3,178 matches
-
dă exemplul Bulgariei și al succesului pe care l-a avut retorica neotradiționalistă la femeile din partidele naționaliste și creștin-patriarhaliste. Ele au plecat de la ideea generic-conservatoare: „biologia este destinulxe "„biologiaestedestinul"”, considerând că faptul de a fi doar soție este foarte onorabil și că utilitatea socială a muncii materne este calea de „umanizare a societății”. Dar aceleași femei 7 se pronunțau în favoarea avorturilor și a prostituției restrânse (Daskalovaxe "„Daskalova,Krassimira", 2000, p. 355). Lumea postcomunistă este o lume a renegocierilor masive ale
Drumul către autonomie: teorii politice feministe by Mihaela Miroiu [Corola-publishinghouse/Science/1944_a_3269]
-
formule care sugerează mai direct ideea de facere: „izvoditor”, „făcător”. Întîlnim și termenul de scriptor, pe care Barthes Îl introduce În limbajul noii critici. Pentru Heliade Rădulescu, care Îl folosește la 1829, scriptor indică apartenența la o profesiune legitimă și onorabilă: „eu sunt și voi să fiu ceea ce sunt: meseriaș, nimeni nu mă poate scoate din scriitor român...”, și tot el, În altă parte, punînd acum accentul pe ideea de necesitate vitală a scrisului: „dacă scriu mi-este o necesitate ca
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
se-nfior.” Inocența (În treacăt fie zis: culpabilă, tînjitoare, cu Îndemnuri la sofisticate plăceri) nu este singura figură a erosului În versurile lui Bolintineanu. Clar conturată este, de pildă, figura feminității ce asociază o morală intratabilă. S-o numim: figura iubirii onorabile. Ea depășește sfera erosului și se adresează cu precădere vîrstei mature a feminității. Iubirea, În sens larg, trece În urma moralei, devine un pandant al datoriei. Inima este condiționată de simțul moral, dragostea devine o formă de manifestare a virtuții. Iar
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
să aibă o preocupare constantă pentru elaborarea și actualizarea unui plan de marketing care să evidențieze rolul școlii În dezvoltarea academică, socială, emoțională, estetică, fizică a elevilor. Pentru afirmarea școlii pe piața furnizorilor de educație și construirea unei identități proprii onorabile, imaginea instituțională este importantă, ea fiind completată de rezultatele cuantificabile (număr de absolvenți, performanțe, integrare În alte structuri de Învățământ) și de elemente persistente ale culturii organizaționale ce țin de mituri, simboluri, modele comportamentale, ceremonii). Mesajul transmis comunității trebuie să
CHEIA SUCCESULUI ŞCOLII INCLUZIVE Dezvoltarea parteneriatului şcoală incluzivă – familie. In: Integrarea şcolară a copiilor cu CES şi serviciile educaţionale de sprijin în şcoala incluzivă by Laura NISTOR () [Corola-publishinghouse/Science/1136_a_2135]
-
penibil pentru domnul Saferian și chiar pentru mine. Un soț care-și părăsește soția și copiii mari nu e om care să inspire încredere unei tinere femei. Dacă fug și de tine, acolo? E mult mai cuminte să facem lucrurile onorabil, să încerc a convinge pe soția mea, lăsînd-o într-o condiție asigurată, apoi... mergem. Până atunci nu ne împiedică nimeni să cultivăm aceleași sentimente și aici... Du-te acum, te rog, aștept pe cineva, lasă-mă să studiez problema... Sultana
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
că și el în aceeași condiție fugea de școala oficială (cît era permis având în vedere specialitatea),preferînd lectura, experiența directă, prieteniile. Apropo de prietenii! Ce fel de individ era Gavrilcea, cu care îl vedea mereu? Era el un om onorabil? Tudorel, fără energie deosebită, zise că da. - Cu ce se ocupă, insistă Ioanide, e coleg cu tine? Răspunsul fu negativ, Gavrilcea nu era student la Drept. Îl cunoștea din cercurile de amici. - Probabil, emise Ioanide ipoteza în chipul cel mai
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
vorbească. - Casa în care e instalat muzeul are nevoie de reparații învederea expozițiilor, fără a se strica stilul original. O simplificație. Ne-am gândit cu toții la dumneata. Numai dumneata ești indicat pentru un lucru așa delicat. Vreau să fac ceva onorabil. Îți dăm cât vrei, acont imediat, cât vrei... Și Gaittany își luă fizionomia cea mai îmbietoare, privind cu adorație la Ioanide, căruia îi mai șopti încă o dată, spre a nu slăbi efectele: "Ești un artist desăvîrșit", arătând cu mâinile la
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
și de ierbarele lui. Cu toate acestea, om cu spirit de analiză, se întreba uneori dacă fixațiunea geografului în direcția unui monument științific nu era înrudită cu obsesia lui de a construi monumentul. "Ori, medita Ioanide, marota lui Conțescu e onorabilă și pe urmele lui se va naște un Humboldt român, și atunci și pretenția mea e îndreptățită și sunt un precursor al unui Giotto sau Bramante român, ori toate acestea sunt mofturi și atunci amândoi suntem egal de ridicoli." - Mă
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
de șicană și de eroziune a dinamicii. Convingerea mea este că e foarte laș. Aviditatea de bani e considerabilă de asemeni la Dan Bogdan, incapabil de abnegații, ca unul ce a îndurat mizeria. Familia sa este acum în situație economică onorabilă, prin provincie, cu gospodării solide. Dan Bogdan nutrește sentimentul unei mari responsabilități fată de ea, și asta îi absoarbe veniturile. Totdeauna în casă la el locuiesc temporar o nepoată, un nepot, pe care îi înscrie la școli, obținîndu-le burse, înlesniri
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
un cuib al Mișcării. Oficiosul acesteia publică un comunicat conform căruia Mișcarea nu are nici un local în numita stradă, în care n-a călcat nici unul din membrii ei. Din partea legației apăru o notă cum că Deutsche Buchhandlung, ca o foarte onorabilă agenție comercială, nu aparține reprezentanței politice. De altfel nici nu începuse a funcționa, singura operație deocamdată fiind punerea unei firme. Nimeni nu trecuse de o lună de zile pe acolo, localul era cu desăvârșire gol. Andrei Gulimănescu, pus în cauză
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
Convenției, agitația acelor ani și, trebuie să spun, primejdia la fiece moment de a merge la eșafod. Îmi plac personajele cele mai detestate: Robespierre, Marat, Saint-Just, eroii absurzi, făcând o politică aparent lipsită de bun-simț, descreierată. (Ioanide: "Robespierre voia ceva onorabil: să doboare despotismul monarhic!") O paranteză: Bunul-simț n-are succes în istorie. Spre pildă, Napoleon. Toate campaniile lui sunt iraționale, politica lui este ieșită parcă din capul unui poet epic în delir. Și cu toate astea, l-au urmat frenetic
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
asupra unui inteligent de extracție joasă. Fără să fie cult, prin frunzărirea cărților din bibliotecă, prin participarea la discuții savante și lectura de jurnale străine, Hangerliu putea să se descurce în momente dificile, să arunce un apropo potrivit. Putea conversa onorabil cu nunțiul papal, cu un arheolog, cu un filolog și cu atât mai mult cu un militar sau un diplomat. Când nu-l ajutau cunoștințele, răscolea cronica de familie. Astfel, nunțiului papal îi spunea: "Monseniore, știi că în familia Hangerliu
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
pe un Ionescu oarecare fără relațiuni precise, afară de cazul excepțional când tânărul avea importanță deosebită din vreun punct de vedere și putea improviza un cât de mic basm genealogic, credibil. Aci calitatea de bastard intra în joc, având o funcție onorabilă și ilegală. "Băiatul, decretau experții grupului de familii, printre care madam Valsamaky-Farfara deținea locul de onoare, e făcut cu Florescu, colonelul, precis, soțul mamă-si era bătrân, e o chestie pe care o știe toată lumea." Deci, când cineva obiecta: "Dumitrescu
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
De fapt, aripa în care ședea Suflețel la parter, dând spre o grădină, nu era locuită de veritabili bolnavi, ci de convalescenți în căutare de liniște, de două bătrâne de familie mare, ținute de rude acolo, ca într-un azil onorabil. Gaittany ridică mâinile spre cer, cu bastonul spânzurat pe un braț. - Să trăiești! Ce-i cu dumneata? Ce ai? Suflețel nu arăta deloc rău la față, era ca de obicei râzător, numai părul îi era albit complet. - Sunt bolnav, poftim
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
ca să-l dea pe mâna vreunui sergent. Hoțul se smulse țipând că păgubașul e nebun și izbuti a se da jos din vagon, cu complicitatea altor călători, pe care Ioanide îi cunoștea din cursele sale zilnice ca fiind niște burghezi onorabili. Publicul se împărțise în două cu violență. Unii țineau cu păgubașul, alții luau apărarea hoțului, susținând că era un bărbat onest, că văzuseră cu ochii lor cum acela stătuse liniștit. Astfel, un fapt veritabil devenise o problemă și nevinovatul păgubaș
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
Concluzia banchetului demoraliză complet pe Gonzalv. Acesta se aștepta ca la sfârșitul mesei să se ofere lui Conțescu o decorație. Semnalase o anume mișcare printre personajele oficiale. Banchetul în sine și prezentarea omagiului nu i se păreau incompatibile cu retragerea onorabilă a adversarului său. Însă la servirea prăjiturilor, un membru al corpului didactic, care nu era un Conțescu după nume, dar pentru inițiați reprezenta totuși un membru al familiei, căci ținea în căsătorie o fată din grupul Conțescu, scoase din buzunar
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
conduc foarte bine și singur! . - Dar aveai nevoie de bani, Ioanide, nu fi absurd! Și dialogul urmă după acest calapod, într-o continuă disensiune de principii. În chestiuni de bani, madam Ioanide n-avea false pudori, și atâta vreme cât modul era onorabil, și-i procura cu stăruință. A cere restituirea unui împrumut, plata unei datorii, a împrumuta chiar, a vinde, orice mijloc, în fine, în limitele bontonului era bun. În privința asta, Sultana, madam Farfara, Elvira și chiar, până la un punct, Erminia erau
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
nu strânsese ceea ce s-ar fi putut numi avere. Atunci când, ceva mai tânăr, făcuse construcții publice, obținuse mari sume de bani, pe care le depozitase la bănci sau le transformase în acțiuni. Astfel cele două Pomponești aveau asigurată o existență onorabilă în cazul când nici o furtună n-ar fi atins viața economică. Încolo, Pomponescu cheltuia veniturile normale, și în momentul când căzuse de la putere avea în casă din remunerațiile sale o sumă care i-ar fi ajuns un an cel mult
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
cumva de adevăratele probleme sau ca și cum vorbele lui ne-au amintit de niște aspecte importante; • să arătăm cum stau lucrurile în realitate, utilizând limbajul Eu: "Eu am citit că...", "Eu am văzut..."; • să le dăm o șansă de a ieși onorabil din situație; în felul acesta ni-i facem aliați, în loc să le alimentăm defensivitatea sau agresivitatea: "poate că nu ați citit încă articolul ....", "m-ai făcut să-mi amintesc de..."14. Prevenirea și gestionarea relațiilor conflictuale Desigur, oricât ar fi de
Relațiile interpersonale. Aspecte instituționale, psihologice și formativ educative by Gabriel Albu () [Corola-publishinghouse/Science/1037_a_2545]
-
dar întru totul creștinesc, a trăi pentru Hristos poate implica necesitatea de sacrificiu al vieții în numele Său. Această percepție a martirului fusese deja asumată la momentul persecuțiilor, când creștinii care suferiseră pentru credință, dar nu fuseseră executați erau onorați cu onorabilul titlu de mărturisitor; când persecuțiile au luat sfârșit, s-a luat decizia crucială de a se continua aplicarea termenului, nu celor care suferiseră pentru credință, din moment ce oportunitatea de a o face încetase să existe, ci celor care, prin viața lor
Πίστις și μαρτυρία. Martirii – mărturisitori jertfelnici ai dreptei credinţe. In: Studia Theologia Orthodoxa by Liviu PETCU () [Corola-publishinghouse/Science/132_a_167]
-
s-a menținut printre noi, îmbogățindu-se în fiecare zi, depozitul științei economice. Astfel economia, deși respinsă de învățământul oficial și expusă imputațiilor calomnioase sau inepte ale relei credințe și ale ignoranței, a putut să-și conserve în Franța rangul onorabil la care a fost ridicată de fondatorii și maeștrii săi în secolul al XIX-lea. Societatea Economiștilor nu a încetat să reunească spuma științei economice, dar de ceva timp în sânul său au apărut numeroase goluri. În 1845, ea l-
Statul. Ce se vede și ce nu se vede by Frédéric Bastiat [Corola-publishinghouse/Science/1073_a_2581]
-
credința, de acest 1 mai, să facă o singură zi ceea ce bătrânul meu preot a făcut timp de cincisprezece ani! Și totuși! Am observat acest preot și pot să vă asigur că atunci când făcea piața, era la fel de vigilent ca un onorabil comerciant din Marais. Își apăra terenul, se uita la greutăți, la măsură, la calitate, la preț și nu se credea deloc obligat să amestece caritatea și fraternitatea în această chestiune (n. a.). 30 "Lăsați orice speranță, voi cei care intrați", Dante
Statul. Ce se vede și ce nu se vede by Frédéric Bastiat [Corola-publishinghouse/Science/1073_a_2581]
-
este mai valoros și mai necesar. Armonia este elementul ce intermediază contemplația și acțiunea, spiritul și trupul, datoria și plăcerea, individul și societatea, elementele etice și cele estetice ale ființei noastre (P. Comarnescu). Tot ce putem face bine sau devine onorabil depinde de stăpânirea ordinii și bunătății. Acesta este tocmai fructul contemplației și re-prezintă o trăsătură caracteristică omului superior, care se gândește mai mult la virtute, frumusețe, bunătate și adevăr decât la confort, favoruri, conveniențe și relativitate. Din păcate, acești oameni
Despre muncă şi alte eseuri by Mihai Pricop [Corola-publishinghouse/Science/1398_a_2640]
-
al oricărei demonstrații, el iese de sub tirania celorlalți și se întoarce la sine, se desface din pactul promisiunilor și așteptărilor străine și, singur cu el, așază dialogul cu limitele proprii în modestia altui început. Bovarismul se naște pe drumul aparent onorabil al insatisfacției resimțite în fața limitelor proprii. Căci nu orice insatisfacție față de aceste limite este justificată. Spre deosebire de ratat, căruia i-ar fi stat în putință să depășească ceea ce are de depășit pentru a atinge limita ce pare că i se cuvine
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
punând în locul lui un idiom și mai teribil încă. În fond Heidegger a fost penitența mea, pensum-ul pe care mi l-am dat pentru trădarea care era pe cale să se petreacă. Dar mai era ceva: Heidegger reprezenta puntea cea mai onorabilă ― și, odată pătruns în el, cea mai seducătoare ― pentru a-ți pregăti evadarea din filozofie. Aș vrea să fiu bine înțeles: grimasa rămânea a filozofiei, dar resorturile care o produceau erau altele, pregătite de Augustin, de teologia lutherană, de Aristotelul
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]