2,101 matches
-
soarta și fiindu-i milă de jalnica lor stare, decretă, prin organul ministerului competent, desrobirea tuturor robilor statului. Dar lucru ciudat, În loc de a fi bucuroși de Întoarcerea la un traiu mai cu cinste și la o muncă mai sănătoasă, acești nenorociți se puneau În genunchi Înaintea boerilor, rugându-i să păstreze starea de mai Înainte, să nu rămâie În părăsire. Ce am putea spune de duhul robiei, Împins până la acest grad! Ce reflecții trebue să facem asupra degradărei ființei omenești! Și
RROMII ÎNTRE TRADIŢIE ŞI CONTEMPORANEITATE by Judit Găină, Viorel Paraschiv () [Corola-publishinghouse/Science/91787_a_93174]
-
În lagăr, Înapoi, era un atelier de cizmărie pentru nemți, pentru ceilalți... M-am dus acolo, să-mi dea ceva ghete mai bune. Kapo acolo era un neamț - un pușcăriaș neamț, și pe ei i-au băgat acolo. Zice: „Ei, nenorocitul ăla de francez. Hai că-ți dau niște papuci din lemn și peste două zile să vii și-ți dau eu ceva”. M-am dus peste două zile acolo și m-am ales cu ceva: mi-a tras două palme
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
era pentru selecționarea celor apți de muncă. În Birkenau, la ora șase s-au deschis obloanele și au venit evrei polonezi, Îmbrăcați În haine vărgate. Noi ne uitam la ei, cine sunt, și, Înainte de a afla răspuns, ei au spus: „Nenorociților, de ce-ați venit aici? De ce nu v-ați revoltat? Aici e moarte! N-ați auzit de Auschwitz?”. Și ne-au bătut destul de tare, ca să ieșim din vagoane. Noi i-am Întrebat foarte Înspăimântați: „Păi dacă sunteți evrei, de ce ne
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
fugit imediat În câmp, noi am rămas acolo: ne-a prins bombardamentul și mulți dintre noi s-au prăpădit și-n aceste bombardamente. Unui foarte bun prieten de-al meu i-a retezat o bombă ambele picioare de la genunchi - urla nenorocitul: „Împușcați-mă!”, că știa și nemțește. Nu l-au Împușcat - l-au dus, i-au amputat picioarele și... Foarte interesant, la Buchenwald era un bloc al invalizilor, ca un fel de vitrină: „Uite că noi nu-i ucidem pe invalizi
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
sau ajutor? - Eram singur. - Pe tot lagărul? - Nu, În infirmerie. Era și un spital mare, unde șef era un SS-ist, iar medici erau niște cehi, prizonieri și ei. - De ce s-a simțit nevoia creării unei infirmerii separate? - Erau niște nenorociți care nu puteau să meargă la spital: aveau flegmoane de aici până aici. Trebuia să Îi despici, să bagi meșe ca să curețe tot puroiul ăla... - De ce făceau aceste flegmoane? - De la murdărie - cum să lupte organismul În acele condiții de mizerie
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
acum și pentru asta e târziu”... Era prin ’37-’38. Se apropia sfârșitul. - Ați Întâlnit În lagăr oameni pe care să-i fi admirat și oameni pe care să-i fi disprețuit? - Nu am disprețuit pe nimeni. Erau așa de nenorociți, că nu puteai să disprețuiești pe nimeni. Iar de prețuit Îi prețuiam pe cei care rezistau. Imediat după eliberare, eu și doctorul Rațiu, din Budapesta, am luat o clădire a SS-ului și am transformat-o În spital, unde aveam
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
bâtele și probabil că, așteptându-se să fie și un control și știind că controalele astea urmăresc să fie cât mai dure, s-a plâns la Natzweiler, de care aparțineam noi: „Domnule, trimiteți-mi niște profesioniști, că ăștia sunt niște nenorociți”. Așa ne explicam noi. Presupun că nu greșeam, dar exact nu știu... Și aici am avut puțin noroc, În sensul că nu aveam prea mult contact cu ei. Noi 12 ore lucram În mină, două ore dura transportul, dus-Întors - 14
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
o parte din munca de jos cu Y2K În regim de externalizare. „Așa că toate companiile din Occident se confruntau cu dificultatea de a găsi pe altcineva care să o facă pe cât mai puțini bani. Ei au spus: «Măcar să trecem de nenorocitul ăsta de an 2000!». Astfel, au Început să lucreze cu companii ștehnologiceț indiene cu care, În altă situație, nu ar fi lucrat“. Ca să o spun altfel, ei erau gata să meargă la o Întâlnire aranjată cu India. Erau pregătiți să
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2108_a_3433]
-
ce crede nelimitat, cel ce are îndoieli să rămână afară” - este cu adevărat posibilă salvarea din brațele răului, din lucrarea diavolească. Cei ce anchetau și loveau se uimeau că rezistam la suplicii și pentru tăria credinței. De ce nu ții, măi nenorocitule, la viața ta? Nu vezi unde te-a adus credința ta? Nu vezi în ce hal ai ajuns? În halul acesta m-ați adus voi, care nu știți ce faceți. Aceasta este rușinea voastră, nu a mea! Pe voi vă
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]
-
socotiți că această suferință nu vă înjosește, ci din contră, vă cinstește? Vă onorează, înscriindu-vă între adevărații luptători pentru salvarea întregii lumi, nu numai a neamului nostru, dar și a dumneavoastră personal. Cu ăștia toți care sunt aici? Cu nenorociții ăștia? De ce-i desconsiderați! Poate că cei mai mulți suferă într-adevăr, plătindu-și propriile păcate. Dar dumneavoastră cu ce vă deosebiți de ei? Nu cumva greșiți și mai rău, preluând funcțiile de slujitor al altui stăpân, mai rău decât cel căruia
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]
-
nu a vrut să iscălească, am fost condamnați între 10 și 15 ani închisoare. După recursul respins, ne-au adus aici. Eu alerg după voi prin toată lumea ca să vă trimit în Israel și voi vă duceți să luptați pentru goimi? Nenorocitule!, l-a apostrofat Litman. Dându-și seama că a sărit peste cal, stăpânindu-se, i-a șoptit o întrebare în idiș. Domnul Rozin privea și el atent de pe marginea priciului fără să schițeze vreun gest. După ce cei doi s-au
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]
-
mă tapezi și nici cu lacrimi prefăcute n-ai putut să obții nimic, te-ai apucat să mă denigrezi și să mă insulți în articolul tău de trei parale, singurul de altfel pe care l-ai scris în viața ta, nenorocitule. Acum faci pe ziaristul și pe franțuzitul? Domnilor, aveți în față un șarlatan și un escroc! Cei din cameră erau stupefiați. Maiorul Fetecău și inginerul Berghea încercau să medieze între părți în zadar, căci nu li se dădea atenție. Litman
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]
-
scăunelele montate pe laturile dubei și ne înarmam răbdarea pentru un drum lung. După un timp fumul înecăcios provenit de la gazele de eșapament pătrundea prin podeaua dubei din ce în ce mai intens. Pardoseala dubei era înlocuită cu grătar așa că puteam fi gazați. Câți nenorociți nu și-or fi dat sfârșitul aici? Vom fi și noi victime? Gândul nu și-a urmat cursul, căci oamenii începuseră să tușească și să vomite, apoi crampele și înecăciunea ne cuprinseră pe toți. Doi-trei rezistau cu greu; am început
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]
-
Cehoslovaciei, unde instituțiile democrate aveau temelii sănătoase. Depresiunea a sădit sîmburele îndoielii chiar în solidele democrații parlamentare, cum ar fi Franța. Iorga îl cita pe A. Tardieu, care scotea în evidență deteriorarea democrației parlamentare. Iată ce scria Iorga: "Nu un nenorocit ca mine, care luptă aici pentru aceste idei (democrate) și este lăsat singur în lupta lui atît de cei suspuși cît și de cei de rînd, spune acest lucru, ci un democrat francez, un democrat incontestabil de talia Dlui Tardieu
Nicolae Iorga - O biografie by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1017_a_2525]
-
Laissez-moi rire! Pam n-a fost niciodată o actriță, a fost o steluță. Nu-i în stare să facă nimic. Toată viața a trăit pe spinarea bărbaților. A trăit pe spinarea lui Ginger, și înainte de el pe spinarea unui alt nenorocit de american, și înaintea ăstuia pe spinarea a cine știe câtor altora. Ginger încă îi mai plătește niște sume fantastice ca pensie alimentară. Și știi că eu îi plătesc pensie alimentară Rosinei, deși ea câștigă de cinci ori cât mine
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
și o să mă ridice. Era un om blând. Nu știu de ce spun că era bun, ce știam eu despre bunătate, nu eram decât un țânc. Obișnuia să mă țină de mână și să mă ia pe genunchii lui. Mă iubea, nenorocitul. Părinții mei nu m-au răsfățat niciodată, niciodată nu mă îmbrățișau și nu mă pupau, cred sincer că nu le prea plăceam, erau topiți după blestemata de soră-mea. Dar unchiului Peregrine îi plăceam. Mă lua în brațe și mă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
Și m-au dus la depozitul ăla din Uranus, că fuseseră niște pivnițe acolo nu știu ce... Tot celularul ăla era îngropat în pământ acolo... M-au dezbrăcat în pielea goală și mi-au dat echipament. 6 obiecte de harnașament de-ăla nenorocit, și m-a’ aruncat într-o celulă acolo. Acolo‚ în celulă era un inginer specializat în cazane industriale... Nenorocit tipul, Dumitrescu îl chema... Era de luni de zile în anchetă, și cred că a și murit, că săracu’ era pământiu
VOL I. In: EXPERIENȚE CARCERALE ÎN ROMÂNIA COMUNISTĂ by Cosmin Budeancă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1972_a_3297]
-
că toată noaptea am fost și-am regulat pe mă-ta... Pe cine domne’? Pe mă-ta, mă, pe Cola, sub corcodușul ăla de la scară. Mama era Nicolița, și ăstea erau niște detalii pe care nu le putea da decât nenorocitul ăsta de vecin. Și zic: Domne’, dacă ai cunoaște-o mata pe mama, ai muri de rușine... Vezi de treabă, nu mă jigni, că știu că asta vreți să faceți... Ce, vrei? Să mă demoralizezi cu asta? Știu cât de
VOL I. In: EXPERIENȚE CARCERALE ÎN ROMÂNIA COMUNISTĂ by Cosmin Budeancă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1972_a_3297]
-
Citește ce scrie aici despre tine! Că eu m-am întâlnit cu ăia în colonie și spuneau: Domnule, eu nu am spus nimic despre tine. Cum, mă, că eu am văzut semnătura ta acolo! N-am făcut eu, au făcut nenorociții ăia și cine știe de unde au luat-o! Eu n-am spus așa ceva niciodată! Deci ăsta era unul dintre tertipurile pe care le foloseau ei... Și după proces v-au dus imediat direct la Jilava? Da, asta era în iunie
VOL I. In: EXPERIENȚE CARCERALE ÎN ROMÂNIA COMUNISTĂ by Cosmin Budeancă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1972_a_3297]
-
venea la număr... L-am luat în poziție și îl țineam de mână pe mort, ca să iasă la număr, să aducă mâncarea și pentru el. Și-am mâncat noi mâncarea lui... Și ne-a pârât un ungur, unu’ Bandi, un nenorocit. Ne-a chemat în capul celularului, și cum erau mulți șontorogi din ăștia, erau cârjele acolo, bastoane din ăstea cu capete de plumb. Băi, și m-a bătut de mi-a făcut niște contuzii cât dovlecii așa, de luni de
VOL I. In: EXPERIENȚE CARCERALE ÎN ROMÂNIA COMUNISTĂ by Cosmin Budeancă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1972_a_3297]
-
ăștia, erau cârjele acolo, bastoane din ăstea cu capete de plumb. Băi, și m-a bătut de mi-a făcut niște contuzii cât dovlecii așa, de luni de zile am tras de ele... De bătut ne-a bătut Manea, un nenorocit, un țigan din Jilava, care era plutonier-major. Am stat în celulă la Jilava în condițiile ălea teribile de înfometare, și de teroare, și de nesiguranță... Vă mai amintiți cum ați fost dus la Salcia? Ne-a îmbarcat într-o noapte
VOL I. In: EXPERIENȚE CARCERALE ÎN ROMÂNIA COMUNISTĂ by Cosmin Budeancă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1972_a_3297]
-
pe lume o alta. Ce colegi de detenție vă mai amintiți? În lot era unu’ Filip Dumitru care venise exmatriculat de la cinematografie, că făcuse niște porcării, și l-am întâlnit la închisoare după aia și i-am zis: Bine măi, nenorocitule, ai dat declarație despre mine că am zis eu așa și pe dincolo... Știi? Că te nenorocesc,zic, te omor. Da’ el zice: Da’ ce vroiai, mă să mai mănânc bătaie și pentru tine? Auzi, deci tipu’ ca să nu mănânce
VOL I. In: EXPERIENȚE CARCERALE ÎN ROMÂNIA COMUNISTĂ by Cosmin Budeancă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1972_a_3297]
-
văzut și îți dai seama... Și când am ajuns acasă a zis tata către mine: Mă, ce-ai făcut, mă? Ce au avut, mă, cu tine? N-am făcut nimic! N-am făcut nimic, da’ ăștia sunt comuniștii matale, niște nenorociți! Păi nu sunt nici ai mei, fir-ar ai dracu’ să fie! Adică bătrânul și-a revenit și-a dat seama imediat. El era secretar de partid, dar nu a fost din convingere... N-avea’ pe cine să pună acia
VOL I. In: EXPERIENȚE CARCERALE ÎN ROMÂNIA COMUNISTĂ by Cosmin Budeancă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1972_a_3297]
-
a fost c-au fost profesori universitari care nu știa’ cum arată porumbu’ mic sau sfecla... cum a fost profesoru’ universitar Musceleanu din București, profesoru’ Enache de la Iași, care avea studiile făcute la Sorbona, profesoru’ Muscă de la Galați... Îi bătea nenorociții ăștia de gardieni cu parele (sic!), domnule. Bine, am luat și eu bătaie... La izolare v-au băgat în Balta Brăilei? Da’, io am făcut izolare în Balta Brăilei de mi s-a urât... Am stat o lună de zile
VOL I. In: EXPERIENȚE CARCERALE ÎN ROMÂNIA COMUNISTĂ by Cosmin Budeancă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1972_a_3297]
-
aerisire, nu era’ puțuri de aerisire... A fost foarte greu și acolo, și să accidenta mulți... Și a’ fost multe zile că ne-au bătut la carceră. Aia era cât o sobă de mică, doar cât încăpea omu’... și un nenorocit de milițian a băgat sârmă ghimpată înăuntru, că mai adormeai și te rezemai de perete... Și nu puteai să te mai rezemi că te înțepa sârmele alea ghimpate și trebuia să stai numa’ așa... Nu era ușor... Care făcea câte
VOL I. In: EXPERIENȚE CARCERALE ÎN ROMÂNIA COMUNISTĂ by Cosmin Budeancă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1972_a_3297]