2,656 matches
-
ale personalității: dușmănia, sadismul, toate astea. Jung era Încredințat că oamenii au obligația să-și cunoască fiecare propria umbră. Din păcate, prea puțini o facem. Cu toții preferăm să credem că suntem niște tipi de treabă și că n-am putea nutri niciodată dorința de a ucide, de a mutila, de a viola sau de a jefui. — Da... — După părerea lui Jung, dacă nu recunoști existența umbrei, aceasta te va domina. — Așadar, acum avem de-a face cu „umbra“ lui Harry? — Într-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
-ți spun”-îi răspund Doctorului. „-Tu nu vezi? Privești în jur și-ți dai seama că sub chipurile perfecțiunii se ascunde încrîncenarea fundamentală. Violența ce se apără. Ca bolnavii tăi ce-ar vrea să abată pedeapsa asupra patului de alături. Nutrind altora moartea, îți amețești suferința faptului de a fi și speri că o vei îmbăta și ea are o să te uite. Ți-e scîrbă de ziua de azi și nici pe mîine n-o suporți. Înnebunești la gîndul că va
CELSIUS: 41,1˚. In: Celsius : 41.1 by Victor Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/464_a_721]
-
de uluită ce eram. —Claire, a oftat Judy nefericită. James zice c-o să divorțeze de tine. Cum am mai spus, bine că eram asezată. După-amiaza era pe terminate, la fel și răbdarea lui Judy și speranțele pe care le mai nutrisem până atunci. M-am uitat disperată la Judy. —Judy, ce mă fac? —Uite ce e, mi-a răspuns ea pe un ton pragmatic, peste două zile o să ieși din spital. Ai încă un acoperiș deasupra capului, ai destui bani ca să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
îmbrăcatul celor trei plozi ai lui Denise în salopete din plastic roz nu putea să fie prea ieftin. Deși, dacă era să fim cinstiți, așa ar fi trebuit să fie. Așa că am lăsat deoparte sentimentul de milă pe care-l nutrisem pentru James și am zis: —James, ai adus actele apartamentului? —Ăăăă, nu, mi-a răspuns el cumva surprins. —De ce nu? l-am întrebat ușor exasperată. Nu știu, a zis el privindu-și pantofii. A urmat o pauză perplexă. Presupun că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
nu mai era loc și pentru alte griji. Arena grijilor mele era umplută la capacitatea maximă cu mii și mii de gânduri îngrijorate legate de James. Nu mai aveam nici locuri în picioare pentru alte gânduri care ar fi putut nutri speranța să intre și să mă îngrijoreze în ce-l privea pe Adam. Poate că era nedrept. Însă în clipele alea funcționam pe sistemul primul venit, primul servit. Faptul că a trebuit să mă despart de Kate a fost îngrozitor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
că ne-a dat totul. Noi l-am ales, nu el pe noi... Dacă ne iubiți, apărați-ne președintele așa cum apărați țara, adevărul, pe noi, care vă iubim și vă stimăm... Vă rog primiți asigurarea respectului și considerației ce vă nutresc. Marina Popescu, București.” Recunosc că eu sînt Marina Popescu, Într-un moment de beție cînd i-am spus lui Cornel (cu considerație) dacă nu este vreo rușine să stăm așa dezbrăcați pe birou și să ne scriem scrisori unul altuia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
din ceruri, s-a prefăcut că e om și nu actor, nu s-a prefăcut că ia globul de tablă și a plecat să-l caute pe Richard al III-lea, șchiopătînd de la reumatism și ca să dea de Înțeles că nutrește o nemărginită dragoste pentru toți cei care l-au ajutat să ajungă pe podiumul pe care oricum ar fi ajuns, e infatuat din pricina bătrîneții care-l pîndește din culise, și, din generozitate, a lăsat impresia că simte aceeași dragoste adevărată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
imperiului, domn’ profesor, stă cu el acolo, lucia mia. De la Patria am trecut (ori am rămas) la Națiunea avîndu-l ca director pe Ion Coja de mai sus, ce-a ajuns de-a bușilea la numărul trei fără s-o observ, nutream curioase mustrări de conștiință. Acum nu le mai nutresc, sînt liniștit ca un trandafir mort, de decembrie, 1991. „A nins cu liniște În sufletele noastre” este un articol diafan, cu ninsoare și suflete. Locul precipitațiilor sub formă de ninsoare: parlamentul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
De la Patria am trecut (ori am rămas) la Națiunea avîndu-l ca director pe Ion Coja de mai sus, ce-a ajuns de-a bușilea la numărul trei fără s-o observ, nutream curioase mustrări de conștiință. Acum nu le mai nutresc, sînt liniștit ca un trandafir mort, de decembrie, 1991. „A nins cu liniște În sufletele noastre” este un articol diafan, cu ninsoare și suflete. Locul precipitațiilor sub formă de ninsoare: parlamentul României. Motivul fulguielii: „au Învins unioniștii: FSN-ul. A
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
să avem niște martori, niște polițiști cooperanți, care să compenseze daunele de imagine suferite de departamentul - o imagine care s-a Îmbunătățit imens În timpul conducerii șefului Parker. Avem deja un martor important, un polițist, iar procurorul districtual adjunct, Ellis Loew, nutrește dorința fermă de a nu pune sub acuzație polițiști din LAPD, chiar dacă marele juriu o să-i Înainteze actele de acuzare. Flăcău, vrei să depui mărturie? Pentru departament, nu pentru vreun proces. Bud se uită În oglindă - fără doar și poate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
au descoperit reporterii noștri, fiul lui, Edmund, acum sergent detectiv la secția Hollywood a LAPD, are exact aceleași concepții. Ajuns recent În atenția presei În urma mărturiei depuse Într-un proces legat de scandalul de la poliție denumit „Crăciunul Însîngerat“, Ed Exley nutrește planuri ambițioase, deși nu are de gînd să renunțe la cariera din poliție. Într-o discuție cu corespondentul nostru la cabana familiei de la lacul Arrowhead, Exley Junior a spus: „Nu vreau decît să devin un detectiv de rang Înalt, căruia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
tată și fiică, colegi și prieteni foarte buni. Preston Exley și Art De Spain i s-au alăturat lui Dieterling În această devoțiune - un cerc de bărbați duri și o femeie căreia Îi erau recunoscători că le dă ocazia să nutrească simțăminte delicate. Inez și-a făcut prieteni dintr-un tărîm al fanteziei: constructorii lui și a doua generație - Billy Dieterling și Timmy Valburn. O mică gașcă pusă pe sporovăială: discutau ultimele bîrfe de la Hollywood ori luau peste picior slăbiciunile bărbătești
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
cu răii. Și ce i-ați spus exact? — Păi, mai întâi i-am spus că acționam în numele familiei răposatului Godfrey Winshaw. Asta a avut un efect extraordinar. A început să vorbească imediat cu multă pasiune și însuflețire. Era limpede că nutrise pentru Godfrey un sentiment puternic de prietenie. — Godfrey pare să fi atras dragostea tuturor. Tabitha este exemplul cel mai grăitor. — Exact. Deci în mod firesc am ajuns la subiectul prăbușirii avionului și pentru mine se punea problema riscantă dacă să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
prânz baban În oraș. Îmi părea bine că se terminaseră sărbătorile de iarnă. Era timpul să-mi văd de viața mea și să Încep - pe bune - să lucrez. Deși aveam senzația că lucrez de un deceniu, tehnic vorbind abia Începusem. Nutream mari speranțe că lucrurile aveau să se Îmbunătățească o dată ce Miranda și cu mine vom Începe să lucrăm Împreună. Oricine putea fi la telefon un monstru cu suflet de gheață, mai ales cineva căruia Îi displăceau atât de mult vacanțele și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
exemplu: „Sărmanul Duncan“, ca acum cîteva clipe. Dar tonul ei putea marca o limită a enervării, depinde În ce ape se scălda: „O, el e foarte bine“. „Nu pricepe nimic.“ „Trăiește În lumea lui.“ Și apoi cădea cortina. Helen, totuși, nutrea respect pentru asemenea cortine; ea Însăși avea cîteva lucruri pe care prefera să le lase În Întuneric... Mai bău ceai, apoi Își deschise geanta și scoase lucrul de mînă. În timpul războiului se obișnuise să tricoteze șosete și fulare pentru soldați
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
acolo. Peste cîteva clipe, o mașină trase la bordură; se opri la cîțiva metri, mai departe de luminile stridente ale stației. În timp ce trecea, văzu șoferul plecîndu-și capul și Încercînd s-o repereze. Părea tensionat, frumos și neajutorat; se surprinse că nutrește față de el aceleași sentimente pe care le simțise față de Duncan ceva mai Înainte, același amestec de iubire și exasperare, dar aici mai era și un fior de excitare, care o cuprinse din nou, tot mai intens. Ea se uită În susul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
preferi? — Neagră, presupun, zise Alec Încruntîndu-se. Nu! Una cu dungi albastre și aurii. Arată a cravată de universitate. — Dar ce mai contează? — Ar putea să facă poze. Ar produce o impresie mai puternică. — Bine, zise Duncan ezitînd - pentru că, de fapt, nutrea cam aceleași sentimente ca și pentru stilou; era una bună, și era a lui, și ce rost ar avea s-o folosești, cînd puteai apela la una obișnuită? Dar nu dorea să discute chestia asta acum. Se repezi În salon
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
uniunea nu face rău adevăratelor interese la care țintesc părțile..." cîte calificative sînt implicite în declarațiile de acest fel! Ce se va întîmpla dacă Episcopii bogați și puternici sînt acel gen de oameni a căror idee de binecuvîntare a fost nutrită de ambiția de o viață de a obține o dioceză, iar nu acele persoane eroice cu o extraordinară virtute? Ne putem îndoi că așteptările noastre de la acești Apostoli vor trebui să se limiteze la îngrijorarea lor de a dobîndi bunuri
Cele cinci plăgi ale sfintei biserici by Antonio Rosmini [Corola-publishinghouse/Administrative/912_a_2420]
-
Isus Cristos, în vreme ce toate celelalte mădulare nu se pot considera a fi decît întîmplătoare, dat fiind că luate în mod singular nu au primit făgăduința de nezdruncinat că nu trebuie să piară pentru o vreme. Așadar, creștinul va trebuie să nutrească o afecțiune, un atașament și un respect nemărginit față de Sfîntul Scaun al Pontifului roman; el va trebui să iubească nemăsurat și să urmărească adevărata și sfînta slăvire, venerarea și bunăstarea acestui mădular esențial al neprihănitei mirese a lui Isus Cristos
Cele cinci plăgi ale sfintei biserici by Antonio Rosmini [Corola-publishinghouse/Administrative/912_a_2420]
-
să se lipsească de acest sprijin orice ar face și oriunde s-ar ascunde, chiar dacă ar putea să ajungă în Ceruri sau să se pogoare în adîncuri. 7. În al treilea rînd, învață că din raționamente atît de înalte ce nutresc o încredere nețărmurită în Tatăl care este în Ceruri, nu trebuie să se teamă să renunțe la cele omenești, să-și vîndă averea și s-o împartă săracilor, pe scurt, să practice adevărata sărăcie, pentru ca să se îngrijească întru totul de
Cele cinci plăgi ale sfintei biserici by Antonio Rosmini [Corola-publishinghouse/Administrative/912_a_2420]
-
Își trecu palma peste frunte. Rămase privind către vilele cufundate În tăcere din jurul pieței, cu balcoanele lor apărate de soare care nu așteptau să se-ntîmple nimic. Mă tenta să mai fac o remarcă frivolă, dar Îmi dădeam seama că el nutrea pentru oamenii din Residencia o grijă impetuoasă, aproape nerăbdătoare. Îmi amintea de un tînăr comisar districtual din perioada imperială, confruntat cu un trib bogat, dar indolent, care În mod explicabil refuza să-și părăsească colibele. Din bandajul de pe braț Îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
spaniole dădu ocol pieței centrale. Se opri În dreptul portului, iar unul dintre polițiștii În uniformă strigă spre atelierul În care lucra Andersson În fiecare dimineață la șalupele lui Crawford. Coboram adesea pînă la chei, dar suedezul morocănos, care Încă-și nutrea În tăcere amintirile despre Bibi Jansen, mă tot evita, nedorind să discute despre incendiul de la casa Hollinger. În perioadele de odihnă se retrăgea pe Halcyon, care era ancorat lîngă atelier, și stătea Închis În cabină, ignorînd complet zgomotul pașilor mei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
apei. Am cotit către Plaza Iglesias și am urcat șoseaua abruptă care ducea spre Clubul Nautico. Undeva deasupra, carcasa mistuită a conacului Hollinger prezida peste Întinderea peninsulei. Un rug de citații nominale arsese Între resturile ei incinerate, un foc iute nutrit cu toate mandatele pe care le emitem Împotriva noastră și care n-aveau să mai fie Înmînate vreodată, rămînÎnd să se prăfuiască În dosarele Închise. — Paula...? Doamne, ce m-ai speriat... Intrase În apartament cu cheile lui Frank și mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
rama pa tului. Privirea cenușie i se înnegurează și corpul refuză să se miște de pe pat. Eduard își urăște cârjele. E un sentiment puter nic, de o virulență care îl miră și pe el. Niciodată până la ac cident nu a nutrit vreun sentiment atât de intens. Totul era ușor și în limitele previzibilului. Mergea pe un drum plăcut și se simțea bine în pielea lui. Se plăcea pe sine, chiar îi plăcea felul lui de a fi, cu toate că uneori își căina
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
de gând s-o vadă pe doamna Scarlat. Nici ea nu-și expri mase dorința de a l vedea. Eduard asistase tăcut și placid la această nouă renegare de ambele părți. Ce-l interesa pe el, în fond, ce sentimente nutreau Bobo și doamna Scarlat unul față de celălalt? Petrecu toată ziua la hotel, cu gașca, jucând table și cărți, ronțăind alune și încărcându-și bateriile cu multă bere. în mod ciudat, berea rece îi făcea bine la răceală sau, cel puțin
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]