7,145 matches
-
noi paradigme, permițînd, bu-năoară, orchestrarea armonioasă a resurselor și politicilor într-o vreme de criză. "Orice schimbare este o schimbare de paradigmă" (Cesar Aira). În Marea transformare, Karl Polanyi afirmă că toate problemele s-ar putea rezolva printr-o cantitate nelimitată de bunuri de consum. Nu cred, pentru că: 1) Oricît de mare, cantitatea produsă este oricum limitată și 2) O repartiție incorectă poate duce la accentuarea discrepanțelor dintre superbogați și supersăraci. Aceasta poate duce, la rîndul său, la mari conflicte sociale
[Corola-publishinghouse/Science/1490_a_2788]
-
sociale și religioase, poate să inoveze și să-și reînnoiască permanent produsele și serviciile. Cea de-a doua trimite la orânduirea socială democratică bazată pe indivizi egali între ei și pe dreptul lor la fericire. La rădăcina socială a cererii nelimitate de consum se află nu atât luptele concurențiale pentru clasamentul social, cât homo democraticus întors spre sine însuși, liber să se construiască și să se conducă. Tocqueville a arătat cum trebuie legată patima crescândă și universală pentru satisfacții materiale de
Fericirea paradoxală. Eseu asupra societății de hiperconsum by GILLES LIPOVETSKY [Corola-publishinghouse/Science/1981_a_3306]
-
structurală între ofertă și cerere, ea nu ține atât de „două sisteme de diferențiere”18, cât de două ordine nedefinite (piața, individul) constitutive ale societăților eliberate de sub tutela religiei și care, prin aceasta, pot antrena o escaladă a schimbărilor, optimizarea nelimitată a resurselor și multiplicarea la infinit a nevoilor noastre. 3tc "3" Consum, timp și joctc "Consum, timp și joc" Frenezie consumatoristă, mutilare a vieții: pe urmele criticii marxiste a religiei, filosofii și sociologii n-au pierdut ocazia de a interpreta
Fericirea paradoxală. Eseu asupra societății de hiperconsum by GILLES LIPOVETSKY [Corola-publishinghouse/Science/1981_a_3306]
-
recurgând la principiile organizării industriale fordiene. Cu totul alta e situația în faza III, când producția, distribuirea și serviciile intră în epoca opțiunilor și a diferențierilor supramultiplicate. Procesului de segmentare parțială tipic fazei precedente îi succedă o segmentare extremă, practic nelimitată, vizând tranșe de vârstă și grupuri din ce în ce mai subdivizate, promovând nevoi și comportamente tot mai diferențiate, oferind produse și servicii tot mai precis țintite, exploatând nișe specifice și micropiețe cu durată de viață redusă: produse de patiserie cu preparare rapidă pentru
Fericirea paradoxală. Eseu asupra societății de hiperconsum by GILLES LIPOVETSKY [Corola-publishinghouse/Science/1981_a_3306]
-
toată noaptea pentru lansarea aceleiași cărți. Un imens teritoriu a fost deschis pentru strategiile marketingului, și acesta nu e altul decât timpul nopții. Invadând spațiul nocturn, economia hipercomercială abolește orice răgaz, edifică un oraș deschis în permanență consumului, instituie comercializarea nelimitată a schimburilor, 24 de ore din 24, 7 zile din 7. Departe de a ruina sistemul dorinței și al consumului 29, societatea de hiperconsum contribuie, nu fără succes, la a-l menține tot mai mult în stare de veghe, lărgindu
Fericirea paradoxală. Eseu asupra societății de hiperconsum by GILLES LIPOVETSKY [Corola-publishinghouse/Science/1981_a_3306]
-
decât legitimitatea consumeristă, incitările la bucuriile clipei, imnurile aduse fericirii și conservării propriei persoane. Primul mare ciclu al raționalizării și modernizării consumului s-a încheiat: nu mai e nimic de demolat, toată lumea fiind deja formată, educată, adaptată cerințelor unui consum nelimitat. Era hiperconsumului începe atunci când vechile rezistențe culturale sunt reduse la tăcere, când culturile locale încetează a mai constitui niște frâne în calea formării gustului pentru nou. Faza III este acea civilizație în care sistemul referențial hedonist se impune ca evidență
Fericirea paradoxală. Eseu asupra societății de hiperconsum by GILLES LIPOVETSKY [Corola-publishinghouse/Science/1981_a_3306]
-
de televiziune reușesc să cucerească publicul chiar și vara: durata vizionării este, în medie, superioară celei din celelalte luni ale anului. La care se adaugă durata navigării pe Internet, care va crește considerabil în curând, odată cu difuzarea ofertelor de acces nelimitat. Conform unui studiu publicat în 2005 de către Universitatea din Indiana, un american petrece, în medie, nouă ore pe zi în fața televizorului, pe Internet sau vorbind la telefonul mobil. Dacă e un exces, acesta nu e atât orgiastic, cât audiovizual, telefonic
Fericirea paradoxală. Eseu asupra societății de hiperconsum by GILLES LIPOVETSKY [Corola-publishinghouse/Science/1981_a_3306]
-
cartezianismul pune bazele intelectuale ale civilizației prometeice a fericirii, anunțând progresul nesfârșit pentru și prin specia umană. Refuzând dogma creației căzute în păcat și supunerea lumii vizibile la hotărârile unei entități invizibile, modernii au creat religia progresului, ideea unei înaintări nelimitate spre fericire ce se efectuează prin stăpânirea tehnicistă a lumii. Paradisul nu mai e situat în altă lume, el este promis chiar aici pe pământ, datorită inteligenței și acțiunii inventive a oamenilor înșiși. Odată cu modernii, fericirea omenirii este identificată cu
Fericirea paradoxală. Eseu asupra societății de hiperconsum by GILLES LIPOVETSKY [Corola-publishinghouse/Science/1981_a_3306]
-
pe eliminarea eforturilor mari, cât pe ceea ce favorizează comunicarea, instataneitatea schimburilor, suplețea în emiterea și recepția mesajelor. Se impune un nou tip de confort, și anume cel care se identifică cu abundența informațională, cu interacțiunile virtuale, cu accesibilitatea permanentă și nelimitată. Noile tehnologii nu se adresează nici corpului-mașină, nici corpului senzațiilor, ci lui homo communicans branșat la rețele, interconectat, putând fi contactat în orice loc și în orice clipă. În timp ce tot mai multe produse circulă sub formă de biți, și nu
Fericirea paradoxală. Eseu asupra societății de hiperconsum by GILLES LIPOVETSKY [Corola-publishinghouse/Science/1981_a_3306]
-
la Condorcet, de la Hegel la Spencer, se impune o concepție asupra necesității progresului, ideea că istoria înaintează în mod inevitabil de la mai puțin bine către mai bine. În contrast cu ideile tradiționale despre decadență, modernii au asimilat istoria unui progres continuu și nelimitat care duce la justiție, libertate și fericire. Istoria universală are un sens care nu e altul decât progresul la infinit al omenirii, mersul acesteia către fericirea cea mai completă. Cunoștințele vor elimina prejudecățile, oamenii vor deveni mai buni pe măsură ce vor
Fericirea paradoxală. Eseu asupra societății de hiperconsum by GILLES LIPOVETSKY [Corola-publishinghouse/Science/1981_a_3306]
-
importantă: să salveze planeta schimbându-și de la o zi la alta obișnuințele și „consumând durabil”. Principiul responsabilității nu se mai adresează exclusiv producătorilor, ci consumatorilor înșiși, repunând în discuție principiul abundenței, conform căruia fiecare are dreptul să consume o cantitate nelimitată de energie. A economisi energia, a elimina risipa, a lua cunoștință de efectele negative ale modului nostru de trai asupra mediului înconjurător: faza III este aceea în care se afirmă exigența consumatorului responsabil și cetățean. O societate de hiperconsum durabilă
Fericirea paradoxală. Eseu asupra societății de hiperconsum by GILLES LIPOVETSKY [Corola-publishinghouse/Science/1981_a_3306]
-
al transformării conștiinței. Simultan cu dominația tehnico-științifică a lumii, se perpetuează și neputința de a genera fericirea. Puterea noastră asupra lucrurilor urmează o curbă exponențială, cea pe care o exercităm asupra bucuriei de a trăi rămâne fără efect. Proiectul puterii nelimitate a modernilor își atinge aici, în mod manifest, limitele: fericirea nu progresează, ea scapă cu încăpățânare autorității oamenilor. Desigur, nu putem separa cu totul căutarea fericirii de realizările tehnicii, dar un abis continuă totuși să separe aceste două universuri. Omul
Fericirea paradoxală. Eseu asupra societății de hiperconsum by GILLES LIPOVETSKY [Corola-publishinghouse/Science/1981_a_3306]
-
devenit astfel un important instrument de centralizare a puterii prezidențiale, conducând țara către un autoritarism rigid. Conform legii marțiale, în 1972 a fost promulgată Constituția Reînvierii (Yushin), care i-a permis lui Park să ocupe funcția de președinte pe termen nelimitat, să exercite puteri extraordinare după bunul său plac și să numească o treime dintre membrii Adunării Naționale în posturi parlamentare. În plus, președintele avea să fie ales (indirect) de către un colegiu electoral format, în cea mai mare parte, din persoane
Gen, globalizare şi democratizare by Rita Mae Kelly (ed.), Jane H. Bayes (ed.), Mary E. Hawkesworth (ed.), Brigitte Young (ed.) [Corola-publishinghouse/Science/1989_a_3314]
-
control asupra părinților asemănătoare controlului pe care aceștia din urmă îl exercită asupra lui; - foarte diferite sunt tentativele de suicid al căror obiectiv este acela de a ucide corpul sexuat și de a face să înceteze excitația pubertară invadatoare și nelimitată. În cazul acestor tentative de suicid dificultatea, pentru adolescent, constă în acceptarea transformării pubere a corpului său, în tolerarea excitației psihice deoarece aceasta îi reamintește de o amenințare incestuoasă și în reducerea acesteia la tăcere, printr-un travaliu psihic de
Depresie și tentative de suicid la adolescență by Daniel Marcelli, Elise Berthaut () [Corola-publishinghouse/Science/1929_a_3254]
-
stare maniacală sau hipomaniacală. Constatarea unui astfel de viraj sub tratament antidepresiv este foarte elocventă (Carlson și Strober, 1982). Mai puțin evidentă, dar probabil mai frecventă, este situația clinică în care sunt asociate manifestări delirante dominate de expansiune, exaltare, putere nelimitată, convingere erotomaniacală, o filiație excepțională etc., manifestări comportamentale oscilând între momente de excitare, de iritabilitate și faze de retragere, în sfârșit manifestări timice în care domină adesea o notă de anxietate și de culpabilitate. Aceste „stări mixte” sunt adesea foarte
Depresie și tentative de suicid la adolescență by Daniel Marcelli, Elise Berthaut () [Corola-publishinghouse/Science/1929_a_3254]
-
de păstrat fără un instrument care să facă minuni. Piața are în ideologiile de tip neoconservator, între altele, o funcție de autoritate inflexibilă și unanimă care legitimează la modul absolut soluțiile interesate. Simplificarea procedurilor de acceptanță a strategiilor centrate pe câștigul nelimitat presupune o înaltă instanță din care să se reverse credibilitatea. Eliminarea intersubiectivității tranzacțiilor constituie un vis al triumfului creării de avuție. Așa s-a ajuns la ceva care s-a vândut ca o concesie făcută de fundamentalismul pieței, și anume
ECONOMIA DE DICȚIONAR - Exerciții de îndemânare epistemicã by Marin Dinu () [Corola-publishinghouse/Science/224_a_281]
-
la coșul rebuturilor istoriei și apoi o instituție socială (chiar de socializare a performanței), piața, a fost compromisă pentru că a dat dovadă de propensiune spre moderație, când a fost forțată să lucreze (intensiv și, mai ales, extensiv) în atelierele câștigului nelimitat. Ce s-a dorit este străveziu: salvarea ideologiilor și ideologilor unor exagerări în privința forțării sistemelor să funcționeze spre limita extremă, ca și când natura ar putea să facă salturi pentru atingerea iluziilor din ideologii. Fixarea în material Un aspect particular ține de
ECONOMIA DE DICȚIONAR - Exerciții de îndemânare epistemicã by Marin Dinu () [Corola-publishinghouse/Science/224_a_281]
-
mecanisme, totuși) sau la angajarea în lumea imaginară ca platformă a tuturor posibilităților de câștig. Atitudinea Economiei față de spațiul natural este sfidătoare când ea reușește să-și inventeze, în colaborare cu ingineria (chiar și cu ingineria socială!) propriul ei spațiu nelimitat. Este, totodată, o atitudine antiumană, Economia persistând în viziunea ei mecanicistă în care materialitatea și materialul, obiectul și nu subiectul contează. Or, în aceste repere apar ca ireverențioase inițiativele unor teoreticieni de a analiza ceva numit Economie spațială, dând mâna
ECONOMIA DE DICȚIONAR - Exerciții de îndemânare epistemicã by Marin Dinu () [Corola-publishinghouse/Science/224_a_281]
-
În măsura în care tiparul cognitiv al complexității se funcționalizează și în Economie, vizând procesualitatea care include ca element structurant individul uman în calitate de ființă socială, apare o problemă complicată de depășit, mai ales pentru economie, unde reflexul condiționat al omologării devenirii ca progres nelimitat ține de amprentarea originară a Iluminismului, și anume a perspectivei teleologice de inspirație materialistă. Dacă în etapa dominației paradigmei mecanice asupra configurării înțelegerii în Economie așa ceva părea natural, în situația reîncărcării metodologice și epistemologice în spectrul complexității predestinarea materialistă ar
ECONOMIA DE DICȚIONAR - Exerciții de îndemânare epistemicã by Marin Dinu () [Corola-publishinghouse/Science/224_a_281]
-
se gândește. Alterările sunt de neevitat, mai ales în privința ordinii intersubiective. Imperialismul experimentului a cuprins și zona socialului. Ordinea creată (artificială) a atins și fenomenul societal. În fond, era vorba despre o iluzie derivată din „credința” în știință ca putere nelimitată. Științele în genere au devenit fiziciste, sociologia însăși sfârșind prin a fi forțată să se comporte ca mecanică socială, iar Economia, ca teorie a mecanismului producerii de avuție. Iluminismul a ajuns în cele din urmă dincolo de ceea ce și-a stabilit
ECONOMIA DE DICȚIONAR - Exerciții de îndemânare epistemicã by Marin Dinu () [Corola-publishinghouse/Science/224_a_281]
-
și ca un tot (nu pentru a se diferenția de ceva, ci pentru că doar așa are sens existența și nici nu ar fi posibilă altcumva). Sistemul este conștiința întregului care ne cuprinde alături de tot ce există ca necesar supraviețuirii, vieții nelimitate și materiei nesfârșite. Urmând aceeași logică, sistemul economic se încarcă de viziunea complexă, echilibrată, a forțelor purtătoare de valoare și a forțelor creatoare de valoare adăugată, a factorilor materiali și a celor reprezentați de activitatea umană de tip randamental, dar
ECONOMIA DE DICȚIONAR - Exerciții de îndemânare epistemicã by Marin Dinu () [Corola-publishinghouse/Science/224_a_281]
-
stare a eului se exprimă numai prin simptomul din corp. De exemplu o durere de cap poate fi o modalitate de comunicare a unei anumite stări a eului. Capacitatea creierului de a dezvolta tipare de protecție proprie pare a fi nelimitată (p.238Ă. Gibson și Heap (1991Ă descriu o procedură pentru a ajuta pacientul să rezolve amintirile traumatice și deranjante din copilărie prin utilizarea stărilor eului, după cum urmează: Pacientul este regresat spre un asemenea incident și se permite să apară orice
Hipnoza și stresul. Ghid pentru clinicieni by Peter J. Hawkins () [Corola-publishinghouse/Science/2003_a_3328]
-
în unica ei dimensiune materială. Această dată de naștere a filosofiei coincide cu o despărțire de mituri, de legende și religii. Acești atomi se înlănțuie între ei într-un anume fel și dau naștere unor simulacre. Acestea există în număr nelimitat și, în asocieri ce depind de forma, ordinea și dispunerea lor, constituie materia și substanța întregii realități, fără nicio limită. Ansamblul se mișcă în vidul identificat de atomiști cu neființa - dat fiind că mișcarea n-ar fi posibilă într-un
Michel Onfray. In: O contraistorie a filosofiei. Volumul x [Corola-publishinghouse/Science/2095_a_3420]
-
adiacente. Confiscarea socratică a cuvântului se efectuează în detrimentul subiectului: plăcerea. Socrate pierde enorm de mult timp disertând asupra unor digresiuni inutile pentru avansarea unei reflecții asupra subiectului. Atâtea pagini despre ceea ce este asemănător și neasemănător, finit și infinit, limitat și nelimitat, atâtea digresiuni asupra intervalelor și a gradelor între aceste ocurențe dualiste, atâtea disertații indigeste asupra cauzei, clasificări arbitrare, serii de genul întâi, al doilea și al treilea, atâtea detalii asupra speciilor și a caracterelor - încât este de înțeles tăcerea lui
Michel Onfray. In: O contraistorie a filosofiei. Volumul x [Corola-publishinghouse/Science/2095_a_3420]
-
o viață de reflecție și viceversa; ar diserta despre plăcerile care împiedică reflecția, despre cele care se nasc din conversație, din cercetare și din efortul inteligenței; n-ar opune, ca Socrate, plăcerile bune, în relație cu sufletul, cu infinitul și nelimitatul, celor rele, asociate cu trupul, cu ceea ce este finit, limitat; ar interzice surghiunirea sistematică a hedonistului în cotețul găinilor și la grajduri... Autor al unei serii de cărți, dialoguri, diatribe și lucrări consacrate virtuții, educației, lui Socrate, norocului, exilaților, naufragiaților
Michel Onfray. In: O contraistorie a filosofiei. Volumul x [Corola-publishinghouse/Science/2095_a_3420]