2,833 matches
-
latinii > românii nu au lăsat în limba română urme lexicale certe. Pornind de la ideea că „n-ar fi nici o mirare dacă conviețuirea strămoșilor noștri cu popoare vechi germanice ar fi lăsat urme în limba noastră”, S. Pușcariu citează forma brutis „noră” pentru Dalmația, nasture, a cotropi și alte câteva cuvinte pentru română, fără ca vreunul din ele să poată fi confirmat ca atare. El însuși ajunge la concluzia că „privite mai de aproape, cele mai multe cuvinte considerate de origine veche germană se dovedesc
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
în puțin unt. Alți chefs - care descind din La Nouvelle Cuisine Française, deși și-au afirmat unele rezerve față de preceptele acesteia -, cum ar fi Pierre Gagnaire, au mers și mai departe: langustă fiartă în vin alb, alături de pastă de ardei „nora“ cu mango verde, de jeleu de varză roșie (decorat cu puțină... drojdie de vin!) și de suc de căpșuni aromatizat cu piper. Majoritatea asocierilor marca Gagnaire pot părea șocante: stridii alături de pateu de ficat de rață și brânză Beaufort; stridii
Stufat, ori estouffade? sau Existã bucãtãrie româneascã? by Vlad Macri () [Corola-publishinghouse/Science/1386_a_2382]
-
Christos. S-au făcut repede cunoscuți prin inițiativa de organizare a spitalelor, prin asistența medicală promptă și eficace, prin farmacopeea lor, încât curțile conducătoare i au încurajat, le-au urmat inițiativele, unii convertindu-se la creștinismul nestorian, precum cumnata și nora lui Genghis-Han. Călugării medici nestorieni, deși pretuntindeni converteau la creștinism, au fost protejați până în sec. al XIII-lea, numai de arabi, pentru că ei au creat „dinastii de medici și savanți“ în toate orașele acestor spații geografice, ca în centrele Edes
Istoria medicinei by Cristina Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/1246_a_2372]
-
artificialitatea și convenționalismul constau tocmai în punerea într-o tranșantă și definitivă opoziție a două lumi: pe de o parte, cea a "pampoanelor de paradă", reprezentată de văduva colonelului Stavăr, de Mioara, "păpușa" lipsită de dorința de autocunoaștere a ibsenienei Nora, și de Valter, "băiatul deștept", profitor și lichea veselă, tipul amicului ingrat, și pe de altă parte, universul sufletelor pure, nepervertite, capabile de iubire autentică și sacrificiu, așa cum se dovedesc a fi Ion, un tip de Cănuță "om sucit" prin
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
neputința lui de a-și ajuta nevasta. Bătrânul Toma Chiuariu, tatăl lui Anton, cu cotul stâng răzimat de laiță și cu tâmpla sprijinită în pumn, stătea așa, de ceasuri bune, neclintit, uitându-se când la flăcările din vatră, când la nora lui. În răstimpuri ofta. În sobă, flăcările focului mistuie la iuțeală lemnele sub loviturile gerului de afară. În colțul dinspre răsărit al odăiței, Maica Domnului, în lumina candelei, se uita la ei cu bunătate pe chip neclintită. Baba Săftica pregătește
ANUCA Fata pădurarului. In: ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
a juns, parcă, la sfârșitul vieții. S-a întâmplat a doua oară, după ce, cu ani în urmă, s-a prăpădit Lina, baba lui. O liniște curgea prin el, ca un râu de câmpie. Tăcea, tăcea mereu, înțelegător și își privea nora în liniște cu ochii lui spălăciți, blânzi și buni. Deodată, în urechi îi sună frumosul ei glas, chiar din ziua când a călcat pentru prima oară pragul casei: „Tătăiță, tătăiță!“ De atunci, i s-a lipit de suflet pentru totdeauna
ANUCA Fata pădurarului. In: ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
bătrânii copaci își foșnesc frunzele ca un cântec de șoapte, neauzit. Un gorun rămuros, în partea stângă a casei, adăpostește o fântână cu ciutură... ... În ceardac, lângă dereg, bătrânul Toma, bolnav, tăcea, fuma și se gândea... se tot gândea la nora lui, la fata lui, cum îi plăcea să-i spuie, simțindu-și sufletul tot mai apăsat de dor. Câte o tusă, în răstimpuri, îi scutura tot trupul ca de friguri. Uscat și rece, cu priviri blânde și bune, arăta ca
ANUCA Fata pădurarului. In: ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
iubea nevasta, cu suflet deschis, cum ai iubi o oglindă care nu s-ar aburi, un talisman care te-ar ocroti mereu. Bătrânul și-a iubit mult baba, până la ultima ei suflare. Acum, o jelea pe Axinia, pe vrednica lui noră... - Am țânut mult la dânsa... ca la ochii din cap, am țânut... bunî șî vrednică fimei o fost Axinia... Dumnezău s-o hodinească-n paci, în împărăția Lui! murmura bătrânul cu ochii în lacrimi. După ci s-o prăpădit Lina
ANUCA Fata pădurarului. In: ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
cu un tăciune din sobă. Prietenia lor ajunsese atât de mare, încât bunicul își pierdea capul de dragul fetei. Nu mai cunoștea altă bucurie pe lume, decât să-i facă toate voile. Bătrânul Toma, în dorul babei lui, Lina și a nurorii lui, Axinia, își concentra toată ființa lui, fetiței bălăioare, cu ochi albaștri ca sineala... Când, din întâmplare, bunicul o supăra... atunci ea își lungea buzele roși ca piersica răscoaptă, și albăstrimea ochilor ei se întuneca. ...Anuca se dezvolta și creștea
ANUCA Fata pădurarului. In: ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
fel fel de frică... omul care n-a cunoscut frica de nimeni și de nimic... dar, acum îi era rușine s-o spuie în fața feciorului său. Și, pe loc se pomeni cu ochii scăldați în lacrimi, amintindu-și de Axinia, nora lui, mama Anucai. „-Ci fatî grozavă o fost !“... își zise el ștergându-și obrajii cu dosul palmelor. „Ei, da‟ Anuca ari cui sămana!“... își iubea mult nepoata. Cel mai mult îi plăcea, când Anuca îl lua de mână și-l
ANUCA Fata pădurarului. In: ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
moș Vasile dorea să construiască un zid, care să apere așezarea de prădălnicia jivinelor, dar și de dușmănia oamenilor fără frica Domnului. Băieții erau la vârsta însurătorii și, de aceea, mătușa Paraschiva ochea orice fată vrednică de a i fi noră, bătând potecile spre mănăstire și ticluind rugi fierbinți tuturor sfinților, dar mergând, ferindu-se de moș Vasile, și la ghicitoarea Safta, de la marginea pădurii, pentru a pune și ea în cale toate farmecele și nălucirile nepământene. Toate erau bune și
Chemarea străbunilor by Dumitru Hriscu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/555_a_735]
-
în Italia cu Rareș, micul Paganini, Vechea mea cameră, n-a locuit nimeni în ea anul trecut, dacă nu m-aș fi întors anul acesta ar fi dat-o în chirie, rămân, bătrânul vorbăreț, cu pipa în gură și tanti Nora în jurul lui ca o cloșcă, nu le-am mai dat nici un semn de viață, pe unde am umblat? Și le povestesc toată mizeria și măreția vieții mele, încheind cu durerea amară ce-o am acum pe suflet, Ana la Paris
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
întors spre mine cu o oboseală în priviri ce-i mai adaugă câțiva ani la vârsta ei reală, Ce-i cu tine? N-am dormit de câteva nopți, mama e în spital, Da, îmi spusese și mie maestrul că tanti Nora și atât am fost de nesimțit încât n-am vizitat-o niciodată la spital, Unde te duci acum? Caut un taxi să mă ducă acasă, dar unde or fi taximetriștii ăștia?! Lasă că-ți aduc eu unul, intru din nou
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
abia acum îmi dau seama că am urmat-o fără șovăire și ea n-a sesizat încă neobișnuitul prezenței mele acolo, prin oglinda retrovizoare Octavian îmi aruncă priviri amuzate, dar eu, nepăsător, mă întorc spre Aida, ce face acum tanti Nora? E puțin mai bine, amândouă ne-am temut întotdeauna pentru tata și nici nu m-am așteptat ca ea să fie mai bolnavă ca el, A început să ningă afară, văd la farurile mașinii lui Octavian, ștergătoarele de parbriz aleargă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
telefon și i-am promis că mă voi duce după ea la Paris, nu voi avea liniște până când, de pictat nici nu mai poate fi vorba, Ana e la Paris și mă așteaptă, liniștește-te și controlează-ți bătăile inimii, Nora e îndrăgostită de tine și n-o ascunde, nu-i nevoie decât să faci un semn, în brațele ei ai putea s-o uiți pe Ana, voi pleca la Paris, cum?! 17 ianuarie, mi-au sosit actele pe care mi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
povestioară în care un băiat tânăr și bunica lui erau inamici feroce la început, dar deveneau prieteni de nedespărțit la final. Mai era și Pagina de Probleme, bineînțeles - invariabil cu o scrisoare în care se aflau plângeri legate de vreo noră obraznică. Paginile doi și trei erau pline de povestioare „nostime“ despre nepoții cititorilor și lucrurile simpatice pe care le spuseseră sau făcuseră. Coperta interioară conținea o scrisoare sforăitoare care se presupunea că era din partea unui cleric, dar care era de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
pentru că în timpul anului școlar am obținut rezultate bune. Știu că sunt cam alintată și cam uitucă și că uneori mai fac ce nu trebuie. Îmi cam ies din fire și ridic tonul la bunica sau mă cert cu sora mea, Nora, dar totdeauna îmi pare rău pentru asta. Îmi plac foarte mult câinii deoarece țin o companie plăcută și când ești tristă te alină cu boticul lor umed, dând vesel din coadă. Preferatele mele sunt înghețata de vanilie și prăjitura cu
Buchet de amintiri by Tudorina Andone () [Corola-publishinghouse/Imaginative/459_a_878]
-
este mult, te gândești tu, cu ei poți să cumperi chiar un diascop. De multă vreme ai vrea să-ți cumperi un diascop, la care să vezi diafilme. Capra cu trei iezi, Scufița roșie, Peștișorul de aur, Soacra cu trei nurori și Sarea În bucate. Mai poți să vezi și diafilmul Iată, vine Moș Gerilă de Otilia Cazimir. După ce mănânci mâncarea de gutui și Îți faci lecțiile, ieși afară. Discuți cu Monica și cu Gina ce bine o să fie când o să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
ușurință. Ziua nu era dintre cele mai frumoase. Soarele rămânea sufocat în spatele unei grămezi de nori calcaroși de formă indefinită. Socrii mei, de curând întorși dintr-o croazieră pe Marea Roșie, veniseră în vizită. După-masă ne-am întors pe plajă. Bunica Nora etala un bronz punctat de mici abraziuni pe care i le făcuse cosmeticiana pentru a-i înlătura petele de bătrânețe. Pe fruntea bunicului Duilio se sprijinea viziera unui chipiu de căpitan de cursă lungă. Vara obișnuia să se îmbrace așa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
ori pe săptămână nu trec pe la el să-i iau tensiunea, se supără. Întinsă pe o parte, cu fața ascunsă între brațe, Elsa vorbea cu mama ei. Nu era foarte apropiată de ea, pentru că nu reușea să-i ierte sărmanei Nora frivolitatea. Elsa, ca și tatăl ei, nu fusese niciodată indulgentă, aceasta este adevărata ei slăbiciune. „Mama este atât de bună“, spunea, „și atât de cretină“. Când a murit, Nora a încetat ca prin minune să mai fie o cretină. Mama
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
foarte apropiată de ea, pentru că nu reușea să-i ierte sărmanei Nora frivolitatea. Elsa, ca și tatăl ei, nu fusese niciodată indulgentă, aceasta este adevărata ei slăbiciune. „Mama este atât de bună“, spunea, „și atât de cretină“. Când a murit, Nora a încetat ca prin minune să mai fie o cretină. Mama ta, sub imboldul unei laturi ascunse a subconștientului ei, a început să o construiască altfel: o femeie vulnerabilă, dar plină de voință, un foarte bun exemplu pentru ea. Până în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
de la masă să mă duc în baie. În coridor, terrierul soacrei mele a țâșnit dintr-un colț arătându-și colții. Am ridicat piciorul și l-am lovit. S-a îndreptat șchiopătând spre stăpâna care și fugea spre el. — Scuză-mă, Nora, l-am lovit din greșeală. M-am întins pe covor, într-una din camerele de la etaj. Mă simțeam ca un vierme istovit, care atârnă vara bălăbănindu-se de un vrej uscat, până când, amețit, cade fără zgomot pe pământ. După cină
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
de prezentă, încât îmi întorceam capul căutând-o. Dacă ar fi stat pe scaunul de lângă mine, cu jacheta deșirată, cu mâinile albe vârstate de albastru și cu ochii ei spălăciți, poate mi-ar fi fost mai ușor s-o uit. Nora mă sărută, am simțit rujul unsuros alunecându-mi pe obraj. Ea și Duilio rămăseseră la cină, care și începuse. — Felicitări, tăticule! — Mulțumesc. — E o veste minunată! — Mă duc să mă spăl pe mâini. Din celălalt capăt al mesei Nora aruncă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
uit. Nora mă sărută, am simțit rujul unsuros alunecându-mi pe obraj. Ea și Duilio rămăseseră la cină, care și începuse. — Felicitări, tăticule! — Mulțumesc. — E o veste minunată! — Mă duc să mă spăl pe mâini. Din celălalt capăt al mesei Nora aruncă un pachet învelit în hârtie albă. Elsa, distrată, nu-l prinde la timp și pachetul se oprește în sosul de ton. Îl iau și îl curăț cu șervetul. — Mamă, ți-am spus să nu... Numai un mic dar de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
de tare mă grăbesc să formez numărul ei. Nu era acasă nici măcar seara. Am pus jos receptorul, am pus jos singurătatea pe care o simțeam peste tot, în mâna grea, în urechi, în liniștea biroului meu. Stăteam pe întuneric, silueta Norei a apărut în oglinda ușii, ca aceea a unei ciori. Becul din coridor o lumina ușor, mă privea în întuneric. A durat puțin, dar în acel puțin am avut senzația că înțelesese ceva. Și nu faptul că eram singur pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]