3,943 matches
-
ca spre cea din urmă resursă (această speranță obscură devenise, în ultima vreme, foarte prețioasă pentru Pearl). Asemenea viziuni, care se declanșau automat, coexistau cu neplăcuta convingere a lui Pearl, din ce în ce mai certă, că John Robert era mult mai interesat de nepoata sa decât i-ar fi plăcut să se vadă. Desigur că Pearl nu-i spunea nimic din toate astea lui Hattie. Alex avea un vis recurent: se uita în zori pe fereastră și vedea grădina Belmont, care devenise uriașă, cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
SE ÎNTRECE CU GLUMA Sâmbătă seara au avut loc niște evenimente extraordinare la așa numitul Papuc, luxoasa reședință de vară din Victoria Park, care de curând a fost închiriată de doamna Alexandra McCaffrey profesorului John Robert Rozanov, ca locuință pentru nepoata acestuia, domnișoara Harriet Meynell și pentru camerista ei. Repetițiile spectacolului Masca Afroditei, care au loc la Sala Ennistone tocmai se încheiaseră cu o petrecere deșănțată, când George și Tom McCaffrey au avut ideea de a se înconjura de o șleahtă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
după cum se știe, este prietena intimă a lui G. McCaffrey. Ceea ce face însă ca episodul sa fie și mai misterios (oare?) este faptul că Tom McCaffrey, sub imboldul profesoral și cu o grabă elocventă, s-a logodit de curând cu nepoata profesorală. Poate că domnișoarei Meynell i s-a părut sau poate că nu i s-a părut amuzantă seara. Dar, în orice caz, adunarea firimiturilor și reconstituirile din bucăți sperăm să constituie o interesantă problemă de filozofie morală. Gabriel citi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
făgăduită cu atâta grabă lui Tom, pare a se afla în termeni foarte intimi cu George, ceea ce arată că un McCaffrey e gata să facă orice pentru un alt McCaffrey“. (Subînțelesul acestei fraze a fost amplu discutat). Articolul purta titlul „Nepoata Profesorului lansată în Ennistone“. În aceeași dimineață de luni, la puțin timp după micul dejun al lui Brian McCaffrey, Tom, care nu citea niciodată Ennistone Gazette, își făcea valiza pregătindu-se pentru reîntoarcerea la Londra. Tocmai fusese pe la Como ca să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
glumă vulgară? Rozanov făcu un pas înainte și Tom se retrase speriat în colțul camerei, unde se sprijini de zid. Repetă: Îmi pare foarte rău, v-am mai spus-o. Ce altceva pot să vă spun? E un nonsens. — Numele nepoatei mele dezonorat în public, și dumneata numești asta un nonsens? — Nu văd ce rău îi poate face lui Hattie toată tarășenia asta. Nu-ți permit să-i spui Hattie! Mă rog, lui Harriet, domnișoarei Meynell, cum doriți. Aș spune că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
un singur lucru. Anume? Ai încălcat una dintre promisiuni. Acum trebuie să-ți cer ca după tot răul pe care ni l-ai făcut, măcar să nu încalci și a doua promisiune. De aci înainte nu o vei mai vedea pe nepoata mea și nu vei mai comunica în nici un fel cu ea! Dar... Nu vei mai da niciodată ochii cu ea. Orice încercare de a te apropia de ea, de acum înainte, va însemna o ofensă de neiertat, un ultragiu. După
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
altele, Eastcote constituia o excepție. În chestiunea Rozanov, clevetirile din Ennistone erau foarte sigure în privința unor aspecte, delicios de nesigure în privința altora și, în general, complet lipsite de substanță. Toată lumea căzuse de acord că bătrânul voise „să se descotorosească“ de nepoată și o oferise „ca pe o vițelușă“ lui Tom McCaffrey. Dacă această ofertă fusese dictată de „un caz de forță majoră“ era încă neclar, însă, așa cum observau oamenii zâmbind, „timpul ne-o va arăta“. Scandalul răspândise mare fericire în inimile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
prilej observase Pearl și grija geloasă cu care John Robert o ferea pe Hattie de orice contact cu studenții și colegii săi. Încă de pe atunci se înfiripase în mintea ei presupunerea că, John Robert, departe de a fi indiferent față de nepoata lui, era chiar obsedat de aceasta. Se înțelege că Pearl era la curent cu planul matrimonial urzit de Rozanov pentru Hattie, din moment ce ascultase la ușă. Fusese, de asemeni, martora izbucnirii de amărăciune a lui Hattie, când azvârlise pe pajiște lalelele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
lângă pian. Diane se supuse, ducându-și mâinile la gât. Își scoase colierul de metal și îl așeză pe capacul pianului. — George, ascultă-mă, reîncepu Tom. Cine e domnișoara Meynell? întrebă George, continuând să se încrunte. — Hattie Meynell... o știi... nepoata lui John Robert... — A, ea. Dacă vorbești despre ea spunându-i domnișoara Meynell, atunci și când te referi la Diane trebuie să-i spui doamna Sedleigh. Nu găsești? Ce voiai să afli despre domnișoara Meynell? — Oh, George - dac-ai ști
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
e posibil?... Nedumerirea ei poate că se atenuase în lunile ce urmaseră, dar cu siguranță nu dispăruse. Se nimerise ca în bucățica de vacanță de vară pe care Iulia și-o petrecea la Brașov, numai între ele două, bunică și nepoată, să cadă ziua de naștere a Iuliei. Chiar în acea zi, cu puțin înainte de prânz, cineva sunase la ușă și mama ieșise să deschidă. Era poștașul. Aveți o telegramă, a spus el. Nu vă neliniștiți, e de bine. O felicitare
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
după cum și numele de familie o spune, se trăgea și ea dintr-un neam celebru: acela al poeților Văcărești. Născută în anul 1866, s-a stabilit la Paris în anul 1891. Era fiica lui Iancu Văcărescu - și el poet - și nepoată a lui Alecu Văcărescu și strănepoată a lui Ienăchiță Văcărescu - și ei poeți remarcabili ai timpului lor, consemnați de istoriile literaturii române ca deschizători de drumuri în creația poetică românească. De precizat că Ienăchiță Văcărescu a fost și un istoric
Tainele istoriei: mirajul legendelor by Vasile Filip () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91790_a_92342]
-
patul de moarte, propriu-zis într-un fotoliu în descompunere deoarece patul fusese închiriat pe două schimburi unor tineri funcționari fumători și fără alte vicii (N.R.Ă, deci aflat pe patul de moarte, venerabilul bancher își chemă nepotul și-i zise: Nepoate, îți dăruiesc acest phening. Dacă îl vei folosi cu chibzuință, vei putea muri, la rândul tău, milionar. Așa să-ți ajute Dumnezeu!.. Și își dădu obștescul sfârșit după ce stinsese, din motive de economie, lumânarea.” După ce, pe baza textului mai înainte
CÂINELE DIZIDENT by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/505_a_1289]
-
cultivator de SEDEPO. Domnule Lie, unde l-ați contactat pe inventator ? La iarmaroc, la Podu, unde am niște veri de-al doilea după un cumnat care a ținut o fată de-a unui frate vitreg de-a lui unchiu unei nepoate de soră cu mama lui cumătru Licuță de lângă pod. Că și noi avem un pod în comună așa cum avem și pod la casă. Și-ați luat SEDEPO... Da, că mi-a zis că-s bune când am întrebat dacă-s
CÂINELE DIZIDENT by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/505_a_1289]
-
Dedic această carte nepoatei mele Ingrid Cobzaru Elena și copiilor din grădinița Lizuca. Cu toată dragostea, Petronela Moraru Prefață Această cărticică este dedicată atât copiilor cât și bunicilor acestora, întrucât poate fi o lectură plăcută înainte de culcare. Povestioarele din cadrul acesteia vă vor purta
Poveşti de adormit nepoţi by Moraru Petronela () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91533_a_92363]
-
-o-ncoace. Doamne tare-mi plac amorezații ăștia! Parcă întinersc și eu pe lângă ei. Și iubiți-vă cât vă place, tinerețea e scurtă și pe urmă îi duceți dorul ca mine. Aveți colea grădinița, dincoace teiul cu umbra lui. Zău, nepoate, dacă te muți aici, prinzi rădăcini ca pomul și nu mai pleci. Dar să ne înțelegem: dacă n-ai o drăguță, vezi de altul. Moșul începu să mă intereseze. L-am descusut: ― Mai ai și alți chiriași? ― Da, încă o
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
cred urechilor. Bizar omuleț! Nu-l cunoșteam decât de câteva minute și parcă eram prieteni de când lumea. ― Închiriez camera, domnule Coleșiu. ― Ce Coleșiu? Ce domnule? s-a rățoit la mine. Mie să-mi spui unchiule, iar eu o să-ți spun nepoate, și am terminat. Fără multă tocmeală. ― Bine... unchiule, așa am să-ți spun. Dar să ne înțelegem: cât îmi ceri pe cameră? ― Îmi dai cât poți și gata, am încheiat tîrgul! ― Nu, nu așa. Fixează-mi o sumă. ― Ia mai
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
vârful urechilor. ― Uite, Cosânzeana, ce sfioasă e! îți vine s-o mănânci ca pe o piersică și, fără altă explicație, Coleșiu o sărută familiar pe obraz. ― Să nu mi-o scoți din minți, unchiule, i-am spus în glumă. ― Lasă, nepoate, că ai scos-o dumneata înaintea mea. Proprietarul, sfătos, s-a apucat să ne povestească secvențe din lunga lui viață. Cea mai interesantă mi s-a părut aventura cu Yvonne Rossignol, vestita primadonă de la sfârșitul secolului trecut. Venise de la Paris
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
E la Paris. S-a retras de mult din teatru. Nu m-a uitat însă. Ne scriem mereu, în fiecare lună câte un răvaș... ― Și n-ai vrea s-o revezi? Coleșiu o privi lung, clătinând capul a tristețe. ― Nu, nepoată. De ce să-i omor amintirea? O port în mine tânără și frumoasă, așa cum arăta acum o jumătate de secol când am cunoscut-o. De ce s-o revăd devastata de cei 80 de ani ai ei? Bătrânului i se umeziră ochii
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
urmă ini-am dat seama că e pur și simplu stupid ceea ce făceam. Reveneam acasă, frânt de oboseală, în camera mea pustie. Coleșiu cu care îmi împărțeam urâtul (Veverița și Urangutanul erau și ei plecați) mă mustra mereu: ― Rău ai făcut, nepoate, că v-ați certat. (Nu știa, nu-i spusesem adevărul, știa numai că ne-am certat.) Mare greșeală! Caută și împac-o! O fată ca ea nu găsești de două ori. Nu te uita așa la mine, că știu ce
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
elevă de liceu, care îmi făcea scrisori de dragoste și le punea pe fereastră la nenea Ivan. Când veneam acasă, soția lui nenea Ivan îmi spunea, cu înțeles, în limba rusă: Uite iar a venit poșta la fereastră. Fenea era nepoata lui moș Evtuh Carà, moldovean desnaționalizat și în același timp ucrainizat. Nu-i era rușine să spună că de fel e moldovean, iar asta o făcea, desigur, în ucrainiană. După ce m-am prezentat la director, primul lucru pe care trebuia
VIEŢI ÎNTRE DOUĂ REFUGII CARTEA PĂRINŢILOR. In: Vieți între două refugii by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/565_a_753]
-
Văzând că-mi place, plutonierul mi-a spus că-s nebun de mă tot agăț de învățământ. Fă armata, dom'le, și te reangajezi ca sub ofițer! Aha. Nu te ia că ai debilitate?! Păcat. Mare păcat. Are verișoara o nepoată frumoasă, cam curvuștină, dar cu avere. Păcat, mă, păcat. După două zile de arest la pichet (aș fi stat eu și o lună) situația s-a lămurit dar am rămas cu prieteni de nevoie care m-au înzestrat și cu
VIEŢI ÎNTRE DOUĂ REFUGII CARTEA PĂRINŢILOR. In: Vieți între două refugii by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/565_a_753]
-
care ni le-ați dăruit și totodată vă asigurăm de întreaga noastră compasiune atât pe dumneavoastră cât și pe micuța orfană. Întoarceți-vă și purtați-vă cu merit gradele și valoarea artistică. După ani de zile soțul a descoperit o nepoată a compozitorului la București, Aurel a încercat să sensibilizeze notabilitățile tulcene privind recuperarea marelui compozitor. Zadarnic. Ciudate vremuri, ciudați oameni. Poate va veni și timpul lui Vasile Marian. Primul refugiu Evenimentele care măcinau lumea miroseau a praf de pușcă. Vecinul
VIEŢI ÎNTRE DOUĂ REFUGII CARTEA PĂRINŢILOR. In: Vieți între două refugii by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/565_a_753]
-
această încheiere a Catincăi, m-am oprit. Privindu-mă scurt, bătrânul m-a întrebat: „De ce nu citești până la capăt?” Am cam obosit, părinte, dar am să-ți spun pe scurt ce scrie Catinca mai departe. „Ei, ce spune?” Spune că nepoata Catinca de la Ferești ar vrea să „vie acolo la dumneata la Călugăra, să se ușureze...” „ Cum ți s-a părut scrisoarea, dragule?” Nu mă întreba, părinte, pentru că eu am înțeles destul de puține lucruri. Am fost atent mai mult la felul
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI by VASILE ILUCĂ () [Corola-publishinghouse/Imaginative/546_a_699]
-
astmatică ca totdeauna și, ca totdeauna, primitoare: - Dumneaei ... nu știe . Tu, Mini! Ce plăcere! . . . E nouă în casă . . . Îmi ajută să îngrijesc de Rim . . . X-ai idee ce rău a fost bolnav! ... Ce bine îmi pare că te văd! . . . E nepoata mea, adaogă abia la urmă, și poate numai fiindcă nepoata luase un aer dârz. ,, Ce fel ele nepoată!" gândi Mini, nu încă îndestul de liniștită. Intră apoi în primul vestibul, perfect ordonat ca vestiar. Antreul ocazional, mobilat din nou, strălucea
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
Tu, Mini! Ce plăcere! . . . E nouă în casă . . . Îmi ajută să îngrijesc de Rim . . . X-ai idee ce rău a fost bolnav! ... Ce bine îmi pare că te văd! . . . E nepoata mea, adaogă abia la urmă, și poate numai fiindcă nepoata luase un aer dârz. ,, Ce fel ele nepoată!" gândi Mini, nu încă îndestul de liniștită. Intră apoi în primul vestibul, perfect ordonat ca vestiar. Antreul ocazional, mobilat din nou, strălucea de curățenie. Uși înalte, uleiate cu roz și cu dungi
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]