60,569 matches
-
Se alcătuiesc comisii, acestea deliberează, trag concluzii, intră în obșteasca adormire. Estimp, se fac studii de perspectivă, de fezabilitate, vraci din străinătate, nu prea scumpi, sunt angajați spre a oferi soluții. Opinia publică însăși e divizată între partizanii acoperirii gaurilor negre cu o plasă cu ochiuri mici și întinderea deasupra gaurilor a unor folii de plastic. Ar mai există posibilitatea umplerii platoului marin cu saci de nisip, si inca alte câteva ingenioase propuneri. Cu toatele sunt, la vreme și cu toată seriozitatea
Vasul fantomă al economiei by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/17724_a_19049]
-
a face să ți se uite trecutul destul de misterios, ca să nu spun mai mult. În plus, dl. Meleșcanu are, ca să zic așa, o grea moștenire de familie: nimeni alta decât d-na Felicia Meleșcanu. Personaj profund compromis în cea mai neagră perioadă a Televiziunii Române, d-na Meleșcanu beneficiază de insurmontabilul handicap de a semăna, fizic, uluitor - se spune - cu... Elenă Ceaușescu. Intuind că activitatea frenetica pro-Iliescu a soției dăunează carierei politice ascendente, dl. Meleșcanu a purces la o intensă activitate de
O nouă dinastie, dacă e cazul! by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/17758_a_19083]
-
Aupick. Numai că Vianu era unui din confidenții lui Ion Barbu, ba chiar și exegetul sau, iar nu un tată abuziv (în mintea, baremi, a lui Charles. - Trimis al Franței la Sublima Poartă, generalul le-a fost foarte favorabil, în zile negre, pașoptiștilor valahi... În rest, în cimitirul Montparnasse, fiu putativ și tata vitreg își dorm somnul de apoi alături, sub una și aceeași piatră. Ce-i drept, inscripția funerară a generalului o depășește cu mult pe-a vitregului fiu: Charles Baudelaire
SERBAN FOARTA - "Poetul e captivul propriului său stil" by Remus Valeriu Giorgioni si Constantin Buiciuc () [Corola-journal/Journalistic/17731_a_19056]
-
simțirea reală ce reflectă pe fata omului expresia specifică de înfumurare, îngîmfare etc. - Just! concedasem. Măcar în acest punct, orice suspiciune între noi putea să fie înlăturata. Nu știu dacă în românele sale sudiste în care drept fundal există deseori negri, Faulkner să fi "sesizat" observația precum că negrii pot fi orice, numai modești nu. Nu știu. Ce știu și ce m-a urmărit întotdeauna în românele lui Faulkner este alt sentiment, tipic negrilor, deși pe vremea aceea ei încă nu
I have met the enemy... by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/17753_a_19078]
-
covorul timpului (că al unei primiri oficiale - n.n .). Vezi imaginea de la Voroneț, Judecată de Apoi. Cheia. Țiganul cu căruță, nevasta și copilul de lîngă comună Izvorul, în sus, spre mănăstiri. Plecați, după cum spun ei, "în vilegiatura". Căruță are un coviltir negru de nailon. În unele părți, unde acesta n-a ajuns, șunt și petece mari de nailon alb, lăptos, prin care nu se vede interiorul cărutii. Căruță, la care este înhămat un cal bălțat, ca în filmele cu indieni, de epocă
Note abandonate by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/17770_a_19095]
-
lui Iisus Hristos. Erupția de fantastic Odată cu istorisirea profesorului, în român erupe fantasticul. Un fantastic de o zguduitoare evidență, invenție a lui Dan Stâncă. Elisabeta este descrisă la început că o femeie care, în loc de sânge menstrual, elimină o stranie materie neagră și nu procreează: "avea impresia că tot pântecul era o gură de iad unde demonii mișuna și nu se pot hrăni decât cu spermatozoizii care, argintii și inocenți, cădeau repede pradă lăcomiei lor". Un tânăr și rapace medic ginecolog, Viorel
UN MARE SCRIITOR SOLITAR by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/17760_a_19085]
-
tonului polemic, Béguin prezintă un suflet romantic extrem de autentic. Iar în ce-l privește pe romanticul din sufletul sau putem decide și singuri: în adolescență dăduse întâmplător peste "acel ciudat prenume dublu al lui Jean Paul, întâlnit în Roșu și negru sau poate în Balzac, dar care pentru mine a rămas mult timp, împreună cu numele lui Confucius sau al lui Lao-tzî, numele vreunui mag, oriental sau scandinav". Albert Béguin - Sufletul romantic și visul (Eseu despre romantismul german și poezia franceză), traducere
Vocatia visului by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/17781_a_19106]
-
tău/ tocmai aici și nici nu te miri/ uite tocmai am terminat cîntecul prăpastiei// eu sînt de partea cenușii le-am zis/ fără false zapezi/ și nu încercați ei pot singuri să plîngă/ deasupra uneltelor// și-am adus o tablă neagră/ să se scrie pe ea esențialul/ doar știți că pe table negre se scrie esențialul" (în unghiul retragerii în vestminte albe). Incapabil a disciplină incomensurabilul, spontanul, inefabilul, nu-i rămîne decît satisfacția mirificelor constatări în lumea dată, în care se
Retragere si expansiune by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17761_a_19086]
-
cîntecul prăpastiei// eu sînt de partea cenușii le-am zis/ fără false zapezi/ și nu încercați ei pot singuri să plîngă/ deasupra uneltelor// și-am adus o tablă neagră/ să se scrie pe ea esențialul/ doar știți că pe table negre se scrie esențialul" (în unghiul retragerii în vestminte albe). Incapabil a disciplină incomensurabilul, spontanul, inefabilul, nu-i rămîne decît satisfacția mirificelor constatări în lumea dată, în care se amestecă blestemul și celebrarea, limpezimea sacrala și confuzia durerii, sub semnul unei
Retragere si expansiune by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17761_a_19086]
-
agitate, când de o minerală, calmă consistentă, grădinile lui înverzite, sau și numai întinderile cosite, asemenea unui gazon englezesc din iarbă căruia răzbate înviorător smaragdul, ori alburile unor pereți care reflectă cu tărie lumină, servind totodată drept așternut unor grafitti-uri negre, scuturate de nerv, trezesc privitorului o stare de satisfacție greu traductibila în cuvinte, pentru că specificul plastic, limbajul sau vizual, nu se lasă conceptualizat. Bucurie lirica? N-aș spune, desi suntem undeva pe-aproape. E mai mult o afirmare constatativa, un
Un debut care promite: Bogdan Lascăr by Radu Bogdan () [Corola-journal/Journalistic/17801_a_19126]
-
urmeaza cîteva, în ordine alfabetică, profiluri lirice distincte ale toposului menționat. Dorian David ne propune un lirism naturalist, o înțepenire a melancoliei în materii dure, marcate de sarcasm. E o exaltare a solitudinii pe care provincia o încărca necontenit cu neagra-i energie: Din cețuri zdruncinate înfățișam/ sarcastica silueta a prințului./ Înaintînd cu scîrba prin mate/ spre o lumină mereu izgonita./ Din locul exact unde soarele nu răsare/ și nici nu exulta îndeajuns./ Cîtă măreție și josnicie sub stelele/ nedrept de
Poeti bistriteni by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17827_a_19152]
-
desprind/ dintr-un conținut ce nu tinde/ spre ceva anume, ci spre destrămare: (Stele amare). Un pesimism futurologic prelungește infernalul "peste miliarde de ani", cînd "în locul acesta unde scriu/ va fi o nebuloasa/ o stafie poate/ un mormoloc/ o gaură neagră o cometă/ alergînd prin univers" (Peste ani lumină). În cadrul acestei supradimensionări materialist-fabuloase, ni se înfățișează un atelier al unui fierar cosmic, un soi de Hefaistos, "calfa a toamnei", care dă naștere "îngerilor/ bătînd fierul pînă e cald" și îndruma "scînteile
Poeti bistriteni by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17827_a_19152]
-
nici drac și nu-i nici sfîntă.// N-are-n glas oțet, nici miere/ Nu-i bărbat și nici muiere.// Nu își face cuib din țină/ Nici din fragedă lumină.// De-o privesc o zi întreagă/ Nu-i nici albă și nici neagră.// De-o aud cîntînd în prag/ Nu știu înger e sau drac.// De-o aud cîntînd în poarta/ Nu știu vie e sau moartă.// De-o aud cîntînd în pom/ Nu știu fiara e sau om.// Iar prin sînge dacă
Poeti bistriteni by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17827_a_19152]
-
ipostaze economice ale elitei liberale de la 1866 pînă la 1900. Aceste trăsături s-au păstrat, bine conservate, și după 1900. Și pentru că am ajuns la capitolul burghezie financiară și crearea B.N.R. e bine să ne referim la Eugeniu Carada, oaia neagră a lui Eminescu la Timpul. Acesta a creat, de fapt, B.N.R. și, rămas republican toată viața, s-a ferit să ocupe vreo funcțiune oficială pentru a nu se întîlni cu regele. N-a fost, în consecință, cum s-ar fi
Genealogia elitei liberale pînă la 1900 by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17831_a_19156]
-
Nistorescu, acuzatorul din ziarul pe care îl conduce, e acuzat însă în CURIERUL NAȚIONAL, ziar condus de Valentin Păunescu, fratele lui George Constantin Păunescu pe care Nistorescu îl atacă frecvent în Evenimentul zilei, că ar face parte din categoria miliardarilor negri. * Înainte de a ne pronunța cum stau lucrurile sîntem siliți să recunoaștem că presa cotidiană de la noi nu se omoară căutînd adevăruri, ci, mai adesea, umblînd după probe acuzatoare împotriva ziariștilor care acuza. Iar atunci cînd presa da greș, apar procese
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/17821_a_19146]
-
Constantin Țoiu Important, 1969. Obturatorul. Autorul, ca un fotograf amărât, cu aparatul sau vechi, cu mânecă neagră, si care stă cu capul ascuns în această mânecă neagră, cu mâna pe obturator, gata să-l ridice și să ia imaginea ochita. El stă dincoace de limita reală a lumii, si, cu ochiul sau veșnic la pândă, si drăcesc
Mixtum compositum by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/17852_a_19177]
-
Constantin Țoiu Important, 1969. Obturatorul. Autorul, ca un fotograf amărât, cu aparatul sau vechi, cu mânecă neagră, si care stă cu capul ascuns în această mânecă neagră, cu mâna pe obturator, gata să-l ridice și să ia imaginea ochita. El stă dincoace de limita reală a lumii, si, cu ochiul sau veșnic la pândă, si drăcesc de precis, caută să prindă imaginea, fizionomia cea mai semnificativă
Mixtum compositum by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/17852_a_19177]
-
la pândă, si drăcesc de precis, caută să prindă imaginea, fizionomia cea mai semnificativă. Asta m-a urmărit totdeauna, în copilărie: fotograful ambulant, cu trepiedul și cutia dreptunghiulara de deasupra, și capul lui ciufulit, pitit în aceeași și aceeași mânecă neagră, în același tunel obscur, în care viața...se transformă în întuneric. Fotografii ambulanți din parcuri sau din ateliere improvizate mi se păreau niște artiști mai mari decât poeții sau pictorii, numai pentru că, ridicând brusc, de pe ochiul aparatului, dopul, obturatorul, ei
Mixtum compositum by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/17852_a_19177]
-
nerăbdător, semne, prin geamul deschis al cabinei. Nu înțelegeam de ce. Neamțul a dus degetul la gură. Atunci, am priceput. În mână țineam o sticlă de un litru, pe jumătate plină cu ersatz-ul cazon, primit dimineață, reglementar, împreună cu coltucul de pâine neagră, tare ca piatra. M-am dumirit pe loc. Neamțul vrea să bea și el ce beam eu. M-am ridicat, cu sticlă în mână, am coborât, repede, dâmbul, am traversat șoseaua, m-am dus în uniformă mea militară la șoferul
Mixtum compositum by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/17852_a_19177]
-
provincializare, unde nu se schimbă decît rolurile, Venera ce-și ascunde viclenia sub stratul gros de fard sfîrsind însă inevitabil pedepsită pentru a-și fi asumat o îndrăzneala nefirească. Nimic din toate acestea în Jurnalul iubirii dintre Alecsandri și Elenă Negri, elaborat în scurtele clipe de răgaz din perioada iunie 1846-mai 1847. "Iată cum am trăit și iubit timp de două luni", ne spune la un moment dat Alecsandri, direct și apropiat, fără a se pune la adăpostul metaforelor convenționale. Cei
Dreptul la intimitate by Florentina Costache () [Corola-journal/Journalistic/17844_a_19169]
-
ochii noștri un vameș francez are o înfățișare mândră și este mai elegant în purtările sale decât un domnișor de la Viena." Ceea ce însă nu împiedică imaginea rafinată a Parisului să pălească simțitor prin prisma indispoziției cauzate de înrăutățirea sănătății Elenei Negri și de perspectivă cîtorva zile petrecute departe unul de altul. Parisul noaptea se impregnează astfel în percepția subiectivă a celor doi prin "duhoarea infecta a străzilor". Notația devine din ce in ce mai sumara către sfîrșitul călătoriei, cînd boală Elenei se agravează, iar jurnalul
Dreptul la intimitate by Florentina Costache () [Corola-journal/Journalistic/17844_a_19169]
-
Cornul-de-Aur." Așa ia sfîrșit povestea autentică a unei iubiri, supusă involuntar și în modul cel mai tragic fatalității șablonului literar romanțios după care dragostea nu poate fi înfrîntă decît de moarte. (Vasile Alecsandri, Jurnalul unei iubiri: Vasile Alecsandri și Elenă Negri (iunie 1846-mai 1847), prefață de Paul Cornea, ediție îngrijita de Valentina Pitut, Muzeul Literaturii Române, București, 1998, 160 p., 20.000 lei.)
Dreptul la intimitate by Florentina Costache () [Corola-journal/Journalistic/17844_a_19169]
-
Gulagul, să fie, primul sfredelit de o hipermnezie veșnic alertă, frenetic căutătoare de noi documente, mărturii, descoperiri ale răului, iar al doilea înecat în cețurile unei amnezii suspecte? Studiul lui a apărut în Franța la un an de la publicarea Cărții negre a comunismului, cînd, spre stupefacția lui Besançon, ecourile ei începeau deja să dispară. Firește, există o justificare lesne de dat, ca atare evidență, la întrebarea cu pricina: supraviețuirea regimurilor comuniste, chiar dacă într-o formă "ameliorata" cum s-ar spune, în
Gemenii care nu seamănă by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17837_a_19162]
-
se modifică. Prostia pe glob rămâne constantă, doar populația e în continuă creștere." În această stare de spirit, Matei Popa o cunoaște, în casa doctorului Eugen Cernescu - om de lume și comentator cinic al faptelor contemporanilor săi -, pe traducătoarea Anca Negru. În momentul prezentărilor, gazda îi face femeii un portret negativ, involuntar elogios: "Este foarte frumoasă, de fapt se vede și cu ochiul liber, dar nu ne disprețuiește de pe această baricada pe care, la nevoie ne-am încăpățâna să o cucerim
REVENIRE SPECTACULOASă by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/17842_a_19167]
-
Atila al presei, spaimă escrocilor și a oamenilor cinstiți deopotrivă. Îi este ciuda că n-a participat la facerea lumii, să-i dea câteva sfaturi Creatorului despre diversitatea oamenilor. Lovește fără milă, dar nu știi niciodată pe cine nimerește." Anca Negru, de curând despărțita de soțul ei, devine ascultătorul ideal al ziaristului, care simte nevoia să se confeseze și să-și evalueze existența. Matei Popa își evocă întâi adolescență, trăită înainte de l989. Își amintește de tatăl său, fost miner, rămas infirm
REVENIRE SPECTACULOASă by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/17842_a_19167]