2,174 matches
-
începea să zburde pe corpul ei fără încetare până când închideam ochii. Eram convins că se retrage să se odihnească puțin în beculețul ăla de veghe, montat undeva în plafon, dar de fiecare dată când redeschideam ochii era acolo la datorie, neobosită, făcând ture în sus și în jos, de pe sâni pe coapse, de pe coapse pe umerii ăia superbi și, din când în când, în funcție de poziția ei, se cuibărea puțin și între picioarele ei, neglijent desfăcute, puțin, nu mult, cât să mă
Singur sub duș by Dan Chișu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295575_a_296904]
-
de localitatea Poiana, o descoperire extraordinară. În afară de faptul că s-a dat la iveală o nouă peșteră de o frumusețe inegalabilă, pentru descoperirea căreia au mai colaborat și alți arheologi amatori, printre care o mențiune aparte merită inimosul Inocențiu Nicanor, neobositul doctor Pompiliu Stănescu, actorul Petrică Ciuraru, arheologul Ovidiu Ardei, în peștera respectivă au fost scoase la iveală, după minuțioase și îndelungate cercetări, oase de mamuți și de alte specii de animale ale cavernelor de acum cîteva milioane de ani. Noua
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
tulburi ale unui ’90 postdecembrist... Așa se face că din 1992 o rută Bârlad-București-Paris și retur se deschide pentru profesorul Alexandru Mânăstireanu, călătoriile sale - cu avionul, autocarul ori trenul, deschizându-i calea spre o lume accesibilă până atunci doar livresc: neobositul bârlădean va străbate Parisul în lung și-n lat, va deveni familiar cu monumentele celebre, va călători în alte regiuni ale Franței, în Belgia, la nepot și strănepoți, dar și în Italia - la Veneția, Florența, și nu numai. Din frumoasele
Călător... prin vâltoarea vremii(călătoria continuă) by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/561_a_770]
-
de pe tot cuprinsul țării, menținând trează conștiința națională a românilor de pretutindeni. Sper ca modesta mea prezentare să-și atingă scopul propus de a trezi interesul pentru volumul pus în discuție, cât și mai ales asupra întregii activități publicistice a neobositului, talentatului și împătimitului cercetător al presei noastre românești. Notă. Simplă coincidență? Poate... sau omul, în mod involuntar face exact ceea ce trebuie pentru un anumit moment al existenței sale?? Sâmbătă, 6 octombrie 2007, fără să fi reținut cu exactitate data de
Călător... prin vâltoarea vremii(călătoria continuă) by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/561_a_770]
-
află în miezul acestei grandioase manifestări de suflet. Un adevărat și grăitor semn al prețuirii de care se mai bucură încă truditorii din domeniul cuvântului scris, acolo în ȚARA de SUS a MOLDOVEI. Călduroase și binemeritate felicitări orașului DOROHOI și neobositului autor. Al. Mânăstireanu, „Elanul”, Nr.72, febr.2008 *** Remember Octavian Stoica sau O comemorare la Casa memorială „Octavian Stoica” Joi, 8 octombrie a.c., între orele 9-11, a avut loc o adunare cu scopul de a ne reaminti despre acela care
Călător... prin vâltoarea vremii(călătoria continuă) by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/561_a_770]
-
analizează activitatea până la momentul actual. Și o noutate de ultim moment: Vasile Fetescu abordează o nouă direcție în scrisul său: fabula, cu referire directă la aspectele morale negative ale originalei noastre tranziții. Exemplific doar prin “Seducție” și „Paradox”, semn că neobositul confrate scriitor mai are încă destule resurse pentru a ne mai oferi valoroase și atractive pagini literare. Al. Mânăstireanu, „Academia Bârlădeană”, Nr.3(32), trim.III, 2008 *** Păcală și ai săi, de Ion Popescu-Sireteanu Încă de la început, autorul ne previne
Călător... prin vâltoarea vremii(călătoria continuă) by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/561_a_770]
-
ce au cutreierat povestea sunt, la rându-le, creațiile autorului omniscient. Ele el îl salută pe Corto și pe cititor la final, parte din teatrul imaginației și literaturii. Cât despre Corto, locul său este în ficțiunea ce învăluie orașul dogilor. Neobosit și misterios, el bate la ușa din cartierul tainelor, cerând ca poarta să se deschidă, iar o altă poveste să îl înghită, spre a cutreiera mările de cuvinte și de culori. Pratt iese la rampă, pentru a-și contempla universul
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
pentru un pui de somn, până la ceaiul de la ora trei. Razele soarelui pătrundeau ca niște flăcări albe prin hublouri, iar bărcile de salvare se legănau în voia valurilor. Nici țipenie de călător pe punte. Personalul de serviciu își făcea datoria neobosit. Barul, animat serile, era acum pustiu. Doar barmanul, în uniforma lui albă, ștergea paharele. Pe la ora două a intrat un student, cu ochii cârpiți de somn, să-și cumpere țigări. Barmanul a scos dintr-o cutie verde două pachete de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
acasă nu faci așa ceva, azvârli ciornele, bucățele, numai la toaletă. Ți-e teamă să nu transpire ceva înainte de tipar. În reviste ai publicat doar fragmente „neutre”, alese cu toată grija. Ai o perioadă proastă. Durerile de cap, insomniile... A nins. Neobosită, pajura albă plutește deasupra Stațiunii albe. Când trece peste brazii verzi, pasărea pare și mai albă; traversând discul solar, albul acesteia dispare; de asemenea, când intră în ceață. Norii albi, de joasă altitudine, o ascund cel mai bine. Umbra acvilei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]
-
mangustă, toate păsările sălbatice pe care le putuse găsi în zona aceea, peștii cei mici din pârâu, melcii cu cochilie rotundă care dungau cu argintiu frunzele, cosașii care săreau și țopăiau, aterizând cu bufnituri în frunziș, asemeni picăturilor de ploaie. Neobosită, căuta o nouă plantă, un nou fruct de pădure, o nouă ciupercă sau lichen, mucegai sau floare, dar totul în jur i se părea familiar și tern. Nici o aromă nouă nu însuflețea aerul, iar ea se aventura tot mai departe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2297_a_3622]
-
torțe strălucitoare copacii; deseori, Sampath se trezea din cauza sclipirii unei lumini de căutare. Ce bine ar fi dac-ar adormi paznicii ăștia în post, așa cum știu numai paznicii, se gândea Sampath. Dar nu, grupul acesta era o brigadă de insomniaci, neobosiți și enervant de zeloși în ceea ce privea îndatoririle lor. La prima geană de lumină, mulțimile sosiră cu megafoane și fu învăluit încă o dată în sloganuri strigate și certuri. Cum, cum va reuși el să scape? Se îmbolnăvise deja de-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2297_a_3622]
-
lucruri, eminență, să trăiesc cu propriile mele greșeli deja Îmi dă destulă bătaie de cap, Va trebui să vorbesc cu regele, să-i amintesc că, Într-o situație ca asta, atât de confuză, atât de delicată, numai respectarea fidelă și neobosită a doctrinelor demonstrate ale sfintei noastre mame, biserica, va putea salva țara de la haosul Înspăimântător care se va abate peste noi, Eminența voastră va hotărî, este domeniul dumneavoastră, Îl voi Întreba pe maiestatea sa ce preferă, s-o vadă pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2327_a_3652]
-
vine niciodată singură, ceea ce, aplicat la situația de față, ar Însemna, după moartea subită, putrezirea În casă. Se demonstră atunci faptul că un prim-ministru nu din Întâmplare ajunge În funcții atât de Înalte și că, așa cum a tot afirmat neobosita Înțelepciune a popoarelor, fiecare popor Își are guvernul pe care-l merită, fiind necesar să se observe totuși, În ceea privește acest caz, și spre clarificarea completă a chestiunii, că dacă e adevărat că primii miniștrii, de bine de rău
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2327_a_3652]
-
brațul. O văd izolată, ca decupată din aburi, o văd foarte bine. S-a întors în centrul universului, a dispărut fragilitatea pe care o avusese doar cu câteva seri înainte, nesiguranța ei neașteptată, emoționantă. Este din nou ea, puternică și neobosită, doar puțin mai misterioasă. Chiar și privirea pe care mi-o aruncă este aceea dintotdeauna, participând la lucrurile superficiale, dar distrată în profunzime. Nu mai are nevoie de mine. Mă întorc cu carafa, le torn tuturor de băut. — Scuzați-mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
în același timp că această cronică nu putea fi a victoriei definitive. Ea nu putea fi decât mărturia a ceea ce trebuise el să împlinească și a ceea ce, fără îndoială, trebuiau să mai împlinească încă, împotriva terorii și a armei ei neobosite, în ciuda suferințelor personale, toți oamenii, care, neputând fi sfinți și refuzând să admită flagelurile, se străduiesc totuși să fie medici. Ascultând, într-adevăr, strigătele de bucurie nestăpânită care urcau dinspre oraș, Rieux își amintea că bucuria este mereu amenințată. Căci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
o tulbura. Inodoră, incoloră, fără gust; așa trebuia să ajungă iar la robinet apa; microscopicii Înecați influențau analizele; În laborator, leșuri invizibile erau puse În evidență de aparatură diabolică; bacterii selecționate cu grijă aveau să le vină de hac, purificînd neobosite lichidul. Un Thomas mai conștient s-ar fi gîndit la asta, poate o și făcuse, În cîteva rînduri, În vreme ce se ștergea, după duș, c-un prosop aspru, numai aspru, reactiva circulația. Dar mintea nu zăbovea prea mult la amănunte colaterale
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]
-
se dovedea tot mai amabilă, mai drăgăstoasă, numai miere ce se scurgea, nevăzută, peste Thomas, năclăindu-l. Efectul era contrar, Thomas, trecut prin atîtea paturi, aștepta doar momentul potrivit pentru a scăpa definitiv, fiindcă s-ar fi putut ca Ingrid, neobosită, cum se dovedea, să Îl prindă de tot. C-un lanț viu. Un copil Încolăcindu-i lui Thomas brațele pe după gît, sufocîndu-l aproape. CÎt să l mai astîmpere, luîndu-i o parte din aer. Omorîndu-l, aproape, pe nestatornic. De așa ceva se
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]
-
plecat? În plus, un alt factor care a contribuit la faptul că am slăbit e acela că, în mod normal, o fată atât de îndrăgostită ca mine nu poate pune, oricum, nimic în gură. În ciuda acestui lucru evident, Julie continuă neobosită: —Nu poți să te măriți cu el. Imaginează-ți cum ar fi - practic, te-ai topi de îngrijorare. În timpul logodnei ar trebui să fii fericită și relaxată. De fapt, aici Julie se înșală. Se pare că toată lumea e complet stresată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1879_a_3204]
-
evaluând sacrificiile. Dușmanii care trebuie supuși sunt aceste șase păpuși, pe jumătate serioase, pe jumătate grotești, făcute din hârtie colorată, vor trebui forțate să se predea folosind armele lutului și apei, lemnului și ghipsului, vopselelor și focului, și prin mângâierea neobosită a mâinilor, care nu sunt necesare numai pentru a iubi. Atunci Cipriano Algor spuse, Trebuie să fim atenți să facem mulajul doar din două bucăți, dacă ar fi trei ne-am complica munca, Cred că două vor ajunge, păpușile sunt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
totuși, codicele care aparțin tradițiilor recunoscute. — Ai citit ce codice ai dorit, șiiții au alte codice. — Și ele vorbesc despre tine? — În curând n-ai să te mai Îndoiești. XVI Bărbatul cu ochii bulbucați și-a reluat viața rătăcitoare. Misionar neobosit, el străbate Orientul musulman, Balkh, Merv, Kashgar, Samarkand. Pretutindeni predică, argumentează, convertește, organizează. Nu părăsește nici un oraș sau sat fără să fi desemnat acolo un reprezentant pe care-l lasă Înconjurat de un cerc de adepți, șiiți sătui să mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
în grabă spitalul, clinica și facultatea și să se retragă la un mic spital de țară, pierdut între nămeți și dealuri. Protejat, spera, astfel. Să le povestească cum se ocupase filozoful de cele lumești, de creșterea copiilor? Ca o doică, neobosită a-i hrăni, spăla, înveseli, nu doar a le propune lecturile și incertitudinile. Să le spună că ea însăși rămăsese, mereu, un fel de copil al lui Marcu Vancea? Cui să-i vorbești despre ceea ce fusese în urmă, cândva, tot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
bicicletei, când fusese brusc izbit de momâia neagră și bleagă a hazardului. Vinovăția, adolescentul și-o tot sucise și înnodase, până la acel bum năprasnic. Acum două săptămâni...apoi gonise, orbit, pe străzi și pe dealuri, ziua și noaptea, nedormit, nemâncat, neobosit a căuta un martor, un răspuns, o dezlegare pentru tot ce se întâmplase. Tacâm pentru frumoasa soră Sonia, regina barului Levcenco, ținta, în fiecare seară, a unui neîntrerupt șuvoi de bilețele, flori, cărți de vizită, venind de la toate mesele. Vesela
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
auzea, din nou, murmurul vocilor, surdina refrenului voios. „Jigo, jig, jigodia. Jigo Jigo, s-o întinzi.“ Foile foșneau, sucite răsucite, refrenul susura, ațâțat. Străinul rămăsese țintuit, cu scaun cu tot, în rama ușii. Il priveau acum cu toții, disprețuitor, stăruitor, plictisiți,neobosiți. Ba da, ba da, obosiți! Dintr-odată și-au șters, ca la comandă, frunțile, sprâncenele fosforescente, măștile nădușite. Se încălzise! Soarele de primăvară îi obosise, iată! Își acoperiseră orbitele, sprâncenele, cicatricea, nu se mai vedea nimic, orbitorul astru domina încăperea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
pălării mototolite, sacoșe rupte, ciorchini de nasturi împrăștiați pe caldarâm. De ce evit închisoarea, de ce n-am curajul să fiu închis, de ce nu avem puterea de a umple, dintr-odată, închisorile, toți, toți, suprapopularea închisorilor, așa bombănea recepționerul, privind furnicarul oboist neobosit, să apuce clipa, într-o clipă, înainte ca imensa talpă neagră a surdomutului Gulliver să strivească brusc masa de nimicuri vibratile. Pașii pornesc greu și anapoda. Urcă într-un autobuz, într-un tramvai, în alt tramvai, alt autobuz. Ajunge în fața
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
Marcu Vancea acum patruzeci de ani. Într-o primăvară la fel, pierduse brusc contactul cu pământul și pornise brambura pe străzi și, mai departe, pe câmpuri, sinucis sau ucis în noaptea care a fost n-a fost și tot continua,neobosită, neîncheiată. Dacă i-aș aduna pe toți pacienții lui Marga în noaptea asta, înșirați cu câte o torță în mână, pe coama taluzului, la colector, până la vărsarea în râul rece, negru... printre ei, l-aș descoperi. Da, aș recunoaște unul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]