2,009 matches
-
de la curțile regilor Europei pentru a se lupta cu turcii. Solii german și polonez îi condiținează ajutorul de recunoașterea suzeranității Germaniei și respectiv a Poloniei asupra Țării Românești. Solul turc Izzedin Bey îi comunică domnitorului că sultanul își va retrage oștirea dacă domnitorul va accepta să plătească tribut turcilor, îl va ajuta cu oaste de fiecare dată când sultanul va avea nevoie și va permite trecerea oștilor otomane pe teritoriul țării. În plus, domnitorul trebuia să se angajeze să nu se
Mircea (film) () [Corola-website/Science/312747_a_314076]
-
apoi de restul cavalerilor ospitalieri și cavalerii francezi. Acțiune precipitata a Ospitalierilor ar fi putut cauza compromiterea întregii strategii a lui Richard. Cu toate acestea, el a condus un contraatac, și odată început, a trebuit să fie susținută de toată oștirea lui și a dat semnalul de luptă. Neacceptând, Ospitalierii și alte unități implicate în spate credeau inițial că vor fi copleșiți de numărul superior ale inamicilor. Infanteria francilor a rupt rândurile inamicilor pentru că cavalerii să treacă. Pentru soldații armatei lui
Bătălia de la Arsuf () [Corola-website/Science/311046_a_312375]
-
în timp de pace”. Domnul face astfel ca „sângele lui să cadă asupra capului lui pentru că a lovit doi bărbați mai buni și mai drepți decât el”, și i-a ucis cu sabia fără știrea împăratului David: pe Abner, căpetenia oștirii lui Israel și pe Amasa, căpetenia oștirii lui Iuda. Benaia este pus în locul lui Ioab. „Cartea întâi a împăraților” continuă înfățișând cum împăratul Solomon îl cheamă pe Șimei, care aparținea familiei și casei lui Saul, la el și îi spune
Solomon () [Corola-website/Science/311061_a_312390]
-
ca „sângele lui să cadă asupra capului lui pentru că a lovit doi bărbați mai buni și mai drepți decât el”, și i-a ucis cu sabia fără știrea împăratului David: pe Abner, căpetenia oștirii lui Israel și pe Amasa, căpetenia oștirii lui Iuda. Benaia este pus în locul lui Ioab. „Cartea întâi a împăraților” continuă înfățișând cum împăratul Solomon îl cheamă pe Șimei, care aparținea familiei și casei lui Saul, la el și îi spune să-și construiască o casă la Ierusalim
Solomon () [Corola-website/Science/311061_a_312390]
-
Paladin. Târg - La târg poți negocia cu alți jucători sau le poți trimite materii prime. Tăietori de lemne - Tăietorii de lemne lucrează în păduri dese în afara satului tău, taie lemnul masiv, necesar pentru construcția coloniei tale cât și pentru înarmarea oștirii tale. Cu cât mai înalt nivelul de dezvoltare a tăietorilor de lemne, cu atât mai mult lemn poate fi produs. Mina de argilă - În mina de argilă muncitorii tăi exploatează argila necesară pentru construcția satului tău. Cu cât mai înalt
Triburile () [Corola-website/Science/312268_a_313597]
-
cu zece mii de luptători pedeștri și două mii de care de luptă, stătea regele Ahab ("A-ha-ab-bu mat Sir-'i-la-a-a", adică „Ahab israelitul”). În fruntea sirienilor din Damasc stătea regele Damascului "Hadadezer" ("Bir-'idri"), probabil identic cu "ben Hadad", iar în fruntea oștirii din Hamat regele "Irhuleni". Regele asirian, care cucerise în drum "Halpa" ("Haleb") și "Hamat", s-a considerat victorios, dar se pare că rezultatul luptei a fost încă nedecis, și el s-a retras în țara lui, pentru ca în anii 849
Ahab () [Corola-website/Science/312982_a_314311]
-
pusă cu această ocazie și care se află astăzi în original la "Muzeul de Istorie" al Brăilei: „"S-a ridicat din temelie acest lăcaș de fericitul intru pomenire domnul Matei Basarab, în trecerea să ce a avut pe aici cu oștirea. După 220 de ani, fiind ajunsă la ruinare de întâmplările vremurilor de atuncea, acum se văzu iarăși măreață prin bunăvoință prințului Alexandru Ghica și din partea cheltuielii a cuviosului protosinghel Ciprian, egumenul acestei sfinte mănăstiri"” . Între anii 1864-1877 (când datorită deselor
Mănăstirea Măxineni () [Corola-website/Science/309506_a_310835]
-
de colectare a fondurilor necesare, cât și organizarea concursului pentru stabilirea realizatorului. Monumentul a fost dezvelit la 29 iunie 1929 de către Alteța Sa Regală Nicolae, Principe al României, în cadrul unei grandioase festivități în prezența reprezentanților Casei Regale, a guvernului, a capilor oștirii, a unui mare număr de generali de geniu activi și în rezervă, a șefi lor serviciilor și comandamentelor unităților de geniu, a întregului corp ofițeresc și profesoral al Școlilor de Geniu și a tuturor elevilor acestora. Monumentul este înscris, sub
Statuia geniului „Leul” () [Corola-website/Science/310060_a_311389]
-
și cântărește 6.000 kg. Leul este înfățișat stând pe o țeavă de tun și pe o cască, peste care este desfășurat un drapel de luptă, toate aparținând trupelor inamice. Simbolizează rezistența, dârzenia și vitejia de care a dat dovadă oștirea română în Primul Război Mondial, în campaniile din anii 1916-1918, în special în timpul încleștărilor dramatice de la Oituz, Mărășești și Mărăști. În cele patru colțuri ale ansamblului statuar sunt reprezentați 4 soldați stând de strajă, echipați adecvat pentru îndeplinirea misiunilor de
Statuia geniului „Leul” () [Corola-website/Science/310060_a_311389]
-
lemn. Prezența lui Mihai la Ploiești s-a legat de pregătirea strălucitei lui campanii peste munți, care avea să ducă la prima unire a neamului românesc. Aici a concentrat marele voievod, în toamna anului 1599, cea mai mare parte a oștirii lui, i-a terminat instruirea și organizarea, i-a primit jurămîntul și a trecut-o în revistă, activitate plastic evocată de Nicolae Bălcescu, pe baza informațiilor preluate de la Szamosközy „"De a Ploiești a plecat el, în fruntea trupelor, pe valea
Istoria Ploieștiului () [Corola-website/Science/310298_a_311627]
-
zece zile, inspectându-și trupele, strângând armele pe care le-a găsit la locuitori, a făcut înrolări de greci și de bulgari și, plecând spre București, a lăsat la Ploiești, până către sfârșitul lunii mai, o unitate condusă de Ducaș. Oștirea lui Tudor Vladimirescu nu a ajuns până la Ploiești, dar din câteva însemnări pe marginea unor cărți bisericești, reiese că prahovenii erau de acord cu programul revoluției. Vechile tradiții de luptă, noile idei democratice, conștiința națională tot mai puternică pregătiseră pe
Istoria Ploieștiului () [Corola-website/Science/310298_a_311627]
-
În 1682, ca urmare a unui conflict mocnit între Imperiul Habsburgic și Imperiul Otoman, Poarta declară război împăratului Leopold I. Oștirile musulmane pornesc în aprilie 1683 și ajung în preajma Vienei pe 14 iulie, începând asediul orașului. La acea vreme, în Moldova domnea Gheorghe Duca (1678 - 1683), iar în Țara Românească Șerban Cantacuzino (1679 - 1688). Ca vasali ai Imperiului Otoman, ei au
Participarea românilor la asediul Vienei (1683) () [Corola-website/Science/309154_a_310483]
-
de la graniță. În fruntea lui Kalın Oğuz [Kalîn Ouz] stă Bayındır [Bayîndîr] Han, padișahul. Vizirul său este Kazılık Koca [Kazîlîk Kogea], tatăl lui Yiğenek [Yienek], unul dintre personajele principale. În fruntea lui İç Oğuz [Ici Ouz] este Salur Kazan, conducătorul oștirii. Dıș Oğuz [Dîș Ouz] este condus de Uruz Koca (Uruz Kogea), unchiul lui Salur Kazan. El îi este supus lui Salur Kazan. Dede Korkut este liderul spiritual al tuturor oguzilor, care rezolvă toate problemele, atât ale celor mari, cât și
Kitabi Dede Qorqud () [Corola-website/Science/309180_a_310509]
-
mai ales a copiilor, era considerată nenorocire. Beyleqan este capitala țării. Acolo trăiesc și conduc eroii din Dede Korkut, mai ales reședința de iarnă a lor. Vara, ei se mută în podișuri. Reședința de iarnă a lui Salur Kazan, conducătorul oștirii, era situată la nord de lacul Göyçe, lângă podișul Altındağ [Altîn da „muntele sau dealul de aur”] și uneori așezarea Akçakale-Sürmeli. Altındağ este prezentat ca un loc de refugiu foarte important, în timp ce poetul azer Kazım Ağa Salık, în opera sa
Kitabi Dede Qorqud () [Corola-website/Science/309180_a_310509]
-
apărare. Totuși în anii 50 acesta a fost din nou distrus de armatele hanului Hülagu. La începutul anului 1222, cotropitorii mongoli, deplasându-se spre orașul Ganca [Gəncə], au fost întâmpinați de furia locuitorilor. Același lucru s-a întâmplat și când oștirile dușmane au asediat capitala Șirvanșahilor, Șamaxı. Conform celor relatate de un contemporan, șamahenii au declarat: „De sabie oricum nu scapi, mai bine să rezistăm cu stoicism, în cel mai rău caz să murim cu onoare”. Mongolii au suportat o pierdere
Statul Eldeghizilor () [Corola-website/Science/309179_a_310508]
-
în fața templierului, deoarece acesta îl ajutase să dobâbdească tronul. Gérard i-a spus că dacă nu vor porni în ajutorul Tiberiasului, Ordinele militare (templierii și ioaniții) se vor retrage din armată. Guy cedează ușor în fața amenințării, schimbând hotărârea adoptată. Restul oștirii a aflat cu stupoare că regele se răzgândise. Toți știau că un marș spre Tiberias în mijlocul verii era o nebunie care se va încheia cu un dezastru. Dar cuvântul regelui era lege. Armata creștină, probabil cea mai mare care fusese
Bătălia de la Hattin () [Corola-website/Science/310791_a_312120]
-
fost tăiați până la ultimul. Pinii erau scăldați în sânge. Profeția se dovedise greșită. Apoi sultanul și-a împărțit oastea. Turhan-Bei comanda o divizie având porunca de a mărșălui spre sud, către Mistra și teritoriile despotului Constantin. Murad însuși conducea restul oștirii, de-a lungul coastei nordice a Moreii. Orașul Sikyon a fost silit să se predea și a fost ars până la temelii. Populația a fost dusă în robie la Vostitza. Sultanul a mers înainte spre Patras. Cei mai mulți dintre locuitorii orașului fugiseră
Constantin al XI-lea Paleologul () [Corola-website/Science/309799_a_311128]
-
cu forța expresiva, sinestezica, unele comune subdialecelor / graiurilor oltean și bucovinean, altele specifice floreștenilor / oltenilor, introduse pentru capacitatea lor dinamizatoare de «scene istorice», pentru relief «revitalizator»: "o croiră la fugă de mâncau pământul" (HF, I, 35), "claie peste grămadă aruncă oștirea lor" ("ibid", 102), "apucară la goana după Cumani cu dârlogii slobozi" ("ibid", 73), "dar sfatul cuminte era de-a surda" ("ibid"., 285), "Musa dete dos să scape" ("ibid.", 292) etc. În paralel cu traducerea "Fragmentelor...," la Florești, Mihai Eminescu a
Câmpul Cerbului () [Corola-website/Science/310397_a_311726]
-
Otoman la Dunăre; d. trecerea armiei lui Baiazid peste Dunăre și înaintarea-i „în mlaștinile de la Rovine“; e. întâlnirea dintre Mircea cel Mare și Baiazid; f. scenă confruntării armiilor la Rovine și biruința Valahilor / Dacoromânilor în fața puhoiului otoman; g. odihnă oștirii valahe sub clar de luna, în vreme ce războinicul fiu al lui Mircea cel Bătrân scrie „pe genunchi“ o carte Doamnei iubite; ÎI : h. „campania“ eroului liric dusă cu „armele“ satirei / pamfletului împotriva împotriva „saltimbancilor și irozilor“ din contemporaneitate, împotriva epigonilor: „glorii
Câmpul Cerbului () [Corola-website/Science/310397_a_311726]
-
maior. În anul 1853 maiorului Alexandru Macedonski, comandirul Batalionului model, îi sunt aduse mulțumiri de domnitorul Țării Românești, Barbu Dimitrie Știrbei (1849-1853, 1854-1856), la inspecția făcută, văzându-l "în desăvârșită plăcută stare". În anul următor este numit, prin Poruncă către Oștire, comăndiutor/comandant al Regimentului 3, de către domnitorul Barbu Dimitrie Știrbei. În anul 1857, la 12 iulie primește gradul de colonel și numit comandant al Regimentului 5 („Buletinul Țării Românești“, 1857, p.233) de către Alexandru D. Ghica - caimacam (1846-1858), fost domnitor
Alexandru D. Macedonski () [Corola-website/Science/304974_a_306303]
-
și în unele garnizoane mai mari, pentru început nominalizând pe cele din orașele Iași, Craiova, Ismail și Galați". Domnitorul Al. I. Cuza îi spune generalului Ioan Emanoil Florescu, atât de capabilul ministru de război, să elaboreze un manual pentru instruirea oștirii, inițiat de ofițerul cel mai bine pregătit profesional al epocii sale. Manualul a fost redactat de ofițerul cel mai bine pregătit profesional al epocii sale - locotenentul de stat-major Eustațiu Pencovici. Între 18 decembrie 1870 - 11 martie 1871 fost numit, ca
Eustațiu Pencovici () [Corola-website/Science/304971_a_306300]
-
femei. A doua versiune este că denumirea satului a derivat de la un oarecare "Bradici", care și-ar fi trăit viața pe aceste meleaguri. Altă interpretare ar fi că denumirea satului provine de la numele lui "Bravu", „Vornicul slujitor de margine” din oștirea lui Ștefan cel Mare. Satul Bravicea este o unitate administrativ-teritorială situată între râurile Ichel și Cula, amplasat la Nord-Est de centrul raional Călărași la o distanță de 32 km. La Nord-Est este mărginit de teritoriul satului Bogzești (Raionul Telenești), la
Bravicea, Călărași () [Corola-website/Science/305149_a_306478]
-
Prutului au început a avea acces liber la trecerea în partea dreaptă a râului. Familiile Mihu, Huțanu, Cazacu, Țacu, Brănici și astăzi au rude de gradul I și II în Pogăneștii din dreapta Prutului. După 1812 aceste relații s-au rupt. „Oștirile ruse au fost dislocate pe întreg teritoriul Basarabiei. În satul Pogănești și în satele vecine la 1821 a fost dislocată compania de mușchetari a regimentului Kamceatka, sub comanda căpitanului Briuhanov, care lua de la pogăneșteni fără vreo sancțiune și plată caii
Pogănești, Hîncești () [Corola-website/Science/305233_a_306562]
-
ei îmi dădeau bomboane sau alte dulciuri”. Operația militară Iași-Chișinău sa încheiat în partea sudică a satului în pădurea Bizinic și pe șesul Prutului, (acolo unde în 1711 a avut loc bătălia de la Stănilești în războiul ruso-turc, soldată cu înfrângerea oștirilor aliate moldo-ruse ale țarului Rusiei Petru cel Mare și Domnitorului moldovean Dmitrie Cantemir). În rezultatul operației Iasi-Chisinau, (povestesc femeile bătrâne), șesul era plin cu mii și mii de cadavre ale soldaților germani și nu numai. După ce cadavrele soldaților sovietici au
Pogănești, Hîncești () [Corola-website/Science/305233_a_306562]
-
numere axate în general pe științe (astronomie, geologie, medicină, economie, sociologie, drept, istorie, arheologie, filologie etc.). Publicația a avut un caracter enciclopedic, aici publicând Nicolae Filimon romanul "Ciocoii vechi și noi", Vasile Cârlova două dintre cele mai frumoase poezii "Marșul oștirii române" și "Ruinele Târgoviștei", Tudor Vianu eseul "Principiile criticii", A. I. Odobescu erudita lucrare de folclor comparat "Cântecele poporane ale Europei răsăritene, mai cu seamă în raport cu țara, istoria și datinile românilor" sau traducerile din Anacreon semnate de Dimitrie Bolintineanu. La revista
Revista Română () [Corola-website/Science/305989_a_307318]