2,353 matches
-
pot, Ne apropiem de locul de unde pare să vină cântecul, nu vedem mare lucru peste gardul de nuiele, Bade pălărie nouă, lalalalalala, tu mi-ai rupt inima-n două și ladirararira, vedem doar rufe albe întinse-n soare, eu trec nepăsător mai departe, dar Theo se oprește și-și caută din ochi un loc unde să se-așeze, îl văd cum își scoate din blocul de desen o foaie albă, îmi face semn să-mi continuu drumul fără el, io-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
până unde? întreabă el, îi dau adresa Aidei și abia acum îmi dau seama că am urmat-o fără șovăire și ea n-a sesizat încă neobișnuitul prezenței mele acolo, prin oglinda retrovizoare Octavian îmi aruncă priviri amuzate, dar eu, nepăsător, mă întorc spre Aida, ce face acum tanti Nora? E puțin mai bine, amândouă ne-am temut întotdeauna pentru tata și nici nu m-am așteptat ca ea să fie mai bolnavă ca el, A început să ningă afară, văd
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
în fotoliul larg, prea tânăr! șoptește ea, Ce-a fost atunci în noaptea aceea? o întreb îndrăznind să-i pun această întrebare care mi-a frământat de atâtea ori sufletul, și-mi dau brusc seama că pentru asta am venit, nepăsător în egoismul meu, de ce mi s-a dat în noaptea aceea cu atâta dăruire, știind prea bine, mult prea bine că era prima mea femeie, că n-aveam nici o experiență sexuală, că, zâmbește tot cu mâna la mine-n păr
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
pierderea cărții părintelui Ioan, că n-a fost în stare s-o păstreze, M-am întristat de moarte într-adevăr și mă întristez mereu când mi-amintesc cum părintele mi-a lăsat mie Cartea lui și eu am abandonat-o nepăsător pe prispă, alergând în calea focului ce cuprinsese pădurea, ar fi trebuit să iau Cartea cu mine, dacă ar ști părintele că nu am fost vrednic să-i îndeplinesc ultima dorință, 11 iulie, m-am reîntors în biserică, bolta pronaosului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
O să fie sâmbăta viitoare, spuse Clodagh. Ashling făcu o pauză, în încercarea de a învinge impulsul unor emoții murdare. Nu își dorea să o încurajeze pe Clodagh să devină prea prietenoasă cu Ted. —Așa este, spuse ea, încercând să pară nepăsătoare. Face un număr în deschidere pentru Marcus. —Sună-mă în timpul săptămânii să stabilim ora și toate cele. Așa voi face. Trebuie să închid. De îndată ce a ajuns la Marcus, și-a dat seama că ceva se întâmplase. În loc să o sărute, așa cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
să intimideze Cariul. Doar regele avea voie să-mi atingă acele. Însă acesta găsise în sfârșit locul potrivit și foarte hotărât începu să găurească lemnul vechi. Cu fălcile pline îi spuse Pendulei: — Nu-mi pasă de regele tău bătrân și nepăsător! și intră tot mai adânc în lemn. Și uite așa, trufia este trâmbița căderii ! rosti în concluzie Cartea de Proverbe. Votul gâzelor Eugenia Juncu Într-o minunată zi de primavară, când cerul era albastru și norii pufoși ca vata de
Buchet de amintiri by Tudorina Andone () [Corola-publishinghouse/Imaginative/459_a_878]
-
eu n-am fost cu totul sincer mai devreme, spuse, controlându-se din nou. — Ce șocant. Cameron alese să ignore sarcasmul. — Încercam să protejez reputația fratelui meu. Insch zâmbi. — Reputația lui? Care, aia de ticălos mic și violent? Cameron continuă nepăsător. — Geordie a apărut la mine la ușă acum câteva nopți. Zicea că a venit În oraș cu afaceri și-are nevoie de un loc unde să stea. Avea cu el o fetiță, zicea că e fata iubitei lui. Avea grijă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
de ce ai ales-o pe Drusilla ca moștenitoare a ta. Nu înțeleg ce avea ea în plus față de mine. Numirea unui moștenitor era o îndatorire dinastică, iar el fu neplăcut surprins. Ea însă vorbea rar, cam prostește. Înțelese și răspunse nepăsător: — Din cauza vârstei... Femeia nu mai adăugă nimic, dar cuvintele ei distruseseră legăturile de familie - iar Împăratul începu să-și construiască în minte labirinturi de suspiciuni. Între timp, așa cum apele mâloase ale fluviului creșteau după ploile din timpul iernii, la Roma
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
În univers, pentru a putea să respir În formele lor vii. Această diviziune a corporalității mele e o stare difuză a cosmosului ce mă cuprinde rareori, când stau În umbra pinilor, urmărind acele sunete imposibile ale unor păsări proaste, gurluind nepăsătoare la streașina Catedralei pictate de Van Gogh, fără să simtă agonizarea Înceată ce se scurge din culorile Înflăcărate ale peisajului expresionist. Am petrecut uneori asemenea clipe de Înstrăinare atunci când urcat pe grădiștea de pe malul Oltului, la Slatina, mi se părea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
de cal aburind la marginea drumului până vine roata carului și o turtește. Deodată, se schimbă aerul, un curent ciudat vibrează și un sunet șuierat te avertizează; simți că nu mai ești deloc singur, nu mai poți fi o balegă nepăsătoare, starea de primejdie devine unica normă a lui a fi și ești somat prin canale secrete că va surveni ceva ireparabil. Nu ai Încă noțiunea exactă a ceea ce se va Întâmpla, dar ești Încredințat de iminența faptului prejudiciant (ca și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
stă, apoi fuge imprevizibil și se urcă pe zidul ce desparte cele două construcții. Acolo se răsfață, culcându-se cu ghearele În sus, tăvălindu-se ademenitor, cu toate acele mișcări de provocare și de capriț. El, deși a stat aproape nepăsător (e negru tot, În afară de gulerul alb cu croială largă din jurul gâtului), sare dintr-un salt drept În spinarea ei, apucând-o cu dinții de ceafă. Nu se petrece nimic, apoi izbucnește acel miorlăit drăcesc, care nu e descriptibil; probabil că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
perversiune, căci altfel ar fi de ajuns o singură copulație prin care s-ar asigura Înmulțirea speciei. După act, ea se spală meticulos În acel loc cu limba sau Își face toaleta pentru a fi din nou pregătită; el pare nepăsător o vreme și, când simte că aceasta Îl așteaptă, are loc din nou același salt și același strigăt victorios ce se aude dincolo, trezind din somn pe marii suferinzi ai iubirii, pe marii martiri, cum ar fi Paolo Malatesta și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
lângă mine, din nou voi fi În brațele lui. Așteptarea era dureroasă, prea dureroasă după obsesia chipului său toată ziua, În fiecare clipă. Doream cu ardoare să mai simt măcar o dată acea strângere pasionată, acele buze dragi. Dar minutele treceau nepăsătoare, și dragostea mea trecea prin Încercări Îngrozitoare. Numai gândul că s-ar putea să nu-l mai văd astă-seară mă exaspera, mă depășea. Degeaba, Însă, Petre n-a venit. În mine s-a prăbușit speranța, am disperat. Totul mi se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
și am pus mâna pe părul lui, căutând acea șuviță. El a strâmbat din gură și nu a simțit că În această atingere tremura dragostea mea fierbinte și că aș fi vrut să-mi răspundă la dragoste. Timpul a trecut nepăsător, lăsând atmosfera rece, dar mie numai prezența lui Îmi era de ajuns ca să visez. Apoi s-a Îmbrăcat și am mers să-l conduc jos. La plecare, s-a aplecat și m-a sărutat pe obraz. Nici măcar nu bănuiam că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
deplin vraja acelor nopți, când timpul parcă stătea pe loc În acea amorțire a firii. Oare versul meu va putea reda aceasta? Să sperăm. Nenorocită dragoste! Și când mă gândesc că toată afecțiunea mea se concentrează În acel chip minunat, nepăsător și Împăcat a trăi În mediocritate. Nu trebuie să rup această pasiune, mi-aș distruge tot viitorul. Arthur, himera mea, Începe să aibă chipul lui Petre! 29 octombrie 1961 (duminică) Petre n-a dat toată ziua pe la mine, lăsându-mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
Acum Îl Înțeleg pe Alexandru cel Mare, care a vrut să moară tânăr, dar și pe Caligula, și pe Nero, care-au devenit cinici din aceeași plictiseală de a trăi. (dimineața) Nimic nu mă preocupă mai mult, deși mă prefac nepăsător, decât gândul că mă Întâlnesc pe stradă cu amanții ei; că ei mă privesc cu superioritate, cu acea formă de compasiune puțin distantă, puțin Înțelegătoare, puțin disprețuitoare. În același timp, mă frământă ideea că ea se manifestă la fel cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
Leigh, Leigh, făcu el, părând cumva dezamăgit. Orice termen e negociabil. Te rog, citește manuscrisul. Vino după ce termini. Cred că ți-ai dat seama că nu mă culc devreme. Ea ridică din umeri încercând fără prea mare succes să pară nepăsătoare și își adună lucrurile. Dacă vrei să nu mai te culci deloc, n-ai decât din partea mea. El îți aprinse o țigară și se lăsă pe speteaza scaunului. — Nu te necăji, Leigh. O să ne ia puțin timp până o să găsim
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
de trăsurici. Curînd după aceea, Își pierdu bicicleta. Încerca să Îndrepte furcile din față, cînd un negustor chinez și hamalul lui veniră spre el. Negustorul apucă ghidonul, dar Jim Înțelese că nu Încerca nicidecum să-l ajute. Privi În ochii nepăsători ai chinezilor. Era obosit și primise destule palme. Jim Îi urmări ducînd bicicleta prin mulțime și dispar pe una dintre sutele de străduțe. O oră mai tîrziu, ajunse pe jos În Szechwan Road, dar Întregul sector financiar al Shanghai-ului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
dintre case. — Jim, a venit timpul să-ți dezmorțești picioarele. Fă o plimbare pînă acolo și vezi dacă nu cumva cîntă cineva la pianul cel alb. Jim ascultă zgomotul Încet dar neîntrerupt al motorului camionului. Frank ședea cu spatele rezemat, nepăsător, dar piciorul lui uriaș era sprijinit pe pedala de accelerație. Fața palidă a lui Basie părea o lanternă atîrnată sub copaci. Jim Înțelese că plănuiseră să-l lase acolo. Deoarece nu reușiseră să-l vîndă chinezilor, Îl vor abandona noaptea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
intrară Într-o regiune de cîmpuri de luptă abandonate, aflată la vreo 15 kilometri la sud de Shanghai. Lumina după-amiezei se ridica În aer, de parcă ar fi Înapoiat soarelui o mică parte din energia pe care o răspîndise peste cîmpurile nepăsătoare. Imaginația lui Jim părea să fi consolidat În Întregime zona de tranșee și cazemate. Un tanc stătea, ca o baracă pe roate, la Încrucișarea drumurilor spre Shanghai și Hangchow, pete de soare strălucind prin spațiile dintre scînduri. Tranșeele se strecurau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
pe durata războiului. La vreo opt sute de metri mai spre vest se Întindea principala șosea spre Shanghai, Încă aglomerată de convoaie de camioane japoneze și artilerie de cîmp care se Îndreptau spre oraș. Zgomotul chinuit al motoarelor lor străbătea Întinderile nepăsătoare. Jim mergea În fruntea convoiului Încercînd să-i asculte pe bărbații și pe femeile din spatele lui. Tot ce putea auzi era răsuflarea lor, de parcă experiența libertății Îi lăsase fără glas. Jim Își ignoră propria respirație zgomotoasă. În ciuda muncilor necontenite pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
vedea troița din capul satului vei fi sigur că ai ajuns În rai. Și ca să fie aievea miracolul, va trebui să vezi, plutind peste fânețe, fetele cu comănace Înflorite, purtând În ritm ascuns purtata și un balaur mare albastru dormind nepăsător În nori. Este vara În care acceleratul de Constanța a zdrobit la bariera Lizeanu un vagon de tramvai de pe linia lui 17. Ca printr-un miracol, vatmanul și călătorii din primul vagon au scăpat cu viață. Tramvaiul era aglomerat, cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
brațele celuilalt, să ni se fi prelins pe obraji sarea și dulceața lacrimilor noastre? Am fost leneș, dar el m-a iubit. Privirea lui de plumb era numai oblonul ce acoperea o duioasă iubire pentru haimanaua de treisprezece ani, pentru nepăsătorul de optsprezece și mai târziu pentru nefericitul semiconștient de douăzeci de ani, cu toate drumurile închise. Azi încă, două decenii de când m-am împotrivit cu încăpățânare să-i privesc chipul pentru totdeauna adormit, surâsul său rar și cu atât mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
cârpaciului odată cu mortul, oamenii încă nu se adunaseră. Femeia ședea pe scăunel, cu ochii holbați în gol și copiii se jucau de-a prinselea în jurul sicriului. Sufletul meu coborî atunci ușor ca un fulg pe lada calapoadelor, de unde am privit nepăsător către mamă și copii. Pe vremea aceea cunoșteam la răstimpuri numai durerea de măsele. Copilăria fără griji se încheie totdeauna în ziua când, oprit la vitrina unui magazin cu jucării, m-am surprins privind cu nepăsare trenul, calul, biciul și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
masca fereastra dinspre apus a clopotniței, am surprins, parcă, zvâcnind, penisul somnolent dintre coapsele arămii, ale tânărului fără cap. În splendida dimineață de Septembrie, în care venisem să-mi iau rămas bun înainte de plecare, Egon mă întâmpină să-mi spună nepăsător și simplu, că Hilda mă așteaptă alături. - Pentru ce? întrebai eu, bineînțeles numai de formă, căci atitudinea lui îmi dădu să înțeleg că mi-o cedează de bunăvoie. - Poate că Hilda nu-ți place? făcu el amestecând pe paletă, cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]