17,184 matches
-
conform espresiunei, nu manifestă un intern plin și nu ne dă decât forma simțămîntul[ui], din care cauză e moartă și fără căldură de viață. Declamatorul sec ne face în arte acel efect dezgustător care ni-l face în viața ordinară o natură stoarsă prin plăceri simțuale, care cearcă a produce încă prin iritațiuni sensuale simțământul cel natural, de viață. Din stadiul acesta de simțire nemijlocită actorul nu ne poate da un întreg, pentru că nu și l-a făcut încă obiectiv
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
un model etern pentru artistul reprezintator. "O operă de arte deplinită e o operă a spiritului uman și în acest sens și o operă a naturei. Însă, concepând obiectele risipite într-una și primindu-le până și pe cele mai ordinare în însemnătatea și demnitatea lor, opera este asupra naturei. Ea vrea a fi concepută de un spirit care a izvorât și s-a format armonic, și acest spirit [î]și găsește conform naturei sale cele escelente și cele în sine
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
oratori sânt marcați cu această greșală, care la rândul ei esercită totodată o influință simbolică. Diftongii ceia cărora prin pronunție li s-a răpit dreptul lor, cu cât slăbirea sunetului e mai marcată cu-atîta trezesc mai mult în noi închipuirea ordinarului, a trivialului, a ignobilului. Cu cât e mai nobil și mai ideal coprinsul celor vorbite cu-atît mai marcat ni se prezintă acest contrast, care se-n-temeiază pe intuițiunea ignobilului și a ordinarului, despre aparința căruia dîndu-ne socoteală am vedea prea bine
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
mai marcată cu-atîta trezesc mai mult în noi închipuirea ordinarului, a trivialului, a ignobilului. Cu cât e mai nobil și mai ideal coprinsul celor vorbite cu-atît mai marcat ni se prezintă acest contrast, care se-n-temeiază pe intuițiunea ignobilului și a ordinarului, despre aparința căruia dîndu-ne socoteală am vedea prea bine că zace în însuși impresiunea ce-o face această greșală. Greșala a doua, opusă acesteia, constă în lărgirea unui vocal la puterea unui diftong (e sau i în o sau u
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
oarecum vocea la persistență (Verweilen), unde alergarea nimicește la moment caracterul întregului. Nimica nu e mai cu scop în această privință decât traducțiuni nimerite a dialogului tragediei grece. Toată liniștea plastică și sublimă, ținuta cea așa de depărtată de conversațiunea ordinară în care ne transpune îndată elementul antic, spondeele cele grele, die oft verschlungenen Fugungen, în fine chiar compozițiunile de cuvinte silesc vocea, chiar contra voinței ei, la purtarea tonului. Cititorul care ar vrea să alerge și aci, ca la un
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
care ne transpune îndată elementul antic, spondeele cele grele, die oft verschlungenen Fugungen, în fine chiar compozițiunile de cuvinte silesc vocea, chiar contra voinței ei, la purtarea tonului. Cititorul care ar vrea să alerge și aci, ca la un dialog ordinar în iambi de câte cinci picioare, ar simți îndată conturbarea caracterului. Ponderozitatea trimetrului și însușirile pomenite de noi hotărâse deaceea de sine tonul. Astfel din această necesitate silitoare se naște curând o libertate oarecare; tonul câștigă în ținută, și cititorul
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
ar conditiționa contrariile. Așadar pe treapta aceasta accentul simbolic trebuie să se întrebuințeze cu precauțiune și moderațiune mare, pentru că greutatea pusă pe el ar eleva prea mult elementul sunetului nearticulat. De-aceea nu e rar de-a găsi la actori ordinari cumcă, necapabili de-o speție mai naltă a accentului simbolic, ei se mărginesc la speția asta de colorit al tonului, în care toată arta nu consistă în fond decât [în] o grosieră copie a lucrului, pe care l-a luat
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
de-aceea și cu mult mai rară concepțiunea ideală a caracterelor acelora prin cari omul e vătămat în participarea lui cea mai plină de entuziasm pentru eroii celor mai nobile simțăminte umane; a caracterelor acelora formate dintr-o materie mai ordinară și înconjurate de coaja vârtoasă a realității, de cari se sfarmă adesea fără de milă naturele cele mai escelente. Aceste tipuri ce par egoiste, cari pentru simțământul natural par a avea absolută nedreptate față cu tipurile ideale, pe când ele în realitate
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
tipuri cum e: Carlos în Clavigo, Burleigh, Antonio Montecatino, Octavio Piccolomini ș. al. Un actor care nu vede în ei decât niște oameni egoiști cari cugetă la ruina altora și cari se bucură de pieirea lor, acela are o concepțiune ordinară, pentru că el nu poate să vadă în ei pe reprezentanții unor interese obiective și să-i recunoască că, cu toată nemiloasa lor intervențiune în împrejurări, ei totuși sânt organele unor idei îndreptățite. Dintre toți aceștia cel mai espus pericolului unei
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
el nu poate să vadă în ei pe reprezentanții unor interese obiective și să-i recunoască că, cu toată nemiloasa lor intervențiune în împrejurări, ei totuși sânt organele unor idei îndreptățite. Dintre toți aceștia cel mai espus pericolului unei concepțiuni ordinare e Carlos din Clavigo: o concepțiune care-ar vedea în el pe sarcasticul și calculatorul sfărmător a unei fericiri străine și pe sfătuitorul malițios a slăbiciunii lui Clavigo, pe când el, din contra, el e reprezentantul rațiunii oamenilor de lume, a
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
ajută a se desface o legătura care în întrul ei nu mai ținea de mult și care chiar în sufletul lui Clavigo nu se mai baza decât pe-o înșelare de sine. Numai astfel caracterul e ridicat din regiunea cea ordinară a unui intrigant la sfera unui reprezentant al rațiunii de lume, care ia asupră-și tutoratul peste un om spiritual-minte dotat, dar moralminte minorean, pentru ca să-i aplaneze calea pe care, după părerea lui Carlos, el era chemat de-a îmbla
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
era chemat de-a îmbla. Cine nu vede în Burleigh decât pe omul cu inima aspră, care triumfează de pieirea Mariei și cine apoi traduce această {EminescuOpXIV 339} concepțiune a sa și în reprezentare acela ne aruncă într-o sferă ordinară, pe când el ar trebui să vadă în Burleigh pe reprezentantul intereselor statului englez, care în moartea Mariei vede singura garanție pentru liniștea statului și pentru principiul protestantic. Ce se atinge de Antonio apoi am pomenit deja [mai] sus, cu ocaziunea
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
să vadă în Burleigh pe reprezentantul intereselor statului englez, care în moartea Mariei vede singura garanție pentru liniștea statului și pentru principiul protestantic. Ce se atinge de Antonio apoi am pomenit deja [mai] sus, cu ocaziunea naturei invidiei, despre concepțiunea ordinară de care are parte în contrast cu cea ideală de care ar trebui să aibă parte. El e un om de stat în toată puterea cunoștinței de sine. Însă ce mare diferență pentru opera poetică când înainte-ne ar sta un om
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
pricepe și domină toate referințele cele mai mari și care întrebui[n]țează însușirile aceste puternice pentru îndestularea cea mai fără considerațiune a unui egoism imens, care însă, prin ținta sacrilegiilor lui - coroana Engliterei - e ridicat asupra sferei unor interese ordinare. Mai încolo o concepțiune ideală va pătrunde până la cele din urmă rădăcini a acestor principii demonice a lui Ricard și va vedea în Ricard, cel fizic nedreptățit, respins de la plăcerile amorului, acel caos de ură care se răzbună contra naturei
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
a acoperi cumva grozăvia crimei or demonismul cugetărilor, din contra, ea mărește încă grozăvia și ororarea asupra unei perversități atât de radicale a unui spirit dotat în sine cu-atîta bogăție și ea ni va depărta totdeuna de aspectul unui criminal ordinar. O concepțiune ideală chiar în Iago nu va vedea un scelerat ordinar, ci ea puind, parte, greutate pe motivele urei lui, onoarea lui adânc rănită prin deconsiderare și prin prepusul unui adulteriu, parte prin o superioritate de spirit și prin
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
încă grozăvia și ororarea asupra unei perversități atât de radicale a unui spirit dotat în sine cu-atîta bogăție și ea ni va depărta totdeuna de aspectul unui criminal ordinar. O concepțiune ideală chiar în Iago nu va vedea un scelerat ordinar, ci ea puind, parte, greutate pe motivele urei lui, onoarea lui adânc rănită prin deconsiderare și prin prepusul unui adulteriu, parte prin o superioritate de spirit și prin coloritul de umor pe care poetul i l-a dat cu intențiune
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
de puțin îngrozitoarea răutate cu care el urmărește ținta răzbunărei sale. Cu deosebire în naturile ce se numesc demonice concepțiunea ideală merge, cum am zice, într-acolo de-a le ținea asupra noroiului unei sceleratețe comune și-a unei viciozități ordinare, și va face-o aceasta prin aceea că va merge până la izvoarele opiniunilor și prin aceea că va da pe față însușirile în sine pozitive a unei minți estraordinare, a unei energii în urmărirea și perseverența unui scop. Ele trebuie
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
aspră dezbinare din spirit trebuie să se graveze și în trăsuri. Cu deosebire trebuie ca actorul să se ferească în mascarea sa ca să ne arate în caractere în cari domnesc pasiuni demonice niște forme ce ne întrupează închipuirea unor naturi ordinare, ci din contra chiar în caractere ce ne contrariază el trebuie să graveze trăsuri mari și puternice, din cari să strălucească o natură turbure și răscolită de pasiuni, însă întotdeuna o natură mare în dispozițiunea ei primitivă. Și din fața sclavilor
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
soarte și lume. Tonul fundamental în Goneril și Regan trebuie să ni trădeze pe-acele ființe cu inima de marmură, el trebuie să reflecte acea ghețoasă lipsă de simțire, fără însă de-a cădea vreodată pe un nivel nenobil or ordinar. Și în viață ni se-ntîmplă să găsim câteodată un așa ton fără de inimă care face de ni se contrage sufletul înăuntru-ne și care ni face imposibilă orice apropiere de individul ce-l posedă. Dintr-un astfel de calibru, înnobilat
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
atât de des prevederile cele mai legitime chiar? Și, dacă am ajunge a stabili principii de acest soi, ce aplicare am putea face, când acelaș eveniment nu se reproduce niciodată în aceleași împrejurări, nici sub imperiul unor antecedente analoge? De ordinar chestiunile ce se prezintă sânt complexe și cuprind elemente diverse, adesea contrarii, din cari fiecare își are rațiunea lui de-a fi. Mai adaoge că în cele mai multe cazuri există drepturi câștigate, interese respectabile angajate. A le sfărâma în numele unui principiu
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
exclude chiar la cei bine instalați spiritul de partid și de anarhie. Acest sistem crează o oștire de muritori de foame, capabil[i] de orice nebunie când cred că prin aceasta se stâmpără apetitul lor și buni de cele mai ordinare lucruri îndată ce foamea a fost stâmpărată. O națiune de vânători de funcții e cea mai înjosită din toate 320 r națiunile; nu există umilire în lume pe care să nu fie capabilă s-o suporte (... ). ["SOCIOLOGIA... "] 2264 Sociologia e între
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
s-ar ocupa cu deosebirea ce există între constituțiunea ateniensă și cea lacedemoniană sau asupra istoriei tuturor aeroliților cari-au căzut pîn' acuma pe pământ, atuncea asta ar fi tot atâta ca și când cineva n-ar mai vrea să respire aerul ordinar de pe fața acestui pământ, ci s-ar pune într-o montgolfieră, spre a trăi deasupra norilor. Se-nțelege că aeronautul care face această călătorie pentru cercetările sale de știință naturală, el nu se depărtează prin asta decât prea puțin de
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
care căuta să răzbune în fapte mânia ce-o avea asupra luptătorilor conjurați de la Kossowa și își apropria totodată cu puterea toate părțile câte constituise odinioară împărăția bizantină. {EminescuOpXIV 935} {EminescuOpXIV 936} [ECONOMIE POLITICĂ] PRODUCȚIUNE 2270 Cuvântul producțiune în limbajul ordinar însemnează acțiunea care dă naștere, acțiune[a] producerii, fără a ține seamă de utilitatea lucrului produs, nici de cheltuielile pe care le exige această producțiune. În știință cată să aibă un înțeles mai precis, mai riguros și mai absolut. Cuvântul
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
influența pe marea cale de comunicație a Austriei spre Orient. Am pregetat dar de-a da crezământ acestei știri; ne credeam obligați la una ca aceasta față cu declarațiunile pe cari le-au făcut guvernul în cea din urmă, ședință ordinară a delegațiunilor. Ci în zadar am așteptat o dezmințire oficială sau oficioasă măcar. Două zile au trecut fără ca să ne fi liniștit, fără să ni se fi spus: Nu e adevărat; Austria n-a primit propunerea franceză" Acum speranța începe
Opere 13 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295591_a_296920]
-
combat prin ele însăși. Ne vedem însă nevoiți să-i răspundem printr-o întrebare: De când oare Libertatea și înțelepciunea poartă pe cap bonetul frigian care l-a supărat atât de mult? Știam până acum că Republica, uneori și Comuna, de ordinar, sunt coafate în acest mod; niciodată însă Libertatea și încă mai puțin zeitatea senină a Înțelepciunei. 92 {EminescuOpXIII 93} Și apoi crede oare acest părinte de familie că nu sunt și alte nume la cari s-ar putea aplica figura
Opere 13 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295591_a_296920]