1,868 matches
-
și acolo, această năzuință, cu întreaga neliniște și întreaga însuflețire pe care le vehiculează, pare să-și afle locul într-o sferă mai joasă, comparativ cu durata invariabilă, care este obiectul suprem al gîndirii 19. Dar sentimentele de plăcere și neplăcere presupun tocmai niște schimbări și anume unele bruște, mai mult sau mai puțin puternice, căpătînd formele cele mai intense acolo unde se întîlnesc sau se înlocuiesc între ele mari contradicții. Plăcerea și neplăcerea nu sînt cîtuși de puțin legate de
by Harald Hőffding [Corola-publishinghouse/Science/956_a_2464]
-
gîndirii 19. Dar sentimentele de plăcere și neplăcere presupun tocmai niște schimbări și anume unele bruște, mai mult sau mai puțin puternice, căpătînd formele cele mai intense acolo unde se întîlnesc sau se înlocuiesc între ele mari contradicții. Plăcerea și neplăcerea nu sînt cîtuși de puțin legate de niște tranziții și crize, în care tendințe contrare se luptă pentru dominație în indivizi și între raporturile reciproce dintre indivizi. Lupta se duce, la urma urmelor, pentru ceea ce trebuie să fie o valoare
by Harald Hőffding [Corola-publishinghouse/Science/956_a_2464]
-
condiționări pentru acțiunea sintetizatoare. Cît privește formațiunile totale speciale, nu ne vom aștepta, după cum am obesrvat deja anterior, ca ele să se poată deduce din cunoașterea pe care o avem cu privire la manifestările sporadice ale senzației, ale reprezentării, ale plăcerii și neplăcerii, ale năzuinței involuntare, ale instinctelor și dorințelor. Există atît de multe posibilități de cooperare și de acțiune contrară, de ceartă și de unire, de legături extrem de diferite după grad și gen, încît sîntem constrînși să studiem totalitățile după ce s-au
by Harald Hőffding [Corola-publishinghouse/Science/956_a_2464]
-
picătură față de a celor ce-au avut parte de cele mai profunde dureri. CAPITOLUL VII ACȚIUNE ȘI HUMOR 36. Caracterul practic al humorului Numai în mod pur teoretic putem distinge între sentiment și voință. Orice sentiment de plăcere sau de neplăcere este legat de o înclinare, de o mișcare involuntară într-o direcție sau alta. Cînd înclinarea se îmbină cu capacitatea de a atinge un rezultat potrivit scopului, numim legătura dintre ele instinct. Imboldul devine instinct de îndată ce de sentimentul plăcerii sau
by Harald Hőffding [Corola-publishinghouse/Science/956_a_2464]
-
este legat de o înclinare, de o mișcare involuntară într-o direcție sau alta. Cînd înclinarea se îmbină cu capacitatea de a atinge un rezultat potrivit scopului, numim legătura dintre ele instinct. Imboldul devine instinct de îndată ce de sentimentul plăcerii sau neplăcerii se leagă o reprezentare, arătîndu-ne cum se poate păstra și spori sentimentul de plăcere și cum putem să ne păzim și să-l micșorăm pe cel de neplăcere. Latura activă a unei stări sentimentale nu este ceva adăugat după nașterea
by Harald Hőffding [Corola-publishinghouse/Science/956_a_2464]
-
legătura dintre ele instinct. Imboldul devine instinct de îndată ce de sentimentul plăcerii sau neplăcerii se leagă o reprezentare, arătîndu-ne cum se poate păstra și spori sentimentul de plăcere și cum putem să ne păzim și să-l micșorăm pe cel de neplăcere. Latura activă a unei stări sentimentale nu este ceva adăugat după nașterea sentimentului, ci este de la început legată de el. Întrebarea nu este de la bun început cum se nasc înclinarea sau instinctul din sentiment, ci cum pot fi ele împiedicate
by Harald Hőffding [Corola-publishinghouse/Science/956_a_2464]
-
ele sînt smulse din legătura cu impulsul și năzuința în care au apărut la origine. O evoluție specială, o diferențiere urmînd anumitor condiții, conduce abia la o anumită izolare a diferitelor laturi sau însușiri ale vieții psihice. Așa cum plăcerea sau neplăcerea sînt de la început legate de un imbold sau un instinct, la fel și senzațiile noastre sînt de la început condiții pentru declanșarea unor acțiuni reflexe și instinctive, după cum reprezentările noastre sînt legate strîns, de la început, de așteptare și instinct. Cercetarea științifică
by Harald Hőffding [Corola-publishinghouse/Science/956_a_2464]
-
Diferitele temperamente nu vor oferi un teren nutritiv la fel de bun pentru apariția humorului. Există motive, cred89, să distingem opt temperamente principale, determinate, în parte, de rapiditatea și forța acțiunii și reacțiunii în parte, de predominarea sentimentului de plăcere ori de neplăcere. Două dintre aceste temperamente vor oferi un bun teren de cultivare a humorului și anume cel mohorît, puternic și lent (cel melancolic) și cel mohorît, slab și lent (care nu are un nume intrat în circulație), întrucît ele fac de la
by Harald Hőffding [Corola-publishinghouse/Science/956_a_2464]
-
serviciul statului. Dar aceasta e un fel de necesitate exterioară. E vorba de a-i împiedica pe cei răi să ajungă la guvernare. De aceea trebuie să pună mîna pe frînă cei buni, care se vor ocupa cu foarte multă neplăcere de treburile statului. Nu există așadar o relație directă între existența ideală și viața în lumea practică. Și deși Platon, ca om bogat și mare poet, avea o concepție vie despre contradicțiile vieții, aceasta apărîndu-i în același timp ca o
by Harald Hőffding [Corola-publishinghouse/Science/956_a_2464]
-
s. Zărnești, jud. Cohul, s. Rezeni, jud. Chișinău (1904-1916ă. Aceste frecvente transferări se datorau faptului că preotul Vasile Balan, nefiind cunoscător al limbii ruse, era mereu acuzat de tendința de românizare a populației pentru care fapt, școlărița părintelui avea multe neplăceri atât din partea învățătorilor rusofoni cât și a școlarilor alogeni. Încă din copilărie i s-a întipărit în suflet conștiința apartenenței sale etnice, sentiment care l-a purtat toată viața și i- a determinat viitoarea orientare politică. Motivul pentru care Dr.
personalitați universitare ieșene din basarabia by vlad bejan, ionel maftei () [Corola-publishinghouse/Science/91489_a_92360]
-
închise. Expresia neliniștii se manifestă prin evitarea privirii ori prin gesturi, care maschează cuvintele (mâna pe vârful nasului), ori care exprimă reflecția (mâna la tâmplă, sprijinirea bărbiei, mâna prin păr). Expresia dorinței și tendinței de exagerare depinde de împreunarea mâinilor; neplăcerea se exprimă la femei prin ducerea mâinii la gât, iar la bărbați prin frecarea obrazului cu palma. Mâinile oratorului pot avea priză de precizie (vârful degetelor). LIMBAJUL MÂINILOR și ființa contemporană! Scrierea se realizează cu ajutorul mâinii; de obicei se scrie
CETIRE ÎN PALMĂ by Noemi BOMHER () [Corola-publishinghouse/Science/100963_a_102255]
-
și a învățăturii sale și de a prezenta viziunea acesteia în privința evoluției societății sub toate aspectele ei: "Iată ce urmărește Buletinul parohial, pe care îl recomandăm tuturor eparhioților noștri, fiind convinși că va aduce reale foloase, fără a cauza cuiva neplăceri, deoarece este organ absolut bisericesc în serviciul direct al cauzei religioase și al culturii sufletului ..."411. Semnificativ a fost faptul că acest articol era semnat de arhiepiscopul Alexandru Teodor Cisar și nu de responsabilul sau redactorul revistei, acest fapt dând
Catolicii în spaţiul public. Presa catolică din România în prima jumătate a secolului al XX-lea by Iulian Ghercă [Corola-publishinghouse/Science/908_a_2416]
-
precum italiană, franceză sau maghiară. Această deschidere a episcopului Netzhammer către o pastorație în limba maternă a credincioșilor, dar și promovarea și încurajarea proiectelor și a manifestațiilor care aveau elemente de cultură și limbă germană i-a creat acestuia numeroase neplăceri, în contextul izbucnirii Primului Război Mondial. Pe lângă aceste materiale, ce cuprindeau anunțuri și prezentau principalele evenimente desfășurate în dieceza de București și nu numai, existau și unele articole tematice. În numărul 7 din 27 aprilie 1913, s-a relatat încercarea de asasinare
Catolicii în spaţiul public. Presa catolică din România în prima jumătate a secolului al XX-lea by Iulian Ghercă [Corola-publishinghouse/Science/908_a_2416]
-
sunt profund legat de roman ca formă de artă. Nu cred că îmi reduc cititorii la tăcere (nu mai departe cazul tău, nu-i așa?). Primesc multe scrisori de la cititori. Interviuri? Le îngădui, dar nu-mi fac nici plăcere nici neplăcere. Evident, depinde de întrebări. Mi se pare, totuși, că obsesia recentă de a pune artistul să explice ceva de îndată ce creația s-a încheiat e absurdă. Iar artiștii nu se prea pricep la asta, oricum. LV. Consideri că romanul "îi va
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
inconsistența între două elemente cognitive (fie că este vorba de credințe, atitudini sau comportamente) duce la apariția unei disonanțe. Considerată neplăcută, prezența disonanței motivează individul să schimbe una sau mai multe elemente cognitive, în încercarea de a elimina starea de neplăcere. În ceea ce privește conceptul de sine, disonanța are loc atunci când un feedback la sarcină sau social este diferit de percepția de sine. Când disonanța are loc, indivizii încearcă să o soluționeze prin una din strategiile de adaptare, care sunt în primul rând
Atitudinea faţă de bani by GABRIELLA LOSONCZY () [Corola-publishinghouse/Science/365_a_564]
-
considerată o caracteristică a clasei politice corupte, oamenii adunând multe frustrări la acest capitol, simțindu-se deseori folosiți, manipulați. Prin urmare nu vor găsi în puterea cumpărată cu bani o cale de a obține plăcere, deoarece este asociată cu multe neplăceri. În cazul persoanelor care aparțin sistemului bugetar această tendință are mai multe explicații, în primul rând în acest sistem recompensa nu poate fi un propulsor pentru motivație, deoarece răsplata monetară a eforturilor depuse este sub necesarul pentru a asigura subzistența
Atitudinea faţă de bani by GABRIELLA LOSONCZY () [Corola-publishinghouse/Science/365_a_564]
-
mai de calitate ale unor lucruri a căror vedere ne este neplăcută în realitate". (cap. 4) Aristotel gândește, mult înaintea lui Freud, în termeni de economie libidinală. Emoția simțită la spectacolul tragediei, prin personaj interpus, o evacuăm, economisind astfel o neplăcere pe care am resimți-o în existența reală. "Prin celebra sa definiție a tragediei, Aristotel a orientat în mod decisiv problema esteticului incluzând în definiția esenței tragediei efectul produs asupra spectatorului" (Hans Georg Gadamer, Vérité et méthode [Adevăr și metodă
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
Adevăr și metodă], Paris, Le Seuil, 1973, p. 56). Această distanțare între spectator și spectacol este indispensabilă pentru ca să opereze catarsisul. Dacă ea va tinde spre dispariție, emoțiile de milă și de teamă, care nu mai sunt controlate, redevin sursă de neplăcere, ca în viață. De aceea autorii tragici au situat aproape totdeauna acțiunea pieselor lor într-un trecut îndepărtat, împrumutându-și subiectele din istorie sau din mitologie. Îndepărtarea în timp îi permite spectatorului să contemple drama, păstrând o oarecare seninătate în ciuda
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
atrage atenția că, dacă stanțele nu sunt apte de a traduce sentimente violente, în schimb, ele sunt potrivite în exprimarea emoțiilor nuanțate. "Mânia, scrie el în Examen la Andromeda, furia, amenințarea, și alte exprimări violente nu le sunt proprii, dar neplăcerile, nehotărârile, neliniștile, dulcile reverii și în general tot ceea ce poate face un actor pentru a-și trage sufletul și a se gândi la ce trebuie să spună sau să hotărască, se potrivește de minune cu cadențele lor inegale, și cu
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
Examen la Andromeda, foarte impresionat de ceea ce i se întâmplă în tragedie, să aibă răbdarea de a forma stanțe, sau să aibă grijă să-i fie făcute de altul, și să le învețe pe de rost, pentru a-și exprima neplăcerea în fața spectatorilor. Acest sentiment studiat nu i-ar impresiona mult, pentru că acest studiu ar marca un spirit liniștit, și un efort de memorie, mai degrabă decât un efort de pasiune. În afară că nu ar mai fi sentimentul simțit în
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
de făcut legitim decât cel al personajului singur pe scenă. De aceea, d'Aubignac îl sfătuiește pe actorul care monologhează să-și moduleze vocea, vorbind când tare, când foarte încet, iar pe acela ce ascultă să sublinieze, prin jocul său, neplăcerea de a auzi prost. În aceste întâlniri deci trebuie, fie găsit un motiv de verosimilitate care să-l oblige pe Actor să vorbească cu voce tare, ceea ce mi se pare destul de dificil (căci excesul de durere sau de altă patimă
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
el în Discurs despre poemul dramatic, că aceasta vrea ca subiect o acțiune ilustră, extraordinară, serioasă. Aceea se oprește asupra unei acțiuni de rând și cu haz, aceasta cere pericole mari pentru eroii săi; aceea se mulțumește cu neliniștea și neplăcerile celor cărora le este acordat locul de prim rang printre actorii ei." Numai în aparență totuși el adoptă distincția tradițională dintre cele două genuri, moștenită de la Aristotel. Ea nu mai poate, după părerea lui, să opereze pertinent în secolul al
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
auditoriu cu plăcere, și el se simte îndemnat cu ușurință să-l deplângă pe un nefericit oprimat sau urmărit de o persoană care ar trebui să se intereseze de integritatea lui, și care uneori nu-i urmărește distrugerea decât cu neplăcere, sau cel puțin cu dezgust." (Discurs despre Tragedie) Eroul său își trăiește într-un mod dureros obligația de a comite un act de violență împotriva unei ființe dragi. Rodrigo, în cursul strofei pe care o înșiruie în cuprinsul stanțelor, se
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
cu ceea ce trecea la Moscova drept bună-credință. El presupunea că Aliații occidentali au Înțeles că sovieticii plănuiau să ocupe și să controleze jumătatea „lor” de Europă și considera că protestele occidentale față de comportamentul sovietic În zona estică erau pur formale, neplăceri inevitabile În trăncăneala democratică. Constatând că Vestul a Început să-și ia propria retorică prea În serios, pledând pentru libertate și autonomie În Estul european, conducerea sovietică a răspuns sincer indignată. Tonul reacției este perfect surprins Într-o Însemnare făcută
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
În favoarea Iugoslaviei, În timp ce Stalin prefera să nu rezolve avantajosul statu-quo, ce permitea Uniunii Sovietice să mențină trupe În estul Austriei și, În felul acesta, și În Ungaria. Amestecul titoist de iredentism iugoslav și fervoare revoluționară partizană era, prin urmare, o neplăcere crescândă pentru Stalin. Conform Official British History of the Second World War, În cercurile militare occidentale se impusese din mai 1945 ideea că, dacă un al treilea război mondial ar izbucni În curând, el ar Începe cu siguranță În regiunea
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]