2,047 matches
-
definește năzuința primordială a umanului, dezvăluie, în devenirea imaginii, starea de deschidere într-un context social. Înțeles ca fenomen social total 63, ritualul conturează drumul inițiatic al omului, în vederea cunoașterii și construirii universului. Fiind " un obiect material și spiritual, ca obârșie a existenței"64, arhetipul casă este actul de naștere al imaginii mitice casă și al meta-imaginii casă, astfel încât ritul, ritualul și ceremonia generează liantul existențial: construirea omului și a casei ca ființă/inițierea omului în cunoașterea și construirea universului/coparticipare
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
un ciucure din boabe de călin, "îngrădit" cu un "ciochine" de ovăz. Marți și miercuri din săptămâna premergătoare nunții, oaspeții se adunau la casa mirelui pentru a petrece steagul la casa miresei 341. c. Înmormântarea Expresia "a-nchinat steagul" își are obârșia în obiceiul de a ridica un steag pe casă (Moldova), în turnul bisericii sau în clopotniță (Transilvania), atunci când moare un om. 342 La huțulii din Bucovina, "ca semn al morții" pentru comunitate, se punea la geam un steag alb și
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
gnoseologice ale umanului. Caracteristica principală a focului, de punere în act a puterilor latente ale elementelor arhetipale, face posibilă interferența permanentă, dintre universaliile ontologice. Astfel, într-o colindă bucovineană, apa se naște din foc care, la rândul lui, își are obârșia în "pomul vieții": "Acolo-n jos și mai în jos, / Pe cel câmpușor frumos, / Sunt doi meri mândru-nfloriți / Și doi peri într-auriți. / L-acei meri / Și-acei peri / Pică două lumânări, / Pică două, / Pică nouă, / Pică douăzeci și
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
Sfântul Ilie s-a și pornit, dar în loc de a li se așeza în cale, s-a făcut tovarăș cu dânșii."437 În mentalitatea arhaică din Bucovina există o interesantă credință care explică geneza focului. Se pare că focul își are obârșiile în plină vară, când Ilie Pălie sau Pălie, care se ține pe 21 iulie, ar fi dat naștere focului, iar Foca, serbată a doua zi după Sfântul Ilie, ar fi suflat în acel foc pentru a-l mări. Pălie se
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
LISTOVGNOI (la lune de la chutte des feuilles) DECEMBRIE DE LA CHASSE HEILIG-MANOTH (luna sfințită) GRUELEN (la lune dévorante) În concepția tradițională a satului românesc, fiecare anotimp începe cu o sărbătoare:primăvara își are începutul la Dragobete (24 februarie), vara își are obârșia la Sfinții Constantin și Elena (21 mai), e toamnă începând cu Ziua Crucii (14 septembrie), iar iarna prinde viață la Sfântul Andrei (30 noiembrie): "Anotimpu-i așa, că vine o dată cu vremea care nu stă pe loc; vremea se schimbă, da să
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
de un alt soare. La slavi au existat mai mulți zei solari: Hors, Dajbog, Triglav, Svarog. În mitologia românească, Soarele și Luna erau considerați "ochii lui Dumnezeu" (accepție prezentă în Egiptul antic, dar și în Japonia). Soarele se află la obârșiile lucrurilor, măsurând spațiul. Razele sale, în număr de șapte, corespund celor șase dimensiuni ale spațiului, punctul central reprezentând dimensiunea extracosmică. Ca inimă a lumii, Soarele este figurat în centrul roții zodiacale. Simbol al învierii și al nemuririi, Soarele reprezintă un
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
frate pre o sor`, / ce-o iubește cu dor, / ș-or n-o fi păcate / să ia sor` pre frate, / ce n-am mai văzut / de când m-am născut?!"188 Într-o baladă din Bucovina, soarele și luna își au obârșia tocmai în cununia nefastă dintre un frate și o soră: "Pe cel munte nant și verde / O stână de oi se vede, / Cu stâna cine era? / Constantin și soră-sa (...) Mult așa, soră, nu stau, / Haide să ne cununăm. Într-
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
sunt apărătoarea femeilor la naștere, dar și a fetelor de măritat, Sânpetru de vară ține cheile raiului, Sânnicoară îi ajută pe pescari și pe cei ce călătoresc pe ape, pe călători în general.222 Mulți sfinți din calendar își au obârșiile în religiile ancestrale Sfântul Ilie, Sfântul Elisei, Sfântul Samson, , în mozaism, Sfântul Hermes și Sfântul Mercur, în politeismul greco-roman, Sfântul Ioasaf din budism / Budha-Botisava)Pe lângă sfinții canonici, având accepțiuni diferite în mentalitatea populară, există și personaje, considerate sacre, în credința
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
va fi foarte secetoasă. Simbolizând nașterea și moartea unui anotimp, cucul a devenit o pasăre oracol care urzește norocul omului, iar prin cântecul său vestește sănătatea, căsătoria sau moartea.253 c. Imaginea-cronotop Pasărea antropomorfă, omniprezentă în literatura populară, își are obârșia în legendele în care este prezentată originea umană a viețuitoarelor: "Paserile, animalele s-au făcut, mai pe urmă, din oameni, din bărbați și femei. Cucul e din femeie. (...) Dumnezeu, după ce a făcut lumea, oamenii, în loc să fie mai cuminți, din ce
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
un principiu activ, ordonator și creator, ipostază regală care străjuiește ritmurile vieții. Liant ontologic între cer și pământ, balaurul simbolizează dualismul existențial yin yang care ordonează manifestarea cerească, pluvială, terestră, acvatică și subterană.360 În mitologia românească, balaurul își are obârșia în comuniunea gnoseologică dintre elementele primordiale care devin active printr-un ritual solar, ipostaziat de cercul sacru al șerpilor întemeietori de viață nouă: "Balaurii se fac așa: sub grămezi mari de găteje, sau în ziduri sparte și părăsite, ori prin
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
1993. TODOROV, Tzvetan/DUCROT, Oswald, Dictionnaire encyclopédique des sciences du langage, Édition du Seuil, Paris, 1972. III. INSTRUMENTE DE LUCRU ABUTNĂRIȚEI, Paraschiva/ABUTNĂRIȚEI, Ioan, Monografia comunei Poiana Stampei, Editura AXA, Botoșani, 2006. AFLOREI, Ion, Crâmpei de fapte și vorbe la Obârșiile Sucevei, Editura Amadoros, Câmpulung Moldovenesc, 2005. ALECSANDRI, Vasile, Poezii populare ale românilor, Editura Litera, București-Chișinău, Ediție on-line. BALABASCIUC, Casian, Stranii povestiri huțule, Editura Cibela, Moldovița, 2006. BĂNĂȚEANU, Tancred, Arta populară bucovineană, Centrul de îndrumare a creației populare și a muncii
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
Suceava, 70 de ani. 58 v. Mihai Camilar, Sadova coordonate etnografice, în vol. Sadova, "Satul cu oameni frumoși", Însemnări monografice, coordonator Gheorghe Rusu, Editura " Biblioteca Miorița", Câmpulung Bucovina, 1999, pp. 76-82. 59 Ion Aflorei, Crâmpei de fapte și vorbe la Obârșiile Sucevei, Editura Amadoros, Câmpulung Moldovenesc, 2005, p. 95. 60 v. Viorica Cernăuțeanu, Pojorâta Izvoare ale trăiniciei, Editura Muzeul Literaturii Române, București, 2007, p. 30. 61 Ibidem, p. 33. 62 Alexandru Ciorănescu, Dicționarul etimologic al limbii române, Ed. cit., pp. 686-687
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
dintre iubitorii amintirii marelui om. Distingem pe G. Tutoveanu, care a și vorbit la dezvelirea bustului lui Al. Vlah uță, în septembrie 1924, pe profesorul universitar Virgil Nițulescu, pe medicul literat I. Weinfeld, pe poetul George Pallady, pe actrița de obârșie bârlădeană, Maria Giurgea, pe scriitori i gălățeni Grigore Voja și Emil Maur, pe sculptorul Dimitriu Bârla d...” G.G. Ursu * „...Chipul lui Vlahuță sugerează calmul unei conștiințe care, spre apus, își face bilanțul vieții și simte că și‐a făcut datoria
Mari personalităţi ale culturii române într-o istorie a presei bârlădene 1870 – 2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1655_a_3098]
-
Bălăbănești, pârâul Jeravăț și matca veche a Jeravățului, Hrănești (azi dispărut) pe Jeravăț lângă Grivița, apoi unde se varsă Jeravățul în Bârlad, Dumbrava Roșie (azi în municipiul Bârlad) ‐ malul Tutovei‐, gura pârâului Crâng din satul Crâng, comuna Perieni, satul Perieni, obârșia pârâului Perieni, apoi pârâul Sec de la Ceucani, comuna Perieni, pârâul Secșoară, la Simila și peste Simila (comuna Zorleni), satul Porțai (azi dispărut) pe Simila, lângă Drujești și apoi Dru jești din comuna Băcani.La acest vast hotar, Ștefan cel Mare
Mari personalităţi ale culturii române într-o istorie a presei bârlădene 1870 – 2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1655_a_3098]
-
la Bârlad în august 1970 de Casa de Cultură a Sindicatelor și Cenaclul literar „Al. Vlahuță” În articolul inaugural se explică geneza numelui revistei chemate să adune în poezie „firele nevăzute ale spiritului uman”, pentru că, „aici la Bârlad își au obârșia cei ce vor să înceapă acest drum.” Publicația a avut colaboratori importanți: Nichita Stănescu, Pop Simion, G.G. Ursu, Radu Cârneci, George Nedelea ș.a. dar și mai tinerii: Gruia Novac, Constantin Clisu, M. Vicol, C. Andronache, dr.Șt. Bucevschi, George Irava, P.
Mari personalităţi ale culturii române într-o istorie a presei bârlădene 1870 – 2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1655_a_3098]
-
Slavici (Pascal, săracul, nuvelă), Ion Pas (Răvaș..., schiță), I. Peltz (Fericiri), Eugen Relgis (Parabola omului de azi, Pe muntele vieții, proză poematică), C.R. Ghiulea (Oișie Haham în război, nuvelă). Publică eseuri Ioan Slavici (Umanitarism rațional, în care pledează pentru găsirea obârșiei umanitarismului, a iubirii de oameni în sentimentul religios), Tudor Teodorescu-Braniște, sub pseudonimul Andrei Braniște (Războiul în literatură, fragment), Alexis Nour. În rubricile „Recenzii”, „Glose”, „Cărți noi”, „Cronici” (subdivizată în „Literare”, „Filosofie”, „Artă” și „Sociale”) se prezintă volume de I. Al.
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290336_a_291665]
-
plan presimt, de altfel, că faptele și gesturile lor nu își pot recâștiga sensul, coerența în afara unui trecut insinuat, pe căi obscure, în existența lor, marcându-le viața. De aceea sunt ispitite, în clipe de cumpănă, să se întoarcă spre obârșii, pentru a regăsi, pe firul generațiilor, punctul nevralgic care le-ar putea, în cele din urmă, justifica. Călătoria lor în timp e subiectivă și urmează meandrele unei imprevizibile memorii afective, care îngăduie evocării să se lase impregnată de un lirism
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289441_a_290770]
-
ocina lor ce se Întinde din Sohodol pînă peste Motru la Bistrița din satul de la Baia și Losiștea pentru 25.000 aspri gata ” , Înșiruindu- se hotarele vînzării pe ape, dealuri, cu Însemnări de pietre și fagi cunoscute de ei. ,, De la Obîrșia Aninoasei În vale, pe Valea mică, de aici peste deal la rîul Ogaș, peste apă la cîmp, pe hotarul de la Baltă În valea Sohodolului pînă peste apă În sus la Piatră pînă la deal rupt cu știubei iarăși pînă la
Monografia comunei Cătunele, județul Gorj by Păunescu Ovidiu () [Corola-publishinghouse/Science/1828_a_3163]
-
hotar între două epoci, nu numai pentru filosofia germană, ci în general pentru filosofie. Filosofia sa trece hotarele naționale, în Franța, Anglia și poate mai departe, chiar în zilele noastre. Prin Kant, filosofia veacului al XIX-lea, deși națională prin obârșia sa, îmbogățește patriotismul filosofic al întregii omeniri culte. Immanuel Kant este originalul făuritor al „criticii”, adică al acelui suprem tribunal filosofic în fața căruia trebuie să se înfățișeze filosofiile trecute, îndeosebi raționalismul și empirismul pentru a-și legitima existența. Critica este
Articole şi cuvântări by Veronica Bâlbâe () [Corola-publishinghouse/Science/330_a_1276]
-
și Unauna, prințul Lohiau sunt „nemuritori” ori „înviați”, nemaiștiind cine ori ce sunt și descoperindu-se treptat. „Străini” de propria viață și de sine, de orice „casă”, călători prin timp și spații, „înviații”, dar și „nemuritorii” nu au identitate, nume, obârșii, pentru că au murit o dată și, înviind, și-au pierdut identitatea primă. Înstrăinarea de tot îi transformă în veșnici peregrini. Rotonda plopilor aprinși (1983), una dintre cele mai frumoase cărți de memorialistică din literatura română, cuprinde o galerie de opt portrete
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285344_a_286673]
-
că fiecare școală avea un regulament propriu, care ținea de tradițiile locale, de configurația terenului propriu de joc și de numărul de jucători, încă nu se puteau organiza meciuri între școli. Nașterea jocului de fotbal, ca disciplină sportivă, își are obârșia tot în școală, datorită faptului că în a doua jumătate a anului 1823, un elev al școlii din Rugby, pe nume William Webb Ellis, în vârstă de 16 ani, încălcând regulile jocului și atribuțiile postului său (fundaș), prinde balonul cu
Metodica predării fotbalului în gimnaziu by Gheorghe BALINT () [Corola-publishinghouse/Science/1663_a_3119]
-
11.X.1913, Defiance-Ohio, SUA), poetă și traducătoare. Născută din părinți români, emigrați în America, al șaptelea copil din cei zece ai Paraschivei și ai lui Nicolae Mărgineanu, viitoarea scriitoare se întoarce împreună cu mama sa, rămasă văduvă, în ținuturile de obârșie de la Ocna Sibiului, profesând ca învățătoare. A.-M. a făcut studii de teologie la Sibiu (1947) și a urmat la Cluj cursurile Facultății de Filologie (1949). Debutează cu proză pentru copii și cu traduceri în 1933, la „Satul și școala
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285181_a_286510]
-
de la nordul Istrului, nordul Mării Negre și a Mării Caspi-ce, adică teritoriile locuite de geți și sciți. Să mai dau un tras din același autor la Vl, 48: ,,Pompeius Trogus spune că de la neamul sau de la numele acestora își trag parții obîrșia. De aceea și astăzi fugarii în limba scitică se numesc parți(în limba română avem cuvîntul părți: panglică împodobită cu monede de aur sau de argint legată de păr pe frunte sau la pălărie, salbă de bani, dungile colorate ale
ADEV?RURI ASCUNSE by CONSTANTIN OLARIU [Corola-publishinghouse/Science/83085_a_84410]
-
a filisteni- lor - următoarele: ,,Din Mișor(ivriții numeau Mesia, Maș sau Meșec) s-au născut Taautos care a născocit primele semne ale scrierii. Pe acesta egiptenii și alexan- drinii l-au numit Thot, iar grecii Hermes. Din Sidec își trag obîrșia dioscurii, cabi-rii, coribanții sau samotracieinii.” Vedem că memoria colectivă din acele vremuri păstra un adevăr istoric uluitor; cabirii, coribanții, samotracienii sau dioscurii erau urmașii lui Sidec/Melchisedec și prin acesta veneau direct din Eno, fiind practicanții unui cult foarte vechi
ADEV?RURI ASCUNSE by CONSTANTIN OLARIU [Corola-publishinghouse/Science/83085_a_84410]
-
pînă către secolul Vl î.e.n. Tiras este strămoșul tirageților, adică geții de pe Tiras/Nistru la întîlnirea cu lumea sciților regali care avea hotarul pe Tanais/Don. Toate aceste popoare sînt așezate în jurul Mării Negre fiind înrudite între ele și avînd o obîrșie comună dar nu au nimic cu semințiile semite. Așchenaz este unul din fiii lui Gomer după care și-au luat nu-mele cazarii de pe Volga cînd au trecut la schisma mozaică pe la sfîrșitul secolului Vlll al erei creștine. Dar în apropierea
ADEV?RURI ASCUNSE by CONSTANTIN OLARIU [Corola-publishinghouse/Science/83085_a_84410]