4,685 matches
-
a lui Iisus Hristos a născut Biserica, care la rândul ei este o personalitate divino-umană a cărei viață, scop, sens și spirit sunt prin Hristos întru Hristos. Menirea Bisericii este aceea de a conștientiza creștinul că este un pelerin spre nemurire și veșnicie. Viața noastră nu se încheie pe pământ, căci ea a fost rânduită spre alt rod, spre rodul nemuririi. Eul nostru trebuie permanent asaltat de dăruire pentru a putea sfărâma carapacea egoismului și a ignoranței, care încătușează spiritul și
HRISTOS A ÎNVIAT ! de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 468 din 12 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358450_a_359779]
-
și spirit sunt prin Hristos întru Hristos. Menirea Bisericii este aceea de a conștientiza creștinul că este un pelerin spre nemurire și veșnicie. Viața noastră nu se încheie pe pământ, căci ea a fost rânduită spre alt rod, spre rodul nemuririi. Eul nostru trebuie permanent asaltat de dăruire pentru a putea sfărâma carapacea egoismului și a ignoranței, care încătușează spiritul și iubirea. Viața fiecărui om pe pământ trebuie să fie o pildă atât pentru sine, cât și pentru aproapele său. În
HRISTOS A ÎNVIAT ! de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 468 din 12 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358450_a_359779]
-
care instituie în om forța moralei creatoare înmulțindu-i înțelepciunea dumnezeiască. Ca Mlădiță a Viței-Duhului Sfânt, filosofia de-viață-făcătoare este singura artă care plăsmuiește omul după chipul lui Dumnezeu și singura știință care-l învață cum să ajungă de la moarte la nemurire. Dumnezeiescul Sfânt Ioan Damaschin sublinia caracterul moral al filosofiei ortodoxe spunând că: „filosofia este asemănătoare cu Dumnezeu” și că ea este, deci: „arta artelor și știința științelor” (Sf. Ioan Damaschin, Trilogia Izvorul cunoștinței. 3; PG 94, 533 BC.) Creștinismul divino-uman
HRISTOS A ÎNVIAT ! de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 468 din 12 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358450_a_359779]
-
categoric în mesajul lui Christos, încât și moartea este mântuită, și ea este transfigurată prin speranța celei de-a doua veniri. Moartea nu mai e acum definitivă. Ea nu mai e nimicire, evanescență, neant- ci un popas de odihnă înaintea Nemuririi...” ( Adrian Alui Gheorghe, Cu părintele Iustin Pârvu despre moarte, jertfă și iubire. Ed. Conta, Piatra Neamț, 2006, p. 49.) Primind credința și dragostea lui Hristos, creștinul a devenit concorporal cu Trupul Dumnezeului-Om, cu Biserica Sa. De aici, menirea creștinului mărturisitor
HRISTOS A ÎNVIAT ! de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 468 din 12 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358450_a_359779]
-
Mi-au plâns și ramuri aplecate la pământ, Ștergând în urmă pași nefericiți, Am aruncat iubirile în vânt Și jurămintele postumilor iubiți. Îmi plânge-n palmă noaptea de iubire Pe țărmul adormit sub semilună, Credeam că am să mor de nemurire Când m-ai privit și m-ai luat de mână. Secundele nu mai aveau vreo țintă, Eram doar noi întinerind sub stele Și ploi de șoapte se grăbeau la nuntă La nunta ta și a iubirii mele... A fost sau
A FOST SAU NU, IUBIRE? de VIOLETTA PETRE în ediţia nr. 499 din 13 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/358650_a_359979]
-
otravă ale Ciupercii Supreme se întinseră lacome către Savantul Ciupercă. De spaimă acesta fâsâi: - Preaputernicule, am soluția! Pun în sol o soluție și ne transformăm în bacterii! Unele care pot răspândi orice boală vrem noi! Ne înmulțim prin diviziune, deci nemurirea este asigurată, nu ne poate distruge nici o radiație fiindcă ne protejăm cu un înveliș care rezistă la orice și, aici-i-aici, ne lăsăm duși de vânturi în cosmos de unde plecăm spre alte planete pe care să le distrugem cum
SCENARIU BINE DOCUMENTAT de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 501 din 15 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/358670_a_359999]
-
nu mai sunt? Iară ceasul nu-i răspunse și o prinse-ntr-un sărut. Lângă ei cântau deodată toate stelele în cor Și-n cămăși de dor brodate se-mbătau lângă izvor; A trecut o veșnicie, cât să-și spună nemurirea Iar secunda din poveste făcu pact cu fericirea. Erau ei, un munte mare și un petic în decor, Ea purta cărarea-n mare, el în vârful crestelor, S-au pictat pe roata vremii, pe aripa-i grea și seacă Dar
POVESTE DE-O SECUNDĂ de GINA ZAHARIA în ediţia nr. 457 din 01 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358759_a_360088]
-
moartea ca Om, dar nu pentru Sine ci pentru noi și a înviat și pentru Sine și pentru noi, biruind atât moartea Lui cât și pe-a noastră. Cu puterea Sa dumnezeiască S-a înviat pe Sine, dăruind mântuirea și nemurirea tuturor creștinilor care-L mărturisec, care-I împlinesc poruncile și-L urmează întru iubire și Cruce. Lumina Învierii lui Hristos unește cerurile cu pământul înflorind în frumusețe și bucurie. Întruparea Fiului lui Dumnezeu din Fecioara Maria este condiția sine qua
PAŞTELE DREPTMĂRITORILOR CREŞTINI de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 855 din 04 mai 2013 [Corola-blog/BlogPost/344587_a_345916]
-
trebuie decât să mă înalț ... SPIRALĂ Ne trecem, unul câte unul, Mai târșâit, mai legănat, Pierzându-ne înspre înaltul Ce l-am privit, l-am semănat Și mergem fără de știință Pe drumul fără de întors Când viața fumegă sub geruri Iar nemuririi nu i-am tors O clipă, aprinzând ideea, O rătăcire de apus; Și ninge liniștea fecundă Că-n mângâiere nu s-a pus Arsura ce ne-ar stinge vina De-a fi considerați atei Și trecem către Eminescu Printre inelele
INELELE TRUNCHIULUI DE TEI (POEZII) de GEORGE TEI în ediţia nr. 875 din 24 mai 2013 [Corola-blog/BlogPost/344683_a_346012]
-
mișcării și constată existența. Cum zice însuși (în acrostihul patronat de Marcel Crihană): „Mă las purtat pe aripe de înger/ Acoperit de fiecare parte/ Retrocedat acelorași constrângeri/ Ce nu le simt. Dar totuși ne desparte// Emoția din fiecare parte./ Las nemuririi ultimele plângeri,/ Cad, rătăcind pe aripe de îngeri,/ Recunoscut de fiecare parte.// Intru cu Eul meu printre înfrângeri/ Hrănit de amintiri ce ne împarte/ Atâtor încercări sub care sângeri!/ Nu te mai chem, dar lasă-mă departe// Atât cât sunt
VIAŢA CĂRŢILOR – POEZIA ÎN CIFRE ŞI LITERE de NICOLAE GEORGESCU în ediţia nr. 875 din 24 mai 2013 [Corola-blog/BlogPost/344684_a_346013]
-
făcută din același aluat. De jur împrejur, pasca avea o cununiță de aluat împletit. Între cozonac și pască, preferam pasca. De fapt, brânza de la pască ce era ușor aromată cu esență de rom și lămâie. Poftă bună! Oul roșu estesimbolul nemuririi și prosperității. Când se vopseau ouăle în casă, alergam după frunze de ierburi pentru ornarea lor. Dintre acestea, cele mai frumos ornate erau duse la biserică. Culorile folosite erau roșu și galben, dar numai cele roșii se ornau. Oul roșu
PURANI DE VIDELE-TRADIŢII DE PAŞTE de FLOAREA CĂRBUNE în ediţia nr. 854 din 03 mai 2013 [Corola-blog/BlogPost/344702_a_346031]
-
frumusețea și slava dumnezeirii, care simte sărutarea pistei ca un liman de liniște și fericire. El, omul acesta care se prinde în horă cu norii care-l însoțesc, care stă la masa rotundă a cavalerilor aerului și soarbe din pocalul nemuririi când soarta îi întinde paharul, care simte și trăiește clipele veșniciei, nu-și cunoaște măreția. În istoria Aviației Militare și a Aeronauticii românești, există tradiția conform căreia toți eroii aerului sunt încorporați în Ceruri într-o Escadrilă. Aici ei nu
DORU DAVIDOVICI de ŞTEFAN POPA în ediţia nr. 1236 din 20 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/344705_a_346034]
-
găsit cu nuielușa de-alun, ceva care, pe măsură ce crește, se limpezește, devine râu și fluviu, în revărsarea lui nestăvilită. Ca un adevărat „Comandant al anotimpurilor”, poetul are un scop declarat: „Să descoperi continentul din suflet / Și să ajungi în oceanul nemuririi”. Pentru ca, în cele din urmă, să ajungă la înțelegerea rostului său împlinit prin creație: „Am pus icoana vieții în cuvinte” (Sensuri agățate) - ceea ce reprezintă, cu adevărat, o izbândă jertfelnică. E ca și când ai aduce flori de lumină, flori de dor, la
RECENZIE LA VOLUMUL: MERG MAI DEPARTE...DE TEO CABEL (CEZARINA ADAMESCU de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 854 din 03 mai 2013 [Corola-blog/BlogPost/344699_a_346028]
-
Aceasta devine bariera de trecere din lumea noastră către sufletul lui . Personaje și peisaje din cerneală iau ființă pe scena foii și se înlănțuiesc într-o înșiruire de idei ce descriu viziunea autorului despre lume . Prin fiecare cuvânt, cititorul gustă nemurirea sufletului scriitorului și îi simte inima bătând într-un ritm tainic . Aceasta este binecuvântarea și blestemul scriitorului : binecuvântarea omului, blestemul artistului . Referință Bibliografică: Povara scriitorului... / Radu Alexandru : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 984, Anul III, 10 septembrie 2013. Drepturi
POVARA SCRIITORULUI... de RADU ALEXANDRU în ediţia nr. 984 din 10 septembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/350751_a_352080]
-
și toate acele lucruri/persoane/evenimente remarcabile , dar cine îți mai confirmă perenitatea ta? Spiritul tău e înăuntru trupului și trecerea o faci împreună cu el, dar totuși separat. Pare puțin tristă perspectiva dar nu e. Mă gândesc din ce in ce mai mult la nemurire nu dintr-o vanitate prosteasca ci așa, ca și concept. Așezată pe un scaun la o institutie bancară , așteptând ca orișice cetățean obligat de conjunctură, mă uitam în acea sală mare și plină - open space. Birourile așezate în rând ca
CUM SĂ DEVENIM NEMURITORI de DALELINA JOHN în ediţia nr. 665 din 26 octombrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358818_a_360147]
-
a soarelui lucire sublim se-mbrățișează Când îți foșnește gândul prin tâmpla vălurită Mătăsuri de speranțe - privește și visează Te furișează-n valuri înfășurându-ți trupul În falduri de albastru, îmi prinde tandru mâna În mâna ta, recheamă-mi spre nemurire lutul Când roiul de luceferi și doamna nopții, luna, Răsfiră-n ape doru-n crâmpeie de lumină. Privește-mi ochii-n tihnă, redă-le iar sclipirea Încarcerată-n țipăt de pescăruș, străină, Cu-eternul cifru magic dezleagă-le iubirea. Pribeag, printre
VISÂND PE MALUL MĂRII PRIMĂVARA (POEME) de GEORGETA RESTEMAN în ediţia nr. 504 din 18 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/358839_a_360168]
-
a soarelui lucire sublim se-mbrățișează Când îți foșnește gândul prin tâmpla vălurită Mătăsuri de speranțe - privește și visează Te furișează-n valuri înfășurându-ți trupul În falduri de albastru, îmi prinde tandru mâna În mâna ta, recheamă-mi spre nemurire lutul Când roiul de luceferi și doamna nopții, luna, Răsfiră-n ape doru-n crâmpeie de lumină. Privește-mi ochii-n tihnă, redă-le iar sclipirea Încarcerată-n țipăt de pescăruș, străină, Cu-eternul cifru magic dezleagă-le iubirea. * Pribeag, printre
VISÂND PE MALUL MĂRII, PRIMĂVARA (POEME) de GEORGETA RESTEMAN în ediţia nr. 504 din 18 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/358837_a_360166]
-
adâncă intimitate. Clipă de clipă. Alături, trepiedul, șevaletul, paleta și pensula. Acuarelă, acryl, ulei, guașă, creion, cărbune. Tehnici vechi, adaptate după simțirea lui. Uneltele și armele sale. Cu ele a cucerit lumea. A cucerit bătălia și a intrat victorios, în nemurire. Un băiat aparent simplu. Un copil aproape. Cu tot cerul în privire. Cu pensula strâns legată de mână. Cu sfoară. Aidoma lui Luchian. Un destin de artist. Puțin altfel. Puțin mai dedicat, mai jertfelnic. Altfel, arta lui n-ar dăinui
DOUĂ MEDITAŢII DESPRE ARTĂ, VIAŢĂ ŞI MOARTE (CEZARINA ADAMESCU) de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 504 din 18 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/358832_a_360161]
-
În talent, în voință, în determinare. Să iubească arta, mai presus de ființă. Timpul va dovedi temeinicia acestora. Și a cuvintelor noastre de azi și de ieri. Pentru mâine. Despre artist, despre viață. Despre moarte. Îngemănate. Dar mai ales, despre nemurirea prin artă. 18 mai 2012 CEZARINA ADAMESCU Referință Bibliografică: DOUĂ MEDITAȚII DESPRE ARTĂ, VIAȚĂ ȘI MOARTE (CEZARINA ADAMESCU) / Cezarina Adamescu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 504, Anul II, 18 mai 2012. Drepturi de Autor: Copyright © 2012 Cezarina Adamescu : Toate
DOUĂ MEDITAŢII DESPRE ARTĂ, VIAŢĂ ŞI MOARTE (CEZARINA ADAMESCU) de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 504 din 18 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/358832_a_360161]
-
lui s-a înălțat spre adevărata lumină a Celui de Sus, poeții mai au suflul de a anunța sfârșitul: E drumul limpezit să vadă mântuirea, / El bate-n ziua sacră, s-a despărțit plângând. / Străbate timpul mitic, cu el e nemurirea, / Se uită-n urmă, plecă, și-a terminat râzând sfârșitul genial, cum maiestuos descrie drumul spre nemurire Elisabeta Iosif, în poezia Cântec pentru Grigore Vieru sau să ne inundăm interiorul minții cu nonconformismul lui Cristian Neagu, râzând de sfidătoarea figură
METANOIA FORMELOR LITERATURII ŞI A OMULUI NOU de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 504 din 18 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/358840_a_360169]
-
anunța sfârșitul: E drumul limpezit să vadă mântuirea, / El bate-n ziua sacră, s-a despărțit plângând. / Străbate timpul mitic, cu el e nemurirea, / Se uită-n urmă, plecă, și-a terminat râzând sfârșitul genial, cum maiestuos descrie drumul spre nemurire Elisabeta Iosif, în poezia Cântec pentru Grigore Vieru sau să ne inundăm interiorul minții cu nonconformismul lui Cristian Neagu, râzând de sfidătoarea figură a existenței dure: Căci inima, peste cerebrala rațiune, / Descoperă tardiv superlative consistențe. Câtă tărie poate să aibă
METANOIA FORMELOR LITERATURII ŞI A OMULUI NOU de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 504 din 18 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/358840_a_360169]
-
inundăm interiorul minții cu nonconformismul lui Cristian Neagu, râzând de sfidătoarea figură a existenței dure: Căci inima, peste cerebrala rațiune, / Descoperă tardiv superlative consistențe. Câtă tărie poate să aibă un biet trecător făurit din lutul genezei și dăruit lumii, spre nemurire, să poată încăpea în sufletul lui diferit de al tuturor acelora ce nu îl înțeleg. Câtă forțare a mimicii înțelepte a acceptării poetului față de grosolăniile încremenite în teluric a profanului râgâitor de jalnice bunătăți culinare. Câtă persistență în puterea de
METANOIA FORMELOR LITERATURII ŞI A OMULUI NOU de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 504 din 18 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/358840_a_360169]
-
care nu înțelege existența ca mijloc de creație și de iubire, nu întotdeauna de frumos sau de real, ci mai mult de increat. Poetul vede lumea prin versurile lui și o aureolizează cântându-i imn și slavă îi ridică întru nemurire, pentru că el va fi cel ce va dăinui în Univers ca o fantasmă siderală. El nu proslăvește talentul ca procreare umană, ci ca pe un dar divin al unicității sale și nu poate avea în grijă alt destin, pentru că acesta
METANOIA FORMELOR LITERATURII ŞI A OMULUI NOU de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 504 din 18 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/358840_a_360169]
-
m. O localnică și-a pus semnătura : Silvia Scheul, care a pictat chipul lui Ștefan cel Mare. Pe partea opusă au abundat motivele populare locale, o revărsare de imaginație și de culoare! Peste toată această simfonie , tronează roșul, simbol al nemuririi și prosperității. În tradiția românească este culoarea rituală, păstrată cu sfințenie, fiindcă în credința populară “când oamenii n-ar mai înroși ouă de Paști, lumea se va potopi”. ELISABETA IOSIF Referință Bibliografică: TRADIȚII PASCALE / Elisabeta Iosif : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593
TRADIŢII PASCALE de ELISABETA IOSIF în ediţia nr. 460 din 04 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358864_a_360193]
-
tradițiilor românești, sălășluiește una dintre credințele, destul de răspândită, despre umbra jertfită în temeliile unei clădiri. Ce a constituit clădirea și jertfa în mentalitatea omului, în istoria spiritualității sale, a fost conceptul de durabilitate echivalat cu viața însă acea viață a nemuririi, cea de dincolo. Țăranul știa că nemurirea nu este momentul trăirilor sale, ci viața în care sufletul său se rupe de trup și urcă continuu spre marele Univers, într-o neîncetată desfătare, ca o reîntoarcerea la neprihănire. El știa că
SPIRITUL CONTINUĂ EXISTENŢA NEFIINDĂ A UMBREI OMULUI VIU de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 504 din 18 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/358843_a_360172]