10,695 matches
-
era nici pe jumătate cît un microbuz, dar dacă făceam vreo greșeală de strategie, s-a zis cu norocul care-mi surîsese... aveam și eu parte de soarta celorlalți. Am pornit cu luminile stinse și În mod deliberat am dat ocol albiei. Trei tineri din bandă, care se aflau pe porțiunea unde zăcea acum cazanul răsturnat, s-au repezit spre mine În căutare de ajutor, dar au fost repede prinși de atacanți, doborîți cu violență la pămînt și tîrÎți prin preajmă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
protesta că voia jucării și desene animate, nu drumuri forestiere, lacuri și melancolii de toamnă. Codruț, copilul din marsupiu, se mai mâscăia un pic, dar nimic nu-i tulbura zâmbetul și plăcerea somnului de pe drumul forestier. Apoi am făcut un ocol lung la prima lor locuință, așezată într-un loc care semăna perfect cu Poiana Ruscăi, dar avea case americane și mașini ultimul tip în față: poienițe cu case în mijloc de codru. De acolo am mers la casa socrilor ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
simți singură - dulce alianță (alianță, iar nu complicitate) a unui om alături de tine, cu știința mângâietoare a tăcerii. Mâine pleci... Când te vei mai întoarce?” - „Niciodată”, eram să răspund, dar fiindu-mi teamă de reacția ei imprevizibilă, încercai un nevinovat ocol ce nu era decât forma de viață a unei sincerități disperate, îmi dădui seama atunci, și rostii: „La ce bun?” Ochii ei se măriră, rotunzi: - „Ce vorbă e asta? La ce te gândești? E ca și cum ai spune «Niciodată». „Dacă «niciodată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
ceva - de adevăratul scop al venirii ei aici, nerostit - și surâse. Vru să răspundă însă tăcu. Femeile, asmuțite din teritoriul lor de siguranță, începură să comenteze „naivitatea” profesoarei care putuse să pună la îndoială o afirmație ce făcuse de mult ocolul orașului. Profesoara, rupând firul discuțiilor, întrebă, părând a întreba într-o doară, dacă judecătorul este acasă. Întrebarea era adresată doamnei Pavel și motivată de dorința de a-l întreba ceva în legătură cu „o lege recentă privind învățământul”. - Nu știu, dar mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
stea mai mult de o zi aici. După trimiterea scrisorii de către tatăl ei, Ana simți o bucurie ca-n școală, în prezilele vacanței. Era o obsesie urcată din uitare, căreia nu îndrăznea să-i rostească numele, din care cauză încerca ocoluri înșelătoare ca o plăcere anume amânată în jurul ideii ce părea să-i demonteze timpul, a cărei noimă o pierduse. Devenise, pe neașteptate vorbăreață, însă nimeni din cei ai casei nu observase această modificare, mai cu seamă că ei înșiși deveniseră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
cuvintele, fără a fi atentă la substanța lor, însoțind, distrată, cu degetele tactul muzicii de pe estradă. La finalul acestei rememorări, doamna Pavel, simțindu-și intrarea în rol, reluă amintirile soțului cu evocarea unor întâmplări amoroase, omise de el, ce făcuseră ocolul orașului la timpul lor, mult înainte de război, la vremea tinereții amândurora și pe care le socotea necesar a fi povestite „pentru o mai bună cunoaștere a vremilor, spre încântarea Anei, - era sigură de asta - deoarece asculta cu atenție vizibilă nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
din lulea se înalță pânze ușoare de fum. În asfințit, nourii se sparg deodată, și asupra Iezerului, prin spărturi, țâșnesc izvoarele sângeroase ale amurgului de flăcări. Balta neclintită pare de sânge, până la umbra neagră, depărtată a sălciilor. Luntrea face un ocol mare prin apele înflăcărate. Apoi încet-încet lumina scade, pe când lopețile sună cu lepăit de unde. Nourii în asfințit se închid; umbrele se întind deodată, și freamătul stufăriilor tace. Un bâtlan singuratic trece fâlfâind rar pe departe. Din când în când țipă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
de sânge, se apropie de el; cei patru țigani se mistuiră într-o clipită în păpușoaie. Dar cositorii îi vedeau de pretutindeni, le zăreau capetele, vedeau învăluirile porumbiștei, se chemau cu glasuri aspre, și-i țărcuiau risipindu-se, dându-le ocol. Băieșu cuprinse de subt umeri pe Hazu și-l trase la umbră, sub răchită. Cămașa, în dreptul coastelor din stânga, era numai sânge, năvălit din răni. Românul abia sufla, cu ochii deschiși mari, cu fața dintrodată întristată, subt umbra pe care o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
s-auzeau tot așa de ușoare ca și șopotul vântului de toamnă care se strecura prin pămătufurile stufului din perdea. De a doua zi, duminică, Niță Lepădatu și-a început slujba la vitele boierești. Sandu Faliboga l-a dus la ocoale ș-acolo l-a descântat puțin, cu glasul lui aspru: —Iaca, măi băiete, aicea-s vitele. Într-un ocol sunt mulgătoare, dincolo sterpe, mai încolo juncile, juncii; iaca, toate sunt după rânduială așezate... Tu îi lua mulgătoarele. Acestea trebuiesc purtate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
perdea. De a doua zi, duminică, Niță Lepădatu și-a început slujba la vitele boierești. Sandu Faliboga l-a dus la ocoale ș-acolo l-a descântat puțin, cu glasul lui aspru: —Iaca, măi băiete, aicea-s vitele. Într-un ocol sunt mulgătoare, dincolo sterpe, mai încolo juncile, juncii; iaca, toate sunt după rânduială așezate... Tu îi lua mulgătoarele. Acestea trebuiesc purtate la locuri bune, prin bahnă, unde mai este iarbă verde, ori prin locurile unde a mai rămas mohor... —Bine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
știu și băitanașii iștia... Măi, strigă Faliboga către băieții; iaca, v-am adus un om; să-l ascultați că altfel vai de pielea voastră!... Dați drumu! strigă el cu glas tare. Băieții traseră zăvoarele și vitele începură a ieși din ocolul de răzlogi. Erau vite mărunte, murgi și plăvane, sprintene și cu coarnele țapoșe. Băieții le îndemnau răcnind, pocnind din bice, mânându-le la vale, cătră iaz. Pulberea neagră îndată se stârni și se revărsă în valuri în toate părțile. Acu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
liniștită rămânea și ea într-o parte, cu cârdurile de lișițe pe ea. Tălăngile își opriră sunetul într-o vreme, iar vitele își plecară capetele și începură a ronțăi iarba unei vălcele mlăștinoase. Pe căluțul lui sur, Niță Lepădatu făcu ocolul vitelor. Băieții îl priveau pe furiș, când trecea pe lângă noi. Din când în când glasurile lor tinere se ridicau în răcoarea dimineții strigând la o vacă care se răslețea: — Nea, Preoteasa! na! fă-napoi! - Glasul iute se stângea, și liniștea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
un albăstriu dulce, ca zăpezile cele curate. - Dispăru ca o săgeată. Tinerii întoarseră capetele unul spre altul și-și zâmbiră cu prietinie. Cu începutul acesta de dragoste în suflet, porni Niță Lepădatu într-amurgul spre vitele lui. Le cercetă în ocolul lor, le aduse cu băieții urluiala de ovăs, și femeile veniră cu donițele la muls. Se aprinseră luminile și focurile la bordeie și-n perdelele de stuh; apoi încet-încet se întinse liniștea, și deasupra se bolti un cer albastru întunecos
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
râzând după ce-a închis ușa... Cum văd eu, trebuie să mă-mprietinesc întăi cu cânele... Iar ei parcă nu i-i silă de mine. Și parc-a știut că are să-mi fie dragă...“ Mormăia încet și zâmbea, apropiindu-se de ocoale. „Asta-i dragostea, asta-i dragostea...“ gândea el cu bucurie - și-i tremura ceva în toată ființa. În neștire se așeză la locul lui, în preajma vitelor, pe maldărul de fân, și sta iar cu ochii la stele; și nici nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
Pământul gras sorbi apa prin toate crăpăturile lui, apoi începu să chiftească, și împrejurul curților și pe drumurile de țărână oamenii și vitele umblau prin noroaie înspăimântătoare. O săptămână întreagă se trudiră bordeienii ca să isprăvească adăposturile vitelor. Ș-acuma, la ocoale, începeau oameni a aduce nutrețuri, și vitele se mișcau încet în dosul gardurilor de stuh, subt acoperișuri de paie; stăteau triste cap la cap, și mâncarea numai o frunzăreau, și-n jur, pretutindeni, curgea umezeală rece. Oamenii stăteau în bordeie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
vadă ce fac boii boierești și flăcăuașii care dormeau în șoproane cu ei. Niță Lepădatu mergea alăturea de Faliboga și Iana umbla înaintea lor. —Iano, zise vătaful, tu intră și te culcă. Eu mi-oi lua calul să dau un ocol - și mă-ntorc îndată... Femeia dispăru în umbră. Faliboga își aduse iapa. Măi Niță, vorbi el iar, ia-ți și tu căluțul tău și hai cu mine!... Coborâră la vaci - și Lepădatu își scoase calul. Porniră amândoi prin ploaia care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
alături. Flăcăul abia cunoștea locurile. Dar vătaful își ducea calul repede, parc-ar fi umblat ziua. —M-am cam trecut eu în ia-sară cu băutura... grăi el într-o vreme... dar moșia văd că tot mă cunoaște... Așa cercetară toate ocoalele; pe urmă trecură pe malul iazului, pe lângă moara cu opustul umflat, suiră vălcelele Grâumăruntului la stâni, și trecură până la hotarul de la miazănoapte. Pe la așezări, abia mormăiau dulăii, pătrunși de ploaie în culcușurile lor. Încolo, pe întinderile goale, parcă mergeau împotriva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
ușor beteșug la un picior. M-a cinstit foarte prietinos cu apă rece; și nevasta lui a pus într-o oală cu borș o găină grasă în cinstea musafirului. Doi flăcăuași sprinteni trebăluiau prin gospodărie, prin șura curată și prin ocolul vitelor. - Și într-un târziu, după ce ospătai, gospodarul îndrăzni să se așeze mai la o parte pe prispă, și chemă cu glas potolit pe nevastă-sa: —Marghioliță, vină și-i bea și tu un păhărel de vin... După ce plecă femeia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
sosit iarna timpurie, cu îngheț și zăpadă. Domnii au trimes iar răspuns că n-or putea veni așa degrabă... c-or veni la sfârșitul lunii - tune dracu în alegeri și în tot! Cu două zile în urmă, face Culi un ocol, ca să vadă pătulul, și găsește una din pulpele de cal lipsă. Stă și cugetă: cine să fi luat pulpa de cal? Trebuie s-o fi luat ori badea Toma, ori Traian. Le-a fi trebuit pentru alți lupi. S-ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
cerând „idei“. — Dacă ai primi contractul Candy Grrrl, tu ce ai face? (Arăta spre Franklin.) Franklin a bălmăjit ceva despre vedete care să promoveze produsul, dar, înainte să termine, George trecuse mai departe. Dar tu ce ai face? A dat ocol mesei și a primit ideile obișnuite, fumate de mult; promovarea prin intermediul vedetelor; campanii de presă; excursii pentru toți redactorii de marcă din domeniu într-un loc fantastic - dacă se poate pe Marte. Când a ajuns la mine, Ariella a încercat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
mai scurtă. Iată ce conținea. Scena 2: Apartamentul fetei dispărute. Tânăra atrăgătoare și bătrâna îl cercetează. În hol, mama și Helen, cu brațele întinse la nivelul urechii și cu degetele arătătoare unite în forma unor pistoale imaginare, au dat încet ocol apartamentului imaginar, cu genunchii îndoiți și fundurile împinse în afară. — Stai! a zbierat mama, trăgând un șut zdravăn în ușa de la bucătărie. S-a deschis cu o violență neașteptată și s-a izbit cu putere de ceva care s-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
fundului, chiar și cu zoom-ul la maxim. Trebuie ca poartă furou și corset cu schelet de metal. Arată ca o prezentatoare de știri mai coaptă, poate. La zece fără zece, și-a pus haina. Mergeam la plimbare. A dat ocol mașinii, un Beemer mare, argintiu (o mașină fără personalitate) și a mers pe jos la biserica locală. Mergea la slujbă! M-am așezat în spate, mulțumită măcar că nu mai eram după gard. Apoi, a mers la chioșcul de ziare, a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
greșea, căci, într-adevăr, cu bălegar era încălzită apa băilor turcești din Fès. În ziua aceea chiar eram în măsură s-o știm, pentru că patronul băii ne trimisese, cu două catârce după noi și înarmați cu câțiva dirhami, să dăm ocol grajdurilor din cartier și să cumpărăm bălegarul adunat. Îl căraserăm în afara orașului, într-un loc pe care ni-l arătase. Ne aștepta acolo un om ca să ia în primire încărcătura; el era cel care punea prețioasa recoltă la uscat, ceea ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
vino după mine acasă! Mă aștepta la ușă. — Povestește, am explodat eu. Mi-a răspuns abia după un timp, adoptând tonul cel mai nepăsător cu putință: Am venit, am intrat, m-am prefăcut că aș căuta pe cineva, am dat ocol sălilor, apoi am ieșit. — Te-ai dezbrăcat? — Nu. — Ai văzut niște lucruri? — Da, din plin. — Povestește, face-te-ar Domnul pulbere! N-a spus nimic. Gura lui nu schița nici un zâmbet, nici o strâmbătură. Dar ochii îi sclipeau de satisfacție și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
unui senior ale cărui pământuri se aflau la apus de drumul nostru. Aflase că ambasadorul regelui din Fès trecea prin regiune și ținea cu orice preț să-l întâlnească. Khâli ceru informații de la una din călăuze, care îi spuse că ocolul ne va întârzia cu cel puțin două săptămâni. Așadar se scuză pe lângă soldați, spunându-le că un trimis al sultanului nu putea face vizite seniorilor care se aflau în afara drumului, cu atât mai mult cu cât boala îi încetinise deja
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]