57,942 matches
-
ce i-au permis să lucreze și să ducă o viață de familie exact ca și până atunci. Dragă Zuckerman, După cum știi, în trecut, faptele au fost întotdeauna însemnări de bloc-notes, felul meu de a da naștere ficțiunii. — O să le notez. Tu începi. Taică-meu își pierduse aproape complet vederea la ochiul drept până la vârsta de optzeci și șase de ani, dar, altminteri, părea să se bucure de o sănătate extraordinară pentru un om de etatea lui, când a avut căderea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
cu lunile, numai ce o găseam pe jos, în bucătărie, lângă găleata de gunoi, sau printre pânzele de păianjen de sub pat, sau vârâtă printre foile cu temele săptămânale ale studenților mei, sau sub telefon, împreună cu alte hârtiuțe pe care îmi notam mesajele telefonice și programul pe care mi-l întocmeam duminica pentru zilele săptămânii următoare. Ideea că e și asta tot o agendă cu lucruri ce așteaptă să fie făcute mi-a venit în minte doar atunci când, în loc s-o studiez
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
mecanic, apoi Își scoase carnetul de notițe din geantă și-l deschise dintr-o mișcare. Doar câteva cuvinte pentru publicul englez. Călătoriți incognito? — Oh, nu, nu! protestă domnul Savory. Nu fac parte din familia regală. Domnișoara Warren Începu să-și noteze. Unde vă duceți? — Păi, Înainte de toate, la Constantinopol, Începu degajat domnul Savory, parcă Încântat de interesul dovedit de domnișoara Warren, care deja se Întorsese la ghidul Baedeker și la figurile geometrice mâzgălite În acesta. Și apoi aș putea ajunge la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
tren? se Întrebă iar și atunci telefonul sună. Privi la ceasul ei de mână: zece minute. Dacă nu apare În cinci, atunci mă Întorc Înapoi În tren. Nu-i rentează să mă mintă. — Alo. Sunteți Clarion din Londra? Edwards? Da. Notează cele ce urmează. Nu, flăcăule, nu-i vorba despre Savory acum. Ți-l dau și p-ăsta Într-o clipă. Ce-ți dau acum e pentru prima pagină și trebuie să ții materialul o jumătate de oră. Dacă nu mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
o situație teribil de neplăcută. Domnișoara Warren trase lung aer În piept și se uită la ceas. Mai erau doar cinci minute până când pleca trenul. — Alo. Nu fugi Încă. Aici ai bromura cu Savory. Trebuie să te grăbești să-ți notezi chestia asta. Au cerut o jumătate de coloană, dar n-am avut timp. Îți dau câteva elemente. Domnul Quin Savory, autorul romanului Hora mare și veselă, se află În drum spre Orientul Îndepărtat, În căutare de material pentru noul său
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
care nu fusese părtaș. Gara Începu să rămână În urmă. Prin fața lui treceau inscripții pe care tatăl lui nu-l Învățase niciodată să le citească. „Restoracioj“, „Pôsto“, „Informoj“. Un afiș fâlfâi aproape de geamul vagonului - „Teatnoj Kaj Amuzejoj“ și - el Își notă În mod mecanic numele nefamiliare, locurile care se vor deschide exact la ora la care trenul va intra În Belgrad - Opera, Royal Orfeum, Tabarin și Jardin de Paris. Își aminti cum comentase adesea tatăl lui În salonul acela Întunecat de la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
nu fusese. Cred că mă minte. —O, Doamne, spuse Lauren Încet. —Ce să fac? — Ar trebui să vii cu mine la Moscova la meciul de polo pe zăpadă și să uiți de toată povestea asta. Pe 6 noiembrie. Să-ți notezi În agendă. —Sunt foarte tentată. Dar acum, serios, ce-o să mă fac? am continuat eu. Poate că nu este ceea ce pare... Începu Lauren. Nu e deloc cool să faci tamtam Înainte de a fi absolut sigură. Vai, Îmi pare că o să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
orice târfă trecută, spuse când a ajuns. —Dumnezeule, ești dramatică, Îmi place la nebunie, spuse Thack când o văzu. Mă inspiră. Aș putea să creez pentru tine o rochie În care doar să plângi. Emmy, strigă după asistentul său, să notezi: „Ochi de Prostituată“ pentru următorul show. —Mersi, Thack, ești un scump, suspină Lauren, ștergându-se la ochi cu o bucată de mătase fucsia de pe masa de croit. Maaamă, ce batiste minunate ar ieși din asta. Bună la toată lumea, adăugă, făcând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
lui Duncan îmi împroașcă mâna, brațul și obrazul. Scuipatul este rece, de la aerul condiționat. Calendarul era cu o reproducere a unei mori vechi de piatră, din Noua Anglie, o moară de apă, îi spun. Oferit de un agent de asigurări. Notaseră pe el programarea copilului la pediatru. Și următorul examen al mamei la fără frecvență. Datele astea, ca și numele pediatrului, figurează, evident, în notele mele. Și Duncan zice: — Ești bun, dom’le, ce să mai! Scuipatul lui mi se usucă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
cel de ieri apare un lider religios dement din Orientul Mijlociu. Alaltăieri, era vorba despre un condamnat la moarte și ultimul lui apel în justiție. Toți cei scriși în agenda lui Helen au murit la data la care le-a fost notat numele. Printre celelalte știri, sunt articole de ziar despre lucruri și mai îngrozitoare. Azi, Denny D’Testro. Acum trei zile, Samantha Evian. Acum o săptămână, Dot Leine. Manechine tinere toate trei, găsite moarte fără nici o cauză aparentă a morții. Înaintea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
Sîmbătă trebuie să informez Comitetul județean P.C.R. de stadiul investițiilor. Dacă nu va porni la timp instalația de recuperare, ne vor înghiți deșeurile de fabricație, și-i jale, tovarășe... Cum ai zis că te cheamă? A, da, Vlad; mi-am notat și aici, în agendă. Orice restanță la montaj va aduce cu sine penalități la salariu. Informează-ți, te rog, echipa ce-o conduci! Da, am înțeles aprobă Vlad pierdut, roș tot de emoție, apoi, cînd ușa a fost deja închisă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
un fel de gagică mișto și mie nu-mi place nici expresia, nici înfățișarea. O fată în pantaloni devine băiețoi. Dar se poartă, tata! protestează fata. Nu tot ce se poartă se și potrivește! spune apăsat Săteanu. Te rog să notezi această vorbă, Mihai. N-oi fi eu entelectual, dar îmi dau seama că-i o perlă. Eu am pornit-o de la sapă, iar cînd am trecut la coasă și-a trebuit să bat coasa, ciocanul de bătut coasa mi s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
a și dus la ea la un control, și-ncă la policlinica cu plată. "Tovarășă, ești în luna a doua. Cîți ani ai?" "Treizeci și nouă..." "Mîine te prezinți la circa de care aparții să te ia în evidență; te notez și aici, să știi." "Doamnă, să vedeți, să..." a încercat mama să-i mai strecoare încă un plic cu bani în buzunar. "Vrei să chem Procuratura? Mîine întreb la circa de cartier dacă te-ai prezentat. Ești liberă." Tata a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
discuția de dimineață... Frumoaso! rîde bucuros Runca, atingînd-o cu vîrful degetelor pe Paula chiar mă gîndeam la tine; ce bine că nu ți-ai mai luat liber azi! Te duci și ai grijă de operată. O clipă numai, să-ți notez schema de tratament. Privirea Paulei o întîlnește pe-a lui Radu, înfruntîndu-i-o cu calm, dincolo de care se poate ghici surîsul incisiv, gata să izbucnească într-un rîs ironic, plin de satisfacție. Mă duc alături să dau un telefon spune Radu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
Radu, înfruntîndu-i-o cu calm, dincolo de care se poate ghici surîsul incisiv, gata să izbucnească într-un rîs ironic, plin de satisfacție. Mă duc alături să dau un telefon spune Radu ieșind. Sigur-sigur! rîde Runca, aplecat peste coala albă, pe care notează schema de tratament. Sărutări de mîini din partea mea adaugă cu glas tare cînd aude ușa închisă. Ce chestie! bombăne de unul singur. A avut zile, asta-i. Să nu mi-o scapi din mînă, frumoaso, că-ți tai părul ăsta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
sub braț, vrea să-și tragă mănușa la loc, hotărîtă să coboare treptele încet, indiferentă, să nu dea de bănuit cuiva că ar fi străină. Descoperă însă, în mănușă, invitația la teatru și bucata de hîrtie pe care și-a notat adresa lui Mihai din registrul de comenzi, unde i-a scris-o ieri, cînd el a solicitat zece sticle de vodcă. Hotărîtă brusc, din senin, se întoarce la ușă, cu pas apăsat, lăsînd tocurile cizmulițelor să lovească cu zgomot cimentul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
vechea Marină britanică, au o rație zilnică de alcool. E drept, uneori se înlocuiește alcoolul cu culesul porumbului ori al sfeclei furajere, dar nu-i regulă, că se mai merge și la cules de vii asistenții au sarcina să-i noteze pe cei care mănîncă mai mult, să le dea picături de burtă -, numai că, spre bucuria studenților, viile-s puține și, uneori, pentru ele, se găsește mînă de lucru. Taci odată îl roagă doctorul, încercînd să se liniștească. Lazăr întoarce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
contabilă. Sîntem aici să apreciem un fapt artistic și nu să controlăm un act de intrare-ieșire. Țin să reafirm, cu toată răspunderea ce-o port, că spectacolul poate ieși la public. În încheiere, așa cum face întotdeauna, președintele își citește părerile notate înainte de începerea discuției, păreri ambigui, cu trimiteri la documentele de partid, dar cu concluzii ferme, exprimate mai înainte de inspector. Se hotărăște, deci, ieșirea la public, în această formă, mîine seară. Cu asta... face președintele un gest larg mulțumesc tuturor! și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
răbdarea, iar vodca..., fă cum vrei, treaba ta!, mă tem c-ar scădea din luciditate. Nu crede că-s pus pe taclale acum; sînt doar trist, i-am spus-o și președintelui; sîntem un oraș de munte, frumos, ospitalier; dar nota bene! riscăm să rămînem mereu la condiția vulgară de provincie. Tu ești novice; eu îs mai bătrîn în astea: pentru ce-a venit regizorul care ți-a montat piesa? A făcut un ciubuc, atît! Facem diverse manifestări culturale cu invitați
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
pe jos; n-am nevoie de bani de taxi. Lazăr stă cu plicul în mînă, abținîndu-se cu greu să nu-i tremure brațul. În fața lui, Mihai a rămas perplex. Doar Maria, fără să-și schimbe poziție, continuă: Te rog să notezi replica și să-l rogi pe prietenul dumitale, scriitorul Mihai Vlădeanu, s-o includă în vreo viitoare piesă de teatru despre medici, că inginerii, despre care tot scrie dînsul, n-au de la cine lua ciubuc... Vă vine să glumiți, doamnă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
Astăzi, soția lui Muraru cred c-ar mai fi fost în viață... Doamne, ce zi!... Hotărît lucru! Am să plec din orasul acesta; lumea mă știe de femeie rea, chiar și procurorii se tem de mine; ce spun eu, aceea notează... Ce vacarm e aici, la intersecția asta; se cunoaște că s-au destroienit șoselele. Ne-o mai fi ținînd mult milițianul pe loc? Și dacă astăzi n-am rămas gravidă?!... Imposibil! Știu sigur că da... Nu-i nimic, doar Mihai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
sexuale ale lui Bull.) Așa cum ziceai și tu, e în același timp o rană și o arsură. Și, sincer îți spun, habar nu am ce ar fi putut s-o provoace. Margoulies se așezase la biroul de lemn palid și nota ceva în partea superioară a fișei lui Bull. Acesta era încă pierdut în contemplarea peretelui grunjos, asta îl liniștea mai mult decât oricare alt gest de până atunci. Așa și trebuiau să se comporte doctorii: să-și lase pacienții singuri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
pierdut în contemplarea peretelui grunjos, asta îl liniștea mai mult decât oricare alt gest de până atunci. Așa și trebuiau să se comporte doctorii: să-și lase pacienții singuri și lipsiți de apărare cât timp, fără urmă de emoție, își notează observațiile. Numai că ceea ce scria Margoulies l-ar fi făcut pe Bull să pună la îndoială sănătatea sa mintală. Stiloul Papermate reușea să înfrumusețeze caligrafia îngustă a lui Margoulies. „Pizdă, pizdă, pizdă, pizdă, pizdă, pizdă, pizdă, pizdă, pizdă...“, scrisese acesta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
i se păruse oarecum normal ca acest facilitator să se dovedească îngrozitor de inept în fața tablei. Oricât s-ar fi străduit, nu reușea să aranjeze cum trebuie schemele și legendele lor. Dacă voia să scrie „tufișuri“, terminația „-uri“ ajungea să fie notată pe verticală, iar literele se cățărau pe marginea tablei ca niște piciorușe de păianjen. Facilitatorul începuse să se încrunte din cauza efortului și, în scurt timp, fiecărei strâmbături îi corespundea un scârțâit al markerului pe tablă. Doctorii începuseră să se agite
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
și comitetul de bloc la câțiva pași în spatele lui, ei tot dădeau din cap și ziceau dom’ inginer așa și dom’ inginer pe dincolo, iar el descria cu mâna dreaptă linii și cercuri imaginare, romburi și ovaluri, vorbea cu înfrigurare, nota ceva într-un carnețel, râdea, făcea schițe, mic de statură, dominator și foarte bine dispus. Când mama l-a întrebat seara „ce rău ți-au făcut, Aurele, oamenii ăștia?“, el a oftat apăsat, ca un motan atoateștiutor și i-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]