3,831 matches
-
se transformă, Încet, În flacără. - Aduc În lume puterile focului și ale nopții! rosti, transfigurat, Stăpânul Duhurilor Morților. Covorul de pe peretele dinspre miazănoapte luă foc și alunecă pe jos. Ștefănel fu Înconjurat de foc, dar flăcările nu-l atinseră. Rămânea nemișcat, cu ochii ațintiți spre dușman, zidit În tăcere și forță. - Aduc În lume puterile celor aflați dincolo de râul care separă lumile! Cenușă și sânge! rosti Primul Cuceritor, cu mâinile tremurânde. Moarte! Focul se Întinse repede În Încăpere. Dar și mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
celelalte două catarge. Zece marinari trecuseră la vâsle. Încet, corabia intra sub adierea vântului de seară, luând cap compas strâmtoarea Bosfor. - Patru caice ale poliției vamale se desprind de țărm! strigă marinarul de cart. - Câtă vreme galerele de război rămân nemișcate, spuse Morovan, mai e o șansă, dar una foarte mică. Până la ora asta marele vizir a fost Înștiințat, iar sultanul poate ordona focul de artilerie În strâmtoare. * - Este o corabie comercială care a ancorat pe la mijlocul lunii decembrie, spuse șeful patrulei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
pare rău că Amir află totul În felul acesta. Trebuia să se Întâmple altfel. Dar rămâne la fel de aproape de sufletul meu cum a fost cu șaptesprezece ani În urmă și cum a fost În fiecare zi a acestor ani. Amir rămase nemișcat În fața ferestrei. Sultanul nu ceru traducerea, fiindcă Înțelesese aproape totul, iar limba mongolă nu Îi era cu totul străină. Dacă n-ar fi fost vorba despre Moldova, despre Ștefan și despre căpitanul Oană, ar fi ascultat cu nesaț această poveste
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
o strajă. Să fie mușcat de lupi. Sau să moară Înghețat. Toate erau variante acceptabile. Oricum, odată căzut În zăpadă nu s-ar mai fi putut mișca. De jos se auzi un zgomot de cizme care urcau scările. Oană rămase nemișcat, așteptând. Putea fi tătarul care Îi aducea cina și Îl ajuta să mănânce. Singurul care nu avea aproape nici o vină În tot ce se Întâmpla. Singurul care făcea un gest de bunătate, chiar dacă la porunca lui Ogodai. Tătarul ajunse la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
al ei. Căpitanul respira greu și avea ochii Închiși. Căpetenia mongolă privi bandajele de sub blana de urs și observă urmele vineții ale torturii. Sânge Închegat, arsuri, degete strivite, oase rupte. Așeză cu grijă blana la loc și, câteva clipe, rămase nemișcat. Apoi, Încet, fără a se Întoarce cu fața spre tătarul legat de șaua calului, spuse În limba mongolă: - Ogodai... Acesta este prizonierul tău? La aceste cuvinte, trei oameni reacționară simultan. Alexandru Înțelese cuvintele și, străbătut de un fior, scoase spada
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
Yassa spune că un rănit poate fi reprezentat În luptă de cineva de același sânge! Lasă-mă să lupt, iar Tengri va arăta adevărul! Amir păru a nu fi auzit cuvintele comandantului de tumen al marelui han al Crimeii. Rămase nemișcat, cu mâna dreaptă pe umărul Însângerat al căpitanului Oană. La mijlocul distanței dintre el și Ogodai, Yves se ridică și Îl ajută pe Alexandru să se ridice și el. - Iartă-mă, spuse francezul. N-avea rost să mori ca un prost
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
mai fi. Iar aceasta va fi pecetea credinței lui Ștefan față de neînvinsul imperiu al Semilunii! Solul Împături sulul de pergament, așteptând răspunsul. Boierii adunați În Sfatul domnesc Își țineau răsuflarea. Lângă tronul pe care era așezat domnitorul, căpitanul Pietro privea nemișcat, cu mâna pe mânerul sabiei. El ținea În continuare locul căpitanului Oană, care sosise la Suceava, dar nu-și putuse relua, Încă, Îndatoririle de comandant al flancului de est al Ordinului Apărătorilor. Voievodul lăsă tăcerea să se aștearnă asupra Sfatului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
de călăreți soarta războiului nu putea fi schimbată. Fulgerător, o umbră intră În cort și, Înainte ca Oană să-și dea seama ce se Întâmplă, tăie cu un singur gest funia care Îi ținea legate mâinile și dispăru. Căpitanul rămase nemișcat, așteptând să se mai petreacă ceva. Dar totul rămase la fel. Afară era aceeași liniște Întreruptă doar de pașii străjilor. Oană crezu un moment că ațipise și visase, dar, totuși, mâinile Îi erau libere. Încetă să se mai Întrebe cine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
Alexandru prizonier. Sus, călăreții moldoveni au respins atacul Împotriva voievodului. O sută de Apărători conduși de Pietro pornesc la galop spre Alexandru. Trec printre achingii... nu angajează lupta... galop... galop... Alexandru e târât de ambele brațe, În josul luminișului. Amir râmâne nemișcat... Mongolii trec de bariera spahiilor și galopează ca nebunii spre Amir. Un pâlc de achingii e În calea lor. Îl zdrobesc. Turcii sunt călcați În copitele cailor. - Vântul... spuse, deodată, Oană. S-a pornit vântul. Vine furtună... Erina ridică privirile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
care, cât a coborât ceața, a ucis toată ariergarda lui Mahomed. Același care acum răzbună moartea lui Amir Baian. Fratele lui de sânge. Andà, după tradiția mongolilor. Și care... e... fratele bun al lui Alexandru. Fiul tău. Ștefănel. Oană rămase nemișcat, scormonind cu privirea lui albastră chipul lui Pietro. De departe venea zgomotul unei ciocniri violente. Gemete de moarte și nechezat de cai. Vasile al lui Scatoalcă se ridică, dar nu Îndrăzni să Încalece. Mesaje cu săgeată sosiră dinspre Răsărit și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
Apoi, În clipa În care simți că nimic nu mai poate opri plânsul acela chinuit pe care Îl ascunsese adânc din ziua atacului de la Albești, deschise brațele și Îl primi la piept pe cel Întors din depărtările timpului. Rămaseră așa, nemișcați, fără cuvinte, lăsând să treacă peste ei adierea ușoară a vântului de seară și lăsând timpul să-și picure Încet clipele, adâncindu-se Într-o fericire tăcută și imensă, Îndelung așteptată și niciodată crezută a fi cu putință. Departe, În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
alunecând molcom la țărm. Acea liniște În care Alexandru recunoscu ceva din frământarea calmă a lagunei. Nu rezistă tentației de a privi ce face fratele său. Se Întoarse pe culmea dunei de nisip și privi. Ștefănel era cu spatele la el. Stătea nemișcat. Adierea caldă a mării Îi răvășea pletele castanii. Își ridicase, Încet, foarte Încet, brațele. Apoi le coborâ și le Împinse, la fel de Încet, Înainte. Părea un fel de dans, un fel de pantomimă lentă. Se lăsă, treptat, milimetru după milimetru, să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
de oțel În picioare. Alexandru avu impresia că Ștefănel nu cade, ci trage după el o greutate imensă, ca o cortină. Odată ajuns cu genunchii În nisip, tânărul deschise larg brațele. Adierea deveni vânt. Vântul crescu În intensitate. Ștefănel rămânea nemișcat. Dar respirația lui, sau concentrarea lui, sau forța lui interioară produceau un efect inimaginabil asupra naturii. Biciuite de vânt, valurile deveneau mai mari. Spuma lor acoperea deja toată plaja de nisip. Ștefănel lăsă brațele, foarte Încet, ca niște aripi de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
sărutarea meșteșugită a mangalului de stejar. Viu încă pe jumătate, manifesta prin acel palpit lupta recentă dintre foc și fibre și rezista autopsiei cu totul jalnice a lui Mini, de o inferioritate chirurgicală vădită. Totuși săvârșise singură masacrul parțial. Elena, nemișcată, cu profilul ei grec perfect, palidă și îngîndurată, nu-și oferise servi ciile, nici Lina, care era operatoare desăvârșită. Iar glumele obicinuite ale lui Nory la friptură nu se produseseră: "Tu Eleno! toată viața ta o împărți în felii egale
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
ca și la ea acasă. Mini urcase treptele, pe când, gheboșat, birjarul aștepta cu voie bună. Se dezmorțise puțin și numai plescăia . . . un . . . doi... trei. . . labele lânoase una de alta. Meseria lui îi făcuse o fire contemplativă, numai că pe pânza nemișcată a contemplației lui nu se proiecta nimic. Mini sună abia, după obicei. Răsunetul strident al chemărei o supăra. La casa Rim, ecoul soneriei nu ajungea până la ea și aștepta tot contemplativă, uitîndu-se la perdeluțele de la ușa de intrare: canari negri
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
ochelarii un minut, apoi zisese rizînd: - Domnișoara Mika-Le a noastră e foarte nostimă! drept orice opinie critică. Apoi trecând lingă Greg, care păruse foarte contrariat, îl bătuse pe umăr cu complicitate, fără ca Gregul să-și poată găsi contenența. Mika-Le rămăsese nemișcată, ca și cum nu de ea fusese vorba, dar probabil, trăgând de la un punct la altul o linie oblică, in dreptunghiul ei, a unei reacții sumare și bine calculate, își întorsese, ca pe doi ochelari de baga, ochii mari și galbeni din
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
servitoarea familiei, imediat ce a învățat să împletească părul și să țină fierul de călcat în mână. A văzut cum tânăra ei stăpână s-a depărtat de lume, închizându-se în sine, și a avut grijă de ea, în timp ce aceasta zăcea nemișcată în pat, paralizată de obiectele invizibile ale imaginației ei bolnave. Printre servitori se spunea că nebunia Amritei era ceva sfânt și ținea de latura iluzorie a lumii. Unele din femeile casei născoceau chiar tot felul de metode ca să se apropie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
Rajpura... Ludhiana... Jalandhar... apoi alt peron și alt indicator pe care stă scris Lahore. Zarvă, cufere și văluri lăsate. Pran este luat de braț și coboară din compartiment. Afară din gară, sub privirile puștanilor, un șofer îmbrăcat în uniformă stă nemișcat lângă o mașină. Și nu este una oarecare. Bestia strălucitoare, lipită de pământ ca un extraterestru aterizat în praful pieței din Lahore, nu este alta decât vedeta expoziției de mașini de la Paris, importată din Franța la un preț astronomic (doamnelor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
o vorbă. Totuși, trebuie să zică ceva. Simte cum sângele îi invadează brusc obrajii, ca un val de transpirație. Ar vrea să i se închidă toți porii. Să fie ca o statuie. Marmură albă. Impenetrabil. Stă cât se poate de nemișcat. O singură mișcare l-ar trăda. Dar trebuie să se miște. Altfel îl vor lua de aici. Face un semn spre stradă, spre Liniile Civile. Încearcă să imite felul de a vorbi al lui Privett-Clampe . — Plec, le spune. Mă simt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
fascinației ciudate pe care o găsește în lecțiile cu Macfarlane. Și simte că răspunsul e foarte aproape când îl urmărește pe preot la lucru, în studiile sale fotografice. Felul în care prinde modelul cu mâinile și-l aranjează să stea nemișcat în fața aparatului. Măsurătorile. Lățimea unui pelvis. Unghiul unui piept. Dimensiunile sunt calibrate apoi notate într-un caiet de însemnări. În timp ce Macfarlane privește prin aparatul de fotografiat, trupul lui cocoșat, de om bătrân, pare un mai degrabă un vehicol mare, cărunt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
în ceasul pur din zările mirate Și îmi măsori fiorul care vine Purtat pe pânza nopților uitate De poți pleca eu nu pot rămâne Dar n-am să trec dincolo de mine N-am să fac tăcerea să răsune Ca marea nemișcată de suspine Pâlpâie zadarnic gândurile-n gol Răzbat prin ele zvonuri de departe Ascult ecoul cuvintelor domol Desprins din imnul orelor deșarte Mușcă noaptea târziul ruginit în văl să-mi prindă gândul de pripas E doar un vis atât de
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]
-
s-a căsătorit cu fiica regelui clanului Yehonala, cele două familii s-au unit și, în cele din urmă, au pus stăpânire pe China, creând dinastia Purității Celeste - sau Ch’ing. Simt parfumul de crini din părul lui Nuharoo. Stă nemișcată și privește estradele din bambus ca și cum le-ar desena din priviri. Radiază mulțumire. Nu se mișcă pentru mult timp. E ca și cum ar studia detaliile fiecărei frunze. Concentrarea ei nu e tulburată de eunucii în trecere. Mă întreb la ce se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
la țestoase și la broaște. Dimineața, soarele zăbovește deasupra grădinii și două țestoase înoată alene. Plutesc o vreme la suprafața apei și apoi se cațără pe o piatră netedă ca să se odihnească. Încet, una se urcă peste cealaltă și stau nemișcate, în aceeași poziție, ore întregi, iar eu stau cu ele. Frumoșii ochi larg deschiși par morți, deși ținuta ei este dreaptă, iar costumu-i e magnific - versurile dintr-o operă veche mi se repetă în cap. An-te-hai apare dintre copaci, aducând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
să conducă o țară, și în fiecare noapte e de datoria lui să-și depoziteze sămânța în pântec după pântec. Cine nu s-ar simți impotent? Aud pași îndreptându-se în tăcere. Eunucii vin după mine. Împăratul Hsien Feng rămâne nemișcat. Îmi iau un adio tăcut, când se aude un ciocănit ușor în ușă. Stau în lumina lunii. Ușa se deschide încet și silueta eunucului-șef Shim îmi răpește imaginea lunii. Se aruncă la pământ și se înclină spre împăratul care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
încerc să scap. Nu mă vrei, Orhideea? Ia gandește-te. Îți ofer sămânța mea. Vorbiți despre cea sămânța stricată? Sămânța despre care mi-ați spus că nu va încolți? Palanchinul începe să se clatine și să se legene. Încerc să rămân nemișcată, dar este imposibil: împăratul Chinei nu e obișnuit să se abțină. Șeful cărăușilor și eunucul-șef Shim încep să discute. Se pare că șeful cărăușilor e îngrijorat pentru siguranța Majestății Sale și vrea să se oprească și să verifice, însă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]