2,065 matches
-
o epocă groaznică și neagră pentru * noi, privirea poporului bulgar a fost pururea țintită asupra malului stâng al Dunării. Tot ce e onest și notabil, tot ce avea vro inițiativă și fu coprins de ideea d-a salva patria sa nenorocită, tot ce n-a putut trăi și respira în Bulgaria robită lucra și trăia în sfânta Românie. Mi-aduc aminte precum și-aduc aminte toți amicii mei că cuvintele: România, București, Giurgiu, Ploiești, Brăila, Galați și așa mai departe au
Bucureştii de altădată by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1329_a_2712]
-
îmbrăcat neregulamentar. Infirmiera Mariana se găsește din întâmplare prin preajmă și începe a-l beșteli pe bietul om. Acesta îi spusese cu respect și înțelegere că nu poate veni din salon până la cantină îmbrăcat numai cu pijamaua, pe acest frig nenorocit: s-ar îmbolnăvi și mai rău. Bărbosu îi răspunde într-un stil flegmatic și nedrept: ,, Dă te la o parte de lângă zid că se ia vopseaua!’’ Pleacă spre cabinetul său aflat vizavi de sala unde trebuie să intrăm pentru a
FOAIE DE OBSERVAŢIE -jurnalul unei conştiinţe- by VIRGIL ANDRONESCU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/274_a_499]
-
ceartă pentru ceea ce a citit în ciorna găsită. Câteva idei generale și ceva impresii despre tot ce am trăit și am văzut de când sunt aici. Ești un nesimțit...! Cum de ți-ai permis să scrii așa ceva? Cum ai îndrăznit...? Handicapat nenorocit...! Chiar dacă sunt prostii, sunt prostiile mele și nu cred că trebuia să citești...! Înțelegi?! Am enervat-o și mai mult, a plecat ca fulgerul spre alt salon. Vocifera nedeslușit. Colegii au rămas fără cuvinte. Trebuia să le ții în sertarul
FOAIE DE OBSERVAŢIE -jurnalul unei conştiinţe- by VIRGIL ANDRONESCU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/274_a_499]
-
lui Dumnezeu; acum însuși Dumnezeu ne-a arătat că dăruirea noastră constă în a pătimi pentru gloria Numelui Său. Aceasta este „forma de viață apostolică”; este amprenta unei iubiri religioase, sacerdotale. Alte concepții nu pot să fie decât niște minciuni nenorocite. Capitolul IV «Aceasta e biruința care a învins lumea: credința noastră» — 31. Biserica este a doua creație din nimic; opera atotputerniciei divine, secundată de credința măreață a Apostolilor — 32. Limbajul lor ne dă mărturie — 33. Credință, în ciuda instabilității trecutului — 34
Apostolica vivendi forma. Meditaţii pentru preoţi şi persoane consacrate by Giovanni Calabria () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100984_a_102276]
-
cu câtă tenacitate cei nelegiuiți sunt fideli planurilor lor; cum, abia că au ratat o acțiune, că deja au pregătit o alta; studiați viața unor exponenți de-ai lor, și vedeți câte privațiuni și-au impus pentru triumful idealurilor lor nenorocite, ce viață riscantă au dus, printre pericole, condamnări, exilări, depășind totul cu o fidelitate uimitoare pentru steagul lor. Dacă am avea și noi măcar uneori atâta zel pentru bine, cât au aceștia pentru a face răul! „Să ne întrebăm - scria
Apostolica vivendi forma. Meditaţii pentru preoţi şi persoane consacrate by Giovanni Calabria () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100984_a_102276]
-
fiindcă nu mai aveau cu ce trăi, polițele victoriei încep să devie exigibile. Bucureștiul se umple și de prizonieri turci care, pe o iarnă cumplită, au fost aduși pe jos, goi și flămânzi. Erea o jale să vezi pe acești nenorociți. La începutul anului, Regimentul 13 dorobanți din Iași-Vaslui este trimis acasă de pe front. Pentru vitejia purtării sale la Plevna în ziua de 27 august 1877, Domnitorul decorează drapelul regimentului cu „Steaua României“. Fiind răcit, ceremonia s-a făcut la Palat
Bucureştii de altădată by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1328_a_2730]
-
cu așa mari proporții, încât multă lume a alergat la fața locului. Însuși regele s-a dus a doua zi la locul dezastrului. Din tot materialul și din toți numeroșii cai atât de superbi ce avea nu i-au rămas nenorocitului director decât 26 cai. Subscripții și mari serbări au fost angajate imediat. La Teatrul Național, presa a dat, sub președinția prințului G. Bibescu, un bal extraordinar de frumos. Despre balul acesta vom spune câteva cuvinte. Dar în timpul acela ziarele publicau
Bucureştii de altădată by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1328_a_2730]
-
orice mijloc de îngrijire și alungînd-o din casă, a paralizat și a zăcut în pat, fără vorbire cîțiva ani, în cea mai neagră mizerie. I-a închis ochii, care nu mai erau în stare decît să plîngă, o vecină, la fel de nenorocită, pe care ea se îndurase să o primească în camera ei, după ce și dînsa fusese alungată din casă de sovieto-comuniștii de la putere. Rămasă singură, după moartea surorii mele, a ales și ea calea morții, spînzurîndu-se. 6 Fratele meu, Gheorghe, după ce
by Sergiu Dimitriu [Corola-publishinghouse/Memoirs/1057_a_2565]
-
cerînd regelui înlocuirea guvernului Rădescu. Dar încă de la 23 august, guvernul avea în compoziția lui și comuniști, care dominau cu ajutorul trupelor sovietice. De la 23 august 1944 și pînă în martie 1945 momentul Vișinski -, timp de șase luni, pe tot cuprinsul nenorocitei noastre patrii, s-au dezlănțuit sinistrele saturnale roșii. Nu a fost casă care să nu fi fost prădată, mii de români care au încercat să-și apere copilele contra violurilor bestiilor roșii, au fost împușcați. Au fost șase luni de
by Sergiu Dimitriu [Corola-publishinghouse/Memoirs/1057_a_2565]
-
și cu o studentă cu nume de regină suedeză, traducînd și-n engleză. De [T.] am divorțat recent! Aveam sentimentul că-mi ratez zilele tot așteptînd-o. Pînă acum: nici o reacție din partea ei. Rămîne de neuitat, de neuitat! Dar prea trăiesc nenorocit ca să mai pot fi și răbdător ca un bou, pînă la capăt! Pe la începutul lui iulie, după ce Gabriela Negreanu îmi comunicase că nu mai există nici o șansă ca biata mea carte să intre-n tipografie evenimentele! și după ce le scrisesem
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1459_a_2757]
-
Tocmai îi apăruse cartea grozavă!, după părerea mea. O structură lirică ce se apropie de reflexivul Ion Mureșan, un tragism senzual care sînt convins că va convinge pe toți! Madi e un prieten aparte, cred că și viețile noastre cam nenorocite ne apropie! Și nu știu de ce am simțit că singurătatea ei actuală avea nevoie de mine, lucru împărtășit și de ea. Îți trimisese cartea. Pentru alți cinci ieșeni le-a trimis prin mine! Sper că Liviu (Antonesei n. red.) a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1459_a_2757]
-
fugă din pustiul în care trăiesc, dar sînt convins că mă stăpînește în primul rînd o emoție devastatoare. N-am s-o uit niciodată pentru că ESTE întru mine în acești ani în care-mi duc zilele printre prea mulți idioți nenorociți. T. e una dintre cele mai frumoase întîmplări din viața mea în care cerul a tot bătut cu pumnii. Ai fost profet: anul '82 a fost al meu! Și nu oricum. Te voi iubi mereu pentru tot ce-ai fost
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1459_a_2757]
-
Îi Întrebam cine sunt adevărații mei părinți și schimbau vorba. știau, dar nu voiau, nu puteau să mi spu nă. Li se poruncise să nu-mi spună. Oare mi va spune cineva acum?“ Îi veni să plângă. „Sunt o ființă nenorocită. Adevărații mei părinți se rușinează cu mine și cei care le-au ținut locul n-au avut Încredere În mine. Cine știe ce blestem, ce secrete groaznice ascunde nașterea mea! și cine știe ce pericole mă pasc. De aceea plângea doamna Rishawa când am
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
blestem, ce secrete groaznice ascunde nașterea mea! și cine știe ce pericole mă pasc. De aceea plângea doamna Rishawa când am plecat de la ei. și de aceea era domnul Hildebrand atât de Încruntat când ne am despărțit. Sunt cu adevărat o ființă nenorocită!“ Cu această descoperire, ce ridica vălul necunoștinței doar de pe un colț al misterului, sfârși copilăria frumoasei Adelheid. VI O bună bucată de vreme micul gup călări În tăcere. Pe Simeon Îl dureau Încheieturile din cauza legăturilor prea strânse care Îi pătrunseseră
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
Voastră! — N-a fost nimeni care să vrea să ne aștepte pe noi? — Nu, doar că sunt destui curioși care vor să știe tot ce se Întâmplă! Hildebrand asculta cu mirare. Ce avea ducele de Îm părțit cu un șerb nenorocit, de-și pierdea vremea cu el? Ce-l interesa dacă fostului plutaș i se făcuseră slujbele de pomenire? Pricepuse numai că Bertold și vânătorii lui trecuseră de dimineață pe acolo... În rest... Lui nu-i plăceau podarii care pălăvrăgeau prea
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
găseau tainul de hrană neatins. Într-o seară, după ce și-au spus "noapte bună" în limbajul lor intraductibil, au adormit. De regulă, Martin era cel care se scula primul și veghea somnul Marinicăi până ce aceasta făcea ochi. În dimineața aia nenorocită, Martin, contrariat de somnul îndelungat al Marinicăi, i-a trecut laba peste umeri, vrând, printr-un gest de tandrețe, s-o trezească. Dar Marinica nu s-a trezit. A repetat gestul ceva mai apăsat. Nimic. Marinica nu se mișca. Din
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
noastră, cu capul între bănci și cu mâinile întinse asemenea unui liliac într-un zbor nocturn, vânând molii. Noi, de asemenea, fuseserăm trântiți jos și acum încercam să ne ridicăm și să ne aranjăm uniformele, galbeni de frică. Diavolilor! Bestii nenorocite! Am să vă arăt eu vouă! Am să vă ucid pe toți, nemernicilor!!! S-a ridicat de pe dușumea și s-a repezit la dulapul cu material didactic, unde își ținea "ajutorul" lui nedespărțit. A început să ne lovească orbit de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
picioare și am spus clar: Eu i-am îndemnat, domnule învățător, să ținem de ușă. Colegii mei nu sunt vinovați. Prin urmare, mie mi se cuvine pedeapsa și nu lor. Vă rog să-i iertați. Pedepsiți-mă! Așa??! Obrăznicătură, stârpitură nenorocită! Ține palmele! Am întins, supus, palmele. Palma dreaptă a primit două lovituri fulgerătoare de vargă. Însă la palma stângă durerea resimțită a fost atât de intensă încât creierul, neștiind cum să mă protejeze mai repede și mai eficient de durerea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
jenat și rușinat. Stătea în fund complet amețit, neștiind ce s-a întâmplat cu el. La o privire superficială, dar cu totul condamnabilă, l-ai fi putut lua drept unul dintre indivizii azvârliți noaptea în stradă, de către ospătarii vreunei cârciumi nenorocite, sătui de hărmălaia acestor consumatori agresivi, turbulenți și cu apetit alcoolic insațiabil. Haina i se rupsese în spate, căzuse cu capul în miriștea țepoasă și dușmănoasă, care nu-l cunoștea, și-i refuzase apropierea, tăindu-i fața cu murii încârligați
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
că sunt nimic față de atacurile injurioase ale lui Vadim ; erau absolut îngro‑ zitoare. V.A. : Și așa a ajuns în 2000 în finala pentru prezidenți‑ ale. A.M.P. : Exact. Era extrem de periculos ca la o elită alter‑ nativă slabă și nenorocită să îl mai ai și pe Vadim Tudor pe cap, adus în mod deliberat ; există aprobarea aceea a lui Petre Roman pentru înființarea revistei. Erau căi foarte simple de atac... El încălca legile pe față discreditând cele mai importante personalități
TranziȚia: primii 25 de ani / Alina Mungiu‑Pippidi în dialog cu Vartan Arachelian by MUNGIU‑PIPPIDI, ALINA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/862_a_1581]
-
Hilote. În aceeași noapte au fost arestați. Vor fi anchetați de Feller și David Solomovici. N-au fost prea duri cu ei, dovezile incriminatorii erau evidente, iar ei nu le-au negat. Cum remarcă teatrologul, "la anchetele Securității, cea mai nenorocită soartă o aveau nevinovații, oamenii care, pur și simplu, nu aveau ce să declare, nici împotriva lor și nici a altora. De pildă, pînă la arestarea noastră, Mihai Silion a fost groaznic torturat, pentru a spune numele noastre. Numai că
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
să fac nenorocirea care am făcut-o, dacă nu făceam nenorocirea care am făcut-o, să-l omor pe el, eu mergeam pe drumul ăsta înainte, și eram foarte nenorocit". Nu se înțelege prea bine cum ar fi fost mai nenorocit decît este. Nenorocit la el înseamnă criminal? îl întreb. Da, îmi răspunde. Și a fost bine că m-am oprit. Da' a fost în timp... Pentru că am făcut rău, și mai încolo am făcut rău mult. Dar cît aveam să
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
mai pot să semnez cu numele meu adevărat nicăieri, nici cu pseudonimul acum, ei, drăcie, nici la teatru, nici în reviste, dar, în fine, pricep și asta, e o vinovăție. Ce vinovăție, amice ? — Faptu’ că-s evreu în anii ăștia nenorociți e o vinovăție. Da, exact cum îți spun, nu te hlizi. Și îmi asum această vinovăție. M-au tăiat de unde au putut, mă ascund ca un vierme, să nu cumva să știe că dialogurile alea spumoase la care se aplaudă
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
ar fi fost el dacă un pitic amărât și hidos nu era în prima seară să-l tragă la Răcaru ? A ? Cine ar fi fost el dacă piticul amărât și hidos nu avea ideea minunată de a păstra titlul ăla nenorocit, alintul boului, cum îi spunea Cristian, Zaraza ? — Serios acum, nu-mi dau seama dacă ești prost de-a dreptul sau doar un visător, mon cher. Dar îți spun eu, istoria nu are loc și pentru personaje secundare. Și nu des-
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
credul, Cristiane... Naiv și încăpățânat ca întot- deauna, cât crezi c-o să-ți mai iasă ? — O, bătrâne, dar ți-am demonstrat deja o dată cât te-ai înșelat. Am plecat din sala aceea goală și plină de praf, din căminul ăla nenorocit care-mi sugruma ultimele clipe ale adolescenței și-n care plângeam aproape noapte de noapte de frig și de sărăcie și am devenit cel mai bun. Și m-au iubit, domnule ! Ropote de aplauze au curs după cântecele mele și
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]