2,438 matches
-
cu părinții ei (iarăși!), dar mama și tatăl lui Hugo s-au dovedit a fi aproape la fel de insipizi - ea era scriitoare, el lucra la BBC - iar sora lui, Alicia, era o pisăloagă înfiorătoare cu dinți de cal și niște pete oribile. Alan Beamish era un om bun, care observă destul de repede că Hilary nu se simțea bine acolo. Într-o seară când ședeau toți în jurul mesei la cină, iar Roddy și Hugo discutau înflăcărați despre carierele pe care și le vor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
de muzică și diverstisment de cea mai bună calitate. Este una dintre marile noastre realizări postbelice. Până în clipa aceea, Hilary fusese doar plictisită, dar acum lucrurile începeau s-o ia vertiginos la vale. A fost nevoită să suporte o comedie oribilă intitulată The Nearest and the Dearest plină de glume idioate la care publicul din studio reacționa cu hohote de râs vulgare și pe urmă au văzut o chestie care se chema It’s a Knockout, cu o serie de jocuri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
divertisment, comedii, documentare și spectacol clasic în egală măsură. Nici o țară din lume nu-ți poate oferi așa ceva. Cu glasul lui blând și melodios și cu coama lui de păr cărunt, începea să semene, se gândea Hilary, cu cel mai oribil tip de preot de țară. — Și totul este în mâinile unor oameni ca tine. Tineri talentați a căror misiune va fi în anii următori să ducă mai departe tradiția. După ce s-a terminat vacanța, Roddy și Hilary s-au întors
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
azi-dimineață. Să-ți comand o cafea? Nu se schimbase prea mult. Poate că părul îi era mai cărunt, mișcările mai lente și asemănarea cu un preot de țară mai pronunțată; dar în rest, Hilary avea impresia că din seara aceea oribilă pe care trebuise s-o suporte alături de el în acea lungă vacanță școlară trecuse o zi, nu douăzeci de ani. M-a surprins puțin telefonul tău, spuse el. Ca să fiu sincer, nu prea văd ce am avea noi doi de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
alții ca ei. Când a plecat mi-a strecurat în buzunar o hârtie de cinci lire fără să spună o vorbă. Zău că e cel mai cumsecade unchi pe care ți l-ai putea dori. 15 decembrie 1942 Cea mai oribilă zi din viața mea de până acum, clar. Scene de groază la Winshaw Towers când am venit să ne aducem omagiul sărmanului unchi Godfrey. Nimănui nu-i vine să creadă că a murit: și cu atât mai puțin că n-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
Sau mai degrabă nu răspundea: căci în acea etapă a carierei lui, Winshaw nu mai participa la dezbaterile politice cu un discurs rațional, acesta având tendința să fie alcătuit exclusiv din statistici printre care împroșca din când în când insulte oribile. Deci, consultând o transcriere a acelei discuții, am descoperit că atunci când doamna doctor Gillam a ridicat problema subfinanțării deliberate ca preludiu al privatizării, el a răspuns astfel: „17000000 în 5 ani 12,3% PIB cu 4% mai mult decât în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
fie amuzant, dar pe vremea aceea mie nu mi se părea așa. Pe mine m-a speriat îngrozitor și m-am îndrăgostit nebunește de eroina filmului, intepretată de Shirley Eaton - îți amintești de ea? — Vag. N-a suferit o moarte oribilă într-un film cu James Bond, mai de mult? — Ba da, în Goldfinger. E acoperită cu vopsea aurie și moare sufocată. Dar în filmul de care-ți spuneam, e într-o secvență cu Kenneth Connor, în care ea îl inivită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
mai tânără decât Phoebe și care o salută zâmbind, într-o manieră clar amenințătoare, imediat ce intră. Phoeboe mormăi un răspuns și apoi timp de câteva secunde, prea speriată ca să mai înainteze, rămase să privească tablourile de pe pereți. O încurajau: erau oribile. Dar își aminti ceva, în timp ce trăgea adânc aer în piept și își târșâia picioarele potrivnice spre pupitru, sub privirea cercetătoare și insolentă a recepționistei. De dimineață, până în momentul când plecase să ia trenul, se ocupase de selectarea diapozitivelor; dar acum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
al după-amiezii de sâmbătă pe care-l lăsase afară; dar chiar în clipa când era cât pe-aci să se rătăcească, ușa unui apartament se deschise și apăru Phoebe făcându-i cu mâna. Se înveseli pe loc: pe fundalul acela oribil, ea arăta mai răpitoare ca oricând și îndoielile care-l chinuiseră pe drum de la Londra se risipiră în aburul dorinței. — Hai, intră, spuse ea. Sunt aproape gata. Kim tocmai a făcut ceaiul. Roddy o urmă înăuntru și constată cu surprindere
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
simți că se aștepta un răspuns inteligent din partea ei, dar nu reuși să spună decât: — Da. — În acest caz, bine-ai venit la Baskerville, spuse Hilary luând-o înainte pe trepte. Hai, veniți. Mor de foame. Am avut un zbor oribil. 3 La masa din sufragerie ar fi stat confortabil douăzeci de oameni. Cei patru se înghesuiseră la un capăt, sub bolțile acelei săli imense, ca o peșteră, în care glasurile lor se auzeau foarte slab. Oricum, Phoebe și Conrad nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
mi se facă rău fizic. Îmi vine să vărs. — Dar erau numai doi reprezentanți, am subliniat eu. — Foarte bine: altminteri m-ar fi recunoscut careva. Unii membrii ai familiei Winshaw au o memorie foarte bună. Pentru că au de ascuns secrete oribile. Numai Roddy și Hilary participaseră la vernisaj și nici unul din ei - deși ne întâlniserăm la câteva evenimente - nu se coborâseră până într-atât încât să remarce prezența mea. În alte împrejurări, poate că m-aș fi străduit să le atrag
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
vârful unuia dintre cele mai înate turnuri ale clădirii. Te asigur că n-am avut deloc senzația că vorbesc cu o nebună. Camera ei era desigur într-o dezordine teribilă. Abia te puteai mișca printre teancurile de reviste cu denumiri oribile legate de aviație, bombardiere și istoria militară. Dar femeia însăși părea total compos mentis. Pe scurt, i-am spus despre descoperirea mea și ea a reacționat cu mult calm. A spus că are nevoie de un răgaz ca să digere informațiile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
și scrisul îmi ia o groază de timp, pe care l-aș putea folosi luându-mi tot felul de slujbe, deci aș putea spune că într-un fel, plătesc pentru acest privilegiu. — Da, dar noi publicăm niște gunoaie îngrozitoare. Romane oribile și autobiografii plicticoase... Chestii care n-ar ajunge nici la cinci kilometri de o librărie cât de cât respectabilă. — Ești redactor la ei? — Da. Trebuie să-i suport la telefon pe toți scriitorii ăștia țicniți și să-i asigur de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
o urmă de justificare artistică pentru împerecherile și despuierile care vor deveni rapid principalul meu punct de atracție. Și, de fapt, nu fusesem decât o dată la cinematograf să văd un film pornografic. Era pe la mijlocul anilor ’70, în acele ultime faze oribile ale căsătoriei mele cu Verity. Timp de mai multe luni viața noastră sexuală murise lent, agonizând, și în panica noastră comună am hotărât că o incursiune la un cinematograf din apropiere specializat în filme porno ne-ar putea resuscita cumva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
care străluceau la ferestrele reședinței Winshaw Towers puteau părea aproape prietenoase. Dar această impresie nu putea dăinui nici măcar unei priviri fugare asupra masivului și înfricoșătorului castel. Pe Michael îl trecură fiori când se apropie de portalul principal și auzi urletul oribil al câinilor, protestând față de închiderea lor în vreo anexă a gospodăriei. Spre surprinderea lui, se pomeni mormăind cuvintele: „Nu e chiar o tabără de vacanță...“ Replica ar fi trebuit să-i aparțină lui Sid, desigur: dar acum Sid nu-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
se uită nimeni. Nu era chiar atât de bolnav pe cât îi plăcea să arate că este. — Nu-mi vine să cred, susținu avocatul, că domnul Winshaw e încă viu pe undeva în casă și se face vinovat de aceste crime oribile. — Dar e singura soluție posibilă, spuse Michael. Am știut-o tot timpul. Hilary ridică din sprâncene. — Uluitoare afirmație, spuse ea. Mai precis, de când o știi? — De când... a fost ucis Henry, spuse Michael, apoi se gândi din nou. Ba nu, mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
era înăuntrul lui este lăsat în urmă, sus pe cer... Mă prăbușesc, mă prăbușesc, mă prăbușesc. În noaptea aceasta, când soldații noștri luptă și pomenim familiile lor în rugăciunile noastre. Vâslește, vâslește, blând, barcă, pe râu. Zgomotul e asurzitor,scrâșnetul oribil al motorului și al curentului de aer și totuși, acoperind totul, se aude încă râsul dement al Tabithei; nesfârșitul, hidosul râs al irecuperabilei nebune... Vesel, vesel, vesel Nici un președinte nu poate trimite cu ușurință în război pe fiii și fiicele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
și al cărei loc părea mai potrivit la Bungalow 8, decât Într-un birou. — Știu. Știiiiiiiu. Păi tu ce crezi că a trebuit să Îndur eu În ultimele șase luni? E jigodie absolută. Și-n plus, are și niște gusturi oribile, s-a declarat de acord prietena, scuturându-și cu emfază pletele aranjate Într-un bob adorabil. Din fericire, am ajuns la etajul meu, iar ușile glisante ale liftului s-au deschis. Interesant, am gândit eu. Dacă era să faci comparație
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
se ițea de sub tricoul alb. — Uneori Îi place să amestece stilurile și probabil că asta e una din acele ocazii. În orice caz, tâmpiții de la departamentul de modă habar n-au ce-i place. Uită-te numai la asta, e oribilă! Și a ridicat o fustă absolut superbă, unduioasă, ceva mai elegantă decât celelalte, cu mici picățele aurii sclipind de pe un fond maro Închis. — Mda, m-am declarat eu de acord, de o manieră la care aveam să apelez de mii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
obosită și mai jalnică privire pe care o avusesem vreodată. Urăsc Împuțita asta de zi de luni. Nici o problemă, fetică dragă. Cel puțin ai ajuns aici Înaintea ei În dimineața asta, a zâmbit el. Se referea, bineînțeles, la acele dimineți oribile În care Miranda Își făcea apariția la ora cinci dimineața și trebuia condusă la etaj, dat fiind că refuza să poarte cu ea un card de acces. După care umbla de la un capăt la celălalt al biroului și ne tot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
eu comandam Întruna același meniu până apărea ea. Puteam să Încălzesc mâncarea În cuptorul cu microunde o dată, dar asta nu-mi oferea decât cinci minute suplimentare, iar ea Își dădea seama de regulă că o făcusem. („Ahn-dre-ah, mâncarea asta e oribilă, comandă-mi imediat un mic dejun proaspăt“ă. Așa că eu comandam și recomandam cam la fiecare douăzeci de minute, până când ea mă suna de pe celular și Îmi spunea să-i comand micul dejun. („Ahn-dre-ah, ajung la birou cât de curând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
și sunt sigură că În vreo zece secunde Îți facem legătura. OK? A izbit În butonul Hold și a continuat să formeze frenetic numere de telefon. Am auzit‑o străduindu‑se să vorbească Într‑o franțuzească stâlcită și cu accent oribil cu cineva care nu părea să fi auzit de numele Karl Lagerfeld. Eram moarte. Moarte. Tocmai mă pregăteam să‑i Închid telefonul În nas franțuzoaicei țicnite care zbiera ceva În receptor, când am observat că luminița roșie și‑a Încetat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
plini de bani din Carolina, pe care o să‑i servească În seara asta ca ultima chelneriță. Bunica mi‑a cumpărat‑o cu ani În urmă, ca să o port la nunta lui Eric. Nu mă pot hotărî dacă e superbă sau oribilă, dar e destul de festivă și e Chanel, așa că o să se potrivească. Am Îmbrățișat‑o. — Promite‑mi doar că dacă Miranda mă omoară pentru că spun ceva care nu trebuie spus, o să arzi rochia asta și o să mă Îngropi În pantalonii mei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
dar Îmi aminteam foarte bine treptele albe și nesfârșite de la intrare și faptul că durase o veșnicie până le urcasem. Treptele erau acolo unde le știam, dar arătau altfel În lumina crepusculară a apusului. Încă obișnuită cu zilele scurte și oribile de iarnă, mi s‑a părut straniu că cerul abia acum se Întuneca, deși era deja ora șase și jumătate. În seara aceea treptele arătau cu adevărat regește. Erau mai frumoase decât Treptele Spaniole sau decât cele de la biblioteca Universității
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
oameni În pas cu moda, din New York, dar mă așteptasem să arate ca În Dallas; În loc de asta, arătau ca Într‑o varianta ceva mai acătării a protagoniștilor din Deliverance. Fratele domnului Tomlinson, foarte distins, cu părul lui grizonat, făcuse greșeala oribilă de a purta un frac alb - și asta În luna mai - cu o batistă În buzunarul de la piept și baston. Logodnica lui purta un coșmar din tafta, verde smarald. Rochia se strângea și se aduna și se Învârtejea Împrejurul corpului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]