163,568 matches
-
pseudo - elită deține o picăturică de materie nervoasă și o grămadă mare de bani; a preluat de la vechea pseudo - elită generoasa idee a circului și pâinii de care, vezi drăcie, ar avea nevoie mulțimea omenească. Astăzi a îmbogățit ideea, "teoretizând" nevoia asta de pâine mucegăită (evident, păstrând pentru sine fripturile) și numind-o "cerere". Totul pare atât de simplu și de logic: există o cerere din partea oamenilor (cât de modești sunt drăguții de ei de vreme ce se mulțumesc cu felurite gunoaie...) urmată
Despre muzică? by Maxim Belciug () [Corola-journal/Journalistic/11820_a_13145]
-
oamenilor (cât de modești sunt drăguții de ei de vreme ce se mulțumesc cu felurite gunoaie...) urmată de o ofertă promptă ce le livrează neîntârziat "bunurile" și satisfacția. Este totuși straniu: cum de se naște în atâtea capete ori suflete, deodată, aceeași nevoie? Cum de se generează ea așa, spontan, în mase? Oricum, urât arată cuvântul acesta - mase - când parcă socotește la kilogram o adunare de suflete. Nu cumva, mai curând, celebra relație cauză-efect funcționează taman pe dos? Poate că în capul unui
Despre muzică? by Maxim Belciug () [Corola-journal/Journalistic/11820_a_13145]
-
se coace mai întâi o mică, o meschină viziune (dinspre ei văzut - o ofertă "genială") ce este apoi împrăștiată forțos peste lume, cu puterea aceea de nestăvilit a minții luminate și rare, de se trezesc oamenii că sunt vizitați de nevoi și cu cerere încep să ceară. Și se pune treaba pe roate: pseudo-elita adună roadele firești și deci obligatorii ale efortului ei "creator", răsplata atât de așteptată - bănuțu' suveran, iar contribuabilii capătă ce și-au "dorit". Adică, printre multe alte
Despre muzică? by Maxim Belciug () [Corola-journal/Journalistic/11820_a_13145]
-
-i trebuie pentru a fi expus și impus, pentru a declanșa mirări și admirări. Și, ceea ce-i întru totul remarcabil, pare a fi dobîndit fără patimă ori afectare, fără hybris ori emfază. Dimpotrivă. Dediu nu vînează mai mult decît are nevoie sau decît poate duce și aduce ca ofrandă. De fiecare dată însă vizează trofeul cel mare. îl hărțuiește, epuizîndu-l. îl țintește, doborîndu-l. Și, culmea, vînatul pare mîndru de vînător. Se arată mai mereu în toată strălucirea și fălnicia lui. Am
Cura de dezintoxicare by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/11799_a_13124]
-
Așa că desfaci capacul și scoți rotunda pastilă de Maxidolor, pe cea lunguiață de Torturantril, cea minusculă de Otravex, bei cu bolbor ceaiul de ghiara diavolului. Văduva unui scump amic îți aduce săculețul cu medicamente rămase de la defunct - poate vei avea nevoie de ele -: Sapatal, Lopatin, Cimitirol (le lua în ultima vreme), Skeletan și un flacon gol - ce neglijență! - de Sarcophagit. în fine, ultima sticluță, din mâna încleștată a muribundului, de indispensabil Mortatrox. Cum am văzut-o pe văduvă umflată sub ochi
Nervi de primăvară by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/11806_a_13131]
-
lui Sorin Mărculescu va rămâne oricum o piatră de hotar în istoria echivalențelor românești ale Marii Opere. Și va rămâne evidența că, în toți acești ani ieșiți din țâțâni, cineva a avut incredibilul curaj să facă abstracție de necazurile și nevoile ce ne-au îmbătrânit înainte de vreme, de morișca politicianistă hârâind în gol, de VIP-urile de trei lulele avortate de micul ecran, preferând să escaladeze de unul singur masivul muntos și, ajuns pe creste, să înfigă al doilea steag tricolor
Don Quijote - 400 - Suișul muntelui by Mihai Cantuniari () [Corola-journal/Journalistic/11831_a_13156]
-
o perversitate extrem-Orientală! Dar să trecem. Important e că grupuscule tot mai bine organizate din societatea românească, excelent conectate la surse de finanțare externă, tind să instituie o cenzură mai contondentă decât pe vremea lui Ceaușescu. Atunci, de voie, de nevoie, te mai înțelegeai cu băiatul de la partid care-ți citea textele. Astăzi, ești amendat, pus pe liste negre, ostracizat cât ai zice pește. Nici nu ți-ai revenit din șocul de-a te vedea plasat în categoria "conservatorilor", că neadormiții
Site-uri pe centură by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/11830_a_13155]
-
Dumitru Hurubă Din când în când, Haralampy simte nevoia să o facă pe deșteptul, așa cum s-a întâmplat aseară după jurnalele tv când, în fața unui public format din soacră, nevastă, văduva de la etajul 7 și două vecine de palier aflate în pauză de telenovele, a spus cu solemnitate teatrală
Româncele nu mai nasc poeți... by Dumitru Hurubă () [Corola-journal/Journalistic/12897_a_14222]
-
au o puternică relevanță morală, amplifică sfera de referință a creativității și consolidează un anumit tip de autoreflectare. Dar dincolo de aceste aspecte care pot fi substanțial îmbogățite și nuanțate, prezența artiștilor timoceni în spațiul public românesc repune în discuție imensa nevoie de solidaritate și de cunoaștere, atîta vreme reprimată, chiar dacă am trăit într-o geografie restrînsă și am împărtășit cam aceleași capricii ale istoriei. Și mai pune în discuție un lucru fundamental: viitorul, care nu poate fi decît comun. Adică al
Instantanee by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/12859_a_14184]
-
de aur" nu problematizau realitatea politică, socială, economică, culturală a țării la vremea respectivă. S-au născut în comunism și ăși duceau viața în comunism fără a întrevedea posibilitatea unei schimbări. Așa cum cu onestitate ăși amintește scriitorul, de voie, de nevoie, adolescenții acelui timp s-au adaptat la realitatea dată. Ei sufereau în momentul în care alții erau primiți în organizația de pionieri sau în UTC înaintea lor, se bucurau când se anunțau oribilele, în amintire, manifestații de pe stadioane (pentru că acestea
Natural born writer by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/12871_a_14196]
-
la conturarea omului "vechi" care este autorul Opiumului. Satira alcătuiește umbra, o umbră grea, dup cum vedem, a "deschiderii" bardului delicat, care, iată, nu e dispus a accepta chiar în totalitate lumea noastră sublunară, precum și a bardului demonic, care are nevoie nu doar de golul metafizic, ci și de cel... literar.
Înger și Demon by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12892_a_14217]
-
că literatura reprezintă o imagine a celor două tipuri fundamentale de spațiu: deschis și închis. De-a lungul istoriei, a avut loc o dublă mișcare, un fel de corsi e ricorsi, am adăuga noi. Omul a simțit dintotdeauna ,chemarea necunoscutului, nevoia de a ieși la larg, pe de o parte, ispita replierii, urgența adăpostirii, pe de alta". |ntre aceste două sentimente cardinale se desfășoară întreaga epopee a umanității. Așa, cu o propoziție anticipatoare, ăși punctează autorul de pe acum foarte laboriosul demers
Informații false și false informații by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Journalistic/12868_a_14193]
-
prozatorului la o întâlnire de la Bacău (nu ni se spune data precisă, ci " pe când scriitorul lucra la Delirul!), dar fără a ne da nici o certitudine despre exactitatea exprimării autentice a scriitorului. O fi aproximativ orice instantaneu memorialistic, dar parcă ai nevoie de o formă de încredere (reportofon, de pildă) atunci când un text de patru-cinci pagini este pus între gilimelele citării (p. 86-92), lăsând la o parte faptul că tot ce ar fi spus Marin Preda la acea întâlnire ni se pare
Sub Moscova by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/12879_a_14204]
-
și Luminița, jocurile primitive ale copiilor în fața blocului, retragerea în cărțile de aventuri și în zonele vechiului București amenințate cu demolarea, obsesia Occidentului esențializată până și în invidia televiziunii bulgare ș.a.m.d. Recurența temelor conferă autenticitate (dacă mai era nevoie) mărturiilor celor patru voluntari pentru acest supliciu al memoriei, dar, mai ales, un dramatism conturat in crescendo pe măsură ce fiecare își deconspiră micile traume. Cu toții sunt niște supraviețuitori marcați pe viață, psihic și sufletește, în urma acestei diabolice experiențe care le-a
Cutia neagră a comunismului by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/12887_a_14212]
-
prozatorului la o întâlnire de la Bacău (nu ni se spune data precisă, ci " pe când scriitorul lucra la Delirul!), dar fără a ne da nici o certitudine despre exactitatea exprimării autentice a scriitorului. O fi aproximativ orice instantaneu memorialistic, dar parcă ai nevoie de o formă de încredere (reportofon, de pildă) atunci când un text de patru-cinci pagini este pus între gilimelele citării (p. 86-92), lăsând la o parte faptul că tot ce ar fi spus Marin Preda la acea întâlnire ni se pare
Biografismul minimalist by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/12881_a_14206]
-
Dacă CNSAS-ul acționează „abuziv”, de ce-a fost decorat șeful ei?! Nu întâmplător, pesedeii au invocat, la modificarea legii, „vidul de autoritate”. Despre ce fel de autoritate o fi vorba, doar Postelnicu va fi știind! Ce altă autoritate are nevoie de o comisie decât aceea a membrilor săi? A aduce un astfel de argument trădează nu doar mentalitatea de vătaf politic, ci și o crasă intoleranță la orice acțiune ce nu e pe placul puterii dictatoriale. Conform gândirii pesediste, totul
Stăpânul peltelelor by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/12921_a_14246]
-
lesne de înțeles. Că și discursul lui Clinton era conceput de altcineva mi-a părut evident, dar fostul președinte cel puțin știa unde și când să tragă cu ochiul la paginile din fața lui, unde și când să pretindă că are nevoie de încă o gură de apă. Întâmplarea face ca în timp ce scriu rândurile de față, George W. Bush să țină un discurs pe același canal de televiziune pe care l-am văzut și pe Bill Clinton vorbind, C-SPAN (www.c-
Discursul politic și ideologia by George Șipoș () [Corola-journal/Journalistic/12900_a_14225]
-
stat și de instituțiile lui asupra maselor prin dispozitivele tradiționale identificate de Michel Foucault, închisoarea, spitalul de nebuni, sistemul educațional, biserica etc. Cu alte cuvinte, așteptările noastre cu privire la politicienii care ne reprezintă sunt rezultatul aceluiași aparat ideologic, statul, care creează nevoia de politicieni și de politică. E aici o relație de forță, și, în ultimă instanță, de dominare, așa cum o identifică Max Weber, într-un discurs al său din 1918, de la Universitatea din München, Politica ca vocație, relație stabilită între omul
Discursul politic și ideologia by George Șipoș () [Corola-journal/Journalistic/12900_a_14225]
-
în doi-trei ani de zile, din cauza fărămițării sistemului de difuzare, sau să zacă în depozitele editurilor - în timp ce statul a oferit uneori subvenții generoase pentru realizarea lor - ci să ajungă la câteva săptămâni de la apariție în toată țara, acolo unde este nevoie de ele. - În aceste condiții materiale și financiare modeste, ce ediții critice pot continua? Desigur că trebuie să ținem cont și de îngrijitorii edițiilor, câți mai sunt sănătoși și activi... - Pentru cei care mai sunt interesați de soarta edițiilor critice
Interviu cu Tiberiu Avramescu by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/12922_a_14247]
-
parchet pe deputatul infractor Grabriel Bivolaru? Iată doar cîteva probleme nepuse în discuție și întrebări rămase fără răspuns. Să fim bine înțeleși. Nu vreau sa sugerez că unii ar fi mai buni decît alții. Pentru o reconciliere reală este însă nevoie ca tot gunoiul să fie scos de sub preș. Există în carte și unele mesaje care, prin sensul lor echivoc, ar putea aduce prejudicii imaginii unor oameni. Unul dintre acestea îl vizează chiar pe directorul „României literare”, Nicolae Manolescu. Citîndu-l pe
Șocul normalității by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/12924_a_14249]
-
lui, reînnoită de cel puțin două ori în secolul XX: o dată, după 1918, a doua oară, după 1989. De fiecare dată, am putut descoperi cum, fără o societate capabilă să creeze un stat modern, îi revine statului obligația să improvizeze nevoile societății și să se prefacă a le satisface. Referindu-se la această inversare de roluri, T. Maiorescu a numit instituțiile statului improvizat “forme fără fond”. Departe de a fi o formulă calpă, cum au numit-o unii, și nevalidată istoric
Politică și cultură de I. L. Caragiale () [Corola-journal/Journalistic/12933_a_14258]
-
au rezultat încet reformele politice, prefacerile relațiilor între statul cu așezăminte de formă fixată și societatea mergînd mereu înainte.[...] Se poate deci o societate măreață fără stat puternic; dar stat fără societate - mai greu.[...] Statul tînăr, înființat după împrejurări, are nevoie grabnică de o societate. Statul improvizat, în loc de a fi forma de echilibru al forțelor sociale la un moment dat, caută să fie fondul și izvorul născător al acelor forțe. De unde statul ar trebui să fie rezultatul natural al societății, ne
Politică și cultură de I. L. Caragiale () [Corola-journal/Journalistic/12933_a_14258]
-
dat, caută să fie fondul și izvorul născător al acelor forțe. De unde statul ar trebui să fie rezultatul natural al societății, ne pomenim că societatea trebuie să fie produsul artificial al statului. Statul improvizat, simțind că pășește în gol, are nevoie numaidecît de un razim pe care să-și pună piciorul; îi trebuie neapărat o societate, pentru liniștea lui, pentru asigurarea față cu el însuși că existența lui are o rațiune mai temeinică decît norocul, poate necredincios, al cîtorva momente. Neavînd
Politică și cultură de I. L. Caragiale () [Corola-journal/Journalistic/12933_a_14258]
-
însuși că existența lui are o rațiune mai temeinică decît norocul, poate necredincios, al cîtorva momente. Neavînd, așadar, pe cine să-i impună lui reforme, se gîndește el mereu la dînsele; neavînd o societate care să-i ceară ceva după nevoile ei, închipuiește el niște nevoi sociale cărora le decretează pe dibuite satisfacerea. El tot speră și nu obosește a spera că va face să rezulte de la dînsul o societate. Trebuie să mărturisim că statul acesta are aci o sarcină titanică
Politică și cultură de I. L. Caragiale () [Corola-journal/Journalistic/12933_a_14258]
-
o rațiune mai temeinică decît norocul, poate necredincios, al cîtorva momente. Neavînd, așadar, pe cine să-i impună lui reforme, se gîndește el mereu la dînsele; neavînd o societate care să-i ceară ceva după nevoile ei, închipuiește el niște nevoi sociale cărora le decretează pe dibuite satisfacerea. El tot speră și nu obosește a spera că va face să rezulte de la dînsul o societate. Trebuie să mărturisim că statul acesta are aci o sarcină titanică, însă, deocamdată, nu chiar imposibilă
Politică și cultură de I. L. Caragiale () [Corola-journal/Journalistic/12933_a_14258]