2,169 matches
-
net distincte. Armonia vieții psihice este considerată dept o condiție a sănătății fizice. [Astfel devine divinitatea solară, care nu veghease decît la bunăstarea materială și publică (Helios), divinitatea sănătății și armoniei (Apollo)]. Însuși sacrificiul reclamă o nouă aprofundare a semnificației: ofranda simbolică a bunurilor pămîntești începe să însemne că omul, fiecare om în parte, trebuie să se abțină de la exaltarea nevoilor, că trebuie să-și curețe de exaltare propriile dorințe pentru a deveni demn să se apropie de divinitate, simbol al
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
exprime contrariul perfect al acestuia: trădarea. Pîinea muiată în vinul pe care i-l oferă Iisus lui Iuda simbolizează trupul însîngerat, opera trădătorului. Dar, dat fiind că vinul nu este numai simbolul sîngelui, ci în același timp și al sufletului, ofranda care îi desemnează pe trădător și opera acestuia exprimă și faptul că Iisus îi dăruiește sufletul său, îi oferă iertare. Traducerea simbolismului "Mîntuirii" elimină miraculosul și îl înlocuicite prin semnificația firească din punct de vedere psihologic evidentă pentru psihicul uman
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
15 ș.u. care afirmă: „Din ziua a doua după sabat (mimmåḥorat haššabăt), din ziua în care ați adus snopul ca dar legănat, până în ziua următoare a săptămânii a șaptea, să numărați cincizeci de zile; atunci să aduceți o nouă ofrandă lui Yhwh”. Odată realizată legătura dintre Paște și Azime, data celebrării sărbătorii săptămânilor era ușor de calculat, dar în perioada în care cele două sărbători erau încă independente nu era chiar atât de simplu pentru că Azimele nu aveau încă o dată
Israel în timpurile biblice : instituții, sărbători, ceremonii, ritualuri by Alberto Soggin () [Corola-publishinghouse/Science/100992_a_102284]
-
În această întunecime ne-a luminat tăicuțul Tertulian, mare teolog iudeo-cretin și îndrăcit așijderea, care pe la anul 200 scrie în lucrarea Praescriptio adversus Haereticos: ,,și diavolul botează pe credincioșii săi, și el fa-ce semnul crucii pe fruntea soldaților săi, celebrează ofranda pîinii, aduce imaginea învierii”. În altă parte a scrierii, el ne spune chiar ,,făptașul impietății” adusă cultu-lui iudeo-satanist atît de drag întunecatului vedenist: ,,Diavolul este cel care îi în-deamnă pe eretici să imite ritualurile noastre sfinte în timpul venerării zeilor lor
ADEV?RURI ASCUNSE by CONSTANTIN OLARIU [Corola-publishinghouse/Science/83086_a_84411]
-
182 cult al împăraților romani, fiind religia majoritară în stat încă 200 de ani. Deci întocmai cum spune și iudeo-satanistul Ioan, dar asta-i prea de tot, sub freza acestor minți decrepite, ungerea cu mir pe frunte și mîna dreaptă, ofranda pîi-nii, învierea și crucea au ajuns simboluri ale Satanei! Eu cred că Satana este cel care fură, minte și ucide și cel care conduce pe fiii întunericului numai la nele-giuri. Ce mai spuneți despre asta jeguri criminale și monstruoase, zicerea
ADEV?RURI ASCUNSE by CONSTANTIN OLARIU [Corola-publishinghouse/Science/83086_a_84411]
-
locuite de sciții regali iar mai către est erau sciții nomazi. Lîngă acești sciți dar despărțiți de cîmpia dintre Nipru și Don, către apus erau geții sau după zisa de sus, neamul Magog. În eme-gi cuvîntul gog are sensul de ofrandă lunară, strălucire, di-vinitate, a se lupta. Iar Magog(ma: a se naște din, a străluci) este locul unde Gog a zidit neamul său, ori tărîmul unde Izvoditorul și-a zămislit neamul ales, deci un ținut locuit de un popor ,,scoborîtor
ADEV?RURI ASCUNSE by CONSTANTIN OLARIU [Corola-publishinghouse/Science/83086_a_84411]
-
cel Mare în Biserica Ortodoxă Română este afirmată mai ales de nenumăratele traduceri în românește din oprea sa. Alături de cinstirea cultică a Sfântului Vasile cel Mare prin sărbători, cântări, iconografie, cuvântări etc., melozii anonimi ai neamului nostru și-au adus ofranda simțirii lor duioase preamărind pe marele ierarh ortodox în colindele noastre românești. În Biserica Ortodoxă Română Sfântul Vasile cel Mare este unul dintre cei mai populari sfinți, opera sa constituie și astăzi un izvor bogat de învățăminte folositoare, iar exemplul
Adversus haereses. Filosofie creştină şi dialog cultural (III) by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/178_a_154]
-
-și mai poate găsi liniștea și pleacă în căutarea ei. O găsește, dar nimfa este speriată de apariția lui, fuge, încearcă chiar să îl ochească cu o săgeată, însă ratează ținta, bucurându-se totuși de acest eșec. Africo aduce o ofrandă zeiței Venus, aceasta promițându-i ajutorul în povestea de dragoste care părea să nu aibă sorți de izbândă. Îl povățuiește să se deghizeze în crisalidă și să meargă în mijlocul lor. Tânărul ascultă sfatul și devine apropiat Mensolei, reușind în cele
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
El trebuie să se ridice până la înălțimea vremurilor acestea luminate încă de razele sângerate ale epopeii, și, alături de soldatul care s-a jertfit, să așeze o țară în hotarele etnice. Datoria scriitorului este să ducă mai departe opera începută prin ofranda sângelui și, ca factor de cultură și de apostolat, să propăvăduiască pentru înfrățirea sufletelor românești, pentru cimentarea și realizarea deplină a unității naționale. CUVÂNTUL SCRIITORILOR MAGHIARI DIN ARDEAL. D. Zoltan Franyo, președintele soc. „Andrei Ady”, spune: „Am venit aici în numele
Boala şi moartea lui Eminescu by Nicolae Georgescu () [Corola-publishinghouse/Science/829_a_1548]
-
unele locuri îi dau și apă (...)" 251. "Pământul" din propriul ogor sau din ținutul natal reface legăturile cu o lume pierdută, mijlocind delimitarea unui spațiu sacru. a. Nașterea Imediat după naștere, pământul îl primește pe copilul nou-născut ca pe o ofrandă, moașa așezându-l pe pământ sau sub masă, datină moștenită de la romani 252. La huțuli, după naștere, moașa ("baba") îi dă mamei "holercă" (rachiu) fiartă cu unt de oaie, apoi o așază jos, pe podea, pe fân sau pe pământ
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
numele zeului vedic Agni se regăsește în latinescul ignis, în lituanianul ugnis, dar și în paleoslavul ogni 275. Cultul vedic al focului se efectua în "casa sacrificatului" sau pe teren acoperit cu iarbă, pe care se făceau trei focuri. Agnihotra, "ofranda pentru foc", avea loc în zori și în amurg și consta într-o ofrandă de lapte, dată lui Agni.276 La romani, zeița Vesta nu era reprezentată prin imagini, singura figurare era focul. "Vesta" derivă de la rădăcina indo-europeană care semnifică
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
în paleoslavul ogni 275. Cultul vedic al focului se efectua în "casa sacrificatului" sau pe teren acoperit cu iarbă, pe care se făceau trei focuri. Agnihotra, "ofranda pentru foc", avea loc în zori și în amurg și consta într-o ofrandă de lapte, dată lui Agni.276 La romani, zeița Vesta nu era reprezentată prin imagini, singura figurare era focul. "Vesta" derivă de la rădăcina indo-europeană care semnifică "a arde": "flacăra perpetuă a lui ignis Vestae constituie căminul Romei" 277. Există, la
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
după cum se închină oamenii la icoane, așa să se închine și feciorii la ele."383 Fie că este antropomorfică sau cadru al inițierii, apa se supune, ritualic, unor metamorfoze continue, devenind, uneori, "divinitate" a lumii arhaice căreia i se aduc ofrande pentru a putea fi îmblânzită. Astfel de rituri închinate apei sunt Paparuda și Caloianul, ambele fiind rituri de invocare a ploii. Paparuda, "Muma ploii", este o datină care se practică a treia zi după Paști, așa-numita Joia verde, iar
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
aruncau păpuși ("Aragaei") în Tibru, cu scopuri magice, iar în tradiția frigiană, la mare secetă, se înmormânta imaginea de lut a păstorului Attis, îndrăgostit de zeița-mamă, Cybele.388 Ca liant între lumea pământească și lumea de dincolo, apa devine o ofrandă pentru sufletele morților, mai ales, în Sâmbăta morților sau la Moșii de Vară, de dinaintea Duminicii Mari. Peste tot în Bucovina, în sâmbăta de dinaintea Duminicii Mari, se dau de pomană, pentru primenirea morților, căni sau cofițe pline cu apă proaspătă, împodobite
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
plante (ex. alun, cimbru, busuioc), animale (ex. câine, cocoș, corn de cerb), insecte, alimente (ex. aluat, borș, făină, sare, mămăligă), lucruri uzuale (ac, argint viu, cărbune, cuțit, furcă, fus).57 În Bucovina, apa antropomorfă participă direct la ritualul cuvântului, primind ofrandă din partea celui care descântă; "descântătorul", înainte de a începe a descânta, merge la un râu curgător, cu pâine și sare, ținând o oală nouă în mâna dreaptă, face trei metanii, "în contra curgerii apei", aruncă în undele apei cu pâine și cu
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
idele și nonele cădeau la o dată fixă. În cinstea lui Iulius Caesar, numele lunii Quintilis, din vechiul calendar, a devenit iulie, iar în anul 8 î. d. Hr., Sextilis devine august, preamărindu-l pe împăratul Augustus. Calendarul roman, ca o ofrandă adusă divinităților fiecare lună primind numele unui zeu, Ianus, Marte etc. stabilea sărbătorile pentru cinstirea zeilor, chiar și anotimpurile fiind considerate etape din viața unor zei ai naturii care reînvie primăvara, se maturizează vara și toamna și mor iarna, în
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
de-al nostru. / Numai io-oi scăpa / Sub stână de piatră, / De cal bun călcată, / De biciu urzicată, / De voi-ncă mustrată!"142 Simbol solar, leul reprezintă renașterea, împrospătarea energiilor cosmice, "înapoierea soarelui".143 Prinderea și uciderea lui este o ofrandă adusă lumii întregi, reînvierea Soarelui și reluarea drumului înspre "crângul cerului": "Dailerui / Dar n. / De bun cal ce hrănește, / Hrănește, / Nici vestește, / Că lui vestea i s-a dus / Pân` la umbra de schinduf. / Îmi plecară la vânătoare. Vâna ziua
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
Anului Nou: se lua capul de porc, se așeza pe o tavă și se împodobea cu cercei, salbe și mărgele, cu bani, cu basmale de mătase sau de lână, cu flori artificiale, cu beteală și cu o oglindă. Cu această ofrandă, numită Vasilca, mergeau din casă în casă pentru a ura spor și belșug în toate, rostind colindul Vasilcei sau Sivei: "Ce-mi e-n cer și pe pământ? / Sus mi-e luna, soarele; / Jos mi-e dalbă mânăstire, / Iar în
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
plutește pe apele oceanului primordial: din partea superioară a cojii apare cerul, din cea inferioară, pământul, iar gălbenușul se transformă în soare. Prezent în majoritatea sărbătorilor dedicate renașterii naturii, oul este un simbol al regenerării și al fecundității, dar și o ofrandă adusă divinităților htoniene. Ca simboluri ale fertilității, fiind prezente în ceremonialul agrar și în riturile de trecere, ouăle erau purtate în buzunar de plugarul finlandez, în timpul semănatului, estonienii mănâncă ouă în timpul lucrării pământului, iar țăranul român îngropa cojile de ouă
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
iubitor și înalt, frământările sale spirituale și neliniștile existențiale, zbuciumul și mâhnirea sa văzând cum unii ignoră rugăciunea, dar și speranța sa vie într-un timp nou al redescoperirii și cultivării valorilor creștine. în această lucrare, Părintele Ion Cârciuleanu aduce ofrandă sufletului său lui Dumnezeu, în stare de rugăciune, și ne cheamă pe toți la a ne redescoperiri identitatea creștină, personalitatea religios-morală, calitatea de a fi copii iubiți ai lui Dumnezeu, întru-un dialog permanent cu El. în încheiere, cred că
RUGĂCIUNEA, CALE SPRE DESĂVÂRŞIRE ŞI MÂNTUIRE by Ion CÂRCIULEANU () [Corola-publishinghouse/Science/91546_a_107349]
-
căci nu-i de ajuns să înveți rugăciunile, să cunoști rânduiala de împlinire a acestora, ci se cuvine ca tu însuți, prin viața și faptele tale, să devii o rugăciune, să fii rugăciunea întrupată; să faci din viața ta o ofrandă. Să te rogi pentru toți din jurul tău și mai cu seamă pentru cei ce îți călăuzesc viața ta, a semenilor tăi, a țării și a poporului tău. Dumnezeu ne vede, ne aude, ne simte durerile, ne ascultă, ne primește rugăciunile
RUGĂCIUNEA, CALE SPRE DESĂVÂRŞIRE ŞI MÂNTUIRE by Ion CÂRCIULEANU () [Corola-publishinghouse/Science/91546_a_107349]
-
simți toate acestea ca pe o chemare și că așa se cuvine să fie. Ca tu însuți, prin viața, faptele și credința ta să devii o rugăciune vie, să fii o rugăciune întrupată, trebuie să faci din viața ta o ofrandă prin rugăciuni pentru toți din jurul tău și mai cu seamă pentru cei care călăuzesc viața ta, a semenilor tăi și a poporului tău. în felul acesta se realizează acea statornică și sfântă legătură cu cei care au fost, cu cei
RUGĂCIUNEA, CALE SPRE DESĂVÂRŞIRE ŞI MÂNTUIRE by Ion CÂRCIULEANU () [Corola-publishinghouse/Science/91546_a_107349]
-
în obișnuința prezenței lui Dumnezeu. Treptat, par a dispărea. O veghe tăcută, însoțită de o pace adâncă a inimii și a minții se manifestă în tumultul existenței zilnice. Numele lui Iisus devine cheia mistică ce deschide lumea, un instrument de ofrandă al fiecărui lucru și al fiecărei persoane, o întipărire a peceții dumnezeiești asupra lumii acesteia. Poate că ar trebui să vorbim aici despre preoția tuturor credincioșilor. împreună cu Marele Arhiereu să rugăm Duhul: Fă din rugăciunea mea o taină.” Ducând la
RUGĂCIUNEA, CALE SPRE DESĂVÂRŞIRE ŞI MÂNTUIRE by Ion CÂRCIULEANU () [Corola-publishinghouse/Science/91546_a_107349]
-
dincolo de limitele lor, în legătură unele cu altele, iar pe noi înșine în comuniune cu ele. De aceea, pentru a avea o privire adevărată asupra lucrurilor, Sf. Marcu Ascetul recomandă să oferim iubirea ca pe o jertfă lui Hristos. Această ofrandă a reprezentărilor lucrurilor adusă lui Hristos se identifică cu intrarea lor în profunzimea cea mai lăuntrică și cea mai sensibilă a ființei noastre. Aici locuiește în noi Hristos încă de la botez. Demersul nostru cuprinde, așadar, trei aspecte: gândirea într-un
RUGĂCIUNEA, CALE SPRE DESĂVÂRŞIRE ŞI MÂNTUIRE by Ion CÂRCIULEANU () [Corola-publishinghouse/Science/91546_a_107349]
-
posibil să fie zei, e posibil să fie oameni; pe de altă parte, imposibil să nu fie zei. Vrînd să știe dacă aceste ființe pot fi vrăjite, Moctézuma trimite un al doilea grup de mesageri (magicieni și vrăjitori) încărcați cu ofrande de mîncare: "Spaniolii, văzînd însă așa ceva, s-au umplut de dezgust; au scuipat, s-au frecat la ochi, au închis ochii, au scuturat din cap. Mesagerii stricaseră mîncarea, acoperind-o cu sînge. Spaniolii au fost cuprinși de grețuri și li
[Corola-publishinghouse/Science/1554_a_2852]