3,370 matches
-
Însărcinat să-l transmită; acesta plecă spre cetatea Rey, ale cărei ruine sunt Încă vizibile În Împrejurimile Teheranului. Curtea lui Toghrul se afla acolo. Emisarul califului fu mai Întâi primit de vizir, care Începu discuția cu aceste cuvinte: — Sultanul e nerăbdător, mă zorește, sunt bucuros că ai venit, În sfârșit, cu răspunsul. Vei fi mai puțin bucuros după ce-l vei fi auzit: Cârmuitorul Dreptcredincioșilor vă roagă să-l iertați, nu poate să consimtă la cererea care a fost Înălțată până la el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
istorisirea. Cârmuitorul Dreptcredincioșilor se resemnă, deci, să spună „da“, cu moartea În suflet. De Îndată ce răspunsul ajunse la el, Toghrul luă calea Bagdadului și, chiar Înainte de a intra În oraș, Îl trimise În grabă pe vizirul său, pe post de cercetaș, nerăbdător să vadă ce orânduieli fuseseră deja gândite pentru căsătorie. Sosind la palatul califului, emisarul auzi spunându-i-se, În termeni foarte amănunțiți, că respectivul contract de căsătorie putea fi semnat, dar că Întâlnirea celor doi soți era În afară de orice discuție
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
n-a durat decât o clipă, Djahane, care a simțit șovăiala și această formă de răceală, nu Întârzie să le Înțeleagă pricina. Îndreaptă spre carte o privire bănuitoare, ca și cum ar fi vorba de o rivală. — Iartă-mă! Eram atât de nerăbdătoare să te revăd, Încât nu mă gândeam că sosirea mea ar putea să te stânjenească. Îi desparte o tăcere grea, pe care Khayyam se grăbește s-o destrame. — E cartea asta, nu-i așa? Adevărat, nu mă gândisem să ți-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
-i aduc. Omar a murmurat un vag „Ferească Dumnezeu!”, dar vizirul nu se oprește. — Iată-mi visurile și Îngrijorările. Aș putea să-ți vorbesc zile și nopți În șir despre ele, dar aș dori să te ascult pe tine. Sunt nerăbdător să aflu dacă acest vis te mișcă și pe tine, dacă ești gata să Își iei, alături de mine, locul care-ți revine. — Planurile tale sunt Înălțătoare, iar Încrederea ta Îmi face cinste! — Ce-mi ceri ca să fii alături de mine? Spune
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
Buzele sale se Întredeschid, apoi se strâng. Se lasă iarăși tăcerea. A dat la o parte foaia, și-a aruncat privirea pe următoarea, a pus-o, la rându-i, deoparte cu un gest mânios. Tot tăcere. Sultanul se agită, devine nerăbdător: — Ce se Întâmplă? Te ascultăm. — Stăpâne, nu găsesc urmarea. Îmi așezasem documentele În ordine, foaia pe care o caut trebuie să se fi rătăcit, o s-o găsesc. Vrednic de milă, scormonește mai departe. Nizam profită de asta ca să intervină, pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
din Queenstown, irlandezii, și din Cherbourg, cei care veneau de foarte departe, greci, sirieni, armeni din Anatolia, evrei din Salonic sau din Basarabia, croați, sârbi, persani. Pe acești orientali i-am putut studia În gara maritimă, adunați În jurul bagajelor derizorii, nerăbdători să ajungă altundeva și, din vreme În vreme, agitați, căutând brusc vreun formular rătăcit, vreun copil prea vioi, vreun balot rebel care se rostogolise sub o bancă. Fiecare purta În adâncul privirii o aventură, o amărăciune, o sfidare, toți resimțeau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
a treia, lama mă interesa în așa măsură încât tremuram ca și tata, dar îmi ascundeam mâinile în buzunarele pantalonilor și dădeam la iveală numai dorința să mă pot rade cândva la fel de bine ca el, motiv pentru care mă declaram nerăbdător să exersez de unul singur, în fața oglinzii. Astfel, lama Gillette intra curând în posesia mea, trecând dintr-o mână tremurătoare în alta. Noi nu ne informam numai de la ora de istorie. Teleenciclopedia, emisiunea de informare generală, se transmitea în fiecare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
ceva despre Italia. Poate că acolo se poate trăi mai ușor.” Sorin, care între timp ațipise, s-a trezit brusc la cuvântul Italia. „Ah, Italia, asta e altă poveste”, s-a însuflețit tata. Ochii îi străluceau. Sorin s-a foit nerăbdător în fotoliu. „Da, toate bune, fraților”, a deschis el vorba. „Dar pisicuțele, cum sunt pisicuțele în Italia, îți lasă gura apă după ele ori ba?” Ce a urmat, nu-mi mai aduc aminte exact. Hohote de râs și multe altele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
la vedere. Pășeam tacticos și semeț prin tot câmpul de zbor, întorcându-mă la avioane, iar când ajungeam acolo, lucrurile se petreceau de fiecare dată în felul următor. Fetele se așezau pe un trunchi de copac, aruncând înspre noi priviri nerăbdătoare, elevii se strecurau afară din carlingă, luau poziție de drepți și mustăceau, dar fetele se aflau prea departe ca să le poată vedea zâmbetul. După ce se terminau toate astea, venea rândul meu să intru în acțiune. Luam o figură serioasă și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
stabilirea unui fel de numerus clausus, ceva de genul maximum douăzeci și cinci la sută din numărul total de supraveghetori În activitate ar trece să lucreze pentru cealaltă parte. Încă o dată Îi revenea directorului de serviciu sarcina să transmită unui interlocutor deja nerăbdător platforma conciliatoare pe baza căreia, forțați de propria nerăbdare să nutrească speranțe, șeful guvernului și ministrul de interne credeau că acordul avea să fie, În sfârșit, omologat. Fără semnături, de vreme ce era vorba de un acord de onoare, din acelea În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2327_a_3652]
-
oricum nu aude ce îi spui, se aude numai pe el însuși, asmuțindu-se pe sine împotriva ta, iar eu m-aș fi încăpățânat, nu este cazul lui, mă iubește. Tocmai pentru că te iubește, îmi explică ea asemenea unei profesoare nerăbdătoare, iar eu o implor să îmi răspundă, ca și cum de ea ar depinde totul, dar de ce nu se poate să iubești pur și simplu și gata, să fim prieteni, de ce este totul atât de greu, iar ea tace, asta e realitatea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
ceva, stau în fața casieriței de la supermarket ca în boxa acuzaților, așteptând sentința judecătorului, dacă mă concediază, din ce vom trăi. Când trec pe coridor și văd ușa ei închisă, sunt convinsă că interoghează candidații pentru slujba mea, și mă plimb nerăbdătoare prin fața biroului ei, bat la ușă cu tot felul de pretexte, iar asta nu face decât să-i sporească și mai mult bănuielile ei, iar mie, teama. Nici măcar cu Noga nu mai am răbdare, m-am săturat să văd speranța
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
aproape fără să mestec, mâinile mi se înroșesc, pătate de sosul de roșii proaspăt, îmi opăresc pielea din interiorul gurii, înghit pur și simplu, fără să simt vreun gust, până când ajung la fundul oalei, pe care îl șterg cu degete nerăbdătoare, sub unghii mi se adună firișoare de carne roșie, grasă, iar în clipa aceea îmi dau seama că am mâncat tot, că nu lăsasem nimic pentru Noga, nimic din mâncarea aceasta care îi plăcea atât de mult, cum am putut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
era la grădiniță, când părinților li se cerea să li se alăture copiilor în cerc, Udi rămânea întotdeauna pe scaun, dar eu mă grăbeam spre ea, pentru a-i acoperi lui indiferența, îi simt privirile înfipte în spinare, mă legăn nerăbdătoare în ritmul copilăriei mele, în pădure, în pădure, în pădure, vom dansa, vom dansa. Îmi întorc fața și iată-l stând acolo în picioare, rezemat de perete, palid și transpirat, nu îl auziserăm ieșind din cameră, privește cercul nostru strâns
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
ora aceasta și pe cea care îi va urma, pentru că va trece imediat, fiecare oră o șterge pe cealaltă, fiecare zi, pe cea care a precedat-o, este singurul motiv pentru care mai trec zilele, se invită una pe alta nerăbdătoare, zile de care n-are nimeni nevoie, pentru că, iată, casa noastră este închisă, nimeni nu iese, nimeni nu intră, doar mama mai coboară din când în când până la magazin, sunetul pașilor ei pe scări mă înfioară, la fel și cheia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
jumătatea vieții. Spre părerea mea de rău, el nu se așază pe scaunul gol din fața mea, nici nu dă un răspuns detaliat la întrebarea mea, doar unul general, dar nu pleacă, își plimbă privirea prin toată încăperea, pe fața mea nerăbdătoare, pare la fel de surprins ca și mine să se vadă într-un asemenea loc, dar iată-l deschizându-și gura, pare că e pe punctul să-mi spună ceva, ceva care îmi va schimba întreaga viață, dar în clipa aceea se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
din pricina faptului că îmi dorisem o familie. Soarele arde deasupra capului meu scoțând flăcări, am impresia că i-au crescut mâini și picioare care îmi lovesc capul cu putere, iar eu încerc să mă apăr, din spate se aude șuieratul nerăbdător al mașinilor, iar eu fug de ele, virez spre o stradă laterală, incredibil, fără să vreau am ajuns pe strada pe care se găsește biroul lui, mașina lui se odihnește liniștită pe marginea drumului, tot felul de oameni se învârt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
era clar că nu e o librărie mare, dar oricum nu era atât de mică precum mi-o imaginasem eu din poveștile lui Midori. Era o librărie obișnuită de pe o stradă obișnuită. Era la fel ca librăria la care alergam nerăbdător să-mi cumpăr revistele pentru adolescenți chiar în ziua apariției lor. M-a cuprins o ușoară nostalgie când m-am oprit în fața librăriei lui Midori. Oblonul din metal era tras complet și am văzut scris pe el „Săptămânalul Bunshun se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
Daisy. Îi mângâie umărul gol. Nu te grăbești să pleci, nu-i așa? Urmează un număr de jonglerii cu sticle de Roger Rum. Nu cred că vrei să ratezi o astfel de ocazie. Nu, mă găsești aici, îl asigură Daisy nerăbdătoare. —Minunat. Ne vedem mai târziu. Se pierde în mulțime și Daisy îl urmărește cu o privire îndrăgostită. —Nu-i așa că-i delicios? — E un pic cam prea calm pentru mine. Da, desigur, uitasem că ție îți plac tipii duri și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
câmpii, nu-i așa? Da, Charlotte! Mulțumesc! Cine urmează? În mod paradoxal, am impresia că fluența și naturalețea primilor doi protagoniști i-au speriat pe ceilalți. Și eu mă simt la fel. Erau așa de siguri pe sine, așa de nerăbdători să ne spună povestea lor, încât aproape că ne-am intimidat. Mi-e frică să nu mă bâlbâi, să nu mă repet și oricum n-aș putea ține un discurs atât de bine articulat. Uitându-mă în jur, îmi dau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
i se pară câtuși de puțin neobișnuită. E ca și cum aș vorbi cu un psiholog. Doar că e gratis. Sunt așa de prinsă de propriul meu discurs, că nu îmi dau seama când ajungem în dreptul grădinii zoologice. Se aud țipetele copiilor nerăbdători să intre înăuntru. Cei care se află deja acolo sunt foarte încântați și păstrează liniștea cât timp aruncă bucăți de ciocolată poneilor și se uită foarte preocupați în jur. Miroase a fân proaspăt și a baligă de cal. Foarte mulți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
a reîntors iubițelul, i-a spus că i-ar plăcea să mai iasă împreună și i-a cerut permisiunea s-o sune. Daisy era în al nouălea cer. Finn a insistat să plece mai devreme, ca să lase impresia că sunt nerăbdători să ajungă în pat. Cert e că, în timp ce se îndreptau spre ieșire, Lewis a salutat-o și i-a făcut semn că o va căuta. N-a făcut-o încă, dar n-au trecut decât două zile. Daisy are speranțe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
va da seama, va nega și totul se va duce naibii. —Matt... intervin eu repede, cred că cineva are nevoie de tine la bar. Îi fac semn în spate la chelnerița care se uită în direcția noastră, cu toate că nu pare nerăbdătoare să-l întrerupă. Trucul meu funcționează. Matt se ridică scuzându-se, iar eu îi cer nota de plată. Misiunea mea e îndeplinită și nu e nevoie să rămânem mai mult. Capitolul XVI Jake insistă să plătească, pretextând că el m-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
îmi dă. La sfârșit, după ce mi-a ronțăit toate degetele, sunt atât de aprinsă, încât cred că aș face orice mi-ar cere. Îmi ridică puțin tricoul și începe să mă sărute pe burtă, încet, fără grabă, ca să mă tachineze. Nerăbdătoare, îl scot imediat, ca să-i dau mai mult spațiu de manevră. —Măi să fie, murmură el. Sutien sexy... — Se asortează, zic eu, flatată că a observat. —Trebuie să controlez, zice el, descheindu-mă la blugi. N-am încredere... Pe covorașul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
dacă vrea să ne bălăbănim amândoi. În definitiv, bălăbăneala între bărbați e destul de firească, nu? Bărbații heterosexuali fac împreună astfel de lucruri oricând. Înțeleg unde bați, admit eu. Nu vrei să fii luat drept homosexual. — Deci vii? mă întreabă Finn nerăbdător. Da’ tare-ți mai arde buza! Nu glumi! Mi-am dorit să fac echilibristică de circ de când l-am văzut pe Burt Lancaster în Trapez! Știai că a fost gimnast de circ înainte să se apuce de actorie? —Chiar? — Da
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]