprenta lui Nietzsche asupra gândirii cioraniene, ca și asupra principalelor atitudini ale acestuia, cel mai mult îl apropie de gânditorul german temperamentul, stilul personal comun. Este tocmai ceea ce explică
[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]
-
este, alături de Dumnezeu, simbol al eternului și al stabilului, pentru care trebuie făcute sacrificii. Prea multe constrângeri pentru Cioran. Spune Nicole Parfait 7: "Născută din resentiment, religia, prin interdicțiile pe care le multiplică, nu are ca scop decât să perpetueze negarea vieții, ca și a spiritului. De aceea Cioran găsește, așa cum el însuși mărturisește, filosofiile crepusculare mult mai consolatoare decât religiile. În primul rând, cea a lui Nietzsche". Creștinismul este pentru Cioran o religie "perversa", spune Parfait. Născută din neputința oamenilor
[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]
-
de a exista și de a fi fericiți în limitele condiției lor de muritori, creștinismul se folosește de două perversități, evidente în exaltarea credincioșilor: prima ar fi un masochism incorigibil, care nu se mulțumește doar cu a scoate în evidență negarea vieții, ci face din dragostea pentru suferință marca însăși a sfințeniei. "Întregul arsenal pe care il desfășoară sfinții în a se autoflagela, spune Cioran, este dovada acestui lucru. Nu există credință fără voluptatea suferinței și fără un suspect rafinament. Sfințenia
[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]
-
din lucruri, pentru care orice surpriză este o surpriză dureroasă și orice experiență un nou prilej de tortură, spune Cioran. Cu asemenea afirmații, de un exces absolut, care se centrează asupra subiectivității, Cioran nu face decât să deschidă calea viitoarelor negari. Chiar dacă recunoaște că viața este un lucru extraordinar, el îi refuză sensul, iar acest paradox, trăit zi de zi, îl obligă să vadă în viață ceva greu de suportat, monstruos. "De câte ori mi-am luat pălăria în plină noapte pentru a
[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]
-
vrea să se perpetueze cu orice preț nu se deosebește prea mult de câine: este încă natură."93 Mărturisește că a moștenit de la strămoși nimic altceva decât fatalitatea eșecului, de la care, desi încearcă să se sustragă, cade finalmente în voluptatea negarii de sine, prin care încearcă să se salveze. Este crud cu el însuși, cu specia umană, în general: "Singurătate a urii. Impresia de zeu pus pe distrugere, călcând în picioare sferele, îmbăloșând azurul și constelațiile... zeu frenetic, slinos și bolnav
[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]
-
un sceptic sau doar un negativist spune Dan Oltean -, el este de fapt și una și alta, adică acestea împreună sunt piesele dialecticii sale. Viața, spune Cioran, este cuprinsă în infinitul morții, absolutul poate proveni din aceeași viața, dar prin negarea morții sau prin asumarea ei conștientă, cu scopul final de a "crea o lume în noi"; că și Sábato, Cioran crede că "nimeni nu găsește un absolut în afara lui, ci numai înăuntru." Cei care caută adevărul cu intensitate, spune Cioran
[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]
-
demistifice pe Dumnezeu, acuzându-l de grave erori umane. Pentru Schopenhauer, "lumea este reprezentarea mea (...), iar existența acestei lumi e suspendată de un fir unic și ușor, anume conștiința particulară în care este ea prezenta"31, iar neantul nu este negarea lumii obiective, ci "depășirea propriilor limite ale reprezentării". Dacă pentru Kierkegaard neantul poate fi depășit prin umor, la Cioran valorile se clatină la cel mai dezinteresat examen, timpul sau este "un timp mort, asfixiant, o atemporalitate blestemata, o eternitate a
[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]
-
devine obiectul unui tratament care ne duce cu gândul la unele picturi egiptene sau la portretele în care Picasso se dedă unei deconstrucții a chipului omului a mașinii de cuvinte, a sediului rațiunii. Este vorba, de fiecare dată, de o negare a omului în beneficiul animalității" (Bataille). În arta preistorică, animalitatea este învestită cu valențe pozitive, umanitatea cu valențe negative. Această perspectivă favorabilă asupra animalului, chiar și când e vânat, chiar și când e ucis (după care primește scuze, lacrimi, osanale
[Corola-publishinghouse/Science/1526_a_2824]
-
de a reduce riscul morții până la cel mai mic procentaj posibil. Decizia de a nu utiliza un medicament eficient 99,5% pentru că ar costa un miliard de dolari poate avea drept rezultat moartea unor persoane și, prin urmare, a fortiori negarea oportunităților acestora de a funcționa normal din punct de vedere biologic. Mai mult, încercarea de a-i readuce pe toți pacienții la nivelul normal de funcționare umană, chiar și pe cei cu boli sau dizabilități severe, poate să nu fie
Dreptate distributivă şi sănătate în filosofia contemporană by Loredana Huzum () [Corola-publishinghouse/Science/1416_a_2658]
-
agent, capacitatea de a urmări acele țeluri și proiecte de viață pe care are temeiuri să le prețuiască. Din aceste motive, sănătatea este o condiție sine qua non a egalității oportunităților indivizilor în cadrul societății. Lipsa sănătății scrie Anand "reprezintă o negare a egalității oportunităților, de vreme ce deficiențele în starea de sănătate reprezintă constrângeri ale ceea ce persoanele pot fi sau pot face"16. Opinia exprimată de Anand reprezintă, în esență, un rezumat al unei teorii formulate și apărate pe larg de unul dintre
Dreptate distributivă şi sănătate în filosofia contemporană by Loredana Huzum () [Corola-publishinghouse/Science/1416_a_2658]
-
mai vorbește și despre policentrism, în sensul diferitelor curente transnaționale spre socialism ce emană în același timp din comunism, din social-democrație și din mișcările progresiste ale Lumii a Treia. Aici nodul inovațiilor lui Togliatti și sfidarea implicită a Moscovei era negarea nevoii de comuniști pentru a juca rolul de lider în costruirea socialismului 6. Comuniștii italieni speră să întîlnească ecouri favorabile în rîndul celorlalte partide comuniste europene. Demersul PCF va fi, totuși, cu totul altul. Trebuie oare văzut în aceasta cauza
Europa comuniştilor by José Gotovitch, Pascal Delwit, Jean-Michel De Waele () [Corola-publishinghouse/Science/1433_a_2675]
-
grădina cu peluze tăiate elgant, drumul de țară reprezintă fără îndoială tentativa de evadare din grupul de bonavi cu care nu dorește să se identifice. Modalitatea în care percepe personajul realitatea ca fiind ilogică este de asemenea o expresie a negării grupului. Albul ghipsului ca reper al ,,societății topice" din care face parte sufocă lumea personajului, singura pseudo-deviație cromatică pe care acesta și-o îngăduie fiind roșul, această alternanță trădând de fapt aceeași imposibilitate a eu-ului de a fi altceva
[Corola-publishinghouse/Science/1448_a_2746]