7,995 matches
-
sub un cer la fel de întunecat precum creasta munților spână, așteptând o altă înălțare ce va mai fi poate peste sute de ani. Rătăcitori, unii care-și zic oameni mai stau la umbra imaginară a unei istorii rămasă sub ziduri de neputință. Istorie, prezent și zidul dinainte. Urlete de fiare și vise de poveste. Simțiri trunchiate și căuturi de speranțe. Referință Bibliografică: ILUZII / Silvia Cinca : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1855, Anul VI, 29 ianuarie 2016. Drepturi de Autor: Copyright © 2016
ILUZII de SILVIA CINCA în ediţia nr. 1855 din 29 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383987_a_385316]
-
e-o prezenta negativă, E-un gol, o așteptare, o latentă. E moarte și viața, deopotrivă - Chiar Domnul, pentru simțuri, e-o absența. De neatins fiind, si nevăzuta, Asociind realități contrare, Absența naște jale și frustrare Și-un gând de neputința absolută. Ne-existând, nu poate să se-ascundă. Ne-existând, nu-și neagă evidență. Egale-i sunt teroarea și clementa... Absența e-o prezenta mult mai cruntă, Mai greu de îndurat decât prezenta. 30 octombrie.2014 La ausencia La ausencia
EUGEN DORCESCU, ABSENŢA de EUGEN DORCESCU în ediţia nr. 1405 din 05 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/384091_a_385420]
-
practicare intensă a început cu zeci de ani în urmă. A fructificat o altă filozofie - negarea existenței lui Dumnezeu, a legilor divine. De fapt, oamenii, de la ideea „super-omului” a lui Nietsche și a „morții lui Dumnezeu”, au devenit neputincioși, iar neputința se datorează faptului că sunt supuși păcatului, nu au puterea de a-l învinge. Fiecare societate umană are trăsăturile sale specifice: orientată mai mult sau mai puțin spre materialism, mai mult sau mai puțin spre spiritualitate, și acesta din cauza naturii
DESPRE LIBERTATE de VAVILA POPOVICI în ediţia nr. 2251 din 28 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/383307_a_384636]
-
în care făcea cale-ntoarsă din marginea satului stând fugar prin pădure ori la momentul în care i-au luat bunurile, golindu-i casa, Gheorghe se făcea stacojiu la față și cu greu își stăpânea mânia, apoi ceda cuprins de durerea neputinței în fața unui sistem opresiv, iar lacrimile-i împăienjeneau ochii. Destul de greu, dar cu încăpățânare, deschidea ochii mari și îi ațintea în tavan, forțându-se să-și rețină lacrimile, să nu le lase să curgă. Cu fiecare zi ce trecea, aceștia
FRÂNTURI DE VIAŢĂ -CAPITOLUL III – EPISODUL 6 de OLGUŢA TRIFAN în ediţia nr. 1917 din 31 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383296_a_384625]
-
parcă-ar vrea să moară. Știu că îmi simți durerea, dar totuși vrei să pleci, căci asta este viața, să lași și să petreci... M-ai lăsat în gânduri, ce-mi macină ființa, hrana-mi sunt doar chinuri și soarta, neputința. În trupu-mi plin de viață, o soartă ca din mers, se schimbă-n nesperanță, iar leacul mi-e un vers. Din cupa ta sorbi-voi, dragostea și vinul, că-n ele-mi este moartea, viața și destinul... Autor, Mihail Janto
VIAȚA ȘI DESTINUL... de MIHAIL JANTO în ediţia nr. 1912 din 26 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383381_a_384710]
-
prostia orbește nemăsurat... Mandria și dorința de laude, Păcălesc pe mulți să le-aplaude, Înțelepciunea dată a fi cuiva, E călcată cu dispreț de-altcineva! Când minți diabolice sunt iubite În loc să fie doar pedepsite, Răul domină-n jocurile lumii, Din neputința firii și-a inimii... Peste toate, dreptatea învinge, Totdeauna din urmă le-ajunge! Adevărul - singura bogăție, E a existenței supremație!... Referință Bibliografică: Jocurile lumii / Cristina P. Korys : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2218, Anul VII, 26 ianuarie 2017. Drepturi
JOCURILE LUMII de CRISTINA P. KORYS în ediţia nr. 2218 din 26 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/383405_a_384734]
-
bani nu mai suntem capabili să fim, nici măcar un ieri să fim un șubred ruginit sau un ceas de remușcare în închisoarea vieții noastre Ne este foame mereu, ne mâncăm propria carne fiul nu mai este pentru noi, nici măcar durerea neputinței mi-am fracturat un picior al minții mâna o mai am încă-n atele Mănânc șchiop și merg fără mâini așa am ajuns într-un astăzi să colectez picături de sânge, să nu-mi fie sete mâine @ viorul muha Referință
SĂ NU-MI MAI FIE SETE MÂINE de VIOREL MUHA în ediţia nr. 2312 din 30 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/383521_a_384850]
-
voluntar ca un adevăr al existenței, a faptului că omul se simte dator sieși cu propria-i renaștere... Înaintând pe calea imposibilului ce devine posibil și tangibil ochilor minții la răscruci ale realităților, când se despart în bucăți ziduri ale neputințelor, iar bariere se deschid spre a traversa dincolo de orice plăsmuiri ale rațiunii conduse de viziuni, cufundându-se pur și simplu în negura viitorului, pășind spre o lume infinită a renașterii, ființa își urmează conștientă, însetată, propria chemare, al cărei glas
PĂȘIND SPRE O LUME INFINITĂ A RENAȘTERII... de CRISTINA P. KORYS în ediţia nr. 2257 din 06 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/383526_a_384855]
-
opuse lumea adesea. Jocurile de culise desfășurate în spatele spectacolelor prezentate perfect pe scena omenirii ascund mari imperfecțiuni, învăluind în mister secrete care influențează destine, de simple scenarii derulându-se, regizate din umbră ca o distracție naivă, atârnând fire de vieți. Neputința de a lupta cu propriile slăbiciuni și dorințe nelimitate materiale până la epuizare e caracteristică multora, tendința de a ceda instinctelor mai puternice venind adesea din direcția negativă, primând și biruind într-un final bruma chemării înălțării spirituale, simplul lucru palpabil
PRIVIND REALITATEA UMANITĂŢII DINCOLO DE CORTINE de CRISTINA P. KORYS în ediţia nr. 2281 din 30 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/383529_a_384858]
-
Toate Articolele Autorului Mă privești cu zâmbetul prins între două cuvinte, dincolo de el sunt eu, cuibărită-n freamătul simțirii, pe țărmul cocorilor răniți de timp. E atât de îngust hotarul dintre răsărit și apus, dintre leagăn și bocet... ți-aud neputința de-a înfrânge răscolirea adâncului să nu-mi tulbure nălucirea tomnatică a unui dor rămas neîmplinit. în răgazul dintre două gânduri amare, mic sălaș peste care se țese iubirea noastră aduni fragile lumini din umbre să-mi redai surâsul până când
ÎN RĂGAZUL DINTRE DOUĂ GÂNDURI de AGAFIA DRĂGAN în ediţia nr. 1971 din 24 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/383568_a_384897]
-
serios. Să cântărim onest capacitatea noastră duhovnicească și fizică și să acționăm ca atare - amintindu-ne, totuși, că nu există post, fără stârnirea acestei capacități, fără a introduce în viața noastră o dovadă dumnezeiască, cum că cele ce sunt cu neputință la oameni sunt cu putință la Dumnezeu. Referințe bibliografice: 1. Biblia sau Sfânta Scriptură, Ediție jubiliară a Sfântului Sinod, versiunea diortosită și adnotată de Bartolomeu Valeriu Anania, Arhiep. Clujului, ed. IBMBOR, București 2001. 2. Casian Romanul, Sfântul, Despre cele opt
DESPRE SFÂNTA CRUCE ŞI POSTUL ORTODOX – CU FOLOASELE, CU ROADELE ŞI CU BINECUVÂNTĂRILE LOR... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 1160 din 05 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/383458_a_384787]
-
calcă pe urme, încă din Metania. Alaiul acesta ca de nuntă se agățase cu cerbicie de persoana Mântuitorului încă de la episodul învierii lui Lazăr, cel mort de patru zile. Ca și în alte dăți, Iisus înfruntă moartea altora, arătându-i neputința, rușinând-o. Așa avea să se întâmple și cu propria Lui moarte... (Giovanni Papini - „Viața lui Iisus”) Introducere În fața Ierusalimului, în acea duminică de aprilie a anului 33 de la Nașterea Sa, Dumnezeu - Fiul, Domnul Iisus Hristos întrupat într-un om
CÂTEVA ÎNVĂŢĂTURI ŞI REFERINŢE DESPRE PRAZNICUL INTRĂRII DOMNULUI NOSTRU IISUS IISUS HRISTOS ÎN IERUSALIM – DUMINICA FLORIILOR ... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 1195 din 09 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/383441_a_384770]
-
peste mai mult de cincizeci de zile Se va pogorî in forma limbilor de foc. Mai mult decât atât, iadul presimte și el, ca o vietate șireată și vicleană, atacul ce i se va da, iar balamalele lui trosnesc; edificiul neputințelor omenești, al păcatului imposibil de ispășit, se va prăbuși curând, dezlegat din ferecătura minciunii. Este răzmeriță, răscoală și zavistie mare în lumea duhurilor. Jos, pe pământ, oamenii parcă au și ei o premoniție... Păcatul ancestral pare mai evident acum, din moment ce
CÂTEVA ÎNVĂŢĂTURI ŞI REFERINŢE DESPRE PRAZNICUL INTRĂRII DOMNULUI NOSTRU IISUS IISUS HRISTOS ÎN IERUSALIM – DUMINICA FLORIILOR ... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 1195 din 09 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/383441_a_384770]
-
decât noi înșine. Când ne rugăm se cuvine să ne deschidem ferestrele minții și lacătul inimii cu atâta smerenie și luare aminte ca si cum ne-am afla lângă tronul eternei judecați. Să ne rugăm pentru toți și pentru toate greșelile și neputințele noastre, dar să învățăm să ne rugăm mai întâi pentru semenii și chiar dușmanii noștri. După aceea ne va fi mult mai ușor să ne rugăm și pentru noi înșine. Un om care nu se roaga este ca o pasăre
TEOLOGUMENA – DESPRE RUGACIUNE de MARIN MIHALACHE în ediţia nr. 1971 din 24 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/383597_a_384926]
-
vietii colivie ce raiul libertății-mi fură; Dă-mi gând de poezie și-a Ta dragoste pură! Datu-mi-ai în adevăr a mea eliberare, Dar nu-mi spuse-i cât de rău doare Să-mi văd cu ochii minții neputința De-a fi om, misterul iubirii Tale mi-e credință... ...și știință. Referință Bibliografica: Misterul iubirii mi-e credință / Gabriela Docuță : Confluente Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2221, Anul VII, 29 ianuarie 2017. Drepturi de Autor: Copyright © 2017 Gabriela Docuță
MISTERUL IUBIRII MI-E CREDINȚA de GABRIELA DOCUȚĂ în ediţia nr. 2221 din 29 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/382830_a_384159]
-
an și publici, restul nu mai contează, totul pare umplutură, sau prelungire, așadar eu îmi doresc să public un an, dar nu oricum, ci cu muza alături. În timpul vieții îmi spunea că se simțea sub o stea binecuvântată, pentru că în ciuda neputinței de a stăpânii tehnicile calculatorului, Dumnezeu i-a trimis oamenii îngeri, astfel încât; În anul 2011 - februarie debutează cu volumul de poezie, Visul licornului, Editura Docucenter Bacău. Respect și profundă recunoștință Doamnei Mioara Băluță, dar și echipei editoriale pentru implicare în
DOUĂ ARIPI ÎNSPRE ZBORUL INFINIT de MANUELA CERASELA JERLĂIANU în ediţia nr. 2236 din 13 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/382752_a_384081]
-
și realitate se plimbă verbul ”a fi”, ca un pitic dintr- o istorie uneori prea grea să răzbată pragurile pe care mintea i le impune, contra unei singurătăți materiale. de câte ori mă trezesc, simt durere în fiecare celulă a corpului fizic. neputințele reîncep să-și arate colții. poate de aceea sunt tentată să aleg trăirea în somn, cu flashuri concentrate pe privirea clară. încerc să supraviețuiesc logicii nu umane, ci acelei logici a Domnului, în care știu că regăsirea este considerată aproape
CĂUTĂRI CĂLĂTORII de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 1790 din 25 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382920_a_384249]
-
Ești tu, unica perlă-n a vieții mele salbă! Ești unica iubire, ești unica dorință, Ești tot ce am nevoie să-mi aflu fericirea, Îți jur că niciodată nu-ți voi trăda iubirea, Să plec de lângă tine, va fi cu neputință! Să respirăm parfumul acestei nopți de vară Și-a valurilor spumă pe tălpi să ne sărute, Să ascultăm sirene ce-n larg se fac pierdute, Uitați la țărmul mării, noi doi și o chitară. Să devenim o ființă cu sunetul
CÂT POŢI FI DE FRUMOASĂ de DANIEL DOBRICĂ în ediţia nr. 2237 din 14 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/382925_a_384254]
-
și frumusețea în văzduh ca în zori să închidă ochii obosită și ofilită. I s-a dat o clipă făpturii și când aceasta a învățat cum să ia viața de mână și să-i culeagă roadele a fost condamnată la neputință și moarte. O clipă scurtă în care îți dorești să urci muntele de piatră, dar în spatele fiecărei pietricele se află cineva care te împinge în abis, se află câte o babă care își cunoaște lecția. (Baba 9 se apropie de
Editura BabelE de ANA CRISTINA POPESCU în ediţia nr. 1790 din 25 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382923_a_384252]
-
Istorisire > UN ULTIM ZBOR Autor: Mihai Mircea Matei Publicat în: Ediția nr. 1793 din 28 noiembrie 2015 Toate Articolele Autorului Se mai aud încă ecouri, De salvări veninde, Se mai aud încă voci strigânde, După ajutor neprimit. Pete tot e neputință, Și foarte multă delăsare, Iresponsabilitatea este mare încă, Incompetența tronează. Se văd peste tot haine rupte, Peste tot aripi de îngerifrânte, Se mai văd și cum oameni în halate albe, E haos mare-n jur,e multă lume. Se-adună
UN ULTIM ZBOR de MIHAI MIRCEA MATEI în ediţia nr. 1793 din 28 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382982_a_384311]
-
o rană din ce în ce mai plină Parcă de sarea albă din neodihna mării. Prin rana mea cea veche trec proaspete suspine, Sînt toate ale voastre, precum și ale mele; Un fel de epurare - eu, stația de bine Dintr-un noian de patimi, de neputinți, de rele. Prin tot vacarmul ăsta deci mergem înainte, Inconștient aproape voi mă strigați pe nume, Căci rana mea-i burete care în veci nu minte Și care spală sînge și lacrimă pe lume. Prin spasm, îmi cad din frunze
SÎNT O RANĂ de DRAGOȘ NICULESCU în ediţia nr. 2271 din 20 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/383070_a_384399]
-
încuietoarea unei casete încastrată în ușa voluminoasă a seifului. Constată cu stupoare că era descuiată și când observă lipsa pistolului, îl apucă un tremur al mâinilor, ai mușchilor feței și izbucni în plâns, realizând grozăvia situației în care se afla, neputința la care era redus. Începu să-i vâjâie capul, gândurile îi alergau năucite prin creier, ca o mulțime de oameni prinși într-o clădire pe timp de cutremur sau incendiu: trebuie s-o omor...trebuie...trebuie...cu ce? O strâng
TRANDAFIRUL SIRENEI-12 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1792 din 27 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/383110_a_384439]
-
aurși obrazul ca mărul: „Purtam în plete flori albastre, flori de tei și stele. Azi, e tot mai auriu părul, dar nu mai împodobește obraji roșii ca mărul, ci pământiul ten al celui ros pe dinăuntru de viermele invidiei, al neputinței, al păcatului.” Ochii mari: „Nu mai sunt azi «cât istoria noastră». Nu mai sunt cei ai cunoașterii, ci ai curiozității bolnave de banalitate.” Mâna rece: „Veneam de dincolo și totuși mângâiam. Azi se strâng mâini reci - nu semnul sincerității - ci
EMINESCU S-A VRUT TROIENIT «CU DRAG DE ADUCERI-AMINTE. AZI MULŢI VOR SǍ AIBǍ AMNEZIE, FIINDCǍ ÎŞI AMINTESC PREA DES DE LUCRURI NECUGETATE! de RODICA ELENA LUPU în ediţia nr. 1992 din 14 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/385319_a_386648]
-
Lasă să ne-atingă Doamne Harul Tău de Dumnezeu Căci puterile ni-s slabe Și e drumul tare greu... Dragostea ce altădată Era rug aprins, fierbinte Azi abia mai licărește Și ni-e dor de ea, Părinte... Căci e-atâta neputință Și e lipsă de avânt Doamne, lasă peste lume Ploaia Duhului Tău Sfânt! Referință Bibliografică: Ploaia Duhului Tău Sfânt... / Maria Luca : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1997, Anul VI, 19 iunie 2016. Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Maria Luca
PLOAIA DUHULUI TĂU SFÂNT... de MARIA LUCA în ediţia nr. 1997 din 19 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/385334_a_386663]
-
nu mor. Iar îngerul privește cu tristețeși-un farmec de lumini făuritor.... X. SONETUL TIMPULUI, de Alexandra Mihalache, publicat în Ediția nr. 2130 din 30 octombrie 2016. Cum poate scrie omul veșnicia Când timpul prin iubire se măsoară Și-n ochii neputinței se strecoară Secunda care-și plânge agonia? Un farmec blând tăcerea împresoară, În suflete se scaldă elegia Și-n haina serii curge fantezia, Doar liniștea din stele mai coboară. Să-ți fie clipa candelă cerească Iar visul să-l îmbraci
ALEXANDRA MIHALACHE [Corola-blog/BlogPost/385242_a_386571]