2,429 matches
-
intrară Într-o regiune de cîmpuri de luptă abandonate, aflată la vreo 15 kilometri la sud de Shanghai. Lumina după-amiezei se ridica În aer, de parcă ar fi Înapoiat soarelui o mică parte din energia pe care o răspîndise peste cîmpurile nepăsătoare. Imaginația lui Jim părea să fi consolidat În Întregime zona de tranșee și cazemate. Un tanc stătea, ca o baracă pe roate, la Încrucișarea drumurilor spre Shanghai și Hangchow, pete de soare strălucind prin spațiile dintre scînduri. Tranșeele se strecurau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
pe durata războiului. La vreo opt sute de metri mai spre vest se Întindea principala șosea spre Shanghai, Încă aglomerată de convoaie de camioane japoneze și artilerie de cîmp care se Îndreptau spre oraș. Zgomotul chinuit al motoarelor lor străbătea Întinderile nepăsătoare. Jim mergea În fruntea convoiului Încercînd să-i asculte pe bărbații și pe femeile din spatele lui. Tot ce putea auzi era răsuflarea lor, de parcă experiența libertății Îi lăsase fără glas. Jim Își ignoră propria respirație zgomotoasă. În ciuda muncilor necontenite pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
tot aștepți mereu. Cu sufletul închis ca-n vas sub presiune Mereu interiorul striga către mine: În țară străină cu greu te-mbogățești Și nu știi ce preț mare va fi ca să plătești ? Dar tu nu ai rămas un om nepăsător Și ai pășit la fel în stil de-învingător Mereu mai curajos spre-o viață mai măreață Aveai un crez al tău că reușești în viață. Erai miez de nădejde, speranță și minune Sfidând străinătăți găsind soluții bune Am dobândit
Regăsirea by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91647_a_107362]
-
le-am auzit, ca să nu fim depărtați de ele. 2. Căci, dacă Cuvîntul vestit prin îngeri s-a dovedit nezguduit, și dacă orice abatere și orice neascultare și-a primit o dreaptă răsplătire, 3. cum vom scăpa noi, dacă stăm nepăsători față de o mîntuire așa de mare, care, după ce a fost vestită întîi de Domnul, ne-a fost adeverită de cei ce au auzit-o, 4. în timp ce Dumnezeu întărea mărturia lor cu semne, puteri și felurite minuni, și cu darurile Duhului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85082_a_85869]
-
fermecătoarea undă de magnetism care o învăluia întotdeauna în preajma soțului său. Se dezmetici. Dar nu chiar de tot. Și vocea cu care își pofti invitații în casă îi trădă profunda schimbare interioară. Rosti cuvintele cu inflexiunile din tinerețe, când trăia nepăsătoare, ca orice femeie iubită și împlinită. Muzicanții nemți tocmiți pentru muzica europeană începură să cânte. Focul ardea în toate sobele. Oglinzile multiplicau lumina lumânărilor aprinse în sfeșnicele mari. Invitații se pregăteau pentru masă spălându-și mâinile în lighenașele de argint
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
cu voluptate revolta, sporind-o cu fiecare cuvânt de apostrofare. Nu pronunța nici un nume, dar undeva, în minte, avea imaginea clară a împăratului, a curții simandicoase de la Dresda, a ministrului de Finanțe și chiar a cancelariei imperiale, cu funcționarii ei nepăsători și indolenți. Julien, da, Julien are perfectă dreptate! Cum să-ți îndeplinești înalta misiune așa, fără nici un sfanț în buzunar? Ei bine, dacă el pleacă, voi pleca și eu! Toinette pândea printre perdelele dormitorului. Știa că soțul ei are o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
țigani înarmați cu târnuri, mături, lopeți, roabe, sacale și găleți din dotarea armatei ruse adunaseră toată noaptea grămezi întregi de paie, țărână, excremente, coji de semințe, balegă și încă multe alte rămășițe. Asta nu pentru că locuitorii orașului ar fi fost nepăsători. Dimpotrivă, erau foarte harnici. Dădeau cu mătura prin fața casei în fiecare dimineață, dar aruncau apoi totul pe unde se nimerea. Gunoiul, plimbat de colo-colo, nu se mai termina niciodată în capitala țării. Doar ninsorile iernii reușeau să-l ascundă pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
brațele celuilalt, să ni se fi prelins pe obraji sarea și dulceața lacrimilor noastre? Am fost leneș, dar el m-a iubit. Privirea lui de plumb era numai oblonul ce acoperea o duioasă iubire pentru haimanaua de treisprezece ani, pentru nepăsătorul de optsprezece și mai târziu pentru nefericitul semiconștient de douăzeci de ani, cu toate drumurile închise. Azi încă, două decenii de când m-am împotrivit cu încăpățânare să-i privesc chipul pentru totdeauna adormit, surâsul său rar și cu atât mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
cârpaciului odată cu mortul, oamenii încă nu se adunaseră. Femeia ședea pe scăunel, cu ochii holbați în gol și copiii se jucau de-a prinselea în jurul sicriului. Sufletul meu coborî atunci ușor ca un fulg pe lada calapoadelor, de unde am privit nepăsător către mamă și copii. Pe vremea aceea cunoșteam la răstimpuri numai durerea de măsele. Copilăria fără griji se încheie totdeauna în ziua când, oprit la vitrina unui magazin cu jucării, m-am surprins privind cu nepăsare trenul, calul, biciul și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
masca fereastra dinspre apus a clopotniței, am surprins, parcă, zvâcnind, penisul somnolent dintre coapsele arămii, ale tânărului fără cap. În splendida dimineață de Septembrie, în care venisem să-mi iau rămas bun înainte de plecare, Egon mă întâmpină să-mi spună nepăsător și simplu, că Hilda mă așteaptă alături. - Pentru ce? întrebai eu, bineînțeles numai de formă, căci atitudinea lui îmi dădu să înțeleg că mi-o cedează de bunăvoie. - Poate că Hilda nu-ți place? făcu el amestecând pe paletă, cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
să fie casa creatorului. Dar cărămizile de împrumut și tencuiala umedă, miroase prea puternic a pământ și mucegai. - ăAllo, Mister Black! De ce aștepți cu pipa stinsă în gură?... S-au împlinit atâtea săptămâni de când te văd pe dig, plimbându-te nepăsător, în timp ce corabia smucește odgoanele, să le desprindă din cârligul de pe cheiu. - Allo, răspunde Mr. Black, mușcând din coada pipei, - aștept vânt dinspre NE. - Ah, Mr. B., zic eu, e mai frumos să pleci fără să știi încotro și să aștepți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
ca să-i dau gustul”, țâșnește Gloria printre dinți, în legitimă apărare. Așezați la masă, sunt pornit pe ceartă. Borșul mi se pare acru și trezit. „E acru și trezit”, zice Gloria, posomorâtă, la un gând cu mine, și vorbim apoi, nepăsători, de alte lucruri, cu toate că îmi simt creierii apăsați de borșul care-mi strânge inima. Gloria ronțăie un pesmete și discută iarăși despre borș. Zice că s-a săturat de el până în gât și plânge cu lacrimi. Plânsul este unul dintre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
semn rău. Ignatius era îngrijorat. Cu toată filozofia lui, Boetius fusese totuși torturat și ucis. Valva lui Ignatius se închise din nou și el se întoarse pe partea stângă ca s-o deschidă prin presiune. — O, Fortuna, zeiță oarbă și nepăsătoare, sunt legat de roata ta, se lamenta Ignatius râgâind. Nu mă strivi sub spițele ei. Înalță-mă în sus, divinitate. — Ce tot bolborosești acolo, băiete? întrebă mama lui prin ușa închisă. — Mă rugam, răspunse supărat Ignatius. — Agentul Mancuso vine azi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
domnul Reilly. Era atât de devotat, atât de interesat de mersul companiei! Intenționa chiar să viziteze fabrica, când valva lui avea să-i permită, ca să vadă cum să îmbunătățească și acolo condițiile. Ceilalți angajați fuseseră întotdeauna atât de neglijenți și nepăsători. Ușa se deschise încet și domnișoara Trixie își făcu apariția ei zilnică, purtând o pungă mare de plastic care i-o lua înainte. — Domnișoară Trixie! exclamă domnul Gonzalez cu un ton care pentru el era foarte aspru. — Cine? strigă speriată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
fasolea la pământ. — Bravo, uite ce-ai făcut! spuse Ignatius. Cine ți-a spus să dai jos plantele alea? — N-ai spus tu, „la atag“? răspunse posesorul lanțului de bicicletă. — Oprește-te imediat! urlă Ignatius către un om care ciopârțea nepăsător cu un briceag cartonul pe care scria DEPARTAMENTUL PENTRU CERCETĂRI ȘI REFERINȚE - I. REILLY, RESPONSABIL. Ce prostii vă mai vine în cap să faceți? — Hei, doar tu ai spus „la atag“, răspunseră mai multe voci. În locu’ ăsta-nsingurat, Tu mila
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
Addison În timp ce pe străzile pavate cu piatră ale Cartierului Francez mi-am uzat tălpile cizmelor până n-a mai rămas decât o fâșie subțire de crep, în lupta mea înverșunată pentru a-mi câștiga existența în mijlocul unei societăți ușuratice și nepăsătoare, am fost oprit de o veche și scumpă cunoștință (pederast). După câteva minute de conversație, prin care fără nici o greutate mi-am demonstrat superioritatea morală față de acel degenerat, m-am trezit meditând din nou la crizele timpurilor noastre. Mintea mea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
eu n-am fost cu totul sincer mai devreme, spuse, controlându-se din nou. — Ce șocant. Cameron alese să ignore sarcasmul. — Încercam să protejez reputația fratelui meu. Insch zâmbi. — Reputația lui? Care, aia de ticălos mic și violent? Cameron continuă nepăsător. — Geordie a apărut la mine la ușă acum câteva nopți. Zicea că a venit În oraș cu afaceri și-are nevoie de un loc unde să stea. Avea cu el o fetiță, zicea că e fata iubitei lui. Avea grijă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
ca să piardă pe cel nenorocit prin cuvinte mincinoase, chiar cînd pricina săracului este dreaptă. 8. Dar cel ales la suflet face planuri alese, și stăruie în planurile lui alese." 9. Femei fără grijă, sculați-vă și ascultați glasul meu! Fiice nepăsătoare, luați aminte la cuvîntul meu! 10. Într-un an și cîteva zile, veți tremura, nepăsătoarelor; căci se va duce culesul viilor, și strîngerea poamelor nu va mai veni. 11. Îngroziți-vă, voi cele fără grijă! Tremurați, nepăsătoarelor! Dezbrăcați-vă, și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85106_a_85893]
-
Dar cel ales la suflet face planuri alese, și stăruie în planurile lui alese." 9. Femei fără grijă, sculați-vă și ascultați glasul meu! Fiice nepăsătoare, luați aminte la cuvîntul meu! 10. Într-un an și cîteva zile, veți tremura, nepăsătoarelor; căci se va duce culesul viilor, și strîngerea poamelor nu va mai veni. 11. Îngroziți-vă, voi cele fără grijă! Tremurați, nepăsătoarelor! Dezbrăcați-vă, și încingeți-vă coapsele cu haine de jale! 12. Băteți-vă pieptul, aducîndu-vă aminte de frumusețea cîmpiilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85106_a_85893]
-
glasul meu! Fiice nepăsătoare, luați aminte la cuvîntul meu! 10. Într-un an și cîteva zile, veți tremura, nepăsătoarelor; căci se va duce culesul viilor, și strîngerea poamelor nu va mai veni. 11. Îngroziți-vă, voi cele fără grijă! Tremurați, nepăsătoarelor! Dezbrăcați-vă, și încingeți-vă coapsele cu haine de jale! 12. Băteți-vă pieptul, aducîndu-vă aminte de frumusețea cîmpiilor și de rodnicia viilor. 13. Pe pămîntul poporului meu cresc spini și mărăcini, chiar și în toate casele de plăcere ale cetății
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85106_a_85893]
-
Princeton. Atât de aproape de succes reușise să ajungă prin conformism. Amory cel fundamental, leneș, plin de imaginație și rebel, fusese aproape Îngropat. Se conformase, reușise, dar, cum imaginația lui nu fusese nici satisfăcută, nici Înaripată de propriul succes, se lepădase nepăsător, semi-accidental, de glorie și redevenise: Amory cel fundamental. FINANCIAR Tatăl lui a murit discret, neobservat, de Ziua Recunoștinței. Nepotrivirea dintre moarte și frumusețea orașului Lake Geneva, pe de o parte, și atitudinea demnă și reticentă a mamei, pe de altă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
face eu fără tine? (Exit CECELIA. ROSALIND Își finisează coafura și se ridică de pe scaun, fredonând. Se duce la oglindă și schițează pași de dans În fața ei, pe covorul moale. Nu-și privește picioarele, ci ochii din oglindă, și nu nepăsătoare, ci mereu concentrată, chiar și când surâde. Ușa se deschide brusc și apoi se trântește În spatele lui AMORY, calm și chipeș ca de obicei. Văzând-o, el se zăpăcește instantaneu.) EL: O, scuze, credeam... EA (zâmbind radios): Ești Amory Blaine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
se bălăcească, să plonjeze și să se lăfăiască acolo, la hotarul timpului, În timp ce lunile Înflorite se scurgeau? Lasă zilele să treacă. Tristețea, memoria și durerea se Înnoiau afară, dar aici, până nu ieșea să le Întâmpine, voia să mai plutească nepăsător și tânăr. Erau și zile când Amory suferea de pe urma faptului că viața se schimbase dintr-o Înaintare uniformă pe un drum ce se Întindea cât vedeai cu ochii, Într-un decor Încâlcit și amestecat și Într-o succesiune de secvențe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
era comică la modul agreabil. Simțul moral rănit al insului solid Îl Îndemna să râdă. - Mai e cineva pe-aici? a Întrebat O’Brien, Încercând să ia o Înfățișare ageră, de copoi. - Tipul care a plătit pentru camere, a zis nepăsător Amory. Dar e beat criță. Trage la aghioase de la ora șase. - Mă uit și la el imediat. - Dar cum ne-ați dat de urmă? s-a interesat curios Amory. - Recepționerul de noapte te-a văzut urcând cu femeia. Amory a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
pentru a tălmăci în japoneză răspunsurile primite. Cu toate acestea, nu-l văzuse pe naifu decât o singură dată. Când a fost la castelul Edo împreună cu un sol de la Manila a văzut în camera de primire un bătrân ce sta nepăsător pe un scaun îmbrăcat în catifea. Nu rostea nici un cuvânt, ci doar asculta neclintit discuția sfetnicilor săi cu solul și privea cu ochi goliți de expresie darurile neobișnuite aduse de acesta. Însă chipul și ochii săi lipsiți de expresie au
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]