17,360 matches
-
el îl înșela? Și-apoi nu-l înșela cu oricine, îl înșela cu bunul său tată. Vel-comisul mai luă o pulpă. îl înșela, îl înșela, ce să-i faci. Pe când, ia uite-l pe săracu turc cum linge sare, ca oile, vai de mama lui. Și poate că în ultimul timp Sevastița nici nu-l mai înșela, că bătrânul paralizase nițel până la genunchi. Dacă mai urca nițel paralizia... Vel comisul înghiți încet, apoi bău o stacană cu vin. Se simțea mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
ei și suferă. Dar mai bine să sufere sabia decât să plângă giupânesele voastre. O giupâneasă fără giupân e ca o sabie fără teacă. Am zis bine? Mult prea bine, mult prea bine! nălțară glas boierii. — Zi-le și de oi! - îi suflă Ruxăndrița. — Ce? - făcu Sima-Vodă, aplecând urechea. A, da! Iată, dragii mei, de multe ori vedem zburdând pe mănoasele noastre dealuri turme peste turme de mioare, culegând pașnice cu botișorul lor mișcător răzlețe fire de iarbă. Pe margini, păzind
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
culegând pașnice cu botișorul lor mișcător răzlețe fire de iarbă. Pe margini, păzind turma să n-o ia nici prea-prea nici foarte-foarte, stau minunații noștri dulăi ciobănești, câini atenți, ce-au văzut atâtea la viața lor. Dar cine stă în mijlocul oilor, mai înalt și mai înțelept decât toate? — Bunul măgar! - răspunseră într-un glas boierii. Și măgarul, desigur - răspunse cam încurcat Sima-Vodă - deși nu mă gândeam la el, ci la păstor. Căci păstorul e acela care duce turma spre cele mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
Bijinski. A făcut rapița praf. Cădea gheața ca plumbul. La noi au bătut tătarii, pe o porțiune destul de întinsă - zise Metodiu. Au încurcat toată cânepa. — Și la noi, în primăvară - se auzi glasul subțire al Malgorzatei - a dat gălbeaza în oi, dar le-am tuns cu tata și ne-am scos pârleala. Zbignew tuși stânjenit, iar pan Bijinski se uita triumfător spre doamna Potoțki, ca și cum ar fî vrut să-i spună: „Ei, vezi cum se exprimă noră-ta?”. — într-adevăr - zise
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
sunt portocalele mele. Apoi făcu mai domolit: împarte-le echipajului. Grecul cel nemulțumit se-ntoarse pe călcâie și plecă. Abia acum băgă de seamă că omul era numai în ciorapi. — E frate-miu - zise căpitanul, observând privirea compătimitoare a călugărului. Oaia neagră a familiei. Un puturos și jumătate, toată ziua nu-i stă capul decât la răscoale și revoluții. Vrea să dezrobească Grecia. Parcă și ai pe cine... Dacă nu era mama să mă roage să-l țin cu mine pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
un tovarăș de-al dumneavoastră care-a văzut tot, a coborât adineauri, Suleiman. — Poți matale să fii prieten și cu tata, zise vameșul. Ori plătești galbenii ori, dacă nu poți plăti, te-ncărcăm noi. Cu ce? făcu înspăimântat Georgios. — Cu oi! răspunse turcul. Cu patruzeci de oi. Le duci până la Brăila și le dai unuia Mustafa, care te va aștepta acolo. — Și cu ce acte? - zise grecul. Pe actele mele scrie măsline, nu oi. — Nu-ți trebuie acte. Cui te controlează
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
-a văzut tot, a coborât adineauri, Suleiman. — Poți matale să fii prieten și cu tata, zise vameșul. Ori plătești galbenii ori, dacă nu poți plăti, te-ncărcăm noi. Cu ce? făcu înspăimântat Georgios. — Cu oi! răspunse turcul. Cu patruzeci de oi. Le duci până la Brăila și le dai unuia Mustafa, care te va aștepta acolo. — Și cu ce acte? - zise grecul. Pe actele mele scrie măsline, nu oi. — Nu-ți trebuie acte. Cui te controlează spui că ești prieten cu unu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
nici un membru al Poporului Vălului n-ar fi trăit în pace atât timp cât umbra lui Sayah ar fi dat târcoale prin apropiere, așa că le-au pus la dispoziție douăzeci dintre cele mai rezistente cămile pe care le aveau și douăzeci și patru de oi și capre, precum și o grămadă de săculeți cu cele mai bune semințe. În felul acesta, cei cinci membri ai familiei și o mână de servitori credincioși porniră, la începutul iernii, pe ascuns, într-o călătorie spre miazăzi, în căutarea pământului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
să nu ieșim vii de-aici. — Și vitele? îl întrebă maică-sa. — Le ducem la munte, să lingă roua ce se depune în zori pe pietre, răspunse Gacel, prea puțin convins. Cu puțin noroc, cămilele și caprele vor rezista. Și oile? Bănuiesc că vom pierde o mare parte din ele, dar asta depinde doar de voința lui Allah și de când se vor întoarce cei care se duc după apă. Și cine ai vrea să se ducă? — Doi dintre cei mai buni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
risca să se deshidrateze dacă era nevoit să lucreze ore întregi în condiții atât de grele. Socoti, pe bună dreptate, că nu puteau să facă altceva decât să se așeze la umbră și să-și economisească forțele. Tăiară una din oile care trăgeau să moară, îi băură sângele, mâncară carnea aproape crudă și rămaseră în așteptare, cu privirea ațintită în punctul de unde ar fi trebuit să apară cei ce plecaseră să aducă apă de la îndepărtatul puț Sidi-Kaufa. Dar n-au apărut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
el. — L-am omorît, zice, s-au ce i-am făcut? Și mai și zbierînd la javră: După el, Jerry! După el, mă băiete! Și ce-am mai văzut la urmă era trăsura aia blestemată dînd colțul și fața de oaie Înăuntru gesticulînd și javra dracului după ei cu urechile pe spate străduindu-se cît putea să-i ajungă, să-l rupă În bucăți. țnu că asta-i culmea prea se potrivesc toate, auzi fața de oaie exact parcă-l văd
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
colțul și fața de oaie Înăuntru gesticulînd și javra dracului după ei cu urechile pe spate străduindu-se cît putea să-i ajungă, să-l rupă În bucăți. țnu că asta-i culmea prea se potrivesc toate, auzi fața de oaie exact parcă-l văd) Și deodată a coborît asupra lor o mare lumină și au văzut carul În care era El suind la cer. Și Îl văzură pe El În car Înveșmîntat În gloria strălucirii, cu veșmintele lui ca soarele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
plonjor pendulînd prin valurile stîrnite din senin ei toți librari vajnici visînd să devină ghizi să scrie cu degetul litere pe pereții unui oraș În zori cînd stropitorile șterg rujul femeilor de pe porți ei toți, chipuri alungite triste chipuri de oi curgînd În bălți vîscoase de ciment Miron Daniel Virgil Marius Leonid și deodată masca aceea vulgară pătată de muște freza ei năclăită și mîna de ipsos agitînd biciul făcînd să pornească malaxoarele betonierei stîrnind trîmbe de praf și acolo În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
cum mi se împlinesc rugăciunile, prieteni, cum mi se împlinesc! Iisus e cu noi în seara asta. El simte că o mână de oameni pasionați cer să se nască din nou. El e pregătit să primească în brațele sale noile oi. Acum, în timp ce cântăm Piatră epocală, vreau ca fiecare dintre voi care a simțit că se naște din nou în sufletul său să vină aici, sus pe scenă. Iisus nu dă nici o ceapă degerată pe ceea ce a fost vechea voastră viață
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2063_a_3388]
-
de el până la dispariție, de corpul lui reînnoit și vioi ca întotdeauna. Când am adormit l-am visat pe Walter, sute de Walter căzând de la aceeași fereastră, iar și iar, ca și cum corpurile care nu se mai terminau erau de fapt oile pe care ar fi trebuit să le număr ca să adorm. Uneori se transforma în Humpty Dumpty, un ou uriaș cu mânuțe și piciorușe, coaja fărâmițându-se într-o sută de bucăți la picioarele zidului. Dar de multe ori era Walter
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
-
lor fiind înțepenite de ger, și ochii oamenilor căpătaseră o lucire de mineral la ideea că totul putea să se oprească deodată, ca într-un muzeu al gheții. În apropiere de Lucerna, unde începeau satele, se auziseră gemetele morții; animalele - oi, vaci și porci, împietriseră de frig în grajdurile lor îngrijite. Se mai povestea că pe străzi, chiar în micul oraș Schwarzenberg, în apropiere de Lucerna, se puteau întâlni oameni înghețați în poziții ciudate. Păreau cu toții puși pe fugă de frica
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1993_a_3318]
-
Pop părea stingherit. Se foia pe scaun negăsin du-și locul. Pe tot parcursul discuției fumase țigară de la țigară și își umpluse de două ori ceașca de cafea. No, hai! Ia, să uităm de lucrurile astea și să revenim la oile noastre! declară el. Ai ceva să-mi spui despre cazul nostru? Nu. Nu? Nimic ce v-ar face plăcere să auziți. Adică ai rămas la părerea ta. Deocamdată da. Nu vreau să spun că nu admit și alte ipoteze dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
Intraseră în casă fără nici o problemă, ușa fiind întredeschisă. Ileana părea să cunoască locul pentru că îl condusese printr-o tindă îngustă până în încăperea în care se afla bătrânul. Acesta stătea așezat pe o laviță de lemn acoperită cu blănuri de oaie argăsite. Ținea pe brațe o cutie de carton plină cu poze vechi. Abia ridică ochii când cei doi își făcură apariția acolo. Cu un semn scurt din mână le arătă să se i așeze alături, în timp ce el ridica în dreptul ochilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
denecuprinsul pămîntesc, ca și cel ceresc. Era de statură mijlocie, vînos, cu-n păr Învîlvoiat negru și creț, care Începuse să se rărească În creștet, barba Însă, la fel de Învîlvoiată și creață, era deja Înspicată. Avea nas coroiat și profil de oaie. Un ochi părea mai mare decît celălalt și asta Îi dădea chipului o expresie batjocoritoare. De urechea stîngă atîrna un cercel de aur: un șarpe Înghițindu-și coada. Încins cu o chingă de in, care-i servea și ca recuzită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
cărui amintire era Încă vie În Palestina, Iudeea și Samaria. Simon se afla, deseori, pe urma pașilor lor din bătătura vreunui sat. În miezul zilei era o tihnă deplină În sat, sfîșiată uneori de lătrat de cîine sau de behăitul oilor. Ca, deodată, să răzbată voci, sfredelitoare și năvalnice, cam Îngînate; erau apostolii, cățărați pe cîte un butoi, propovăduind desăvîrșirea lumii și creația lui Dumnezeu. Așteptîndu-i să dispară, pitit la umbra unei colibe, Simon ieșea degrabă după ei, Înainte ca lumea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
mai era pustiul nisipos, cu șerpi și păianjeni, ci cu palmieri cu coroana bogată, cu izvoare la tot pasul, cu iarbă pînă la genunchi, cu un soare ce strălucea blînd, căci ziua era veșnică, cu turme de vaci, capre și oi ce pășteau nestingherite pe Întinse pășuni, cu verdeață pururi Înmiresmată, căci și primăvara era veșnică, fără corbi ori ulii, doar privighetori cîntînd neîncetat. Și așa mai departe. Această imagine a grădinii raiului, care la Început păruse tuturor o scorneală - cînd
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
aține calea. CÎnd smochinii dau În pîrg, vă trimite o mană, cînd măslinii-s taman buni de cules, vă trimite o vijelie care să le Încovoaie crengile și grindină care să chiftească măslinele În noroi; cînd stau să vă fete oile, dă peste ele ciuma, asmute lupii sau tigrii să vă pustiască turmele. CÎnd vi se naște un prunc, Îl zvîrcolește, doar s-o prăpădi. Ce Dumnezeu mai e și ăsta? Nu, ăsta nu este Dumnezeu din ceruri, nu este Elohim
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
Să-i omoare pe prunci În leagăn, pe mame la naștere și pe bătrînii fără dinți. De aceea zic ei, nu ucide! Pentru ca el și slugile sale să ucidă! Ei sînt aleșii! Ei sînt chemați să fie lupi, iar voi, oi. De aceea, popor samarinean, lepădă-te de Învățătura lor!... Deci nu păcătui, ca ei să-ți amăgească fetele În floare! Deci nu-ți pizmui aproapele, căci n-ai la ce rîvni! Ei cer totul de la tine, și sufletul, și trupul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
trezise mila Însoțitorului ei șarlatan Într-un lupanar din Siria. Simon n-a tăgăduit niciodată aceste clevetiri. Trecutul ei de roabă și concubină Îi slujea drept pildă și Învățătură pentru cruzimea lui Iehova și grosolănia oamenilor. Acest Înger Căzut, această Oaie Rătăcită, mărturisea el, era victima Domnului. Un Suflet Neprihănit Într-un trup pieritor. De-a lungul veacurilor, sufletul ei se strămutase, ca dintr-un vas În altul, dintr-o Întrupare În alta, dintr-o nălucă În alta. Ea a fost
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
și se urcă pe o movilă de bălegar uscat, roind de muște, și se puse să strige cît Îl ținea glasul: „Măi oameni, ascultați la mine!“ Nimeni nu-l lua În seamă. Mulțimea zăcea cu capetele plecate În colb, precum oile pe arșiță, la umbra tufelor. Petru strigă iar la ei: „Popor samarinean, ascultă la mine ce-ți spun“. CÎțiva Întoarseră capul, Îndeosebi orbii. „Ați văzut ce-ați văzut, sînteți victimele nălucirii simțurilor voastre, ale acestui magician și fachir care s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]