8,125 matches
-
o cinste din impotență voi care nu pupați nici peronul gării din Sofia pentru că În curînd o să crăpați de prea multă demnitate parcă-l văd și pe zugravul incoruptibil că el nu se tocmește cu arta lui rahat ăștia-s obosiți din fașă toți sînt buni toți sînt cinstiți din comoditate stau cu mîinile Încrucișate să nu și le murdărească nu vor să-i supere nici pe alții și nici pe ei or asta nu se poate cum spunea biata maica
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
alergat prin curțile oamenilor și m-am agățat în sârmele de atârnat rufe și am speriat copiii care se jucau în noroi. Când i-am spus doctorului ce s-a întâmplat, a zburat spre școală. Mi-era cald și eram obosit, așa că eu am mers încet. Câțiva copii din cartier l-au văzut pe doctor alergând spre școală și-au început să-l urmărească. Când am ajuns acolo, era aproape mai multă lume în preajmă decât în tot orașul. Cei din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2063_a_3388]
-
a răspuns, iar scaunul lui tanti Mae a scârțâit mai încet decât înainte. Bobbie Lee Taylor era deja în oraș de vreo zece zile când mama s-a decis să meargă să-l asculte. Tanti Mae a spus că e obosită de la fabrică și a vrut să se ducă să se culce, dar mamei îi era frică să coboare dealul noaptea numai cu mine. Tanti Mae a fost până la urmă de acord să vină, așa că am plecat cu toții după cină. Eram
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2063_a_3388]
-
Mae despre Jo Lynne. Dar felul în care se purta mă împiedica s-o fac. Dacă tanti Mae ar fi fost cum era ea înainte, i-aș fi spus, dar așa, nu vroiam să știe nimic despre asta, nimic. Mă obosea suficient atunci și nu aș fi vrut să se înrăutățească situația dacă i-aș fi spus că mi-e dor de Jo Lynne și că vroiam să-i scriu, să-mi cer iertare pentru tot ce am spus și am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2063_a_3388]
-
de o altă cărămidă. Am găsit urme de sânge pe o cărămidă lângă locul în care era întinsă. — Dar până la urmă, de ce ar fi vrut să se ducă în grădină? m-am încăpățânat eu. Chiar ea a zis că e obosită și că se duce acasă. V-am spus asta deja. A dat nepăsător din umeri. Cu siguranță aș fi interesat să aflu acest aspect. Contrar părerii dumitale, domnișoară Jones, avem o politică de a trata toate morțile cu suspiciune, cel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
-
face cu căutările. Poate fuseseră pe noptieră până la urmă și hoțul le-a pescuit pur și simplu împreună cu restul lucrurilor pe care le luase. Dar asta rezolva o problemă, doar ca să ridice alta: ce căuta hoțul dacă nu scrisorile? Eram obosită de atâtea speculații. Voiam să ajung acasă, să mă ghemuiesc în pat și să-mi termin votca de la supermarket. Aveam și ceva lichior de coacăze și aș fi putut să le amestec și să beau până mă încălzeam și mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
-
despre Nunu, contând pe viața care va aranja totul. Întâlnirea mea plină de hazard cu Simon mă făcuse să văd dintro-dată lucrurile altfel, înconjurate de o aură misterioasă. M-am întors pe jos în satul nostru, parcurgând kilometri fără să obosesc. Am ajuns la vilă către miezul nopții. M-am direct în baie ca să-l evit pe Nunu, dar el m-a auzit și a venit după mine: - Unde ai fost până la ora asta? - Am dat târcoale pe pământ și m-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1993_a_3318]
-
să plângă. - Și iubirea? Îl mai iubești? - Iubirea? Iubirea e ceva care trebuie învățat ca orice altceva, de exemplu ca înotul! Vrei să ne plimbăm puțin? Nu e târziu și seara e frumoasă. - Eu mă duc să mă culc, sunt obosit de atâta plimbat. Dormitorul era plin de amintiri. Feifel se așeză în pat, gândindu-se la timpul care dispăruse. Un fel de a provoca moartea. Adormi cu gândul ăsta. O visă pe Rita, era în fața lui, zâmbind plină de iubire
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1993_a_3318]
-
îndrăgosti, cei leneși n-au nici o șansă, explicase bărbatul cu ochelari pe frunte. - Și nici cei care cască tot timpul, adăugase știrbul. Toți râseseră din nou, dezgolindu-și dinții vechi alături de cei noi din porțelan lucitor. Rudi căsca tot timpul, obosit de drumurile lui în oraș ca să vândă cărți și obiecte vechi. Nu reușea să se odihnească nici măcar noaptea din pricina neliniștii din inima lui. - Unde ai întâlnit-o pe tinerica ta? întrebase din nou știrbul. - Din întâmplare, mă aflam la Solna
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1993_a_3318]
-
pricina era acum importantă - Mircea zâmbea gândindu-se la asta. Ci să omoare copilul, asta da, asta era cu adevărat important. Într-un târziu, când Mircea tocmai terminase deja de băut a treia cafea pentru a nu adormi, atât de obosit era, un grup numeros și vesel de copii își făcu apariția din curtea școlii. În mod clar, despre unul dintre ei era vorba, scriitorul nu avea nici un dubiu. Prea erau frumoși. Prea aveau fețe de copii talentați. Prea gravitau toți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
ce poate fi noaptea asta înfiorătoare cu a cărei presimțire par să-mi revin în simțiri și nici de unde vine, căci nu-i cunoșteam probabilitatea și nici amintirea din toate celelalte veacuri ale celui care-am fost. Deși mult prea obosit și încărcat cu experiențele tuturor celorlalte vieți în care m-a aruncat pedeapsa existenței, iată că eu pur și simplu nu știam să urmeze așa ceva... să nu fie atunci totul decât o minciună cumplită? Dar încleștarea aceasta formidabilă care mi-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
deasupra ei, pe tavanul înnegrit, o pată vie de lumină, de parcă o rază de soare se strecoară printr-o lentilă măritoare. Și plapuma din petice multicolore, umedă și grea, că părea umplută cu nisip; și un sân de femeie lăsat obosit într-o parte, un sân cu gurguiul de culoare cafenie și cu mici proeminențe de culoare albă jur împrejur. În sfârșit, finalul și convingerea că farmecele femeii care inflamează senzualitatea noastră sunt ca mirosurile de mâncare: te ispitesc atunci când ești
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
dar și de satisfacție, pentru că totuși i se dăduse dreptate. „Domnilor, exclama el mulțumit de sine, e timpul. E timpul să devenim, în sfârșit, europeni. E timpul să înțelegem asemenea lucruri.“ Deși treceam destul de des pe la Stein, nu s-a obosit să mă recomande părinților săi. E adevărat că, dacă Stein ar fi venit la mine, nici eu nu l-aș fi prezentat mamei sale. Dar identitatea acțiunilor noastre avea cauze cu totul diferite: Stein nu mă prezenta părinților săi pentru că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
mă ascultă, se mișcă greoi, încet, paralizate parcă de teama că vor sparge, vor risipi, vor răsturna ceva. Stau de mult timp picior peste picior, lăsat într-o rână. Piciorul și partea pe care stau cu toată greutatea corpului au obosit, simt furnicături și doresc o schimbare. Îmi încordez voința, vreau să mă mișc, să mă întorc, să mă așez în altă poziție, dar, înghețat și încătușat cum e, corpul se teme să nu se destrame și să nu se prăbușească
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
câte ceva. Pleca târziu, uneori după miezul nopții, târându-se cu greu spre casă unde mai prindea câteva ore de somn. Băiete, îi spusese într-o dimineață șeful de coloană, să nu crezi că lucrurile pot merge așa la nesfârșit! Ești obosit și asta nu-i în regulă. Meseria asta-i periculoasă iar noi nu vrem să se petreacă o nenorocire. Ori te odihnești ca lumea și vii "fresh" la lucru ori ne despărțim! Plecase capul în jos, lăsându-se spășit de pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
Pop care tăcea și roșise ușor cu ochii în farfuria dinaintea ei. Nu asta am vrut eu să întreb. Redeveni serios bărbatul. Nepotu-meu spunea că ai suferit un accident și încă ești în perioada de refacere. Ia spune, nu ești obosit? Ai făcut totuși un drum foarte lung până aici. Câți kilometri sunt de la Iași până la Baia de Sus? Vreo șapte sute după socoteala mea. Aproape. Șase sute șaptezeci de kilometri. Când ai plecat de acasă? Astăzi de dimineață, pe la șase. Și ai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
ai mai oprit pe drum de loc? Nu, nu-mi place să fac pauze. Înseamnă că nu prea ai respectat viteza legală. Sincer, nu prea. Dar ce mai contează? Important este că am ajuns cu bine. Pe mine nu mă obosește drumul, chiar mă relaxez la volan. Și, rana ce zice? Nu te doare? Nu mai mult ca de obicei. De fapt, aproape de loc. Eu consi der că sunt sănătos, mi-am revenit complet. Dacă era după mine, m-aș fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
eu ceva. Ai fost vreodată în Apuseni? Nu. Și, nu ai vrea să remediezi această lipsă? Nici nu știi ce frumos este acolo! N-am chef de stațiuni. Acum, în mijlocul verii toate sunt aglomerate. Cred că mai mult m-ar obosi să merg acolo. Cine ți-a spus că te trimit într-o stațiune? Mă gândeam să te duci la Baia de Sus. Acolo m-am născut eu. E un orășel mic și foarte liniștit. Fără hoteluri și fără turiști. E
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
delicate. Bineînțeles! o asigură Cristi. M-am refăcut complet. Dacă nu m-ar mai ține puțin aici sub umăr, aș putea spune că sunt ca nou. Totuși, cred că e nevoie să vă feriți, insistă ea, nu trebuie să vă obosiți. Eu trebuie să plec, Marie! se auzi vocea lui Simion Pop de pe hol. Am ceva treabă la secție. Nu cred că vin târziu, dar nu mă așteptați. 5 Soarele strălucea generos. Pe cerul albastru nu se vedea nici o urmă de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
De sub chipiu i se scurgeau șiroaie de sudoare pe care și le ștergea din când în când cu o batistă cadrilată pe care o scotea dintr-unul din buzunarele uniformei sale fermecate. Ce faci agent, strigă Toma spre Vasilică, ai obosit deja? Puțintel, domnule, dar nu contează! Îmi trag sufletul ime diat. Cred că umblăm degeaba pe aici, spuse Toma care se apropiase între timp. Ar trebui să mergem mai departe. Unde? întrebă cu glas sfârșit Pohoață. Încolo! arătă Cristi la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
mai departe tăcută. Pe măsură ce trecea vremea, devenea tot mai sigur că era glasul lui Rândunel. Copilul rătăcise de unul singur prin pădure timp de două zile iar acum, prin cine știe ce minune, pașii îl aduseseră aproape de ai lui. Desigur că era obosit, flămând și înfricoșat peste măsură. Poate că nici nu mai era în stare să vorbească. Probabil că se lovise de ceva în întuneric și scosese un strigăt de teamă. Strugurel nu mai stătu nici o clipă pe gânduri. Mulțumind în gând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
momentul acela. Se va orienta și își vor găsi ei drumul împreună înapoi spre tabără. Oare de ce puștiul nu voia să-l asculte? De ce nu rămânea pe loc, acolo unde se afla ca să poată ajunge la dânsul? Știa că este obosit și flămând și nu credea că îi arde de joacă. Își alungă repede gândul acesta din minte continuându-și căutarea. În jur se făcu dintr-o dată liniște. Până și zgomotul pașilor săi prin frunzișul de pe jos abia se mai auzea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
care nu se mișcase din locul unde o lăsase nici cu un pas, îl aștepta cu brațele întinse. Îl prinse de umeri privindu-l în ochi. Cum te simți? îl întrebă ea, îngrijorată. Bine, ridică el din umeri absent. Era obosit și deziluzionat. Se afla în același loc de unde plecase, nu reușise să se apropie cu nici măcar un pas de criminal. Femeia îl îmbrățișă și îl sărută apăsat pe buze. Luat prin surprindere, Toma nu-i răspunse la sărut. Unde e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
-i nevoie, știe că venim. Cu o zi în urmă, când ajunseseră acasă după drumul la Muntele Rău, inspectorul se dusese direct în camera lui. O sfârșeală ciudată îl toropise de nu-i mai trebuia nici măcar de mâncare. Se simțea obosit peste măsură și nu mai era în stare de nimic. Se aruncase îmbrăcat pe pat și dormise tun până dimineață. Se trezise cu mintea limpede și cu o foame de lup. Avea chef de treabă iar pentru asta trebuia neapărat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
poate că lucrurile vor sta altfel, dar până atunci, să nu uiți ce ți-am spus acum. Iarăși vorbirea asta criptică, își spuse Cristi. Ar fi vrut să-l întrebe pe bătrân ce vrea să spună, dar nu se mai obosi. În minte îi revenea Ileana care îl îndemnase să nu fie prea curios și să îl asculte pe bătrân. O stare de indiferență îl cuprindea ori de câte ori încerca să pună întrebări. Vâlva nu poate trece peste Râpa Dracului, spuse mai departe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]