3,664 matches
-
și să-l sugrum cu mâinile mele, ca și pe complicele lui, șeicul leproșilor. Am făcut chiar și gestul când vorbeam. Harun nu se arătă deloc impresionat: — Ai apucat o piatră prea mare! Nu pricepeam. Repetă, cu un strop de nerăbdare în voce: — Îți spun că ai apucat o piatră prea mare, mult prea mare. Când sunt pe stradă cu alți hamali, văd adesea oameni care strigă, își aruncă ocări și se îmbulzesc. Uneori câte unul pune mâna pe o piatră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
mele locuințe, pe o colină, nu departe de casa unchiului meu, unde mă instalasem în calitate de stăpân la nașterea fiicei mele, dar care mi se părea pe zi ce trece mai strâmtă, mai modestă, mai nedemnă de averea mea. Așteptam cu nerăbdare ziua în care voi putea locui în palatul meu, în superbul, neasemuitul meu palat la care visam și de care vorbeam necontenit, și pentru care îi angajasem pe cei mai buni meșteri, însărcinați să execute la perfecție fiecare dintre costisitoarele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
lesne crudă dacă nu e atenuată de ceva îndoieli. Maddalena mă atinse ușor pe umăr, în semn de încredere, continându-și apoi povestirea: Când prelatul a sosit, am venit cu toatele pe rând să-i sărutăm mâna. Mi-am așteptat rândul cu nerăbdare. Planul meu era gata făcut. Degetele cardinalului, împodobite cu două inele, erau întinse princiar spre mine. Le-am apucat, le-am strâns un pic mai tare decât s-ar fi cuvenit și le-am reținut două secunde mai mult decât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
timpul acestei lupte. E adevărat că eram corect retribuit. Cardinalul Giulio făcea să-mi parvină importante sume de bani însoțite de scrisori de încurajare. Făgăduia să-și arate întreaga recunoștință de îndată ce se va fi schimbat norocul. Așteptam clipa asta cu nerăbdare, căci situația mea la Roma devenea precară. Un preot care-mi era prieten, autorul unui pamflet incendiar, fusese închis la Sant’Angelo la două ceasuri după ce mă vizitase. Un altul fusese molestat de niște călugări spanioli. Mă simțeam eu însumi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
Titus oftă. — Vitellius... Ticălosul ăla! Are ceva demonic în el. — Ai supraviețuit foamei, gerului și lupilor. Vrei să te ucidă teama pe care ți-o provoacă bunul nostru Vitellius? El, care vrea să ajungă împărat? N-ați auzit cu câtă nerăbdare îi punea întrebări lui Ausper? — Am auzit - Valerius arătă spre o crăpătură dintre bârnele podelei. Pe aici am și văzut - bău câteva înghițituri de vin. Sunt uimit că Vitellius vrea să-l trădeze pe Galba ca să ajungă împărat. Nu e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
în ținutul nostru, medicul a fost în castrul Legiunii Galbiana, în Pannonia. Era acolo când a venit un mesager de la Roma... — Ucis, surâse Vitellius. Asta-i cea mai bună veste pe care mi-o puteai aduce! Cu mâinile tremurând de nerăbdare, Vitellius căută în vas bucățile cele mai mari din stufatul de căprior pe care hangiul i-l pusese în față. — Povestește-mi tot. Cine l-a ucis și cum anume? Și senatorii... pretorienii... m-au ales pe mine acum, când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
Flavianus, dându-l deoparte pe Arrius Varus, ca să ajungă în fața lui Antonius. — Ne sfătuiește să-l așteptăm. — Zău? izbucni Arrius. Eu cred că Mucianus vrea să ne țină aici numai pentru că urmărește să aibă parte de glorie și arde de nerăbdare să culeagă el onorurile învingătorului. Soldații adunați în jurul capilor flavieni priviră tăcuți spre Antonius. Cu toții știau că Mucianus îl invidia pe Antonius Primus pentru curajul său și pentru devoțiunea pe care i-o purtau soldații. Mai știau și că invidia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
de a nu fi înțeles sau luat în seamă, de a nu fi banal, suficient de frumos fizic și interior, cult și manierat. Această anticameră spre maturitate trebuie străbătută pas cu pas de fiecare din noi cât mai frumos, dar nerăbdarea vârstei îmi va pune-n cale obstacole mai mari sau mai mici; văi, munți, prăpăstii, dar și liniștea poetică a fiecărui răsărit de soare. Voi reuși să trec onorabil următorul prag gustând din plin încântătorii ani? Răspunsul va veni și
“Ah, aceşti adolescenţi”. In: ANTOLOGIE:poezie by Denis David Damşa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/246_a_673]
-
de considerație. Îngăduitori cu ei înșiși, ca întotdeauna, își croiau zgomotos drumul printre vise, ținându-l pe Sampath treaz, zvârcolindu-se. Chiar și mama sa, pe care o iubea cel mai mult dintre toți, uitase de el în somn. De nerăbdare, lovi aerul cu piciorul. — Ssssttt, spuse cu voce tare, dar sunetul fu slab și trist, așa că trecu neobservat. Fiuuuuu. Sforrrrr. Sforrrr. Era suficient de rău că nu erau destul de bogați ca să aibă fiecare propria cameră și propriul ventilator. Totuși, Sampath
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]
-
a doua zi. Ținuse lumânarea suficient de departe cât să-i piardă căldura, și totuși suficient de aproape cât să-i păstreze lumina. Își aminti cum o dusese la oglindă. Cum, având în față răsuflarea ei dogoritoare și plină de nerăbdare, flacăra luminase ciudat o bărbie și un obraz, o mână, un nas, o gură. Își privise buzele compunând cuvinte, orice cuvinte, uneori doar „bună“, alteori doar „mmmm“. Își amintea cum rămăseseră suspendate preț de o clipă în aer, apoi felul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]
-
vă dau cele mai bune sfaturi, îi șoptise domnul Gupta, zâmbindu-i liniștitor. Îi plăcea noul lui șef mult mai mult decât nesuferitul domn D.P.S. de la oficiul poștal. brigadierul se așeză în fața Colectorului Districtual și a domnului Gupta. Așteptase cu nerăbdare să le prezinte planul său inteligent. Dar de îndată ce deschise gura, că mulțimea începu să zbiere foarte tare la fereastră. Cum era să vorbească el cu toți prostănacii ăia din sat adunați buluc în jurul lui? — Ce fel de armată avem în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]
-
decât să câștig o mutare. Ia mai lasă-mă, nasolule. Fir-ar al dracului să fie, ia nu te mai băga în mine, cel puțin o singură mutare. Dă-i ’nainte cu vorba. Cu un ochi pe ceas și manifestând nerăbdare sau nervozitate, mi-am scos regina din cuibul ei. Martin a rămas gânditor, după care a împins liniștit un pion. — Continuă. — Fetele alea despre care spuneai că-ți făceau ochi dulci. Erau și ele pe statul de plată. Ori că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
Vultur-în-Zbor s-a oprit din mersul lui agale, fără țintă, de-a lungul străzii. Cutia de tinichea pe care o tot rostogolea, lovind-o cu piciorul, s-a oprit dinzdrăngănit. — Vrei de lucru? — Ce anume? Vultur-în-Zbor încercă să-și ascundă nerăbdarea. — Ei, știi tu! Cât să câștigi ceva bani! i-a strigat doamna Cramm. Mărunțișuri. Chestii d-astea. Vultur-în-Zbor s-a gândit preț de-o clipă. S-a apropiat de mașina imensă a femeii. — Coniță, spuse el, acolo de unde vin eu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
Noaptea cea lungă era aproape pe sfîrșite. TREIZECI ȘI ȘASE La piciorul patului stătea un gnom. — Remarcabil, spuse el. Remarcabil. Era un pitic curat și țopăia în sus și-n jos, cu un aer de curiozitate nestăvilită, accentuat de o nerăbdare teribilă. Purta veșminte extrem de curate: cămașă de mătase, cravată, sacou, o pereche destul de nepotrivită de pantaloni foarte vechi îdar imaculați) de catifea reiată și papuci de casă moi. Ochii i s-au aprins, strălucitori și violeți, atunci când a văzut că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
pe care-l aveau ei în vedere, oricare s-ar dovedi acela, îi invadase și-i stăpânea acum pe amândoi. Dacă Muntele urma să câștige, își spuse Vultur-în-Zbor, cel puțin va trebui să lupte pentru victoria lui. Aștepta cu atâta nerăbdare confruntarea, că nici n-a stat să se gândească la faptul că știa prea puține din regulile bătăliei sau din scopurile adversarului său. De-acum intrase în joc. Asta era tot ce conta. Cicatricea de pe piept îl mânca. Observat că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
o privește și pe ea, într-un fel. Ai nervii tari, dragă domnișoară? Am aprobat. Expresia feței mele se pare că îl convinsese, căci a spus deodată: —Bine, atunci. Să mergem! Ușile liftului s-au închis în spatele nostru. Muream de nerăbdare să pun întrebări, dar ceva din felul în care se uita Sebastian la mine mă făcea să tac din gură. În plus, dacă îmi făceam simțită prezența, Sir Richard și-ar schimba atitudinea. Acesta nu este un loc potrivit pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]
-
am spus, încercând să fac conversație. Tom mi-a aruncat o privire plină de neîncredere. —La serviciu. — Chiar așa? Cu ce se ocupă? —Este asistent social. N-am schițat nimic. Nimeni nu putea spune că nu mă străduiesc. Muream de nerăbdare să-l întreb dacă făcuseră deja sex, dar m-am abținut cu tărie. Apoi am observat că Tom purta un pulover nou. Timp de mulți ani îl văzusem numai cu un Aran alb și al naibii de vechi ori cu unul la fel de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]
-
sunt alintate de prezența unei frumoase femei. Urcăm din aceeași stație în același autobuz, coborâm în aceeași stație, așteptăm apoi în același loc, ne uităm la același stand cu ziare, privind florile aceleiași țigănci florărese, facem cam aceiași pași ai nerăbdării așteptând mașina în care urcăm iarăși împreună, după o stație coborâm, o las pe ea să coboare înaintea mea, zorește pașii în fața mea, o urmăresc cum se tot depărtează, mlădiindu-și lujerul de trup și, dintr-odată, dispare. Nu o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
drumul greu al ilegaliștilor (Ceaușescu). Mai de curând, după găurirea drapelului, ne-am procopsit cu trei îndrumători, unul mai providențial decât altul, rând pe rând. Alți câțiva, cu mânecile suflecate a strămoșească râvnă patriotică și cu priviri vulturesc-justițiare, fremătând de nerăbdare, așteaptă să intre în arenă. Nația încă geme a fi salvată, ciclic, electoral și cu eterna-i disperată credință în mai bine. Instinctiv îmi era silă de turnători, ori de ce fel ar fi fost, și de cenzori și de tot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
mai multe foi de ziar printre lemne. Scoase un chibrit și le aprinse, obținînd Îndată o coroană de flăcări. MÎinile ei mișcau bucățile din lemn, pricepute și experimentate. Mi-am Închipuit că bănuia că sînt mort de curiozitate și de nerăbdare, Însă m-am hotărît să adopt un aer flegmatic, care să arate limpede că, dacă voia să se joace cu mine de-a misterele, n-avea nici o șansă să cîștige. Ea se fudulea, cu un zîmbet triumfător. Poate că tremuratul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
A naibii haită de lipitori, În stare să fure și ouăle de sub cloșcă. Înghiți-i-ar iadul sau primăria. I-am suportat și i-am Întreținut destui ani de zile. Ceea ce vreau e o femeie. — Poftim? Bătrînul mă privi cu nerăbdare. — Anii tineri nu-ți disculpă opacitatea minții, flăcăule. Îți spun că vreau o femeie. O muiere, o subretă sau o iapă tînără de rasă bună. TÎnără, adică sub cincizeci și cinci de ani, și sănătoasă, fără răni și fără fracturi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
răspîndea prin trup, glasul Îmi pierise, iar privirea mi se Încețoșase. M-am tîrÎt spre ieșire, Însă Tomás m-a Înșfăcat de braț și m-a izbit de perete. — Ce i-ai făcut? — Tomás, eu... Pleoapele i-au căzut de nerăbdare. Prima lovitură mi-a tăiat respirația. Am alunecat pe pardoseală, cu spatele rezemat de perete, cu genunchii slăbiți. O strînsoare teribilă m-a Înșfăcat de gît și m-a ridicat În picioare, țintuit de zid. — Ce i-ai făcut, nemernicule
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
Când Își deschise pleoapele, observă că distanța dintre el și sticlă se micșorase considerabil. Noimann făcu un efort, Întinzându-și brațul În direcția mesei. Mai trebuiau câțiva centimetri și efortul său ar fi fost răsplătit din plin. Noimann tremura de nerăbdare. Masa părea că vine Înspre el și totuși distanța dintre ea și pat nu se micșora, ci, parcă, dimpotrivă, creștea mereu. Masa luneca spre pat, dar patul luneca și el, retrăgându-se din calea ei. Noimann Închise din nou ochii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
de acum, prea bine scenariul. Urma să apară și trabucul, legănîndu-se În hamacul Întins deasupra canapelei, și scrumiera plină de zaruri și toată recuzita pe care o folosea la Corso inginerul Satanovski. Acestea erau semnele pe care le aștepta cu nerăbdare. Balonul umflat al imaginației sale avea curând să se dezumfle. Curând păianjenii aveau să se transforme În ceasuri, bătând asurzitor mereu aceeași oră: șase... După care mahmureala avea să se risipească pentru câteva clipe și, odată cu ea, și durerea și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
anul acesta, mam’mare, mamițica și tanti Mița au promis tânărului Goe să-l ducă-n București... Foarte de dimineață, dumnealor, (poftește cu mic gest pe cele trei cucoane și pe Goe), frumos gătite împreună cu tânărul Goe, așteaptă cu multă nerăbdare, pe peronul din urbea X, trenul accelerat care trebuie sa le ducă la București. Goe este foarte impacientat. Goe (pe un ton de comandă): Mam’mare! de ce nu mai vine?... Eu vreau să vie! Mam’mare: Vine, vine acuma puișorul
MICI ŞCOLARI, DAR MARI ACTORI by Oana ARGHIRE () [Corola-publishinghouse/Imaginative/368_a_561]