3,226 matches
-
e prea târziu. Perechea sado-masochistă Îl va chinui ca pe Iisus...” De afară se auzi un croncănit, urmat de un urlet straniu. Mirosind de la distanță ceva putred În atmosfera locului, Oliver, după ce rătăci un timp de unul singur prin oraș, oglindindu-se-n vitrine, porni pe urmele celor trei și acum Își Înfipsese rădăcinile În fața cavoului, sprijnindu-și umărul de monumentul care-l reprezenta pe Noimann În chip de Bonaparte. Auzind vorbindu-se despre femei, masterandul Își exprimă opinia sub forma unui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
se diminueze, condensându-se Într-unul singur. Curând, hexagonul se transformă din nou În pentagon. Iar pentagonul Într-un triunghi isoscel cu unghiurile egale. Sferele de influență fuseseră Împărțite Într-un mod echitabil. Zodia Vărsătorului plutea Înăuntrul și În afara triunghiului, oglindindu-se Într-o altă zodie. Erau trei, de fapt patru. Noimann-cinicul, Noimann-penitentul și cineva mereu ascuns În penumbra camerei. Și Încă unul, a cărui aură Întunecată fusese acoperită de numere. Unu-unu, cinci-cinci, șase-șase. Zero-zero. Nimic-nimic. Sus-jos. Jos-sus. Stânga, dreapta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
acum, ca niște cabluri, deasupra copacilor stufoși. Șiruri de păsări s-au așezat pe ele, ciripind de zor. Palmele plutesc lungindu-se pe trotuar. Degetele se-agață de burlane. „Lilith! Lilith!” Noimann-cel-de-sticlă lunecă peste un Noimann-care-curge. Mâinile sale mici se oglindesc În băltoacele altor mâini. Chipul său plutește deasupra altui chip, legânându-se deasupra și dedesubtul lui. Păianjenii, păianjenii... Noimann lunecă pe stradă. Costumul său are și el rigiditatea sticlei. Tot ce-a mai rămas e eticheta. Coniac Alexandrion. Bergenbeer. Tuborg. Dopul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
lui a dispărut orologiul care indica de departe ora exactă, iar fără el Întregul edificiu pare să n-aibă nici un Dumnezeu, sentimentul de mândrie locală persistă și călătorul admiră măcar cerul Înalt al Iașilor și stolurile de ciori ce se oglindesc În cele două laturi ale imobilului placate În termopan, contrastând cu partea centrală, rămasă În ruină, unde se oploșesc pisicile, și câinii, și „șobolanii străzii”, Înarmați cu pungi fumurii de aurolac, iar ca să-și uite tristețea care Îi apasă fără
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
Pornind pe malul acestei ape curgătoare și fermecat de frumusețile grădinii, Roland a ajuns la castel ; intrând în castel, el a găsit-o pe stăpâna casei, îmbrăcată în alb, cu o coroană de aur pe cap, dând tocmai să se oglindească în lama paloșului fermecat. Roland a surprins-o mai înainte ca ea să poată fugi și apucând-o de coade o amenintă cu moartea dacă nu dădea pe loc drumul prizonierilor săi și nu deschidea porțile castelului.Vrăjitoarea se încăpățână
AVENTURI ALE PAIRILOR De la curtea lui Carol cel Mare sec.al VIII-lea e.n. by Thomas Bulfnich () [Corola-publishinghouse/Imaginative/349_a_559]
-
Boschetele gingașe, ce parcă ascund taine de nedezlegat, își înalță trufașe crengile, împletindu-le în baldachine, pe sub care treci înfiorat de plăcută și neobișnuită emoție, de parcă ai trece pe tărâmul poveștilor din "O mie și una de nopți"! Lacul albastru-verzui oglindește siluetele plopilor înalți, ale stejarilor, arțarilor, brazilor și molizilor, ienuperilor, castanilor, ulmilor și platanilor uriași ce-l străjuiesc de pe maluri, întocmai unor sentinele înfipte în pământ pentru veșnicie. Apa lui tremură-n unde la trecerea bărcilor pe sub ghirlandele bătrânelor sălcii
Cișmigiu Comp by Grigore Băjenaru [Corola-publishinghouse/Imaginative/295561_a_296890]
-
închis ușa încet-încet, ca și când mi-ar fi fost teamă să nu-mi trezesc amintirile adormite, de acum douăzeci de ani, care parcă pluteau ușor... aidoma unor fantasme din vremuri de poveste... Aurul roșu al amurgului poleia frunzele ce foșneau nostalgic, oglindindu-se în geamurile sclipitoare și murmurau, parcă înfiorate de această duioasă despărțire, cel mai trist "bun rămas"!
Cișmigiu Comp by Grigore Băjenaru [Corola-publishinghouse/Imaginative/295561_a_296890]
-
râsul. Un râs de nestăpânit, ca o cascadă cristalină, care lui Oan-san Îi amintea de fetița care țopăia pe coridoarele palatului din Kyoto cu ani În urmă. - Precum soarele, precum luna, precum apa, precum aurul, fii limpede și strălucitor și oglindește ceea ce se află În inima ta! spuse o voce bărbătească, În spatele lui Ștefănel. Tânărul se Întoarse uimit și văzu un călugăr chinez aproape de aceeași vârstă, ras În cap, care Îl privea cu o veselie inexplicabilă. - Asta scrie pe rama oglinzii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
În șah flota imperiului pentru ca noi să ieșim din strâmtoare... Cine?!” Luă din nou luneta și privi spre palat. Acoperișul aproape că nu se mai vedea. Seara coborâse deasupra Istanbulului. Pe acoperișul palatului se aprinseră făclii, iar strălucirea lor se oglindi În lentila unei lunete Îndreptate spre el. Alexandru era privit de tânărul al cărui portret dispăruse. Era un dialog al lentilelor, reglate la distanțe din ce În ce mai mari. „Cine ești?... ” Întrebă Alexandru, șoptit. De pe palatul Ak Sarai veni, parcă, ecoul: „Cine ești
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
cu emoție la fostul cuib părintesc în care am simțit pentru întâia oară pământul bătătorit al ogrăzii sub tălpile goale, unde am pipăit prima dată blana moale a pisicii, părul aspru al câinelui, puful fin al puișorilor, unde mi-am oglindit chipul în ochii mari ai vițelului și i-am mângâiat botul umed și rece, unde m-am jucat cu mieii și i-am ținut în brațe, unde soarele îmi arunca pe obraz o altfel de lumină, apa din fântână avea
Acorduri pe strune de suflet by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/773_a_1527]
-
său celest, până ce culoarea tot mai sângerie, apărută la orizont, ne înghite. Îmbrățișarea de noapte bună îmi liniștește sufletul răvășit de tristețea despărțirii. Mă abandonez, apoi, nopții și somnului odihnitor... Până mâine în zori. Plimbare în eter După ce mi-am oglindit chipul în lacrimile nopții și mi-am limpezit ochii în primele raze ale astrului zilei, am încălecat pe un nor călător, i-am pus căpăstru cu zăbală și am pornit, fericit, într-o plimbare prin văzduh. Sprinten și zburdalnic ca
Acorduri pe strune de suflet by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/773_a_1527]
-
mea. Pescuitor de stele Noaptea s-a insinuat tiptil, fără să se aștearnă întunericul, pentru că Luna, Doamna 'naltelor adâncuri pline și senine, și-a trimis argintiul razelor peste întreaga fire. Cerul înstelat, ca o imensă cupolă căptușită cu diamante, se oglindește în lacul adormit. De cu seară, am întins năvodul în apa sticloasă ca să pescuiesc stele, și luceferi și chiar Luna, pentru a le oferi iubitei mele. Dar nu degeaba: pentru o stea, un sărut; pentru un luceafăr, două sărutări, iar
Acorduri pe strune de suflet by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/773_a_1527]
-
alcătuit din figuri geometrice asemănătoare cuburilor de lemn din jocurile pentru copii; bulevarde construite strategic și terenuri pentru paradă, barăci pentru soldații care au grijă să se respecte legile Maiestății Sale, regele George al Marii Britanii. Spre nord, tabăra militară se oglindește în rândurile civililor, în șirurile de bungalouri vopsite în alb, unde locuiesc administratorii și soțiile lor. Rezistența acestui al doilea grilaj a pălit și a slăbit cu timpul, pe măsură ce rânduielile mai vechi se ofileau discret sub căldura soarelui indian. În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
curent și se trezesc aproape de buturile de unde trag ofițerii englezi. Ochi mai ageri ca ai lor, poate ochii spiritelor pe care uneori îi văd țăranii sclipind printre trestiile lacului, ar putea să vadă expresia avidă de pe chipul lui Privett-Clampe . Este oglindită și pe alte chipuri, cum ar fi al Charlottei Privett-Clampe , mai ales în încordarea mușchilor gurii și o anume strălucire a privirii, care se intensifică atunci când apasă pe trăgaci. Nababul de asemenea, descarcă o armă și o apucă pe următoarea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
toate absurditățile Indiei britanice, redate la dimensiunile normale în mediul lor natural. Aici se poartă costumele închise la culoare și gulerele înalte. Aici ușile groase, negre, te duc din străzile electrizate în saloane înghesuite, cu ferestre înguste, în care se oglindesc pătrate de lumină londoneză apoasă. Ghemuit într-un fotoliu de piele, Jonathan înțelege pentru prima oară semnificația cuvântului englezesc cozy, nevoia pe care le-o induce clima, să-și izoleze trupurile cu venele albăstrui proeminente, căptușindu-se cu straturi de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
Județul Tulcea . Contururi De la un capăt la altul, soarele oblic încălzea cu o pulbere aurie casele de pe malul drept al Dunării, formând o linie neagră în nimbul scânteietor al amurgului această margine strălucitoare brăzdată de barele subțiri ale lunii se oglindea în apa de satin albastru înălbită într-o scânteiere de oglindă, curba molcomă se rotunjea în dreapta, în lumină, atât de prelungă și de pierdută. încât, în depărtare Colnicul Hora înainta ca o citadelă, în vârful cel mai înalt, părând un
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]
-
cocori de sub stihii ? Când cerbii ridică arbori spirală spre cer senin, Când pădurea se deschide împânzind miros de pin, Când și-nalță ciocârlia clinchetele argintii, Atunci este primăvară, când-și-au zborul fluturii? Când pe lac sclipiri de aur se-oglindesc în ochi de zori, Când și munții se apleacă lăsând loc în colț, de flori, Când șiraguri de mătase își țes pături pe sub nea, Atunci este primăvară, când cerul aproape-ai vrea? Când se face primăvară între lebede pe lac
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]
-
fost adaptat dintr-un roman clasic din dinastia Ming. Împăratului îi plăcea opera atât de mult, încât a epuizat toate variantele poveștii. A fost cea mai lungă operă pusă vreodată în scenă: a durat zece zile. Prezentarea unui eden imaginar oglindind existența atașată de pământ a umanității a aruncat o vrajă asupra publicului care nu s-a spulberat până la sfârșit. Chiar și atunci, se zice că unii au dorit ca trupa să repete imediat anumite scene. Îl întreb pe An-te-hai dacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
-și vedea soția fericită. An-te-hai se oferă să se strecoare afară din Jehol și să o contacteze pe sora mea. Peste o săptămână, dis-de-dimineață, Rong se află lângă mine. Burta ei e cât un lampion, o strălucire sănătoasă i se oglindește pe chip. Ne aruncăm una în brațele celeilalte și plângem. Rong îmi spune că a reușit în misiunea ei. — La început, Su Shun nu a vrut să ne lase să intrăm, evocă ea. Ch’un era gata să se retragă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
din poezia contemporană. Se trăgeau concluzii importante. El ne demonstra că o strofă ca Plugul, strungul și condeiul Au pornit să chiuie. Și-au pus flori la pălărie Și văzduhul țiuie. depășește în valoare Nunta Zamfirei, deoarece, spre deosebire de aceasta, strofa oglindește o etapă a cuceririlor populare. Simbolistica poeziei era plină de forță generalizatoare. Popescu demonta operele într-un chip ce părea să confunde arta literară cu cea culinară. Orice produs era confecționat după rețetă. Se vorbea ca despre sarea în bucate
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
și tu.” Poate, dacă i-aș fi auzit glasul, toate boltirile s-ar fi năruit. Nu s-a întîmplat așa. Eram orbit de părul ei negru, de alboarea chipului și fecioria feței cu o umbră deasupra buzei. Transparente, privirile sale oglindeau o explozie interioară. Ca un bîzîit de țînțar, s-auzea de la catedră glasul lectorului. De-atunci am căutat în fiecare zi locul din care ne puteam zări. Pentru asta veneam și eu devreme. Odată m-am așezat chiar în banca
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
ăl de pierduse Își adăpa caii și vacile. Nea Mitu se așeză pe marginea șanțului și se puse pe băut de-a dreptul din vadră. „Ia te uită, domnule!“, Își zise el cu bucurie și mirare atunci când Își privi chipul oglindit În vinul negru. Parcă se vedea pentru prima oară și-l Înveseli fața lui lungă și posacă, ca și cum ar fi fost singurul care ducea-n spinare toate grijile lumii. O picătură de vin căzută de pe bărbie Îi strâmbă În fel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
de furi că nu le ajungea timpul cât aveau de săpat, mai dureau deci câteodată că așa‐s bătăturile aspre pe sapă dar mai moi la mângâiat. Mărgăritarele lor șirag se așezau sărate pe frunte și sărate pe față de se oglindeau uneori stelele serii și cel mai ades luceafărul de dimineață. Împărătesele nu‐și plângeau soții și feciorii când se petreceau într‐o veșnică veșnicie, dar plângeau cu ură și răzbunare când le‐ ncălca și fura cineva din glie. Zâmbetul îl
Cuvinte despre poeți şi poezie. In: OMAGIU MAMEI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/416_a_1082]
-
ochii ei, căprui doar unul , și celălalt verde ca ai mei, Clipeau de parcă pururi tunul Bătând în anii noștri grei, Ar fi - ngrozit - o nu pe dânsa, ci pe copii, pe noi, ce‐n pânza de‐ atâtea lacrimi tremurândă ne oglindeam, goi, stând la pândă, înfățișând cu ‐ alți prunci, puzderie, de pe cuprinsul lumii‐ntregi încremenita infanterie a foametei, ce - o înțelegi ... GLASUL UNEI FEMEI (fragment) Dați‐ mi copilul, ‐ orișcum ar fi - De‐ ar fi să fie cu chipul de fiară, Oricum
Cuvinte despre poeți şi poezie. In: OMAGIU MAMEI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/416_a_1082]
-
cale, poleind cu argint cărarea din poiană. Mergeam uitat de mine, gândind doar la enigmatica ființă care nu vrea să se arate sau poate are poruncă să stea în umbră. Eram atât de dus pe gânduri încât uneori rotundul lunii oglindită în lac se prefăcea în chipul fetei pe care am văzut-o seara trecută în chilia călugărului. Mereu mă fura întrebarea: “De ce mi-a stârnit bătrânul inima, arătându-mi fata? Și el este plecat cu adevărat la Înalt Prea Sfântul
CE NU ŞTIM DESPRE IAŞI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/550_a_727]