5,006 matches
-
putere ca altădată. Obosește repede, gâfâie din orice. Și parcă s-a făcut mai mic. Propriile lui haine îi sunt mari acum. Îmi e milă de el. Aș vrea să îl ajut dar nu pot. Seamănă cu un copil sărman. Oftează. Apoi: - Mă gândesc dacă în doi trei ani pot să cumpăr un apartament, fie și o casă veche la curte, să îi chem pe părinți, așa pe rând să stea cu mine. Că amândoi au dus-o greu în viață
ACTELE, VĂ ROG. de ION UNTARU în ediţia nr. 308 din 04 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/348953_a_350282]
-
celeste care îmbrățișau pământul cu sărutul lor nesfârșit. Din când în când bunica își dădea jos ochelarii de la ochi să-i șteargă pe motiv că se abureau, dar de fapt eu vedeam în privirea ei lacrimi ce curgeau pe furiș. Ofta așa adânc, de parcă ziceai că îmi deapănă propria ei dramă. Ba chiar câteodată mă încerca gândul că: ,, Dacă bunica mea este mireasa din poveste? Nu avea cum, îmi spuneam eu, dar....parcă...parcă prea simțea ea fiecare cuvințel ce-l
MOVILA MIRESII, SATUL MEU, RĂDĂCINA MEA... de CORNELIA VÎJU în ediţia nr. 407 din 11 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346742_a_348071]
-
bun prieten. Știam că vor urma seri și nopți ca în povești, cu cântece și dansuri, cu povestiri pe care toți le ascultau cu capetele plecate sau își ridicau privirea din când în când către vreo stea știută de fiecare, oftând ușor. La lumina unui foc aprins între dealuri, întotdeauna în același loc, unde mă refugiam după ce ei plecau, visând la nopțile trecute atât de repede. Doar Bunicu' și eu eram străinii care stăteau aproape de „Omul frumos”, cum îl botezasem eu
LUNA ŞI MAGUL de DOR DANAELA în ediţia nr. 416 din 20 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346785_a_348114]
-
Că mi-a-nghețat butoiul, În pix s-a terminat și pasta, Și mi-a murit cotoiul. Blănița lui cea călduroasă Mult mi-a lipsit la șale, Căci soața este mofturoasă Și umblă cam... agale. Nu lasă Biblia din mână, Citește și oftează; Postește câte-o săptămână Și nici nu mai fumează. În schimb, eu trag, că am un bai, Mahoarcă din lulele; Dac-am s-ajung cumva în rai, Mă voi spăla de rele. Ce frig mi-a fost... nu mai zic
ŞI-UN OF MĂ TOT APASĂ... de GEORGE SAFIR în ediţia nr. 418 din 22 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346819_a_348148]
-
organul diferență. În momentul atingerii simțiră amândoi un fel de șoc electric, un cutremur total, care-i lăsă înmărmuriți, cu atât mai mult cu cât nu credeau să simtă vreodată... vibrația. Undeva, jos și sus în același timp, Mama Natură oftă și apoi zâmbi: - Nimic nu e etern pe lume, nici măcar eu. Trebuie să găsesc un cioplitor în piatră. Pe unde or mai fi tăblițele alea? Regula nr. 4 - Dacă două persoane se iubesc suficient de mult, devin suflete pereche. Referință
SUFLETE NEPERECHE de DAN NOREA în ediţia nr. 1239 din 23 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/346930_a_348259]
-
S-a adunat, dar, la aflarea știrei Acestui accident îngrozitor, Însă Ion avea nedumerire Văzând puhoiul ce intra-n ogradă, Că soacră-sa, a dracului din fire, Avea prieteni mulți și-nc-o grămadă (!?) “Ioane, înțelegem ce-ai pierdut” Zise un ins oftând cu tot amarul, “Uită de soacră, ce-a fost a trecut ... Noi am venit s-aflăm ... de vinzi măgarul”. Valeriu Cercel Referință Bibliografică: Accident de ... măgar / Valeriu Cercel : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1222, Anul IV, 06 mai 2014
ACCIDENT DE ... MǍGAR de VALERIU CERCEL în ediţia nr. 1222 din 06 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/346994_a_348323]
-
de mine ca scaiul de lâna oii, zăpăcita dracului! - Tu credeai că nu am observat cum te-ai purtat în clipa când plecam din casă... - Nu știu ce vrei să-mi zici. - Când m-ai petrecut pe ultimul drum, Andrei, Andrei... nu oftai de durere pentru mine... - Ca să vezi!... și de ce crezi că oftam? - Oftai ușurat... că scăpasei de mine. Era un fel de descătușare a sufletului tău, fiindcă dispariția mea te elibera de un trecut negru. Din clipa aceea nu-ți mai
ULTIMA SPOVEDANIE (NUVELĂ DE DRAGOBETE) de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 420 din 24 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346838_a_348167]
-
că nu am observat cum te-ai purtat în clipa când plecam din casă... - Nu știu ce vrei să-mi zici. - Când m-ai petrecut pe ultimul drum, Andrei, Andrei... nu oftai de durere pentru mine... - Ca să vezi!... și de ce crezi că oftam? - Oftai ușurat... că scăpasei de mine. Era un fel de descătușare a sufletului tău, fiindcă dispariția mea te elibera de un trecut negru. Din clipa aceea nu-ți mai era frică de nimic. târfa care plecase pentru totdeauna... luase cu
ULTIMA SPOVEDANIE (NUVELĂ DE DRAGOBETE) de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 420 din 24 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346838_a_348167]
-
nu am observat cum te-ai purtat în clipa când plecam din casă... - Nu știu ce vrei să-mi zici. - Când m-ai petrecut pe ultimul drum, Andrei, Andrei... nu oftai de durere pentru mine... - Ca să vezi!... și de ce crezi că oftam? - Oftai ușurat... că scăpasei de mine. Era un fel de descătușare a sufletului tău, fiindcă dispariția mea te elibera de un trecut negru. Din clipa aceea nu-ți mai era frică de nimic. târfa care plecase pentru totdeauna... luase cu ea
ULTIMA SPOVEDANIE (NUVELĂ DE DRAGOBETE) de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 420 din 24 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346838_a_348167]
-
vechi sau nou actor/Să scuture iar praful din sufletele lor.// Și doar bătrânul paznic ce dormitează-n stal/ Aplaudă actorii, în gând, veniți la bal./ Închipuind că teatrul e viu și că lucrează/ S-așază confortabil în scaun și oftează''. Așa-i că v-a plăcut? Adăugați la această compoziție și excepționalele, uneori, ilustrații semnate de Liviu SMÂNTÂNICĂ și veți obține rețeta fericirii. Este poezia unei stări de grație, în fața transfigurării lumii, naturii, iubirii, o poezie organică cu texte citibile
LA VASILE BURLUI SCRISUL VINE CA O FORMA DE MANIFESTARE A INTERIORULUI de POMPILIU COMSA în ediţia nr. 1222 din 06 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/347001_a_348330]
-
zori și pânâ-n seară, trudește greu norodul, La voi, arunci sau scapi sămânța și uriaș e rodul . La noi, azi vitele mai trag la plug, încovoiate, La voi, sunt ferme peste tot, supermecanizate. La noi, hotarul nu-i întreg, ducem oftând amarul, La voi, întinderi nesfârșite, de nu le vezi hotarul . . . La noi, Carpații minunați poartă-n tensiune arcul, La voi, săgețile pornesc, vă tot întindeți ,,țarcul” . La noi, păzim tot ce-i a nost” și vrem ce ne-au luat
LA VOI ŞI...LA NOI de IONEL DAVIDIUC în ediţia nr. 662 din 23 octombrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346357_a_347686]
-
propriul meu corp și, abia după aceea să aud ce se petrece în jurul meu? De exemplu un aparat de radio sau un televizor deschis sau o ceartă zgomotoasă a celor din jur. Fără posibilitatea de a ne aminti și detalii. Oftez pentru că mai departe mi se obturează restul. Dar dacă ne străduim. ajungem să cunoaștem atât cât a considerat Dumnezeu că trebuie să știm. Și încercând să mă întorc la partea de câștig a suferinței, pentru cineva care acum își face
NE-AM ÎNTÂLNIT PE INTERNET (31) de ION UNTARU în ediţia nr. 645 din 06 octombrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346378_a_347707]
-
O cuprinse de mijloc cu cealaltă și o strânse puțin mai mult spre el. Ea îi simți parcă și inima care îi ticăia puternic. Când se termină melodia, el se opri, îi sărută mâna și se apropie, îi sărută obrajii, oftă și îi șopti la ureche: - Mulțumesc draga mea, o să te iubesc toată viața! Ilinca plecă debusolată. Ajunsă în cameră, stătu puțin să își revină, pe pat. “Nu știu ce să mai cred. Gicu, se preface sau chiar s-a reîndrăgostit de mine
POVESTE DE ÎNCEPUT DE PRIMĂVARĂ ( V II ) de VASILICA ILIE în ediţia nr. 661 din 22 octombrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346451_a_347780]
-
ca soarele și luna, Tot căutându-ne mereu, Ne vom iubi întotdeauna, Departe tu, departe eu . . . Când doruri vin val după val, În ceasul cel de taină-al nopții, Iar luna pare de cristal, Și urcă lin pe scara bolții, Oftez adânc gândind la tine, La clipele ce le-am trăit, Fior fierbinte urcă-n mine, Dar. . .singur, sunt nefericit. . . Din taina nopții-ntruchipați, Doi ochi mă tot privesc ,, himeric”. . . Sunt ochii tăi cei minunați, Sunt triști și ,,plini de întunerc
CEAS DE TAINĂ de IONEL DAVIDIUC în ediţia nr. 662 din 23 octombrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346458_a_347787]
-
ușa bisericii, ieșiră două sicrie nu unul, imagine care pe domnul inspector îl ului. - Doi morți deodată ? întrebase el. -Eee, domnule inspector, Dumnezeu nu doarme, spuse femeia cu un oftat adânc. În drum spre casă, la nedumerirea inspectorului, femeia mai oftase de câteva ori, dând din cap și repetând că Dumnezeu nu doarme. Nerăbdător inspectorul întreabă; - Bine, bine.... dar ce s-a întâmplat aici ? - Aici e vorba de o poveste veche și tare tristă. S-a întâmplat cu mulți ani în
BLESTEM SAU DREPTATE DIVINĂ de FLORA MĂRGĂRIT STĂNESCU în ediţia nr. 211 din 30 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/348274_a_349603]
-
biciuit-o cu sălbăticie: - Ești atât de proastă să nu înțelegi că nu te vreau? Sunt obosit și nu am chef de tine la ora asta. E clar, femeie? Pleacă-n p...a mă-tii și lasă-mă odată! A oftat adânc și a coborât de pe canapea cu o senzație puternică de oboseală. Tot somnul fusese un coșmar. După ce și-a preparat o cafea amară, a lăsat-o să se răcească și a mers la baie. S-a privit în oglindă
ISPITA (16) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 271 din 28 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/348231_a_349560]
-
22-23 Autor: Ioan Lilă Publicat în: Ediția nr. 442 din 17 martie 2012 Toate Articolele Autorului 22 VALOAREA LUI ZERO Afară este o vreme de groază. Urlă vifornița ca lupii flămînzi lîngă staulul oilor. Mancuse se uită pe fereastră, apoi oftează. Nu mai sînt lemne și el trebuie să iasă din casă, ca să le aducă de la magazie. Cîinele l-a simțit și latră. Nu-i destul de cald în casă?! se întreabă el, dar Estera nici nu clipește. S-a cuibărit între
PARFUMUL PAPUSILOR DE PORTELAN 22-23 de IOAN LILĂ în ediţia nr. 442 din 17 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/348367_a_349696]
-
Nu-i destul de cald în casă?! se întreabă el, dar Estera nici nu clipește. S-a cuibărit între perne ca o căprioară. Au trecut trei luni de cînd a murit Caiafa, zice Mancuse; și îmi lipsește, zău că îmi lipsește. Oftează, apoi: da' de nevastă-sa ce să mai zic; femeie tînără, rămasă văduvă. Apoi rîde. Nenorocitul. Nici văduvă n-a reușit s-o lase, că e măritată ... da' n-are bărbat. Pe masă este un plic portocaliu. L-a primit
PARFUMUL PAPUSILOR DE PORTELAN 22-23 de IOAN LILĂ în ediţia nr. 442 din 17 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/348367_a_349696]
-
abia primită. Pe urmă s-au dus la băutură: - Acu' plecăm că avem treabă, dar mai venim și mâine... Când lipsește de acasă, mai mereu găsește câte ceva lipsă: o daltă, o rindea, un burghiu, un patent, câte și mai câte. Oftează și dă din mână a lehamite. I-a adus cineva un butoi mai mic la reparat, eram de față și el a cerut doar un pachet de țigări. Curge o albie, repară un cărucior, vopsește un gard și se mulțumește
ÎN CASA TATĂLUI MEU de ION UNTARU în ediţia nr. 438 din 13 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/348383_a_349712]
-
a găsit să vrea pe alta?! Nuu!... Noaptea cu cerneala ei, a făcut farmece! ... Fereastra, s-a transformat în oglindă... Mă caut în apele sticlei, dar... chipul care mă privește din geam nu-i al meu. Este al... nevestei care oftează cu privirea pierdută în negura așteptării. Vede lacrimi care au făcut șanț pe fața îngrijorată. Nu-i pic de ciudă. Nu-i revoltă... Știe unde întârzie! Știe că are pe...''cineva'' și că acel cineva sunt eu! Știe, și-l
PROZĂ de LUCIA SECOŞANU în ediţia nr. 438 din 13 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/348373_a_349702]
-
mitralieră în mână. În spatele său era dubița cu care veniseră aici. -Da, David. Mă simt bine..., răspunse Etrius. -Ești sigur că nu vrei să vin cu tine? întrebă David. -Sigur. E prea periculos. Știi bine ce a spus generalul. -Da, oftă David. Că s-ar putea să fie acolo o creatură... -Un dragon, mai exact. -Etrius, tu chiar crezi lucrurile astea? -Sunt obligat să le cred. Etrius strânse sabia în mână. Apoi o băgă în teacă. -Noroc, Etrius... Acesta continuă să
CASTELE CAPITOLUL II de FLAVIUS JEBELEAN în ediţia nr. 405 din 09 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/345098_a_346427]
-
doi amenință prizonierul cu armele lor. Încătușatul spune: -Au! Hei, mai ușor! -Taci din gură, Etrius! răspunse un soldat. Nu ne fă să folosim armele astea pe tine! -Măcar pot să știu unde merg? întrebă Etrius. -La generalul Morris. Etrius oftă: -Nu știe că m-am retras?! Ce vrea cu mine? -Nouă nu ne-a dat detalii, răspunse alt soldat. Îți va explica el totul. Etrius tăcu. Se lăsă dus într-o clădire. Intră într-un hol lung, din care ieșeau
CASTELE CAPITOLUL II de FLAVIUS JEBELEAN în ediţia nr. 405 din 09 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/345098_a_346427]
-
Acasă > Versuri > Frumusețe > OCROTIT Autor: Cavalerul Rătăcitor Publicat în: Ediția nr. 745 din 14 ianuarie 2013 Toate Articolele Autorului OCROTIT În zbateri de aripi ude înger oftând evadează din abis rebel prin fisuri nevăzute crevase trasate de timp îl prind deschizând porți să-l salvez să ascund în mine sămânță de amintire absorbita în inima să încapă cu tine aripi franțe de ghilotina țintuite secrete în lanțuri
OCROTIT de CAVALERUL RĂTĂCITOR în ediţia nr. 745 din 14 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345160_a_346489]
-
Publicat în: Ediția nr. 745 din 14 ianuarie 2013 Toate Articolele Autorului Cum zarva și tumultul sărbătorilor sfârșitului de an nu sunt deloc propice lecturilor, priveam cu puțină tristețe la cartea trimisă cu ceva vreme în urmă de Harry Ross, oftam și treceam mai departe, așteptând răbdător clipele în care tihna cea binevenită este completată, în modul cel mai fericit, cu cititul unei cărți despre care ești sigur că te va încânta. Desigur știam și acest lucru deoarece nu este pentru
CASTELELE DE CLEŞTAR ALE LUI HARRY ROSS de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 745 din 14 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345165_a_346494]
-
iar el știa asta. - Puteți să fumați dacă vreți. - Dumneavoastră? - Nu, mulțumesc. Poate mai târziu. Ce culoare au ochii lui? Mângâie cu degetle fine bricheta și împinge ușor țigările înainte. Ambalaj verde, țigări mentolate. Parcă ar fi cucoană. El de ce oftează? - Viața ne pune uneori în situații delicate sau chiar limită. O privește continuu. Tot cu bunăvoință. Ce-o fi citind el acum pe fața mea? Și ce-a vrut să spună cu: Viața ne pune unerori în situații delicate sau
DETECTIVUL PARTICULAR de ION UNTARU în ediţia nr. 315 din 11 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/345097_a_346426]